Papagalii ăştia fără suflet, pe care îi înjurăm, suntem NOI, mă! Ce vă miraţi aşa?
E cumva foarte trist. E ca atunci când pleci la drum, cu indicatorul de benzină pe roşu, şi faci pană. Te apucă nervii, că maşina consumă prea mult, că n-a trecut ăla pe galben şi-ai mai stat la un stop, că drumurile au gropi şi consumul creşte, că idioata de nevastă te-a pus să faci un ocol să iei copiii de la înot. Eşti convins că ai făcut pană din toate aceste motive, nu pentru că eşti un prost, incapabil să se organizeze.
De fapt, noi toti ăştia suntem. Iar papagalii ăia care luni au lăsat să moară doi oameni, deşi puteau să-i găsească, suntem tot noi, mă. Ce vă miraţi aşa? N-ati trait senzatia aia de nepasare niciodata? Chiar nu aveţi senzaţia că vă uitaţi în oglindă? Ia fiti atenti:
- N-aţi văzut niciodată o femeie bruscată pe stradă, şi v-aţi rezumat să întoarceţi capul, convinsi ca a facut ea ceva? Daca nici nu-l cunoastea pe agresor?
- N-aţi întâlnit niciodată prin oraş un trup prăbuşit pe asfalt, şi n-aţi ocolit, convinşi că omul e beat? Dacă avea un infarct?
- Aveti cumva asigurare la masina, dar la casa nu?
- Aveti idee daca familia, copiii, stiu sa intrerupa gazele si energia din locuinta, in caz de vreo nenorocire, petrecuta cand voi sunteti plecati?
- Aveti habar de vreo manevra de prim-ajutor? Stiti macar ce pastile iau, si la ce ore, parintii vostri?
- Stiti semnalele de alarmare a populatiei in caz de dezastre? Stiti sa va semnalati prezenta la locul unui dezastru? Stiti macar unde este cel mai apropiat adapost civil de locuinta voastra?
Vedeti? Sunteti/suntem niste papagali la fel de mari ca aia. Pai aia vin tot dintre noi! Aia sunt noi. Ca n-avem nemti sau japonezi la ISU, STS, MAI... Avem niste baieti, pusi pe criterii politice, de unii pe care i-am ales tot noi. Cica ne-au pacalit, la fiecare patru ani. Ne pacalesc atat de des, incat imi pun legitima intrebare: nu cumva ne place pacaleala asta? Nu cumva tratam alegerile ca pe lista de mai sus, cu superficialitate si indiferenta?
Pustoaica aia de nici 25 de ani, care a murit de frig langa avion, avea lacrimile inghetate pe obraz, cand au gasit-o. A murit in chinuri, fara sa stie daca o doare pieptul, de la lovitura primita, sau tot corpul, de la frig. Ia gandeste-te: La ce temperatura ingheata lacrimile? Si cat de tare trebuie sa te doara ca atunci cand mori sa mai ai puterea sa plangi?
Nu stii nici asta, nu? Ei bine, ramai la fel de ignorant si de nepasator cum esti acum, si o sa ai sansa sa afli.