Pot sa inteleg portul pantalonilor scurti, la tipe, vara. Sunt comozi, si, daca fundul e misto, arata chiar bine. Uneori, vezi unele tipe care reusesc sa poarte elegant pantalonii scurti. 

Sunt foarte putine aceste tipe, insa, in strada. Cele mai multe asorteaza pantalonii scurti cu celulita, si tot ansamblul devine un dezastru. Pentru ca, spre deosebire de alte defecte fizice pentru care nu poti invinovi o femeie - sani mici, par rebel, inaltime - toate fiind parte a bagajului genetic - pentru celulita nu exista scuze. 

Celulita se face, nu se mosteneste. O faci daca mananci aiurea si daca nu faci miscare. Si nu pricep de ce este afisata cu atata nonsalanta, pentru ca celulita de pe o femeie reprezinta o nenorocire pentru un barbat normal.

Celulita e ca indicatorul "Atentie, cad pietre", de la Posada. E semnul care spune oricarui mascul "nu te lasa pacalit de faptul ca rontaie salata aia langa tine, cu delicatetea unui hamster; sigur baga in ea, pe ascuns, chestii cu maioneza de la KFC si McDonalds. Nici nu se da in vant dupa ingrijire corporala, nici nu se jeneaza sa arate ambele chestii, deci, mai mult ca sigur, in 10 ani va fi o vaca de 400 de kile care-si va epila mustata doar daca o duci la vreo nunta".

Sigur, iubitul tau n-o sa te intrebe niciodata: "honey, cum dracu' faci tu celulita de la salata de rucola?". N-o sa-ti spuna ca nu mai esti ca atunci cand te-a cunoscut. N-o sa recunoasca nici torturat ca ar da un an de erectii daca ar simti din nou suprafete plane cand te mangaie pe picioare. Nici ca te ia de brat sa te miste, la piscina, cand esti cu spatele la prietenii lui, nu ca sa nu se holbeze la fundul tau, ci ca sa nu-ti vada gasca celulita.

Da, stiu, exista mitul care spune ca celulita are aproape toata lumea. De fapt, n-are. Sunt destule femei care investesc niste lei in tratamente, niste timp in fitness si niste sinapse in alegerea meniului zilnic. Si oricum, chiar daca celulita ar fi atat de populara, ar trebui s-o bagam in pachetul standard? Dupa logica asta, ar trebui sa avem macar o manea in masina, nu? 

Si da, stiu, celulita au si barbatii. Corect. Teoria dezastrului de imagine se aplica si la ei; nimeni, nici macar eu, nu suporta hipopotamii care isi afiseaza osanza in alta parte decat intr-o sala de fitness, pe un teren de sport sau la piscina. Textul asta nu vizeaza barbatii pentru ca, oricum, noi avem defecte mai grave: bautura, curvasaraia, violenta... Nu stiu nici un tip parasit de o femeie pentru ca avea celulita. Invers, insa, da.

Asa ca, fetelor, mai usor cu pantalonii scurti, va rog. Nu sunt obligatorii, chiar daca sunt un must, vara asta. Treceti peste faptul ca ma doare retina - pentru ca este normal sa va doara-n fund de retina mea - dar ganditi-va ca va afectati viitorul. A devenit atat de popular fenomenul celulitei la vedere incat un paranoic ca mine ar putea sa se teama ca valul doi de streetfashion va include si niste par la subrat, si un snurulet alb iesind din sort. Ca italiencele, care chiar nu se epileaza. Sau ca nemtoaicele, care ies pe strada cu bigudiuri in par si un tricou murdar. Pentru cei ce invoca astfel de argumente europene, am doua cuvinte: mai da-o incolo de UE, da?

Am fost acum cativa ani in Grecia, pe o insula. Am vazut foci de femei (adica de peste suta de kilograme), fara celulita. Deci se poate....

Stiu, nu e treaba mea. Nu-s frumosul planetei. Nu trebuie sa va raportati la mine. Parerea mea nu conteaza. Dar ganditi-va putin: m-a oprit vreodata vreunul/vreuna din voi sa ma dau cu parerea pe ce subiect vrea pana mea?

...............

Te-ai enervat? Eu nu-s fanul comentariilor pe blog. Dar poti sa ma faci de doi lei aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

Dupa textul cu experienta trista de la Flanco, mi-au scris cativa oameni. Unii mi-au oferit solutii online, pe care n-o sa le incerc, ca sa nu compromit datele ramase prizoniere. Altii mi-au propus diversi depanatori. Multumesc din nou, am gasit deja unul. Unul a incercat insa sa scuze prestatia lamentabila a angajatului Flanco:

"... faptul ca s-a intamplat la Flanco este o pura nimereala. Gandeste-te ca un angajat intr-un magazin de acest fel ia ~1000 de lei salariu. Cati oameni competenti crezi ca lucreaza pe banii astia? Nici unul..."

Si ce?

Ma doare fix in cot ca un angajat Flanco are o leafa mica.

Primul meu salariu, in presa, a fost tot mic. Vreo 80 de dolari, cred, in lei. Abia reuseam sa imi iau tigari, bilete de autobuz si sa ma imbat, din cand in cand. Cand mancam in oras, se intampla fie pentru ca eram invitat la vreun eveniment, fie pentru ca reuseam sa ne strecuram la cantina Liceului Economic. Nici nu am discutat despre bani la angajare, atat eram de entuziasmat ca o sa scriu stiri.

Leafa mizerabila nu m-a facut sa devin un jurnalist prost. Am muncit sa castig mai bine, si muncind, am devenit mai bun. Cand am devenit mai bun, am fost ofertat, pe un salariu mai mare, si tot asa. Cand s-a nascut fiica mea, scriam pentru patru publicatii: un cotidian local, unul national, un saptamanal national de business, o revista de petrol si gaze, si doar unul dintre salarii era decent. Muncind atat de mult si de bine, am putut sa conduc redactii si ulterior sa pornesc de la zero proiecte de presa, care au avut succes. Abia dupa vreo 10 ani de presa am putut sa ma relaxez, in ceea ce priveste finantele personale. 

Asa ca de ce sa-l scuz pe imbecilul ala? Nu e un angajat slab pregatit pentru ca e prost platit, ci pentru ca are mentalitatea unui cretin. Daca vrea sa stea la raft si sa tremure pentru jobul lui, ori de cate ori apare ceva pe net, e problema lui.

Si e minunat ca exista astfel de oameni. Am spus-o intotdeauna: pentru mine e perfect sa traiesc intr-o societate in care eu domin, intelectual, dialogul. Cum ar fi sa fiu intampinat in Flanco de un angajat atat de bun, incat sa vin dupa un hard si sa plec cu un card si cu televizor imens, cumparat pe datorie? Ce, credeti ca ar fi contat in dialog cat castiga? 

Ar fi fost, insa, foarte bine, ca hardul ala sa functioneze. Brandul Flanco ar fi ramas, in capul meu, la loc de cinste, nu aproape de ghena unde mai tin Vodafone, manelele sau PPDD.

Strainii n-au inventat internship-ul degeaba, si nu muncesc gratis, la inceputul carierei, de prosti, ci pentru a acumula o experienta la care n-au acces prin invatamant. Asa ca daca ai sub  25 de ani si muncesti de-am'boulea pe motiv ca ai un salariu mizerabil, te condamni la acel salariu toata viata. Maine-poimaine o sa incepi sa te uiti la Dan Diaconescu in loc sa iesi in oras, o sa crezi ca semintele sunt ok si, daca n-o sa faci sex cu vreo verisoara, beat fiind, o sa ajungi sa mananci peste si miel doar o data la patru ani, cand vin pesedistii sau liberalii sa-ti cumpere votul.

Boule.

Nu accept comentarii pe blog. Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

"Daca asta-mi pica din caruta si n-am timp sa franez, masina mea o sa se ridice de bot peste ea, sau o sa se lase in jos ridicandu-se de spate? Vie, nu incape la mine in masina. Osia carutei are 1.60-1.70m, deci curul ei are minim un metru. Ce mananca? Cum se caca? Ce cal au astia, frate, de poate sa traga un hipopotam? Cand ii depasesc, sa ma uit cu atentie...."

Un barbat cu simptome de EBOLA a venit la Spitalul Judetean Ploiesti, care l-a facut pachet si l-a trimis la Bucuresti. Si asta, in loc sa ma linisteasca ma sperie ingrozitor. Pun pariu ca individul n-a intrat in Triaj spunand "sunt din Nigeria, cred ca am Ebola". Si astfel, cred ca s-au intamplat cateva lucruri, tipice pentru spitalul din Ploiesti: 

• - ebolistul a stat vreo 30 de minute, stranutand probabil, intre alti pacienti; asa se sta la noi la urgente...
• - ebolistul s-a cacat cel putin o data, daca tot avea diaree acuta, iar hartia igienica folosita este, acum, cu putin ghinion, in gura unuia din cei 20 de caini din curtea spitalului...
• - ebolistul a fost asezat cel putin intr-un singur pat, din cel putin un singur salon; daca avem ghinion, a nimerit alaturi de alt pacient, in acelasi pat.

Si pana s-a anuntat ca ar putea fi EBOLA, de scaunul, patul, cearsaful, wc-ul atinse de el s-au mai atins cativa oameni. Si dupa aia cearsaful a fost aruncat in vreun cos, de unde o sa-l ia o femeie de serviciu sa-l care la masina firmei care asigura curatarea, firma unde lucreaza alti oameni.....

Pentru ca asa se intampla, de cele mai multe ori, la Spitalul Judetean. Si daca adaugati ca EBOLA da semne vizibile in vreo 21 de zile, ganditi-va cat timp au cei care au intrat in contact cu ebolistul sa se miste prin oras, sau prin tara....

Adaugati si ca:

• - ebolistul a venit cu o masina la spital, nu pe jos intr-un sac de plastic, iar masina aia e folosita acum de altii.
• - ebolistul a venit din Nigeria la Bucuresti intr-un avion plin de oameni.
• - ebolistul e acasa de cateva zile. Unde sta? Cu cine sta? La cine a fost in vizita? A mancat in oras?

Nu uitati sa adaugati ca:

• - Spitalul Judetean are 2.400 de angajati
• - Zilnic, pe portile spitalului intra cateva sute de pacienti

Acum intelegeti de ce sunt speriat? 

Cel mai trist este ca situatia de la Ploiesti putea fi anticipata. Ebolistul, de exemplu, a venit acasa pentru ca asa prevede contractul sau de munca din Nigeria, nu pentru ca se simtea rau. In general, in Africa se lucreaza in petrol, iar Ploiestiul da lumii cel mai mare numar de muncitori calificati in industria petroliera. Avem doua companii de recrutare de personal, ambele uriase, ambele cu operatiuni in Nigeria. Cu un minim de efort intelectual si cu trei telefoane la SRI, SIE si Evidenta Persoanei, cei de la Prefectura Prahova ar putea afla cati prahoveni avem peste hotare, cati in zone de risc si cand trebuie sa-i asteptam. Ca sa stim, sa-i izolam intr-o carantina de 21 de zile (cat dureaza incubatia bolii), si sa stam linistiti....

UPDATE 1 - Nu e EBOLA. De data asta am scapat.

Deci Iohannis nu numai ca n-are copii, ci isi tine si parintii intr-o mansarda, cu chirie, desi el detine sase case. Ce mai urmeaza sa aflam: ca si-a obligat cainele sa devina vegetarian?

Acum cateva zile, am descoperit ca imi trebuie, urgent, un hard extern, pentru un proiect de 130 de giga. Buzunarul: 270 de lei. Cel mai apropiat magazin: Flanco. Aveau. Iau hardul extern de pe raft, din mers, si-l intreb pe flancoistul care ma urmarea cu privirea: Trebuie sa-i fac ceva? Instalare, drivere, ceva? Imi face semnul de ok si-mi spune: Nu. Il conectati la laptop si aia e. 

Am fugit la casa, am platit, mi-am vazut de drum. Si am facut cum a zis el. Si acum, la a doua incercare de folosire, laptopul nu mai vede hardul extern. Adica il vede ca device, dar nu vede ca ar fi ceva pe el.

Minunat! Genul ala de moment in care te scufunzi, ca amatorul, in lumea sfaturilor de pe net. O lume in care e de notorietate ca e bine sa formatezi hardul extern inainte sa-l folosesti prima oara, ba chiar si sa-i faci niste partitii.

Pentru mine, insa, era tarziu. N-am stiut. Plus ca mai am un hard extern, care merge ceas, de doi ani. 

Cu hardul asta n-am avut acelasi noroc. I-am schimbat litera atribuita si am restartat de trei ori laptopul. Tot nu merge. Mi-e frica sa folosesc programe de recuperare a datelor, pentru ca nu ma pricep, iar ce-i pe hard chiar imi trebuie. 

Mi-am spus si incantatiile cu care depanez de obicei lucrurile stricate: Baga-mi-as! 'Utu-ti mortii ma-tii. 'Utu-ti Flanco-ul ma-tii! Nimic. 

Apropo: stiti ce nasol e sa urasti un obiect pe care nu poti sa-l spargi?

Si stiti ce-o sa fac?

N-o sa ma duc la OPC. N-o sa sun la Flanco. Nici unii nici altii nu-mi pot recupera datele. O sa fac trei chestii.

• 1. O sa caut un expert in recuperarea datelor, pe care o sa-l platesc ca sa-mi salvez informatiile.
• 2. Tot restul vietii mele, n-o sa mai cumpar nimic de la Flanco.
• 3. Tot restul vietii mele, o sa povestesc intamplarea asta, astfel incat tot mai multi oameni sa nu cumpere nimic de la Flanco.

Sunt cele mai usoare lucruri din lume.

• 1bis. Cat poate sa-mi ia ala pe recuperarea datelor? Merita, ce e pe hard disk valoreaza destul.
• 2bis. Sa nu cumpar de la Flanco e mega-usor: Domo si Altex au fix aceeasi marfa, fix la aceleasi preturi. Iar pe net - nu mai vorbesc cat de usor e sa evit Flanco....
• 3bis. Uite, incep acum...

Acum, ca m-am calmat, mi-am adus aminte de Edison, cum spunea el ca cele 200 de incercari nereusite de a face un bec care sa ramana aprins reprezinta de fapt descoperirea a 200 de metode prin care poti sa faci un bec nefunctional. In acelasi spirit, imi dau seama ca ma costa sub 100 de euro ca sa nu ma tepuiesc toata viata cu produse cumparate de la Flanco, bani ce includ si sampania pe care o sa ma duc s-o beau in sala de tribunal, cand judecatorul-sindic o sa hotarasca ca firma asta o sa dispara.

Multumesc, Flanco.

[www.facebook.com/bogdanstoica.ro]