Ați observat că avem așa, o chestie? Că mereu luăm de pe agenda publică ceva, îl asimilăm până la isterie, apoi luăm subiectul la mișto și sfârșim prin a nu învăța nimic și a nu ne schimba deloc? Hai să luăm, că exemplu, povestea cu furtunile din ultimile zile.

Știm să ne comportam în caz de furtună? Nu. Are careva dintre noi, ca obicei de consum, consultatul alertelor ANM? Avem undeva în hol, un rucsac cu o pătură, două sticle de apa, niște fâșuri de ploaie, un baton de ciocolată și o sticlă de palincă? Nu. Pentru că ăștia suntem. Dacă e să ne iei la întrebări, la spritz, suntem Bear Grylls. De fapt, suntem niște amatori în ale supravieturii.

Iar statul? Păi statul e la fel că noi. Ce, ați văzut vreo mișcare, vreodată, când a fost cod galben, roșu, de furtună sau de ploaie? S-a mai dat câte o apa minerală la coduri de caniculă, s-a mai țipat la firmele de deszăpezire la vreo ninsoare, dar în rest, băieții cu costume din clădirile statului au rămas relaxați.

Stați liniștiți, nici cureaua de transmisie dintre stat și noi nu e mai breaza. Da, de presă vorbesc. Păi în afară de “vreme caniculară” și de “iadul alb” ați văzut des la tv sfaturi, ponturi, informații utile? Băieții și-au pregătit mp3-urile cu muzică sfâșietoare și așteaptă, cuminți, înzăpezirile, inundațiile, incendiile, cutremurele și vijeliile ca să ne arate case fără acoperiș, porci fără cuțite în spate și copii fără pantofi. Prevenție? Educație? Plus valoare? Zero.

Și-acum, de când cu Timișoara, am luat-o razna. Închidem școli, demontăm panouri și chioșcuri, obligăm copiii să plece la gradinita cu geacă și cu fesul în cap in august (am văzut eu doi, intr-o dimineață, le venea să plângă, săracii...) Iar premierul a luat la trei-păzește Telekom, Orange și Vodafone, că de ce nu dau sms-uri gratis la tot poporul când se întețește vântul.

Păi e corect așa? Eu, va spun, la al 20-lea sms primit noaptea o să dau block notificarilor. Și nu văd de ce să le primească nici fii-mea, să se sperie aiurea? Când o fi meteorologia o știință exactă, o să și plătesc pentru mesaje, nu doar o să vreau să le primesc. Până atunci, însă, cu niște neica-nimeni la butoane, care folosesc niște softuri dracu' știe de cine făcute, sufăr de un deficit de încredere.

Plus că-i suspectez pe unii că fac niște bani zilele astea, pe fondul panicii. Cineva vinde în draci niște chestii, alții dau iama în păduri, după “doboraturi”. De panică asta profită fiecare comerciant de apa, conserve, lanterne, baterii, corturi, generatoare, că să nu mai zic de instituțiile publice, care s-au pus pe cumpărat, în regim de urgență, tot felul de chestii. O să revin.

Va recomand să priviți cu luciditate ce se întâmplă. Să va faceți lecțiile în ale supravieturii, să va puneți instalația electrică a casei la punct, să va strângeți tablele de prin curte și să va asigurați locuința. Să faceți un curs de prim ajutor și să va rugați copiii să nu mai abuzeze natura cum am făcut-o noi, să nu se răzbune și pe ei.

 

read my books::

  

In general, parintele din imagine nu are nimic de zis de bine de mine, dupa ce am interactionat un pic intr-o emisiune tv, pe tema colegilor sai. Si am facut-o aproape cordial, sunt convins ca e bine ca oamenii sa creada in ceva, de la Iisus la iPhone, dar nu-s fanul preotilor, pentru ca nu cred ca Dumnezeu, la cat e de smecher, ar avea angajati atat de naspa, pusi pe furat si pe capatuiala, cum sunt 90% din preotii pe care eu i-am cunoscut. Deci nu ma suspectati ca m-a apucat nustiuce pro sau contra nustiucarui rahat de curent politic, da?

I-am facut poza asta parintelui doar ca sa va introduc in atmosfera. Era la sedinta Consiliului Local de acum cateva zile, unde ajunsesem cu alta treaba decat scrisul de stiri. Preotul vorbea foarte frumos de una din primele biserici ale Ploiestiului. Una care inca mai exista. O biserica care adaposteste o pictura fabuloasa de Iosif Keber si o icoana oferita de ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, în timpul războiului din 1877, după ce ţarul a petrecut Paștele la Ploiești. O biserica unde Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Nichita Stănescu si Toma Caragiu au venit sa se roage. O bucatica de istorie cum sunt putine.

Faza e ca acum ploua in biserica, pe minunea aia de pictura. Iar zidurile-s subrede, specialistii zic ca biserica ar putea sa nu apuce aniversarea de 200 de ani, din 2020. Iar parintele venise la sedinta CL sa ceara bani pentru reparatii.

Reactia consilierilor si directorilor din Primarie, pe durata celor 3-4 minute, cat a vorbit parintele, a fost colosala. Unii au ras. Altii au vorbit la telefon. Unii se certau, iar unei tute i-a sunat telefonul exact cand parintele voia sa incheie cu versurile unui colind. "Scuze, am uitat versurile", a zis preotul dupa ce a asteptat rabdator ca telefonul tutei sa nu mai sune. Dupa aia a plecat.

Cumva, reactia alesilor locali mi se pare absolut normala: anul asta nu sunt alegeri, deci nu au nevoie ca acest preot, sau altii ca el, sa predice in biserica pe tema partidului X sau Y, "deci lasa-ne, nene, ca noi avem de furat banii astia, nu sa-i dam pe restaurari", spuneau moacele lor. Uitandu-ma la ei, am avut revelatia ca, cel mai probabil, biserica aia se va face praf, si toate celelalte dupa ea. Culmea, eu cred ca e o situatie de care se face vinovata tot Biserica Ortodoxa Romana.

Pana cand biserica nu-si va cheltui enorma avere si pe salvarea patrimoniului, nemaicerand bani nimanui, si pana cand preotii n-o sa se mai simta datori sa zica numele unor politicieni in timpul slujbelor, n-o sa avem nici preoti misto, nici credinciosi misto, nici politicieni misto. Evident, n-o sa mai avem nici biserici, picturi si alte dovezi ca lucrurile se faceau bine si frumos inca de acum cateva sute de ani.

Daca textul asta te-a intristat, citeste ceva mai vesel.

De mai bine de șase luni nu mai avea chef de nimic. Din când în când, dar foarte rar, avea accese de vioiciune și atunci lăsam tot ca să petrecem timp împreună. Lucru normal, cumva, am fost foarte legați, în trecut, cel putin în ultimii șapte ani ne-am văzut zilnic. Iar acum, în ultima perioada, in care ne-am răcit (mai mult el), i-am remarcat încă o dată talentul de a-mi aduce aminte chestii importante din trecut, pe care eu le uitasem.

Chiar a tinut la mine, asta e clar! Si nici eu n-am renunțat să-l întreb zilnic dacă vrea să facem ceva împreună. Doar ca programul diferit, lipsa de timp, faptul ca era tot mai depasit de vremuri - toate astea ne-au afectat relatia.

De o săptămâna, însă, nu ne-am mai înțeles. Agoniza. Clipea tot mai rar. Se mișca și mai rar. Dar, ca de fiecare dată, a încercat să mă ajute. Până în ultimile momente. Chiar și azi.

Din păcate, azi a fost o zi prea lungă pentru el. După o lungă suferință, la ora 19.11, s-a stins.

Dumnezeu să te ierte, HP Pavilion G series. Și să moară mă-sa lu' ăla care și-o mai lua laptop, e asa de bine cu o unitate zdravănă plină cu de toate sub birou și cu un monitor de porc pe toată masa....

 

Citeste-mi cartile sau fa-le cadou unei tipe misto

De o saptamana, de cand a inceput criza pulii, deschid constiincios, in fiecare dimineata, platformele de comunicare ale tuturor decidentilor. Partide, ONG-uri, diversi influenceri cu interese in politica. Lipseste ce caut eu, desi trebuia sa apara de luni. Azi e luni din nou, criza pulii s-a terminat, deci ce-am vazut a fost un blat. Adica, inca un blat. Adica, inca o dovada ca ceea ce vedem este un teatru ieftin, menit sa ascunda o intelegere intre toate partidele, ambasadele si restul cacaturilor. Sa va explic de ce.

"Criza pulii" a inceput cand pe premierul Tudose l-a apucat cheful de eficientizare a activitatii guvernului si a zis ca nu mai poate lucra cu Plumb, Saideh si Ilie, pentru ca se misca prost si pentru ca asupra lor planeaza suspiciuni de coruptie. Sincer, ma asteptam ca pe lista lui sa fie si Liviu Pop, de la Educatie, autorul celor mai mari gafe de imagine din guvernul Tudose si autorul unor masuri destul de susceptibile de a face parte dintr-un plan oneros. N-a fost sa fie, desi, imagologic, demiterea lui Liviu Pop ar fi conferit o tona de credibilitate demersului lui Tudose.

Am zis ca opozitia o sa profite si o sa-i aud pe Ludovic Orban, pe Dacian Ciolos sau pe Nicusor Dan strigand, nu zicand, ceva de Pop. Dar n-a fost sa fie; cumva, cei trei au omis ca pot castiga procente bune de simpatie publica facand o cerere de bun simt: "Bai Tudose, daca tot faci curatenie in Guvern, scapa si de Genunchele Cerebral". Acum, ca n-au zis nimic cei trei papagali, pot sa cred ca o alianta cu ALDE nu este exclusa, pe viitor, nici de PNL, nici de USR, nici de Romania100? Sigur ca pot, politicienii isi mananca frecvent propriul cacat, de ce n-ar face-o si cei trei?

Am crezut ca macar ong-urile dedicate politicii sau educatiei, inclusiv sindicatele din invatamant, o sa zica ceva de Pop. Dar n-au zis. N-au zis, nene, desi era momentul perfect sa o zica.

Criza pulii a mers inainte fara sovaire si fara cel mai important vector de imagine posibil, probabil singurul care ar fi justificat o asemenea criza. Pentru ca eu nu cred in povestea cu dosarele de coruptie, atata timp cat tot guvernul poate fi suspectat de asa ceva. Dovada? Cei trei noi ministri, Stroe, Stanescu si Nica, au si ei problemele lor cu justitia. Cum dracu' de-s astia ok, dar restul nu, numai Tudose ne poate spune.

Sau Orban.

Sau Ciolos.

Sau Nicusor Dan.

Sa faci curatenie in Guvern sau sa asisti la ea, si sa nu-l vrei/dai afara de acolo pe unul ca Liviu Pop, in conditiile in care fiecare fraza spusa de acesta e inca o caramida furata din fundatia guvernului, nu e doar o eroare sau o scapare. E dovada ca cineva doreste distrugerea sistemului educational, sau, mai light, ca nici unul dintre decidentii zilei, din putere sau din opozitie,  nu e deranjat ca sistemul educational e facut praf, zilele astea.

De presedintele Iohannis nu mai zic nimic. L-am vazut facand reclama unui teren de golf, lucru care-mi place, desi mi-ar fi placut ca in locul terenului de golf sa fie un apartament micut din Drumul Taberei, iar in locul acelui bogatan care vinde cea mai nociva carne din piata, cea de pui, sa fie o tipa draguta, cu ochelari, care mestereste ceva si isi intretine familia. Un presedinte de tara care face reclama cuiva din clasa de mijloc arata grozav, dar sunt sigur ca cineva de la presedintie a incurcat borcanele si presedintele nostru, cel mai bun din lume, s-a trezit in situatia aia jenanta, de-a facut endorsement copanelor Transavia.

Sasone! Stai linistit, intelegem. Aia e, s-a gresit, te-ai trezit inconjurat de bogati controversati. Lasa, ca fac eu reclama clasei de mijloc, nu te mai complica tu...

**** dacă ți-a plăcut acest text deschide și unul din aceste linkuri: 

Miercuri, în timp ce Liviu Dragnea se împușca cu Grindeanu în coaie, m-am dus la Leroy Merlin să cumpăr o scândură mică, plată, dreaptă. Nu radeți, am nevoie de ea ca să termin un dulap, am de făcut un montaj complicat, iar printre scândurile mele nu era nimic potrivit. Am găsit-o rapid, la un metru lungime, lată de 4cm, fix cât am loc la montajul ăla. Preț: trei lei. Bucuros că în Leroy Merlin se auzea muzică, nu istericul de Rareș Bogdan sau balonatul de Mihai Gâdea, am mers la casă. Am pus scândura pe tejgheaua casei de marcat, am scos banii, când am auzit-o pe casierița:

"Cum vă numiți?"

Jur, am vrut să răspund cu "Ce te fute grija?". Noroc că nu fac așa cu femeile..

"De ce?"

"Pentru că trebuie să vă fac documente de însoțire a lemnului, nu pot să vă dau doar bon fiscal. Ori vă fac aviz de expediție, ori vă scriu numele pe factură".

Asta a fost momentul în care m-am uitat în jur, după camere. Eram la Camera Ascunsă, clar. Cineva, dintr-o televiziune, a gândit o farsă în care oameni normali, din orașe, observați că dețin o scândurică, sunt opriți de un polițist-actor care-i acuză de trafic de lemn, și de aici umorul de situație...

Din păcate, nu. De ceva timp, legea, respectiv niște norme emise de Poliție și ANAF (așa zicea tanti), îi obligă pe comercianți să facă avize de însoțire a mărfii pentru fiecare scândurică vândută. Șțiți de ce? Pentru că orice scândurică este cherestea, iar cheresteaua este marfa predilectă a traficanților de lemn. Iar dacă ai cherestea/material lemnos în mașină fără să ai și o hârtie care să-i ateste proveniența, poți fi acuzat de furt/trafic cu lemne.

Am rămas privind în gol. Femeia mă privea, jenată. "Șțiți, așa ne obligă..."

Mi-am spus numele, am așteptat să-mi bage numele în calculator, mi-am luat scândurica, factură nominală și am ieșit, m-am urcat în mașină, am plecat.. Pe drumul spre casă, în trafic, am văzut în față o mașină de poliție. Mă uitam la ea și...

Cum ar fi, frate? Cum ar fi ca mâine să povestesc amicilor, la o cafea, ceva de genul:

"Intrasem în oraș, dinspre Metro, când o mășină de poliție a blocat banda în față mea. M-au dat jos, m-au lipit de asfalt și mi-au percheziționat mașină. Când au găsit ce căutau, adică scândurica mea lată de două degete, au început să urle: "Câți copaci ai tăiat, nenorocitule? Unde ai joagărul, în portbagaj?! Scoate actele sau înfunzi pușcăria, futu-ți morții mă-ții de defrisator! Aaaaa, domnul Bogdan? Aveți factură de Leroy Merlin? Hai, mergeți. Scuze de deranj, noi ne facem datoria. Știți, am fost instruiți să verificăm un trend infracțional nou. Avem semnale că defrisatorii au renunțat să mai care cheresteaua obținută ilegal cu camioane de 20 de tone, cică acum o transporta cu mașini mici, Opel, Ford, Mini, Citroen, dar numai după ce sparg noaptea magazinele de bricolaj ca să o depoziteze acolo și a două zi, sanchi, cică o cumpără tot ei pe persoană fizică...."

Bineînțeles că nu m-au oprit. Și dacă mă opreau nu mă supăram. Nu am nimic cu polițiștii și nici cu casierița de la Leroy Merlin. Dar pe băiatul ăla din ANAF și pe tovarășul lui din Poliție care au făcut ca pentru fiecare scândurică vândută de un magazin de bricolaj să se printeze degeaba câte o coală de hârtie care provine dintr-un copac AȘ VREA TARE MULT SĂ-I CUNOSC. Mult de tot. Fix asta era problema: lemnul cumpărat de persoane fizice din magazinele de bricolaj. Nu cei care taie pădurile și transporta  cheresteaua cu megacamioane, fără să-i vadă primarii, polițiștii, procurorii, politicienii...

Băieți, vreți să opriți tăierea pădurilor și furtul de lemn din România? E foarte simplu. Montați pe orice utilaj greu și pe orice camion de peste 3 tone dispozitive gps de identificare/localizare. Și când vedeți pe hartă ceva sclipind undeva unde știți că e pădure, nu șantier, cartier sau exploatare forestieră legitimă, mergeți si confiscați utilajul. Că acum doar prindeți și trimiteți în judecată muncitori forestieri, alții de fiecare dată, iar șmecherii care dețin gredere, buldo, tocătoare și camioane scapă de fiecare dată. De 25 de ani scapă cu tot cu pădurile României. Ne scapă de ele, practic. Iar de urmărit trebuie să fiu urmărit eu, din cauza scanduricii mele de trei lei.

Actul în sine al tăierii este greu de identificat și probat. Scoaterea lemnului din pădure si transportul lemnului spre procesatori sunt, însă, punctele slabe ale defrisatorilor. Pentru că lemnul e mare și greu, nu merge cărat cu orice mașină. Iar dacă le luați mașinile , unele costând sute de mii de euro, îi potoliți. Forever.

DISCLAIMER

Nici un copac din România nu a fost tăiat pentru ca eu să fiu scriitor.

Cărțile mele sunt tipărite pe hârtie obținută din reciclarea altor hârtii sau pe hârtie din import.

În proporție de 90% decorațiunile vândute pe site sunt obținute tot prin reciclare, respectiv reciclarea cărților uzate fizic sau moral. 

Toate sunt pe https://bogdanstoica.ro/shop

Pentru cei care au deschis mai târziu blogul: nu am simpatii politice. Antipatii am însă cu duiumul. M-ar durea în pulă de toate partidele din România, dacă unele dintre ele n-ar fi de-a dreptul nocive, cum sunt, în acest moment, PSD-ul lui Dragnea și Tudose și ALDE'Tăriceanu. Pe de altă parte, nu sunt nici suficient de dobitoc să cred că orice alt partid în afară de PSD si ALDE este bun doar pentru că PSD este rău. Eu sunt în faza aia în care cred că nu există nici un partid bun, ci mai multe partide rele, unele având o imagine mai bună decât altele.

Pe acest considerent, nu văd de ce aș vorbi/scrie de bine de niște partide care n-au alt merit decât că nu sunt la putere și nu fac rău direct. Și în această oală bag, cu tupeu, pentru că așa cred eu, nevertebratii de la PNL, USR și Ro100. Știu, cu nume și prenume, oameni din aceste partide care s-ar pune pe furat și mâine, dacă li s-ar permite. Știu că acești oameni sunt bine văzuți în partidele lor, și asta mă face să fiu sigur că standardul de calitate la oameni care pot fura bani sau voturi pentru partid este același și pentru Dragnea, și pentru Tăriceanu, și pentru Nicușor Dan și pentru Ciolos.

La PSD e simplu ce mă enervează: guvernează țara asta extrem de prost pe partea economică și o fură cu atâta tupeu pe partea juridică, încât nici nu mai am chef să discut pe subiectul asta. Partidul e complet viciat și stricat, și nici chiar dispariția lui Dragnea din fruntea lui nu ar mai salva ceva. Nu puscaria o sa-i opreasca pe acesti baieti, desi ar fi binevenita pentru unii dintre ei. Până nu s-o sparge în măcar patru partide (unul de stânga, unul naționalist, unul ecologist și unul religios), despre PSD nu o sa existe motive să vorbești/scrii de bine, decât dacă ești complet trepanat.

La partidele de opoziție nu sunt multe lucruri care să mă enerveze momentan. Că nu prea fac nimic. Tot aștept o idee liberală, o lege atât de mișto în sprijinul capitalului încât nici PSD să nu aibă ce să zică, sau niște poziții publice pe niște teme liberale autentice. Aștept degeaba. Conduse de trei băieți care n-au muncit o zi din viața lor în mediul privat (Ludovic Orban e bugetar de mic, Ciolos e tot bugetar, dar internațional, iar a lu' Dan și-a luat permanent leafa din zona ONG), cele trei partide asa-zise de dreapta au consistența unui căcat. Or, să aștepți ceva autentic de dreapta de la ele e ca și cum ai încerca să apuci căcatul de partea lui curată.

Dar este, totuși, ceva ce mă enervează maxim la partidele astea: prezența politicienilor lor în stradă.

Deeeci, de când s-au inventat politica modernă și democrația reprezentativă, se joacă așa: oamenii simpli își văd de joburi, de afaceri, își fut nevestele și își cresc copiii, iar politicienii se adună la partid, la primarii, la ministere și la parlament și fac lucrurile astfel încât oamenilor simpli să le placă să-și vadă de afaceri, joburi, neveste și copii. In conditii normale, oamenii simpli fac politica o data la patru ani. Daca nu le merge bine, oamenii simpli doar ies in strada, nu se duc peste politicieni sa le ia capul, desi uneori o merita. Și așa cum în orice țară prezența fizică a oamenilor simpli în forurile politicienilor este de natură a perturba lucrurile și considerată anarhie și nesupunere față de ordinea de stat, eu cred că și prezența politicienilor în stradă ar trebui să fie combatuta si chiar interzisă.

Pentru că e normal sa faci un miting doar când esti un nene oarecare iar reprezentantul tău în zona Puterii, adică Politicianul, nu face ce vrei tu. Când ești Politicianul nu ai ce cauta in strada: du-te în pula mea la serviciu și rezolvă problema.

Pentru că strigătul e al oamenilor simpli. Politicianul este plătit (gras, mult prea gras), ca să asculte ce zice strada și să rezolve problema. Nu toți o dată. Pe rând, după cum s-a votat. Când ești la putere, trebuie sa faci ce vrea lumea. Când ești în opoziție, trebuie sa faci galerie celor de la putere și sa le atragi atenția că nu fac ce zice lumea. Nu ai ce caută în stradă, niciodată-niciodată. Niciodată! Nici măcar când faci perversa de pe Târgul-Ocna, cum au făcut ieri Ciolos, Dan și Orban. Adică, înainte să vină la miting, s-au dus la o discuție moderată de unii care-și spun "societatea civilă", deși nu sunt. Societatea civilă e aia din stradă, nu toți trepădușii care-și caută locuri în viitorul Parlament și vând permise de-astea, de acces la marele public. Iar Ciolos a facut doua manevre de-astea, nu una. Ignorand complet decenta impusa de moartea regelui Mihai, s-a grabit sa anunte, de sambata, ca el si partiduletul lui sunt gata de lupta. De fapt, s-a gandit ca daca mitingul de duminica are anvergura necesara, si guvernul Tudose zboara, asa o sa aiba si el un loc la masa unde se va imparti cascavalul. A vrut sa fie reprezentativ.

Logic, ieri seară, când i-am văzut la miting pe liderii PNL, USR și Ro100 m-am enervat. M-au salvat însă - culmea! - chiar Dacion Ciolos și fesul său.

Paranteza: eu port fes doar la minus 20 de grade sau cand merg la munte. Am doi prieteni, militari, care prefera sa-si vada urechile pe jos, in zapada, decat sa traga caciula peste ele. Plus ca toate pizdele misto pe care le stiu nu poarta nimic pe cap, indiferent cat ar fi de frig. In conditiile astea, cred sincer ca un barbat care poarta fes, in orase, in alte situatii decat cele care tin de stilul personal (stiu hipsteri care nu mai ies din casa cand au bocancii rosii murdari, sau cand si-au terminat uleiul de mustati), transmite despre el doar este un papagal sensibil inutil. Cand vorbim despre un barbat din zona publica, care apare frecvent la tv, si care ar trebui sa dea un exemplu personal - situatia devine de-a dreptul hilara.

Nu era așa frig aseară, la miting, dovadă că majoritatea oamenilor erau cu capul descoperit sau cu o glugă trasă, așa, de vânt. Nici reporterița Protv care l-a intervievat pe Ciolos nu purta nimic pe cap. Ciolos, însă, n-a uitat să-și ia cu el unul din fesurile lui dragi, de tocilar, un fes potrivit pentru orice băiețel de clasă a a 6-a. Și mi-a plăcut mult că a ales unul de culoarea kaki. Parcă-i văd, la partid, pe consultanți: "Sefu', culoarea asta transmite că ești gata de luptă! Wow, ce dur arăți, șefu, nu te mai uita așa la mine!!!"

Practic, până la finalul știrii, m-am spart de râs, lucru pe care ti-l urez si tie. Că altceva nu avem de facut. Cum sa ne scape, de răii de la PSD, acești snobi delicați și sensibili, mai preocupati sa dea bine, in haine de firma, decat sa faca ceva bun?

Uitati-va si la poza asta, de mai jos.

Nu era mai misto, domnu' Ciolos, sa porti un fes romanesc, daca tot esti asa disperat de frig de binele Romaniei? Si sa fie unu' de treij'de lei, nu de 42 de euro? Si daca fesul e 42 de euro, pe jeansi cat ai dat? 500 de euro?

 

cumpără o carte mișto pentru o tipă mișto:

Ma uitam la el ca la pizda aia misto, creata si blonda, de iarna trecuta, care intrase in local incercand sa-si scoata paltonul din mers si s-a intins de i-a pocnit un nasture la camasa, lasand sa se vada niste sani de toata frumusetea. Nu ma intelegeti gresit, n-as fi futut pinguinul, ca pe tipa cu carlionti. Dar am avut aceeasi senzatie de atemporalitate, de surzenie, de imersie in alt spatiu fizic. Saracia aia de sarma si leduri ma hipnotizase complet. Iar cand mi-am revenit, m-am trezit ca am o intrebare infipta in creier:

"ce pula mea caută pinguinu' in centrul Ploiestiului?"

In mod evident (adica nici macar nu ma obosesc sa caut pe google), folclorul si traditiile romanesti de Craciun nu includ nici un pinguin. Sunt sigur. Asa ca am cautat pinguin si craciun, in toate limbile pe care le stiu. Si-am gasit canci. Doar m-am ales cu o noua intrebare:

"ce pula mea semnifica pinguinu' de Craciun?"

Pai, a ramas un singur raspuns posibil: Pinguinul face bani.

Cine stie ce firma din China o fi livrat doua mii de pinguini luminosi pentru cine stie ce festival din Groelanda, dupa care groelandezii i-au pus pe net, iar vreun roman cu firma in domeniu i-a importat, ca sunt mari, iar pretul e bun. La fel de probabil, o alta firma, cea care a luat contractul ala mare si inutil de la Primaria Ploiesti, pentru decorarea orasului de Sarbatori, a luat si pinguini ca sa poata oferta mai multe figurine luminoase decat concurenta fara sa cheltuiasca mult (pun pariu ca un spiridus, un ren sau un Mos Craciun, la aceleasi dimensiuni, sunt mai scumpi, pentru ca sunt mai cautati). A urmat cretinul de la Primaria Ploiesti, care a semnat "lista cu figurine luminoase ce va fi amplasata ... etc", fara sa-si bata capul ca pinguinul, in mortii mamii lui de pinguin, nu are nici o treaba cu Craciunul.

Acum, pinguinul ala odios este doar simbolul contractelor prin care Primaria Ploiesti sparge aiurea un sfert de milion de euro, de Craciunul asta. Cu banii astia, primaria putea salva un simbol al orasului sau reamenaja toate wc-urile din mizeria aia de spital. Multiplicati suma cu numarul de orase resedinte de judet, mai adaugati Bucurestiul cu suta la suta si ajungeti la 20 de milioane de euro, bani cu care ne cumparam Cumintenia Pamantului si ii faceam un muzeu pe cinste lui Brancusi. Sau construiam 40 de scoli. Sau deschideam 80 de gradinite noi. Sau 150 de adaposturi de caini. Sau 300 de locuri de joaca. Pot sa o tin asa la infinit, sa stiti.

Acum ma uit la pinguin si ma buseste rasul. Stiu sigur ca daca eram cel din Primaria Ploiesti responsabil cu iluminatul festiv nu puneam pinguinul acolo, sa-l vada tot orasul si sa se prinda ca am semnat si umflat aiurea contractul ala. L-as fi ascuns undeva, langa niste tufe din apropierea unui loc de joaca. Bugetarul nostru merge insa pe alta logica. Stie ca pe romanul de rand il doare'n pula de banii publici, atata timp cat i se asigura muzica necesara sa execute dansul pinguinului. Ca noi, ca oameni, in filmul ala suntem: zero simt civic, suta la suta chef de petrecareala. Probabil ca daca s-ar anunta cutremurul ala mare, 99% dintre noi ne-am pune pe petrecere, nu pe cautat solutii de salvare...

Vrei lecturi ceva mai vesele?

Toată hipsterimea cretina din advertisingul românesc a căzut pe spate zilele astea, văzând campania Provident, care a difuzat pe tv un spot IN care, în locul acelor informații utile despre împrumuturi scrise mic-mic în josul ecranului, a postat textul "Această reclamă este vizionată de peste 1.500.000 de români. Ne intrebăm câți citesc detaliile pe care instituțiile financiare le pun în reclame. Sau în contracte. Așa că dacă ai avut curiozitatea să citești acest text, sună la 021 94 52 (număr cu tarif normal) și primești un premiu garantat".

Și da-i, și lauda-i, că ce creativi, ce idee, cât suntem de marfă și de cool și de uber, iar compania asta de creditare e așa un munte de etică și corectitudine, și ce oameni, și ce superb, și ce viitor, adică exact ce publică pe facebook, nonstop, disfuncționalii ăștia retardați, care se dau megadestepti și informați, dar care sunt tot atât de naivi pe cât e o fată de 19 ani din Bolintin-Vale când o invită, galant, la veceul din Fratelli, Codin Maticiuc, ca să-i sugă, doar puțin, pula.

De fapt, Provident a încălcat legea. Pentru că Legea a obligat băncile și alte instituții de creditare să difuzeze pe ecran informații tehnice, utile: "informațiile prezentate în spoturile publicitare trebuie să fie complete și corecte în privință prețurilor sau a tarifelor; acestea vor fi prezentate integral, incluzând, pe langă taxa pe valoare adăugată, și toate taxele suplimentare, astfel încât interesele financiare ale publicului să nu fie afectate". Până să se introducă această obligație legală, telespectatorii erau manipulați și mințiți cu un tupeu incredibil de publicitarii care făceau mai toate spoturile, nu doar cele ale Provident. Din perspectiva asta, mă aștept ca CNA să amendeze Provident pentru încălcarea Legii Audiovizualului 504/2002.

Ulterior, băncile și publicitarii lor (cretini) au găsit o metodă să se pișe pe normele CNA, înghesuind pe ecran atât de mult text, încât literele să fie mici, schimbările de slide-uri de text să fie rapide și omul să nu poată citi nimic. De-asta nu citește nimic, nimeni, pe ecranul televizorului, nu pentru că n-ar vrea să afle mai multe. Privind asa, corect, lucrurile, observi usor ca marea găselniță creativă a celor de la Provident e doar un căcat dat cu sclipici. E ca și cum ai găuri găleata unei fântâni și apoi ai publica un studiu numit "9 din 10 oameni scot apa din fântână, dar nu o beau".

În al treilea rând, trebuie ca Provident să demonstreze, oficial, că reclamă aia a fost văzută de 1,5 milioane de români. Iar dacă nu o poate face, să fie amendată din nou.

În al patrulea rând, hai să va arăt ce difuzează Provident acolo, jos, pe ecran, cu litere mici-mici. Că sigur n-ați citit niciodată.

Asta e cu cap, recunosc. Provident vizeaza fix publicul ala care nu se descurca in hartogaraia dintr-o banca, mai de la tara, mai lent cu pixul, care chiar prefera ca un consultant sa vina la el acasa, cu banii si cu hartiile, pe care, cel mai probabil, o sa-l ajute sa le completeze. Si pun pariu ca agentul Provident nu incepe discutia cu: "Buna ziua. Sunt Ionel, de la Provident, iar faptul ca ma aflu aici va costa 910 lei. Vreti sa continuam procedura sau plec?". Nu. O sa-l "impacheteze" pe fraier pana semneaza, si pe urma o sa-l informeze asupra costurilor REALE ale creditului.

A doua chestie care apare pe ecran - repet, nu pentru ca Provident e o companie misto, ci pentru ca ii obliga CNA - este DAE. Dobanda anuala efectiva, adica costul total al creditului, nu harneala aia cu una la suta, doi la suta, caca-maca, ce ieftini suntem. Nu, nene. Costul total. Si ia fiti atenti cat e costul total al unui credit Provident:

Asta e marea șmecherie a împrumutului preacorect de la Provident: împrumuți 3.000 de lei și dai înapoi 5.100 de lei. Al dracu' de ieftin, nu?

În final, trei chestii:

1. Provident nu e o companie de creditare cu o etică demnă de admirat. Dacă era, spoturile lor afișau mare și frumos că iau o cârcă de bani pe chestia aia cu "adus banii acasă", și că produsul lor de creditare are o dobândă uriașa, iar pe site-ul lor apăreau toate informațiile astea, tehnice, nu doar unele. De exemplu, comisionul ăla de 910 lei nu apare pe site. Apare, în schimb, "completează formularul și te sunăm noi". Ce credeți, ar mai completa cineva formularul ăla, dacă ar ști cât o să-l coste?

2. Publicitarii care lucrează pentru bănci și alte companii de creditare sunt la fel de nocivi, de multe ori, ca însăși băncile. Ei scriu acele mesaje înșelătoare, manipulatoare și perverse, astfel că tu să ți-o furi de fiecare data când pui botul la un spot tv. Ei știu adevărul, dar îl ascund deliberat, ajutând de multe ori banca să fenteze obligațiile legale de comunicare. Sunt ca interlopii aia aparent fără importanță, care însă țin de mâini și de picioare tipa pe care o violează interlopul-șef.

3. Dacă ești genul de tâmpit care semnează cu ochii închiși un contract de credit, te rog eu, împrumută-te la mine! Fac eu un credit de nevoi personale la bancă cu 30% dobândă, iar tu te împrumuți la mine cu doar 136%, nu cu 138%, ca la Provident. Păi nu e misto? Dacă mai ai câteva rude la fel de cretine ca tine, în câteva luni îmi iau un fullframe mirorless de la Fuji, o nebunie, dacă-l vezi mori. Iar tu economisești vreo 20 de lei, cu care poți să-ți cumperi trei litri de motorină cu care să-ți dai foc și să mori în chinuri, ca un imbecil ce ești. Aaa, și să nu uit: comisionul meu, ca să-ți aduc împrumutul acasă, e doar 908 lei, nu 910 lei, că la Provident. Adică îți rămân încă doi lei, cu care poți să duci o viață de doi lei. Idiotule.

"(...) Dragoș Bucur, Adela Parvu, Alina Vilcu și Omid Ghannadi au reușit în numai două săptămâni să transforme radical o casă distrusă și să aducă o rază de speranța în sufletele micuților".

Distruși sunteți voi, mă! Ce casă "distrusă"? Era o casă ok, locuibilă, dar nefinisată. Ziduri ok. Tâmplărie pvc cu geam termopan. Aer condiționat. Da, oamenii care au început-o au murit și nu a mai avut cine să o facă frumoasă. Dar nu era deloc o casă distrusă. Ați făcut voi poza aiurea, pentru site, să pară o căzătură, dar era o casă funcțională. Spuneți-i editorului că "nefinisată" nu e sinonim cu "distrusă" decât în cazul textelor lui de trepanat agresiv literar.

De distrus ceva, la casa aia, s-a ocupat chiar Dragoș Bucur.

Dacă nu știți formatul emisiunii, n-o să înțelegeți nimic. ProTV caută oameni cu probleme locative dar și cu povești de viață emoționante (fair enough, dacă emisiunea nu face audiența Dedeman nu primește expunere, iar dacă nu primește expunere nu dăruiește atât de mult). Familia aleasă este trimisă în concediu, iar casă este renovată în două săptămâni. Totul începe cu o demolare demonstrativă, care vrea să simbolizeze că se termină o etapă de viață nasoală și începe altă, plină de frumusețe.
 
La emisiunea asta, demolarea a fost începută de Dragoș Bucur. Băiatul a pus mâna pe baros și a tras una în tocul ușii de la intrarea principală a casei familiei Motrogan. Tocul ușii aproape că nici nu s-a mișcat (la o casă "distrusă" nu se întâmplă asta), așa că Dragoș Bucur a rupt/smuls cu barosul două panouri ale ușii. După aia, Omid i-a arătat că ușa e deschisă, au râs amândoi ca proștii, au lăsat barosul și au scos ușa din balamale. Spartă!

De ce zic "ca prostii?". Pentru ca n-au distrus o mizerie de usa, ci o usa de lemn, sculptata manual. Imi pare rau ca n-am poze mai bune, dar nu ma uit la televizor cu camera la telefon pornita, plus ca nu-mi venea sa cred ce vad.

Am văzut o droaie de astfel de uși. Și la țara, și la oraș, ușă de lemn sculptată denota până acum niște ani luxul și bunul gust, în același timp. O vedeai la muzeele și instituțiile amenajate în vechi conace și castele boierești, la vilele interbelice, dar și la apartamentele de bloc ale celor cu un pic de cultură și de bani. Când vedeai o ușă de lemn sculptată, știai că omul din casă este arhitect, doctor, director, inginer, artist... Ușa din lemn sculptată, chiar si fara modele artistice avansate, este o mică mare raritate, de negăsit în magazine că Dedeman. Mai sunt meșteri care fac așa ceva, dar extrem de puțini.
 
Iar băiatul ăla care a murit, lăsând casa "distrusă", n-a pus întâmplător ușa aia. Dacă va uitați în poze, omul montase deja tâmplăria nouă, se vede chiar lângă ușă. Faptul că a ales o ușă de lemn, mai scumpă decât porcăriile cu panel de pvc pvc sau decât porcăriile de uși celulare de la Dedeman, și mai puțin sigură decât ușile metalice, arată că ușa aia era importantă pentru el. Așa vedea el casa in care sa-si creasca copiii, cu ușă de lemn sculptată. Or, nu te pui cu barosul pe un simbol...
 
Închei, că n-am chef să mă enervez. A fost ultima ediție din Visuri la Cheie la care m-am uitat. N-am chef să mai văd cretinisme de tipul asta și nici nu cred că Dedeman a avut ceva de câștigat din distrugerea unei uși care face parte din tradiția construcției de case în România. Nu mai zic că lu' Dragoș Bucur îi stă, cu barosul în mână, cum îmi stă mie cu un acordeon...
 
Care mai ai o ușă sculptată care te încurcă, scoate-o și fă din ea o masă, o tăblie de pat, două noptiere, opt decorațiuni de perete, un panou fun pentru tavan sau un paravan cool, care să delimiteze două zone dintr-o cameră. Dacă n-ai chef de muncă, pune-o pe olx, cu tot cu toc și o să iei minim 400 de lei pe ea. Dacă n-ai nici chef de mesterit, nici timp să o upcyclezi si nici spatiu pentru depozitare, scoate-o la poarta; cineva se va bucura de ea. N-o pune pe foc ca un imbecil si nu da cu barosul in ea ca un cretin, nimic din ce e migalit manual in lemn nu trebuie distrus.

* - doar ca idee: cand a inceput renovarea actualului Teatru "Ciufulici" din Ploiesti, de pe Bulevard, am luat usile de intrare ale cladirii construite in 1907. Dintr-una am facut o masa, careia i-am facut o "bordura" din paginile unui Ghid Michelin tot din 1907. Am dat-o cu doua maini de lac de yacht si rezista de minune, iarna asta va fi a cincea pentru ea, in curtea maica-mii, acoperita cu ghivece de flori. Dintr-alta usa am facut o banca, pe alte doua usi vechi am montat niste rafturi si am facut niste "noptiere", care acum incadreaza un pat la fel de vechi, intr-un apartament din Timisoara. In magazia mea de minuni mai sunt inca trei usi si inca vreo 10 tablii de lemn, sculptate, recuperate de la usi distruse de baieti cam ca Dragos Bucur. Cu tablii de-alea am facut console de perete cu sticle, etajere si mai multe cutii. Poti face aproape orice cu o usa de lemn de brad, tei sau stejar. Lemnul ala vechi, bine uscat, e un material minunat, cu mult peste lemnul uscat prost sau decat placile de conglomerat din Dedeman sau alte magazine similare. Iar cea mai misto bucata de usa pe care o am e asta:

** - ar fi foarte cool din partea ProTV sa explice ce se intampla cu vechile lucruri ale "clientilor" emisiunii Visuri la Cheie. Sunt aruncate? Sunt depozitate si se permite familiei sa le foloseasca la altceva? Sunt donate? Ca uite, din gospodaria asta s-au scos cel putin 100mp de tabla de acoperis, 5-6 metri cubi de lemn si o droaie de mobila, care ar putea aduce (estimez asa, in viteza) intre 5.000 si 10.000 de lei familiei, sau care ar putea facilita repararea sau mobilarea unor gospodarii cu adevarat "distruse".

DISCLAIMER: Acest text nu este publicitar; Loft, organizatii conexe Loft sau concurentii Loft n-au platit pentru aparitia lui. Nu este vorba nici despre vreun barter, nu m-am dus / nu ma voi duce in acel club la consumatii moca. Iar la consumatii platite nici atat, eu sunt genul care ar da 500 de lei pe o sticla de vin foarte bun numai daca tipa care vine cu sticla este foarte misto si mi-ar suge si pula. 

Ce se intampla cu Loft, zilele astea, era previzibil, daca nu cumva este etapa culegerii roadelor unei campanii de PR extrem de bine facute. Loft a devenit Sodoma si Gomora presei inca de acum vreo luna, cand au inceput stirile cu miile de oameni de pe lista de asteptare a clubului, care vor bratari de acces. Asta dupa ce se vandusera deja cateva mii. Si daca fenomenul Loft poate parea multora o chestie misterioasa, de neinteles, totul e de-a dreptul banal daca iti relaxezi un pic cortexul atacat de cliseele din presa si gandesti cu capul tau:

• De ce vor bogatii sa fie vazuti in Loft? Pai unde ai vrea sa-si doreasca sa fie vazuti? In fata blocului, la un gratar intre vecini? In parcare la Cora? La Gura Diham?
• De ce vor toti pustanii sa-si dea check-in in Loft? Pai unde ai vrea sa o faca? Ce poate fi mai atragator pentru un copilandru decat proximitatea unor teancuri de bani, masini de lux si femei frumoase?
• De ce Loft, si nu alte cluburi, ce-are Loft asa special? N-are. Efectul a aparut fix pentru ca la Loft accesul depinde de posesia bratarii. E doar cliseul "serie limitata", care-ti sugereaza ca merita sa faci parte dintre "cei alesi". Bratari au si alte cluburi, dar nimeni n-a facut din ele un must cum a facut-o Loft.

Gandeste-te si ce e asa rau ca unii oameni se imbata in Loft? Cu ce e betia lor mai rea decat a ta? Doar pentru ca pe ei ii costa mai mult? De ce un tip plin de bani nu poate sa bea pana vomita, iar tu ai voie sa faci asta? De ce nu pricepi ca tu si un cocalar de bani gata sunteti egali in fata unei sticle de vin exact ca in fata urnei de vot? Cat despre banii care curg in valuri in Loft.... sa mor daca vad vreo problema in asta. Nu e vreo escrocherie la mijloc, clientii Loft chiar sunt mandri ca platesc pe o sticla de sampanie cat pe o masina, basca banii dati pe bratari (la cateva sute de lei bucata, nu e greu de calculat ca Loft Mamaia a incasat doar din bratari peste o suta de mii de euro si sambata, si duminica, si, cel mai probabil, o sa faca incasarile astea in fiecare seara de weekend din aceasta vara). 

Nu discut aici despre calitatea bauturii, despre cat de frumos e localul, cat de mare e adaosul comercial, cat din incasari sunt fiscalizate, ci doar despre succesul antreprenorial de la Loft. Ca asa e normal in business, sa nu faci fapte bune, ci bani. Cat priveste perspectiva etica, ce face ownerul de la Loft nu este mai scandalos decat ce face Raiffeisen Bank cu contractele sale de credit in franci elvetieni, sau ce-a facut Microsoft vanzand cate 3-4 licente de operare la fiecare computer din administratie. Asa ca toata atentia acordata acestui club de catre mass-media este pur si simplu gresita (ca sa nu-i zic bolsevica, sunt demonizati de-a valma oamenii cu bani), in timp ce in Romania exista entitati economice care fac muuult mai mult de o suta de mii de euro pe zi din afaceri neetice, netulburate de nimeni.

Plus ca eu cred ca Loft genereaza o droaie de efecte pozitive pentru tara asta:

• Loft strange la un loc oameni destul de antipatici, care astfel nu mai polueaza cu prezenta lor locurile misto.
• Loft ia bani multi din buzunarele acestor oameni naspa, iar impozitele pe prostie si pe grandomanie sunt binevenite intotdeauna.
• Loft face o droaie de straini sa-si cheltuiasca banii aici, in hoteluri, carciumi si in pizde romanesti.
• Loft face sa se vorbeasca despre Romania si pe alte teme decat coruptie si mecanisme publice penibile.
• Fiscul nu reuseste sa ia banii persoanelor care ii obtin din afaceri ilegale. E, uite ca Loft reuseste!

Asa ca lasati Loft in pace, va rog. Loft este bun. Daca exista un cuvant care poate face ca Mamaia sa ia locul Ibizei, in mintea europenilor dornici sa-si sparga banii pe bautura si femei, cu toate avantajele care decurg din asta, cuvantul ala va fi "Loft", nu "Ministerul Turismului". Eu vreau chiar să-l felicit pe ownerul Loft pentru campania de PR din aceste zile. Să o faci şi pe mama să afle ce e Loft, fără ca tu să cheltuieşti un leu, ba dimpotrivă, încasând câteva sute de mii de euro de la Lotul Național de Cocalari si Lotul National de Boli Venerice, mi se pare foarte mişto.

ceva de amenajat loft-ul de acasa

ceva de citit in loft-ul de acasa.