Mă oprisem să-mi aprind o țigară și rămăsesem așa, prostit, de peisaj... "Deci asta e zăpada mult-așteptată", a zis piticul din spatele meu, făcându-mă să mă întorc. Aveam maxim 7 ani, înfofolit la maxim, era cu mami (nice mami, by the way) și privea peisajul destul de interesat. Zic "destul" pentru că n-a rupt-o la fugă spre troiene, nu și-a scos mâinile din buzunare. Privea și atât. 

Nu e treaba mea cum vă creșteți copiii. Nici dacă ați scos zăpada de pe lista distracțiilor copilăriei și ați pus-o pe lista amenințărilor la securitatea familiei. Nici dacă ați decis că un copil trebuie scos în zăpadă prima oară după împlinirea vârstei de 7 ani, cât părea să aibă micul înțelept. Poate vreți să emigrați într-o țară cu climă caldă, poate iarna e împotriva religiei voastre... Mă rog, mă întorc la senzația anterioară. Cea de stupoare.

"Cine pula mea a deszăpezit parcul?"

Pentru cine nu știe, rolul parcului, într-o localitate urbană, este de a recrea legătura cu natura. Când ești sătul de betoane și de asfalt, te duci frumos în parc și te relaxezi. De-aia, parcul n-ar trebui să fie tratat ca orice altă infrastructură urbană. Trebuie curățat de gunoaiele mari, pentru că un pet de plastic se vede mult mai nasol pe iarbă decât pe beton. Dar eu n-aș mătura aleile de frunze și n-aș tunde iarba, de exemplu. Iar iarna, n-aș deszăpezi un parc nici dacă oamenii ar face miting în fața primăriei.

Deszăpezirea e un serviciu pur tehnic, nu ține de estetica unui oraș. Nu e nimic frumos în a strânge zăpada care înnobilează trotuarele, alei, străzi. Săraca e chiar utilă, pentru o zi nu mai vedem căcații de câine, flegmele, cojile de semințe. O facem însă ca să circulăm fără să producem accidente și fără să ne rupem picioarele. O facem pentru bătrâni, pentru femei, pentru copii și pentru cei bolnavi. 

Ori, aleile din parc nu sunt trotuare. Nimeni nu poate invoca că "am avut nevoie să mă duc în parc și n-am avut cum să intru în el". În parc te duci dacă vrei, nu pentru că trebuie. Și ar fi foarte cool ca măcar în parc să ai pe ce să tragi un copil cu sania, să faci îngerași în zăpadă, să faci un ghețuș sau un om de zăpadă.

Sigur, asta dacă nu cumva te-ai alienat atât de tare încât să critici ca un cretin că "nu s-a intervenit cu utilaje în parcuri", sau dacă nu cumva crești un copil de plastic, care o să se ude prima oară la picioare încălțat abia la 17 ani, când o intra în mare, la Vama Veche, beat mort. 

Nu mai deszăpeziți parcurile, vă rog, dragi primari. N-aveți ce deszăpezi? Mergeți și curățați o stradă mărginașă, unde oamenii cred că propoziția "trece cu lama" spune că un vecin și-a cumpărat un animal exotic. Lăsați parcurile așa, pline de iarnă, să vadă și copiii care n-au mai avut voie afară din noiembrie cum arată zăpada aia mult-așteptată.

Și la tine în oraș au curățat ăștia parcurile?

UPDATE - La o oră după publicarea acestui text, m-a sunat primarul. "Deszăpezirea parcurilor ține de SGU și se face pentru că sunt și oameni care vor să se plimbe pe acolo ca vara și abia așteaptă să ne înjure că nu facem ce vor. Mai sunt alei prin parcuri care constituie scurtături între străzi, și oamenii le folosesc frecvent. Dar dacă e să mă întrebi pe mine, ar trebui curățate aleile doar pe jumătate, să poți și să mergi, și să tragi o sanie după tine". 

Serios. Primarul ăla de la Giurgiţa pare un tip de-a dreptul econom pe lângă închirierea iepurilor de Paşti a primarului Ploieştiului sau pe lângă parcul de 200.000 de euro de la Găvănel, un sat al comunei Dumbrăveşti pe care cade pădurea. 

Pe de altă parte, la ce dracu să te aştepţi când unii sunt plătiţi cu 5.200 de lei lunar pentru că merg la o şedinţă şi ţin geanta unei femei la altele?

Unii/unele arata normal. Asta pana le vezi covorul de coji de seminte din jur. Cei mai misto mi se par astia care formeaza perechi: cat de tampit sa fii ca sa ti se para romantic sa dai de coji de seminte prin gura ei cand o saruti? 

Mi s-a mai explicat, cu demograficele pe masa: oamenii sunt amarati, iar semintele sunt desertul pe care si-l permit. Dar de ce nu si-l permit acasa, ci in public? Daca mananca seminte de parliti ce sunt, cum de-si prezinta atat de natural handicapul financiar? De ce nu arunca pe jos, la misto, niste ambalaje de bomboane Raffaello, in baza aceluiasi mecanism psihic care-i face sa-si cumpere replici de iPhone, Nike, Dolce Gabbana? Cum i-a apucat sinceritatea de tip "buna, sunt Ceciliu si sunt sarac", fix cu semintele?

Apropo: cum credeti ca ar reactiona astia din poza, daca, mergand intr-o vizita la ei, as trage niste flegme pe covorul lor din sufragerie? Ar lua gestul meu ca pe un act de discriminare sociala, pe criterii de putere financiara, sau m-ar considera, prozaic, un nesimtit?

Si un sfat pentru bugetarii astia care se vaita ca sunt prost subventionati: prima institutie cu atributii pe mediu/curatenie (DSP, Politia Locala, Politia, Jandarmeria, Garda de Mediu), care o sa dea intr-un weekend 1.000 de amenzi pentru mancat de seminte in spatii publice, o sa dea lovitura. Banii aia vor fi numai bun de furat dupa aia, printr-o licitatie aranjata. 

Am fost, zilele trecute, cu M, sa-i arăt unde am învăţat eu. Şcoala 17 arată la fel de bine, de la distanţă. De aproape, i se văd bubele. Una dintre ele: parcul.

Restituirea proprietăţilor a creat un soi de viol urbanistic, in zona Şcolii 17. Fosta gradiniţă nr. 17 (da, pe vremea aia fiecare şcoală avea o soră mai mică, grădiniţă) a devenit centru AntiDrog. Curtea grădiniţei a revenit fostului proprietar. Ambele zone fiind cedate, a fost blocat şi accesul la şcoala, dinspre strada Mircea cel Bătrân, inclusiv accesul in parcul şcolii. Acum, la şcoală se intră doar de pe strada Izvoare. Şi din partea aia, nu mai ai cum să intri in parc. Un gard de plasă te împiedică să faci asta.

Parcul, lung de 50 de metri şi lat de 20, a rămas prizonier, astfel, intre mai multe proprietăţi private şi o şcoală. Poate fi salvat, fără probleme: dacă se cumpără de la proprietarul curţii grădiniţei un metru, şi de la centrul AntiDrog un metru, pe lungimea distanţei dintre parc şi strada Mircea cel Bătrân, şi se montează un gard de plasă şi trei stâlpi de iluminat, parcul poate redeveni public. 

Cost total: la valoarea actuală a terenurilor (mizerabila), maxim 100.000 de lei. Cam cât  maşină mai acătării. Efectul: un cartier de cateva zeci mii de locuitori se poate alege cu primul parc. Alternativele sunt departe: in Mihai Bravu, sau fostul parc Karl-Marx. 

Vă spun eu, chiar neîngrijit de zeci de ani, parcul arată superb. Mi-am amintit câte leapşa pe căţăratea sau pititea am jucat acolo. Câte zarzăre am mâncat. Câte ţigări am fumat pe furiş. Câţi sâni am atins pentru prima oară. 

Evident, Mirunei i-am povestit doar despre alergătură şi zarzăre....

Intai am vazut-o pe nesimtita nr.1, cea din stanga. Nu numai ca facuse un covor de coji de seminte in jur, dar mai si bloca un aparat de fitness cu curul ala umflat de ulei de floarea-soarelui.

Pe urma am vazut-o pe nesimtita nr. 2. Apoi pe fatuca aia: cum dracu' crede c-o s-o mai sarute colegul ala dragut cand ea are coji de seminte intre dinti? Apoi am vazut ca si fata nesimtitei nr.1 spargea seminte, inspirata probabil de animalul nr. 5.

Cautam, din priviri, paznicul parcului. Cand l-am reperat, am observat ca statea la taclale cu unul care ... spargea seminte. Lucru care ma face sa-mi doresc sa fie dat afara. De fapt, astept asta de la noul sef al SGU. Pai de ce e paznicul acolo? Nu sa-i opreasca pe oameni sa arunce deseuri?

Astept si ca Politia Locala Ploiesti sa dea o tura intr-o seara. Cu cinci amenzi de 500 de lei, dai un super-exemplu.

Stiu, oamenii sunt amarati, semintele sunt desertul pe care si-l permit. Sa si-l permita acasa la ei, in conditiile astea. Chiar asa: cum credeti ca ar reactiona nesimtita nr. 1 daca as trage niste flegme pe covorul ei din sufragerie?