Ultimul bidon de dezinfectant

Spitalul are o mie de metri pătrați de holuri, care trebuie spălați de două ori pe zi. Necesarul pentru licitația la dezinfectanți, pe un an, presupune, așadar, soluție pentru 730.000 de metri pătrați. Cam 100 de bidoane.

“Îți dau ție licitația, dar vreau 10%”, spune directorul spitalului producătorului de dezinfectanți. Omul dă din cap, știe ce are de făcut. Va dilua soluția cu 10%, astfel că cele 100 de bidoane livrate vor conține soluția din doar 90.

“Dacă nu vii cu zece bidoane la mine, îți vezi banii în doi ani. Îmi trebuie la clinica de frumusețe a lu’ fi-miu”, îi spune și directorul economic al spitalului, când omul se duce să semneze contractul. Nici o problemă. Dezinfectantul nu mai poate fi diluat fără să-l pască pușcăria așa că soluția e să livreze 10 bidoane goale. 

Mai trebuie să dea cinci bidoane și magazionerului, care altfel ar putea face recepția cu strictețe.

Val-vârtej, la magazie ajunge chirurgul-șef. „Vezi că știu ce șmecherii faceți, așa că fă bine și trimite 5 bidoane la cabinetul meu particular”, îi spune, relaxat, magazionerului.

După un timp, vrea și asistenta-șefă două bidoane, pentru sor-sa, care are o grădiniță particulară. Dorel de la centrala termică a furat și el două bidoane, că a zugrăvit la soacră-sa și face curat. Directorul administrativ a făcut scandal că e mizerie pe holuri și a cerut trei bidoane, la control, care nu s-au mai intors în magazie.

Alte 11 bidoane au fost folosite nediluat, de tâmpita de Nuți, care a spălat holurile două zile cu dezinfectant concentrat. Pute de-ți mută nasul, se vaită pacientii....

Trei bidoane s-au folosit la spălarea intensivă a salonului 7, de câte cinci ori pe zi. Acolo e internată soția președintelului consiliului județean, dacă femeia face vreo infecție zboară toți de pe posturi.

Timpul trece. Mai sunt șase luni de contract și doar un bidon de dezinfectant în magazie. Directorul e informat, directoarea economică  spune că ea nu se bagă, agazionerul scrie, preventiv, un referat de necesitate și se ia o decizie. Patronul firmei de dezinfectanți e chemat și rugat să facă o tranzacție fictivă: să factureze spitalului, la preț de 20 de ori mai mare, niște lavete, care nu vor fi livrate, și să livreze pe bune măcar 20 bidoane de dezinfectant, fără acte. Omul se răzbună la fix și-l diluează la jumătate înainte de livrare. După ce e mustrat că a lăsat situația să degenereze, magazionerul e pus să dilueze la jumătate dezinfectantul și să umple încă 20 de bidoane.  Să dea bine, în caz de control.

Nimeni nu știe că Nuți, femeia de serviciu, fură în fiecare zi din bidoanele alea și duce dezinfectant acasă, unde noră-sa și-a făcut un salon de pus unghii cu gel. “De ce să dai bani, mamă, dacă-ți aduc eu? Dă-i dracului pe ăștia cu spitalul, că dacă nu fur eu, fură alții...”

Bidonul rămas din prima achiziție rămâne neatins. Dacă se face vreo plângere pe tema infecțiilor, să se poată arăta aparținătorilor că spitalul folosește soluții profesionale de curățenie. Sau, dacă se face vreo anchetă, să ai o probă că produsul a fost conform cu specificațiile.

Nu e mafia. E doar România.

text aparut pe www.psnews.ro