N-am vrut sa scriu de 1 Decembrie despre asta. As fi fost cu siguranță acuzat că-s vreun agent provocator și că instig aiurea, ca mă iau de tot ce-i nemțesc doar ca să-i dau în cap președintelui, că-s pesedist sau plătit de Metro... Dracu știe ce mi s-ar fi spus acum, de fiecare dată e altceva. Dar ce-am văzut nu mă lasă în pace, așa că azi, vineri, 4 decembrie, iau iar pozele la mână. Constant că mă simt exact la fel ca de 1 Decembrie: scârbit total de cât de jegos poate fi marketingul, dacă este aplicat de oameni primitivi sau complet bătuți în cap.

Faptele, pe scurt: în fiecare an, la mine în oraș se organizează chestii de 1 Decembrie: armata și poliția se ocupă de defilare, fanfara de sonor, iar primăria de steaguri/stegulețe și de porții de fasole cu cârnați. E un loc anume în oraș dedicat acestor lucruri, și, tot în fiecare an, primăria autorizează diverse firme să vândă/distribuie diverse chestii. Și e foarte bine: nu toți vor fasole și cârnați; copiii vor dulciuri, unii vor cafea, eu vreau țigări....

Anul ăsta, printre firme s-a numărat și Selgros. Nu știu ce scrie pe autorizația lor, dar pun pariu că ceva de genul "desfășurarea de activăți promoționale". Mai pun pariu și că selgrosienii s-au angajat să asigure steagurile pe care să le fluture doritorii, iar fraierii de la primărie, incapabili să sesizeze capcana de marketing "pe o parte tricolorul, pe o parte sigla Selgros", au acceptat. 

Altfel nu-mi explic cum mi-a ieșit băiatul ăsta in față...

Sau ea. Erau vreo zece selgrosieni, oferind mii de steaguri la fel de stupide.

Nici acum nu pricep ce căutau, la evenimentele dedicate Zilei României, pliantele cu carnea Selgros? Despre mici și fripturi este vorba, de 1 Decembrie?! Pe bune, chiar n-ați găsit ce să faceți cu prostiile alea de pliante?

Cât de patriotic e să emiți legitimații Selgros fix de Ziua României? Și cui i-a venit ideea?! Uite, trec peste prostul din primărie care v-a semnat autorizația și îmi îndrept curiozitatea doar asupra selgrosienilor. Care ești, mă, ăla din Selgros care a avut ideea asta genială? Ieși în față, să te văd... Ți-ai făcut targetul? A meritat?

Iar baloanele..... Aș fi acceptat ideea unor baloane inscriptionate cu "Selgros salută Ziua Romaniei", sau baloane în culorile drapelului național, branduite discret cu Selgros. Combinația alb/roșu, și brandingul ăla imens Selgros, în schimb, mi s-au părut grotești.

Pentru mine, deranjul vizual maxim a fost însă acesta: copii, pe blindatele Armatei Române, fluturând steaguri Selgros! E o premieră, să recunoaștem! La anul o să vrea să facă șmecheria asta și Carrefour, și Metro, și Cora.... În doi-trei ani blindatele n-o să se mai vadă de reclame! Și e bine așa, nu? Mai dă-o încolo de armată, și-așa e boriiiing, mereu în aceeași culoare, iar kaki este so out of trends....

Așa că n-am mai făcut fotografii obișnuite, cu mulțimea, cu defilarea.... Nu mă simțeam deloc la Ziua Națională, ci la campionatul de marketing mârlănesc, extrem, fără scrupule. Și m-am mai simțit cumva: înconjurat de orbi. Adică, oamenii chiar nu vedeau ce fluturau? Chiar nu s-au prins că e ceva în neregulă cu steagurile și baloanele din mâinile lor? Când le-au făcut pozele alea copiiilor, chiar n-au văzut ce agită micuții? 

Mai bine plecam acasă, atunci. Scăpam de lovitura de grație, care a venit ca o tornadă:

Ați prins ideea, da? Niște bătrânei se înghesuie și se agită pentru niște baloane. De-alea de 5 bani bucata. Strigă, le cer, îl sperie de-a dreptul pe selgrosian, care (extrem de prost crescut, sunt curios cum s-ar simți dacă bunică-su' mi-ar cere o țigară iar eu i-aș arunca-o pe jos) le aruncă pe asfalt, iar bătrâneii se îmbrâncesc să le ia.

WTF?! Frate, ăștia-s părinții, unchii, mătușele, bunicii noștri! Ce s-a întâmplat cu ei? Cine i-a transformat în niște animale sălbatice? De unde isteria asta pentru un prăpădit de balon? A venit cumva timpul să ne pregătim părinții și bunicii de Ziua Națională cumpărându-le dinainte steaguri, baloane, pliante? O să trebuiască să le spunem, când pleacă de-acasă, "uite stegulețul tău, uite balonul tău, să ai grijă să nu te bați, să nu țipi, să nu culegi de pe jos ce-ți aruncă orice nenorocit, să nu alergi pe acolo și să-mi vii acasă transpirat și cu roșu în gât, da?". 

Știu, însă, foarte clar, ce-o să fac eu. Nu mă pot muta într-un loc fără bătrânei români, pentru că toți fac parte din moștenirea mea, încă mă simt confortabil în România, cu toată jena provocată de momente de-astea. Dar, sigur-sigur, n-o să mai calc în viața mea în Selgros. Modul mizerabil în care s-au promovat de Ziua Națională a României mi-i face cei mai antipatici investitori străini din țara asta. Ori nu-s sănătoși la cap, ori se cred undeva în pădurea amazoniană, prostind băștinașii să le dea aurul contra unor sticle colorate. Ce-o să urmeze din partea lor e foarte greu de spus, dar eu abia aștept să le văd raportul de responsabilitate socială pe 2015 (UPDATE - n-au suflat o vorbă despre jenantul eveniment de la Ploiești). Probabil că în 2016 o să dea legitimații la înmormântări, sau, la un an de la incendiul #colectiv, o să facă un parastas pe stadion, cu Fuego, Moga și focuri de artificii. Numai cei de la Selgros știu de ce sunt în stare ca să mai facă niște nenorocite de vânzări (UPDATE - habar n-am ce-au făcut, am evitat să citesc ceva despre ei).

Play, please. And #fuckselgros.

publicitate

Chiar aşa, de ce? Că eu unul, să mor, m-aş purta: m-aş face muci cu un joben tricolor pe cap, încercând să-mi apuc de fund perechea, care poarta un sort mulat, având imprimate pe cur moacele tuturor domnitorilor români. Aş face asta la sfârşitul unei zile în care niste copii ar încerca să câştige un laptop sau o bicicletă la un concurs de istorie locală, şi numai după ce am cântat "noi suntem români" şi alte cântecele de-astea, la un show cu toţi muzicienii români celebri originari din Ploiesti. Ar fi la fix şapte zile de la debutul zilelor Ploieştiului, un festival care începe cu defilarea autobuzelor RATP convertite în care alegorice şi care continuă în magazine cu promoţii la produse fabricate local şi cu multinationalele prezente în Ploiesti derulând campanii umanitare, donaţii şi sponsorizări. Ar fi ziua în care aş fi bucuros că s-au terminat concursurile radio pe tema legendelor Ploieştiului, competiţiile de Fotbal de Maidan, excursiile la Dumbrăveşti (leagănul dac al Prahovei), programele gratuite şi non-stop la muzee, crosul pensionarilor şi competiţia Miss Tricouri Udate de Moş Ploaie, fondatorul oraşului.

Asta nu se va întâmpla probabil niciodată cu oligofrenii care ne conduc. De 20 de ani, toţi primarii Ploieştiului s-au dovedit la fel de incapabili în încercarea lor de a serba Ziua Naţională. De fapt, n-a serbat-o niciunul; doar au bifat ziua la "realizări", punând câte un cretin să sune trei preoţi, garnizoana şi fanfara. Nimeni n-a simţit nimic Ro, şi nici dorinţa de insufla altora patriotismul. Că na!, când s-o învăţ pe M ce e patria, de Crăciun?!

Si e la fel in fiecare an. Festivităţile încep cu blocarea traficului in centrul orasului. Timp de 22 de minute, nişte preoţi îngâna o litanie din care nimeni nu înţelege nimic: soldaţii încremeniţi în "pentru Onor!" bat mărunt din dinţi, copiii plâng de plictiseala, babele se încurajeaza cu un "hai că acuş vine şi fasolica fierbinte", batraneii beau pe furis din tuica din punga, iar oficialii isi butoneaza telefoanele. Urmeaza zece minute de discurs complet rupt de realitate, despre onoare, demnitate şi patriotism, vorbele curgând bizar de fluent din gura unor oameni care fură şi mint în fiecare zi. După care are loc o paradă cu nu mai mult de 10-15 maşini cu girofar, şi apoi - ceea ce eu consider o gafă - pomana cu iahnie de fasole. Nu ştiu ce vi s-a povestit vouă despre ploieştenii care se distreaza de Ziua României, dar mie mi-ar fi ruşine până la lacrimi să-mi văd părinţiii bătându-se pentru un blid de hrană,sub obiectivele avide ale televiziunilor. Aş simţi că sunt mult prea departe de ei, de n-am putut să le asigur un meniu care costă maxim 5 lei de persoană.

Nu cumva ar fi fost mai interesant să găsim nişte nepoţi ai celor care au murit pentru România, să ne spună întâmplări amuzante, umane, cu eroii din familiile lor? Pe cine dracu' interesează ce spune prefectul despre Ziua Naţională?

N-ar fi fost ok ca în loc de fasole dată de pomană, fără discernământ, să se asigure masa asta doar săracilor, la ei acasă, să le rămână măcar demnitatea neatinsă? Nu era mai frumos ca primăria să cumpere 60.000 de steguleţe, pe care noi să le punem la porţi, geamuri, parbrizul maşinilor? Nu merita să aducă cineva în centrul oraşului 100 de elevi de la Liceul de Artă si sa le dea un ban ca să ne picteze tuturor pe obraz tricolorul? Sa vedem pe strazi ii si salbe, nu paltoane negre de politician?

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile, decoratiunile si bijuteriile din argint "pe bune" de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

Gust amar. Cu asta am rămas după Ziua României. Timpul petrecut azi pe străzile orașului meu a fost presărat cu momente pe care n-am chef să le mai văd niciodată, și nici să le mai fotografiez.

1. De exemplu, m-a enervat la culme panoul ala McDonald's. Dacă lucram la primărie, și eram cel care s-a ocupat cu montajul steagurilor, l-aș fi dat jos fără să cer voie nimănui. 

2. Tot azi am decis că nu mai calc în viața mea în Selgros. Au fost o droaie de întreprinzători care au avut tarabe cu de-ale gurii în zona manifestației dedicate Zilei Naționale, dar nimeni n-a fost atât de cinic, în afara acestor retailisti disperați, încât să dea steaguri și baloane altfel decât tricolore. Pe subiectul Selgros o să revin, zilele următoare.

3. Am mai scris despre asta. Nu cred că ofițerii Armatei Române pleacă la luptă cu încrederea că pot câștiga, atâta timp cât sunt transportați cu această relicvă. Pentru cine nu știe, vorbim despre un autocar Roman, modelul 112, fabricat în 1977. Da, elita armatei române, membră NATO, se dă cu o mașină veche de 38 de ani. Iar sticker-ul ăla cu Coca-Cola îmi arată că nu sunt bani nici de-un parasolar....

4. Toti militarii prezenți, indiferent de armă, păreau stresați. Băiatul ăsta, însă, părea și foarte obosit. Și mi-am adus aminte cum sunt frecați aiurea, toată ziua, motocicliștii poliției, de toți politrucii, dornici să ajungă mai repede la amante, cârciumi etc. Cum a murit amărâtul ăla, in București... Mi-a fost milă de el, cumva....

5. Nu vă imaginați cum i-a vorbit acest om jandarmului, care lăsase copiii în față, să vadă defilarea mai bine. Pentru el, copiii nu erau copii, ci alți oameni care erau lăsați unde el n-avea voie. Și urla poezia aia cu ce pula mea... Dacă eu eram jandarmul, îl lăsam fără dinți....

6. Din nou, o dovadă că ne doare-n cur de Armată. Aro, frate?! La 20 de ani de la oprirea producției acestei mașini concepută cu încă 20 de ani în urmă, Armata încă are mașini Aro?! Chiar nu se găsesc bani pentru niște Toyota Hilux, cum are ISIS, cu miile? Pe bune, țara asta nu poate cumpăra măcar o sută de mașini de teren sau camionete robuste?!

7. Mi-a plăcut foarte mult de tipul ăsta, cu afișul lui. Nu mi-a plăcut că s-a lăsat doborât de indiferența celorlalți și că l-a strans rapid. Să crezi atât de puțin într-o idee mi se pare destul de trist.

8. E atât de greu? Pe bune, costă doar vreo 50 de lei pe zi să închiriezi o toaletă....

9. Prea mică porția de fasole. De ce o singură felie de pâine? Și prea nemiloși organizatorii. Înțeleg că trebuia să fie ordine, să nu dureze mult, dar nu poți urla la un bătrânel "Haideee, mișcă-mișcăăăăă. Hai, tataie, că nu stăm după tine, ia farfuria aia și la revedere!". Pe bune? Adică, îi cinstim pe bătrâni sau îi necinstim?

10. Au trecut doiș'pe ore de când am întâlnit-o și încă îmi e gândul la ea. Am găsit-o dimineață, la ușa blocului. "Nene, îmi descui și mie ghena?". Am descuiat și am plecat, grăbit, la ale mele, după care mi-a explodat creierul: "Frate, copilul ăsta mănâncă din gunoaie, de Ziua Națională!!!". M-am întors, am găsit-o cu maică-sa, care s-a ferit de aparatul foto cum mă feresc eu de maneliști. Am tras un cadru, de la distanță, și m-am dus la treabă. Acum mă gândesc cum a fost Ziua Națională pentru fetița asta. Și ce dracu' fac dacă o mai întâlnesc, vreodată, în locul în care ea găsește mâncare printre chestiile cărora eu le spun gunoi. 

UPDATE - Șapte zile mai târziu: am găsit fetița. Pe maică-sa o cheamă Ionela Iorga și nu are telefon. Locuiesc toți (mai există trei copii, nu și un tată) pe strada Fabricilor nr. 6, în cartierul Mimiu din Ploiești.