pentru iubitorii de animale fără animale - muriţi
Ma duceam sa fac ceva, intr-o parcare, cand am gasit baba julita si speriata. O alerga un caine, de talie mare. Cainele parcarii! Tine baba, sperie cainele, cearta-te cu boul care creste cainii parcarii, un mos insolent, pe care nu poti sa-l calci in picioare, ca oricum mai are aer in plamani pentru maxim sase luni, suna unde trebuie.... Per total, 20 de minute de cacat, terminate cu bine: javra care era sa ucida o baba nu mai e.
Da, stiu, acum va scandalizati. Cum adica, nu mai e?! Nu mai suntem oameni?! Ne-am pierdut orice simt civic? O societate care isi omoara cainii o sa isi omoare si bunicii, in curand....
Marş, mă..
Stati la bloc si iubiti cainii? Luati-i in casa, nu in parcare, care e spatiu public, dobitocilor. Daca am chef sa vin la voi in parcare, imbracat in cotlete de porc sangerand, nu trebuie sa-mi fie amenintata viata de un caine. Orasul e un habitat uman, destinat oamenilor, iar cainii au rolul social de accesorii, ne fac sa ne simtim mai buni. In orase nu exista lanturi trofice, si nimeni nu are voie sa manance pe nimeni. Stiu, cate o vrabie mai haleşte, pe furiş, câte o râmă, iar pisicile mai vânează vrăbii. Dar e foarte bine că ne oprim aici.
Stiu şi că nu era cainele de vina, ci ala care l-a invatat sa atace necunoscutii. Si ce faci cu cainele ala? Il dedresezi? Care eşti, mă, ăla care e dispus să o facă, acasă la el, pe banii lui? Vino mai în faţă...
Bref: Ti-e frica de hoti, in parcare? Pune in mortii ma-tii un sistem de alarma, in loc sa dresezi o javra sa sfasie necunoscutii. unde te crezi, în junglă? Cretinule.
NOTĂ - Câinele din imagine - altul decât javra agresivă descrisa mai sus, dârdâia de frig, în ploaie, pe strada Industriei. Acolo îşi face veacul, de vreo două luni. Un cretin îi dă să mănânce, din când în când. Se simte bine, dobitocul, uitând că e doar un iubitor de animale fără animale...
Ştiu, acum urli din nou: dar tu ai câini? Îhî.
Ti s-a cacat cainele? Strange, frate, dupa el!
Zapada s-a dus, nesimtitii nu, si si-au scos cainii sa-se faca nevoile pe strazile Ploiestiului. O sa radeti. Sa spuneti ca asta nu e subiect serios. Pai ce, eu sunt serios?
Uite si un calcul neserios: un caine face caca minim 100 de grame. Fiecare caine face intr-un an 36 de kilograme de rahat. Am doi caini in bloc, ceea ce inseamna ca in fata intrarii blocului si pe iarba din jur vor aparea, numai anul acesta, peste 70 de kile de rahat de caine.
Uite si alt calcul. In Ploiesti sunt circa 5.000 de caini in gospodarii, din care vreo 2.000 la bloc. Daca nici unul nu are un stapan responsabil, ei vor lasa, pe strazile Ploiestiului, 72 de tone de rahat.
Asta nu se vindeca cu amenzi. Desi, teoretic, se dau si amenzi. Exista o hotarare locala care spune ca proprietarii sau detinatorii temporari sunt obligati sa colecteze materiile fecale ale animalelor din locurile publice si ca nestrangerea dejectiilor se pedepseste cu amenda cuprinsa intre 200 si
400 lei ca sanctiune principala si 50 lei reprezentand tariful de curatenie ca sanctiune complementara.
Credeti ca s-a dat vreo amenda de-asta? Va spun eu: nu.
Singura smecherie este ca stransul rahatior dupa propriul caine sa devina cool, sau ca nestrangerea sa devina penibila. Asa ca va propun un atac la imaginea pe care o au despre ei cei care cresc un caine la bloc. Sa-i facem sa se simta prost.
Ai o poza mai sus. Textul asta are un link. Daca te-ai saturat de rahatii de caine lipiti de talpa, stii ce ai de facut.
Cum salvezi un caine folosind Facebook - Metoda celor 5 pasi
1. In primul rand, povesteste ce fel caine e. Sunt importante marimea, sexul, daca are vreo afectiune cunoscuta sau vizibila. Poate are trei picioare, tu nu spui, iar eu vin cu un copil care vrea sa alerge cu el prin curte. Daca ai scris ca "are ceva la burta" si el are matele pe afara, esti un cretin.
2. Pune o poza relevanta. Nu-i mai poza ochii, de aproape, ca nu esti fotograf profesionist, sa obtii o poza care sa ma faca sa plang. Vei face, mai mult ca sigur, o poza in care se vede un soi de binoclu cu par. Nu poza cu blitz, sa para cainele-vampir. Fotografiaza-l langa o masa, un scaun, un reper familiar, sa-mi dau seama cat e de mare sau de mic.
3. Unde l-ai gasit, cretinule? In China, in Romania, in Titu? Vrei sa ma trezesc ca initiez o discutie cu tine, pentru caine, si tu esti din Satu Mare, eu locuind in Ploiesti? Chiar crezi ca as taia tara in doua pentru un caine? Mergi si mai departe cu localizarea, nu face ca STS. Daca iti stii orasul, cu siguranta stii si in ce cartier locuiesti, sau pe ce strada l-ai gasit. Daca animalul a fost pierdut de cineva, informatia e foarte relevanta.
4. Nu incepe sa te scuzi ca tu nu poti sa-l tii, ca mai ai cinci sute de caini, ca-l iubesti mai mult decat pe ma-ta dar trebuie sa pleci in strainatate. Nu conteaza. Oricum nu te credem. E mai eficient sa scrii "daca nu-l vrea nimeni, il duc la adapost". La adapost ii omoara in 14 zile.
5. Invata sa vinzi marfa. Spune-ne daca stie sa se ceara afara, daca pare sa se simta relativ ok in zapada, daca latra sonor sau daca musca in joaca, daca roade cabluri, daca da din coada, daca face sex cu piciorul tau. Pentru mine, unele din chestiile astea sunt defecte la un caine, dar stiu persoane care le considera calitati.
Si gata. Acum ai sanse mai mari sa scapi de caine. In fond, despre asta e vorba, nu?
Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro
Băi Ţopeasco! Te-am pus eu vreodată să-mi cumperi ţigări?
Până azi, o apreciam foarte tare pe Cristina Ţopescu. O tipă bine educată, un jurnalist care a băgat sub masă politicienii chemaţi în studio, o femeie care n-a stat să ia şi a doua palmă de la Ştefan Bănică Junior şi l-a trimis la plimbare cu băşinile lui de pitic violent cu tot . Când Pătrăţel a cooptat-o în echipa altphel, mi s-a părut un lucru mişto. Ca să vă daţi seama cât de mult îmi plăcea tipa, gândiţi-vă că i-aş fi dat flori*, dacă aş fi întâlnit-o.
Asta, până azi. Am prins-o trei minute, pe Antena 1, şi i-am ascultat discursul de iubitor de câini. A fost penibil, Ţopeasco. Tu, o tipă cu o inteligenţă peste medie, şi cu tone de bun simţ, ai dat-o de gard cu o logică atât de şchioapă încât am sentimente de compasiune pentru cei asupra cărora produce efecte logica ta.
Ia asculta-te: "Nici noi, iubitorii de animale, nu mai vrem câinii pe străzi. Vrem adăpost, sterlizare, nu soluţiile promovate acum. Cei care nu iubesc cânii vor insa ca ei să fie omorâţi".
Stii ce am inteles eu, Topeasco? Ca pana si tu ti-ai dat seama cat de naspa sunt autoproclamatii iubitori de animale. Cat de greu va e sa va murdariti covoarele, sau sa va stricati gazonul, cu un caine. Si cat de zgarciti sunteti! Nu vreti sa rezolvati voi problema, cu banii vostri. Nu. Sa se plateasca de la buget pentru o viata lunga si prospera a cainilor de pe strazi. De la buget, adica si de la mine, cel pentru care ordinea solutiilor incepe cu adoptia, nu cu crima.
Ei bine, Topeasco, eu nu vreau sa mai dau un leu pentru caini. De cand s-a nascut fiica mea, statul roman i-a dat cate 9 euro lunar, in timp ce cainii de la adapostul din Ploiesti primesc 20 de euro lunar.
Nu vreau sa mai dau bani pentru caini si pentru ca Ploiestiul este deja, orasul cainilor. Eu n-am voie pe iarba, cu fiica mea, dar cainii se pot culca in voie, in orice scuar cu gazon.
Al treilea motiv pentru care nu vreau sa dau bani pentru caini este ca tu si alti iubitori de caini imi datorati deja niste bani. Firma de salubritate a orasului are tariful mare si pentru ca peste jumatate din cei 2.000 de proprietari de caini ai Ploiestiului si-i scot sa se cace fara jena, pe trotuar. Si avem acelasi tarif, lunar, desi eu nu las pe strazi 50 de kile de cacat de caine pe an.
As mai putea sa-ti dau zece motive de acest fel. Nu e nevoie, ca nu esti cretina. Asa ca tu si ceilalti iubitori (fictivi, in opinia mea) de caini, reveniti, va rog, la solutia corecta: adoptati cainii de pe strazi sau cresteti-i in adaposturi finantate de voi. Implicati-va personal, nu mai gasiti solutii care se finanteaza din buzunarul altora. Cainii sunt hobby-ul vostru, nu al nostru. Ca nici eu nu va pun sa-mi platiti tigarile!
Si apropo: foarte urat sa ma acuzi ca urasc cainii doar pentru ca nu sunt de acord cu tine. Am auzit argumente de-astea numai la cretini, nu la o femeie desteapta, Topeasco.
Paranteză: Eu, cel care scrie acest text, n-am omorât niciodată un câine. Am infiat doi, unul de pe strazi, unul de la targul de adoptii, pe care ii creste fiica mea. Al treilea caine, gasit in curtea scolii, a stat cu mine 50 de minute in direct, la o televiziune locala, pana i-am gasit un stapan. Toti trei traiesc fericiti. Si stii de ce, Topeasco? Pentru ca sunt ai cuiva, nu ai tuturor.
--------------------
*Eu nu dau flori. Nu pricep de ce trebuie sa ucidem niste plante pe care nu le mancam....