Americanii au început campania de vaccinare cu o campanie de comunicare făcută ca la carte. Au pus la vedere și componenta de informare, menită să te facă să vrei să te vaccinezi, cât și componenta de încredere, care te face să nu ai suspiciuni privind vaccinul. Uite și cum au făcut:

informare: Au spus tot. Au spus și că e posibil ca vaccinul să facă rău, și că dacă face rău n-o să poți da pe nimeni în judecată, și că nu te apără ca o amuletă, nu te vindecă, nu te imunizează, ci doar te ajută să faci o formă ușoară a bolii, cât și că vei purta masca și dacă te vaccinezi. Au făcut cum a făcut Nicușor Dan pe tema RADET: o să fie frig înainte să fie bine.

încredere: Au scos simbolurile la vedere. Biden s-a vaccinat. Șeful Sănătății s-a vaccinat. O droaie de guvernatori și de faimoși ai Statelor Unite s-au vaccinat, în direct, la tv, tocmai pentru ca americanii să vadă că oameni care au foarte mult de pierdut au încredere în vaccin. Au făcut și demonstrația de fortă, vaccinând un milion de americani în câteva zile.

Acum uitați-vă la ai noștri.

1. Nu se știe cine e în comitetul vieții de vaccinare și cum a ajuns acolo. Nu se știe dacă e o instituție sau o comisie. Dacă puștiul ăla de medic care apare mereu la tv e cel care decide, semnează, sau e doar un vehicul de imagine. Nu se știe dacă e plătit pentru asta, nu se știe cine plătește și cu câti bani fiecare asistentă implicată în vaccinare.
2. Nu se știe cum se păstrează vaccinul, cum se manipulează, care e procedura pas cu pas, dacă mâine sunt chemat la vaccinare într-o fermă iar vaccinul e într-o găleată sunt silit să presupun că asta e procedura, pentru că nu mi-a spus nimeni, în pula mea, how is done.
3. Vlad Voiculescu, noul ministru al Sănătății, nu s-a vaccinat. Nici președintele Iohannis. Nici primarul meu. Nici consilierii locali și județeni. Nici unul dintre cei care îmi cerșeau votul acum câteva luni nu par să aibă încredere în vaccin.
4. Nu există un site unde să te înscrii pentru vaccin, ci doar o glumă care nu merge neam și pe care un cetățean neprieten cu netul nu se descurcă de nici o culoare. Dacă vrei vaccinul, trebuie să-l suni pe medicul de familie (nici această procedură nu e popularizată pe larg). Da, exact, acel medic de familie care te-a evitat toată pandemia, de frică să nu ia virusul de la tine. Iar ăla ce-o sa facă, o să mă scrie în agendă? Pe bune?
5. Nu există un site cu posibilele efecte adverse, descrise în amănunt, și nici un site unde să afli cum procedezi când ai acele efecte adverse. A, sigur, exista o vomă de site cu o procedura prin care - atentie mare! - trimiti prin poștă un formular de efecte adverse. Deci mie mi-e rău acum și statul român mă pune să ling timbre și să mă duc la poștă!
6. Nu se știe care sunt simptomele, pe cine suni, cui ceri ajutor, împotriva cui te îndrepți, juridic, dacă te consideri prejudiciat în vreun fel.
7. Nu se știe nici ce se întâmplă cu tine dacă refuzi vaccinarea. Să zicem că mă înscriu, mă duc la fața locului, asistenta prepară o doză pentru mine, apoi văd o babă leșinată și mă răzgândesc. Ce se întâmplă cu mine, mă pot reprograma pentru a doua zi sau îmi vine rândul anul viitor? Ce se întâmplă cu doza alocată lui Bogdan Stoica, e folosită la altcineva? E pusă la frigider până mâine? E aruncată la chiuvetă sau neutralizată cu proces verbal de distrugere? Ce se intâmplă dacă ratez rapelul? Dacă în ziua în care urma să fac a doua doză sunt plecat? Cu câte zile pot amâna a doua doză? Dacă nu se poate amâna, fac din nou prima doza? Dacă da, există riscul să îmi facă rău?
8. Dintre cei care comunică pro-vaccinare, câți au fost plătiți? Știrile de tv sunt plătite, parte a unei campanii de informare, sau sunt pe bune? Dacă sunt știri plătite, contractul prevede și clauza nedifuzării informațiilor care ar reduce gradul de încredere în vaccin? Pula mea, contractele astea ar trebui să fie publice.

Nu sunt tâmpenii. Spania a anunțat un registru cu cei care vor refuza vaccinarea. Marea Britanie pregătește pașaportul covid. Toate statele comunică cât mai transparent posibil, numai noi secretizăm totul, ca niște cretini. Per total, la cum arată, campania pro-vaccinare nu există, de fapt, în România. Există doar un șmen prost făcut care ascunde, cel mai probabil, un furt colosal de bani, o risipă uriașă de resurse și o minciună de proporții naționale. De-aia și pun pariu că la finalul primelor șase luni ale anului 2021 nu vom trece de pragul de 15% din populație vaccinată.

UPDATE: Cehia și Bulgaria s-au pișat pe noi la capitolul campania pro-vaccinare. Citez de pe G4media.ro, nu de pe efemerideconsiprationiste.ro: "Șeful guvernului din Cehia, Andrej Babiš, care anterior se arătase reticent faţă de vaccin, s-a lăsat imunizat în faţa camerelor TV pentru că văzuse la televizor o femeie care afirmase că „îl va aştepta cu vaccinul pe Babiš”. În Bulgaria printre primii vaccinaţi s-a aflat ministrul sănătăţii Kostadin Anghelov. Odată cu Anghelov a fost vaccinat şi un preot ortodox, pentru a fi un exemplu pentru ceilalţi".

E Ajunul Craciunului si, sincer, ma ia groaza. De maine pana pe miercuri-joi, facebook o sa fie plin de niste mizerii de fotografii cum n-am mai vazut de la Paste. Si 99% o sa fie postate de parinti. Ca asa-s parintii, isi plac si isi iubesc copilul atat de mult, incat si atunci cand ii fac o poza de cacat, in care ala mic pare un monstru, tot adorabil li se pare asa ca ne ranesc retina tuturor, uploadand poza/pozele. 

Apropo: si eu sunt la fel. Sunt disperat dupa M. Am insa abilitatea de a ma putea detasa un pic si a de a face/pastra/urca pe net doar pozele reusite. Si-am zis sa invat si pe altii cum se face asta. Ca de la parinte la parinte. In doar cinci sfaturi, ca probabil n-ai citi mai mult.

Regula nr. 1: Fa-i poza de la inaltimea lui, nu de la a ta.

Copilul are un metru? Coboara mana, sau lasa-te pe vine, fix pana la inaltimea aia. Se joaca, de-a busilea, prin casa, cu cainele sau cu ce i-a adus Iepurasul? Intinde-te si tu pe burta, in pula mea, ca nu mori, si fa fotografia de acolo. M-am saturat de fotografiile tale, cu 90% din imagine podea si 10% un crestet sau o sapca de copil.

Regula nr. 2: Sa nu ai niciodata sursa principala de lumina in spatele copilului. 

Copilul e langa geam, sau fix in fata veiozei? Nu-i face fotografia din centrul camerei. N-o sa vedem nimic clar, doar o silueta, sau o sa aiba niste umbre pe fata de zici ca e Frankestein cand era mic. Muta-te astfel incat lumina sa vina din lateral. O sa observi diferenta.

Regula nr 3: Gandeste.

Fuge prin casa sau prin curte, cu noua lui jucarie si vrei sa-i faci o poza asa? Te rog, nu-i face poza fix cand trece pe langa ambalajele jucariei. Sau pe langa pocitania de unchi. Sau pe langa scrumiera, sticlele voastre de vin, masina... Cauta un cadru in care el sa domine imaginea. Doar gardul ala vopsit sau doar peretele ala misto in spatele lui, doar iarba sau parchetul (nu si furtunul si papucii) pe jos, doar cerul, nu si stalpul si sarmele... Nu e greu. Trebuie doar sa-ti misti curul de pe scaunul ala si sa incerci sa-ti pui copilul in valoare in fotografia pe care i-o faci.

Regula nr. 4. Lasa figurile. 

Nu mai tine telefonul cu o singura mana ca sa tii paharul in cealalta. Nu ai siguranta fizica a unui tragator de elita, exista un tremur natural al mainii, egal cu 1/30 dintr-o secunda, cand apesi butonul de declansat camera misti si telefonul cat sa-ti iasa poza de cacat. Asa ca, te rog frumos, lasa in pula mea drinkuiala si tine telefonul cu stanga si apasa butonul cu dreapta. Hai, ca nu e greu.

Regula nr. 5: Fa o selectie.

Inainte sa urci, isteric ca o marmota incendiata, 78 de poze pe facebook, aprinde o tigara si uita-te la ele. Sterge intai toate pozele care au iesit miscate. Apoi sterge cadrele aproape identice, alegand numai unul-doua (poti, elimina, de exemplu, fotografiile in care l-ai prins vorbind si gura arata ciudat, sau clipeste si pare dement). Apoi fa, fotografiilor ramase, o indreptare de orizont (sa nu mai para ca podeaua e stramba si ca locuiesti intr-o casa care a trecut prin cinci cutremure). Fa si un crop, ca nu intereseaza pe nimeni piciorul vecinului care se vede in dreapta jos sau priza aia din stanga sus. O sa ramai cu doar 5-6 fotografii. E perfect! De data asta o sa ma si uit la ele, nu ca de obicei, cand iti dau un like doar pentru ca sor-ta are sani misto si vreau sa ma vorbesti de bine la ea.

Uite:

Poza asta vine dintr-un set de 11 de cadre trase cu telefonul, in vreo doua minute. Am ales-o pentru ca era cea in care ochii lui Adam licareau cel mai vizibil, iar saliva aia care ii curge din gura se vede cel mai misto. Cadrul era mai larg, dar am taiat usa care se vedea in stanga si tejgheaua care se vedea in dreapta, obligandu-va astfel sa va uitati la moaca pustiului. Si am editat-o asa, spre maro, pentru ca am facut poza in cafeneaua pe care o detin Alina si Cosmin, parintii lui Adam, la cafenea se vinde cafea, iar cafeaua e maro. Si am facut bine. Uite, ca dovada, poza asta a strans, intr-o saptamana, 240 de like-uri. Pula mea, douas'te'patru'j de like-uri!!! 

Iti dai seama?! Pai si tu vrei sute de like-uri! Ai vazut ce bine te simti cand poza copilului tau are multe like-uri???? Stiu ca e o prostie, dar daca te face sa te simti bine, de ce nu? 

DISCLAIMER: exemplul e valabil doar cand e vorba despre copii. Nu-i face poze si lu' ma-ta tot cand ii curge din gura! Te rog frumos, nu vreau sa fac dezlipire de retina...

cumpără niște cărți mișto pentru niște tipe mișto:

   

Izmenele (1). Sigur, in Lidl sunt denumite "Thermal Long Johns", ceea ce mi se pare epic. Adica, dupa ce am citit "termal", am cautat din priviri izmenele de vara, care sa fie numite "cooler long johns", "chiller long johns", sau, on the edge, chiar ceva gen "sweaty long johns"...

Probabil ca si mosul (2) de la usa, care spunea cumparatorilor "sa-l primesti pe Iisus si sa-i simti caldura", era vreo hostessa a izmenelor..

Am plecat de la raftul cu izmene si m-am intors, pentru ca pe retina mea ramasese ceva neclar. M-am lamurit rapid: incercand sa sugereze oamenilor ca cine poarta izmene e foarte viril, baietii care au facut ambalajul (3) au desenat ceva ce seamana cu ambele coaie intepate de o viespe.

Apoi am gasit vinul care mi-a demonstrat ca cei de la Lidl nu au merchendiseri, ci sociologi rafinati. Cum altfel sa fi decis vanzarea unui vin numit Arestel (4), intr-o tara in care se fac minim zece arestari pe zi?  Si da, nu ma mir ca gasesc in acelasi loc si izmene si acest vin. E un frig la arest....

O sa radeti, dar am gasit si o combinatie de vinuri foarte ok: "Arestel" si "La Origine" (5). Pentru cei care se aleg cu arestul la domiciliu, probabil...

In rest, tin sa spun ca mi-a placut foarte mult ca am gasit chitara (6) cumparata de mine anul trecut la un pret mai mare: ma simt un cumparator foarte destept. Si m-a amuzat foarte tare ca am gasit in Lidl "unelte de semineu" si "gratar protectie scantei semineu" (7). Era plin, in jurul meu, de oameni care habar n-au ca soba e tot un fel de semineu, dar mai ieftin...

Stiti promo-urile alea misto de la Pro TV, cu vedetele postului cantand sau facand diverse chestii cool? Face si Antena 1 de-alea, mă. Si le face cum as face eu un masaj cardiac unei broaste testoase: habar n-am unde are inima!

Imaginea de mai sus o surprinde pe Andreea Balan, care "joaca" intr-un astfel de jingle de Craciun. Cum s-a priceput și ea, săraca: cu țâțele pe afară, cântând despre nașterea lui Iisus. Epic. 

A nu se înțelege că sunt împotriva țâțelor mișto. Dar să o pui pe Andreea Bălan să cânte este o greșeală tactică de PR. Să cânte despre Iisus - penibil. Să cânte Andreea Balan cu țâțele pe afară despre Iisus este însă, epic. Iar genul epic mi-a plăcut intotdeauna.

Imi place și să văd că Adrian Temișan nu e mort. Nu știu cine e domnul din dreapta, dar după postura corporală, cred că e foarte mândru de fizicul lui. Sa inteleg ca acum se pun silicoane si pe creier?

Știu că nu mai citiți nimic, știu că nu vă mai pasă de tradițiile românești, știu că faceți Crăciunul fără măcar o pereche de șosete românești în picioare. Și e mare păcat, pentru că românii au fost legați de Facebook foarte profund, din cele mai vechi timpuri. Am citit eu pe net!

Tracii, de exemplu, obișnuiau să pună pe Facebook, încă de la primele ore ale zilei, fotografii cu bradul. N-aveau camere foto performante, așa că cei mai amărâți puneau desene crestate în coajă de brad, pe care le scanau în centrele de copiere de pe lângă cetăți.

Dacii aveau chiar un regulament online, impuse de Burebista. Până se ridica soarele de două sulițe pe cer n-aveai voie să postezi pe Facebook decât fotografii cu copiii nu fuseseră cuminți și erau de vânzare. Apoi treceau Dunărea pe pod de gheață și-și dădeau check-in în Bulgaria, cu mesajul "vătătă futemtătă femeiletătă".

După formarea voievodatelor, obiceiurile s-au diversificat. Oamenii lui Menumorut obișnuiau să-și fotografieze soțiile îmbrăcate în rochii roșii, mulate, lângă brad, pe când în voievodatul lui Glad oamenii postau meme-uri cu "glad to meet you". Gelu oprea netul, de Crăciun, așa că supușii săi își programau postările, încă din Ajun.

Ulterior, în timpul Principatelor Române, românii au început să împrumute obiceiuri de Facebook de la alte națiuni. De la englezi a apărut obiceiul tăguirii prietenilor în poze cu globulețe încă de la ora șase dimineața, iar de la francezi - postatul de melodii de căcat, cam cum sunt ale lui Fuego.

În ungurime, unde internetul a fost mereu o chestie extrem de folosită tot timpul, se postau fotografii cu copacii tăiați și agățați în formă de brad pe fațada fabricilor de cherestea. 

În Vaslui, unde Crăciunul începe pe Facebook cu fotografii de la tăierea porcului, tradiția spune să postezi zilnic, până la Revelion, câte o imagine cu cineva pe care l-ai tăiat. 

La Biblioteca din Cluj se găsește și acum un ziar din 1890 în care se scrie despre obiceiul check-in-ului de tip "mâncând bunătăți de crăciun la ....".

La Sibiu, între cele două războaie mondiale, datina spunea să postezi pe Facebook de Crăciun cele mai bune acte false cu care ai cumpărat ilegal case în acel an.

După apariția telefoanelor cu cameră video, un obicei pe larg răspândit a devenit postarea de fișiere video cu pisica jucându-se cu globulețele din brad.

Revoluția a adus noi schimbări în cultura online românească. În 1990, de exemplu, era foarte cool să postezi că era mai bine înainte și să urci fotografii alb-negru, scanate, cu tine și cu Moș Gerilă, sau să-ți faci un selfie cu portocalele tale.

După cutremurul din 1992, a devenit o cutumă să nu mai postezi pe Facebook selfie-urile făcute în baie în Postul Crăciunului, acum se poartă pozele în lenjerie sau în costum de baie lângă brad.

După anul 2000, a devenit foarte cool să dai share câte unui link idiot, cu sfârșitul lumii.

Acum,segregarea societății este extrem de vizibilă în postările de Crăciun de pe Facebook. Fetele de club postează "uite ce mi-a adus moșul" la fotografii cu mașini scumpe, corporatiștii pun poze de la mare, spunând că urăsc și zăpada și faptul că nu mai ninge de Crăciun, hipsterii postează imagini cu șorici, pe când parlamentarii, mai practici, nu postează nimic despre faptul că și-au dat și/sau mărit pensiile speciale, băga-le-aș toți brazii din România în cururile alea de putori profitoare....

Facebook vă urează Sincere Sărbători de Iarnă!

De cand s-a apucat serios de citit, M primeste, de ziua ei sau de sarbatori, si bani, nu doar daruri. "Sa-ti cumperi carti, sau ce vrei tu"", se aude, de fiecare data, urarea. Si pentru ca stia ca azi e deschis AFI Ploiesti, M a vrut sa dam o fuga acolo, sa-si cumpere carti cu banii primiti de Craciun. Cum nu ma impotrivesc cititului, ba chiar dimpotriva, m-am urcat in masina si in 10 minute am ajuns ...

intr-o parcare plina. Nu glumesc, parcarea AFI era plina cu masini. Am stat un pic la usa, sa intre zecile de oameni care s-au gasit, la aceeasi ora cu mine, sa vina sa cumpere....

mancare, globulete, vin, cadouri, faina, zahar, carne. Nu glumesc nici acum, 8 din 10 oameni care au intrat in AFI azi se duceau in Cora. Ce Dumnezeu mai aveau de cumparat, nu stiu, dar ieseau cu caruturile pline. Am facut si un video, de plictiseala, dupa care m-am dus la Gloria Jeans, sa beau o cafea, cat statea M sa-si aleaga o carte, si-acolo am vazut...

cafeneaua aproape plina.  Cu pustani, in mare parte. Plictisiti probabil de mesele imbelsugate de acasa, unde insa nu pot fuma de fata cu parintii, au ales sa se mai vada o data, si sa-si spuna, cel mai probabil, ce-a primit fiecare. A venit si M cu cartile, si, inainte sa plecam, am decis sa urcam. Eram curios sa vad daca....

e cineva in zona de food. Si - surpriza din nou - era plin la McDonald's. Aici chiar m-am blocat. Cum sa mananci la mec de Craciun? De ce ai face asta? Cat de prost gatesc parintii, sau nevasta? 

Am revenit cu M acasa, care m-a anuntat care sunt optiunile ei: citeste, sau cauta un film la tv, sau se uita pe stumbleupon. Solo.  Bine, ma, solo placut....

Cumva, si eu am chef de solo. N-am chef sa conduc masina, n-am chef sa stau incaltat pe undeva, n-am chef sa mananc iar. Asa ca mi-am pus un pahar de vin si o sa deschid o carte, imediat ce termin textul asta in care incerc sa-mi explic cum s-a transformat Craciunul intr-o simpla duminica cu cadouri din timpul saptamanii. 

Pentru ca de transformat s-a transformat, asta e clar. Azi am vazut deschise nu doar un mall, ci si magazine, localuri, benzinarii, farmacii. In curand  o sa ramana deschise si cabinetele stomatologice, atelierele de reparatii telefoane si o sa se lucreze la cate o casa al carui proprietar vrea macar parchetul pus pana de Revelion. Pentru ca de Revelion - ati ghicit! - vrea sa-si invite partenerii de afaceri la o discutie de business. Ceva relaxat, la un spirtz, ca intr-o duminica oarecare....

Am pus titlul acesta pentru ca a asta fost prima ideea care mi-a trecut prin cap, dar si de lene sa mai caut altul. De fapt, eu stiu exact cine mi-a furat Craciunul. Mi l-am furat singur. 

Poza e făcută cu o zi înainte de Crăciun.

Intai ii spui ca n-ai timp sa-i decorezi curtea, pana in weekendul de dinaintea Craciunului. Apoi ii spui ca nu  prea ai cu ce, pentru ca furtunul luminos de anul trecut nu mai merge. Pasul trei: cumperi trei instalatii luminoase obisnuite, de exterior, un bax de placi de polistiren, doua suluri de folie de aluminiu, un cutter, aracet si sfoara. Muncesti, in total, vreo 12 ore, dintre care patru "sub acoperire", cand copilul e la scoala. O sa obtii vreo 120 de stele si braduti, de diferite forme, cu capacitati reflectorizante si cu un aspect incredibil. E de preferat sa ai o scara buna, cu care sa nu cazi de la trei metri inaltime. 

Si gata. Copilul o sa repete, necontrolat, "ce frumos e". Tu iti iei zgarieturile si taieturile si te culci, dormind la fel de necontrolat.