Azi s-a deschis #LaPlacinte Ploiesti. Mare, frumos, extrem de misto decorat. Al naibii moldovean, zici ca a dezvoltat proiectul cu cei mai tari experti in domeniu! Nu ai unde sa arunci privirea si sa nu vezi ceva misto lipit/montat/asezat.

Au nimerit-o si cu spatiul. Le tot spun celor de la Winmarkt de vreo cinci ani, ca nici naiba nu mai cumpara haine "din centru", si ca singura salvare a tandemului Omnia-Galerii este sa umple cladirile de food&entertainment. Acum, tristetea aia de spatiu comercial comunist a prins viata, in forma #LaPlacinte, si cu ajutorul vecinilor BonBon, Cafe Milano, Acapulco si Tres Olivos, s-a format, din nou, o zona in care mananci bine in centrul Ploiestiului. Adica ceva ce n-a mai existat de pe vremea restaurantului Berbec...

Meniul #LaPlacinte arata demential si pun pariu ca mancarurile au gust, pentru ca-s facute de moldoveni, romanii cu cea mai misto bucatarie. Dar n-o sa mananc niciodata aici, pentru ca in #LaPlacinte nu se fumeaza. Nu-s vreun disperat, dar eu nu-s genul care-si butoneaza telefonul dupa masa, la cafea. Eu fumez. Si cat timp o sa existe un singur local in care pot sa fac asta chiar acolo, la masa, n-o sa ajung niciodata in localurile de nefumatori. Nu-s in target...

O sa ma duc sa-mi iau, totusi, cafea la pachet. Nu pentru cafeaua Bristot, care e un mix cu prea multa robusta in ea ca sa-mi placa, ci pentru pisica de pe ceafa tipei care mi-a facut azi, o cafea. E atat de reusit tatuajul ala, iar pisica are o privire atat de fascinanta, incat sunt sigur ca daca as fi un fumator de iarba si nu de Kent, azi i-as fi spus tipei/pisicii ceva de genul "Nu ma mai fixa, te rog, si-asa sunt foarte timid..."

Ai fost la #LaPlacinte Ploiesti? Si cum ti s-a parut?

Ce-am scris eu 

• ca bărbaţilor le place sexul mai mult decât băutura, mâncarea, sportul, cititul, munca si ca gandul la o partida de sex ne face sa ne ingrijim mai mult, sa castigam mai bine, sa ne purtam mai frumos in public
• ca sexul bun salvează o relatie între persoane care au dificultăți în a accepta defectele partenerilor si ca te poți certa grav daca ai cu ce si cu cine sa te impaci in pat
• ca nu știm să căutăm o nevasta/mamă/gospodină perfectă asa ca am ajuns sa vanam o tipă cu care suntem compatibili în pat și pe urmă verificăm dacă are și alte calități
• ca, in general, suntem mult mai prosti decat femeile
• Continuarea e undeva prin cartile astea:
  
    

Am scris pe undeva - dracu' mai stie unde, scriu pe vreo patru site-uri - ca am, așeaaaa, ca o slabiciuneee, la ochelariste. Pe bune. Daca ma duci la un #jackparty de porci si-mi prezinti doua gemene cu sanii perfecti care se joaca cu cheia de la camera mea, iar una are ochelari si alta nu, o sa aleg ochelarista. Tot timpul fac asa. Si am o droaie de motive.

1. Ochelarista iti da senzatia ca te place mai mult. Daca-i iei "bicicleta", te priveste mai patrunzator. Sigur, se poate ca ea sa fie doar stupefiata de ce tampenii debitezi, dar stii ce misto te simti privit atat de atent?
2. Ochelarista are un gest adorabil in plus. Ai vazut ca atunci cand iti place cu adevarat o tipa, ajungi sa adori si cum isi sufla nasul si cum se uita plina de scarba in batista. Ei bine, ochelarista isi scoate foarte misto ochelarii. Devine sexy de-a dreptul pentru ca, practic, ea se dezbraca.
3. Ochelarista te face sa te simti mai barbat. "Stai, ca-mi rupi ochelarii", "Vezi ca stai pe ochelarii mei", "Nu-mi mai gasesc ochelarii" sunt fraze de situatii foarte misto, pe care celelalte tipe nu ti le pot oferi niciodata. Adaugati si ca, fara ochelari, ochelarista iti vede pula ca avand dimensiuni  ...
4. Continuarea e undeva prin cartile astea:
   
     

Nici acum nu ştiu ce e: cafenea? gelaterie? bistro? Am intrat după o apă rece. La mişto, am întrebat dacă au sandwich-uri. Când mi-a pus tipa aia meniul în faţă, mi-am spus în gând că am intrat in localul greşit: era plin meniul de ghimbir, vinete, dovlecel si alte furaje de care nu mă ating niciodată. Să nu par totuşi un primitiv, deşi sunt, dar şi pentru că eram rupt de foame, am cerut un sandwich care conţinea prosciutto şi caşcaval. Pe astea le mananc oricand

Până mi l-a făcut, am căscat gura, şi mi-am dat seama că sunt într-un loc foarte frumos. Mobilier alb, abajururi făcute din răchită, nişte scaune şi nişte mese senzaţionale. E foarte intim Caffe Milano, aşa alb şi mic, cu doar 13 locuri la mese. 

Şi atunci a venit prima măciucă în cap.

Mi-era foame de-aş fi mâncat şi un coltuc de pâine care doar mirosea a prosciutto. Ori, ce mi-a adus tipa era perfect. Aspectul, culorile, gustul... Plus ca e primul sandwich format din doua sandwich-uri pe care il vad. Abia când am terminat de mâncat mi-am dat seama că farfuria aia merita o fotografie. 

Voiam sa plec cand a venit o amica, sa-si cumpere inghetata, de vreo patru feluri. "Sa-mi dai si cu sare amara", o aud. Sare amara? Pai eu sunt mort dupa ciocolata amara... Si-mi iau si eu una. De pofta. O cupa. Ei bine, stiti cat e o cupa la Caffe Milano? Cat un polonic mai mic. Cat trei cupe la orice cofetarie sau gelaterie din oras (foto dreapta jos)! Iar gustul bate la fund si cea mai buna inghetata mancata vreodata de mine, in Grecia.... M-am trezit ca-mi zambeste lumea pe strada si nu stiam de ce, pana n-am ajuns intr-un loc cu oglinda si-am vazut ca sunt murdar la gura. Ca un copil. Sau, tinand cont ca era vorba de culoarea maro, ca un politician.

Zece minute mai tarziu, satul si cu un gust perfect in gura, m-am uitat cu mila la o cofetarie pe langa care treceam. Apoi m-am gandit la toate cafenelele, cofetariile si restaurantele in care am fost in ultimii doi ani si le-am compatimit pe rand. Daca ajungi sa mananci o data inghetata de la Caffe Milano, nu-ti mai cumperi din alta parte. Sincer, daca as avea un restaurant de fiţe, aş cumpăra ingheţata de la cei doi, decât să mă fac de râs cu ce-mi cumpar de la Metro sau Selgros...

Inghetata si sandwich-urile sunt facute pe loc, de proprietari, care par sa fie sot si sotie. "Ne-am intors din Italia, si facem totul e ca acolo". Deci asta era... Macar de si-ar lua Romania inapoi, toata diaspora, ca cei doi...

EXTRANOTES:

• Caffe Milano. Intre Galeriile Winmarkt si Graal Medical. 16 lei sandwich-ul, 4,5 lei cupa de inghetata. Mai au si alte chestii, dar habar n-am ce. Wireless parolat, care merge perfect.
• Pentru prosti: acesta nu este un text platit pentru care s-a mancat gratis sau s-au acordat favoruri sexuale.
• Pentru manelisti: fratilor, nu va duceti! Mobilierul nu e auriu, n-o sa intelegeti ce se canta, n-o sa stiti sa pronuntati ce scrie pe meniu....

Cine a mai fost la Caffe Milano, poate sa comenteze aici: fb.com/bogdanstoica.ro

Cercul de Donatori este una dintre cele mai destepte chestii pe care le-am vazut, vreodata, in zona ONG. Niste unii vin cu proiecte de actiuni locale care se pot face cu maxim 2.000 de lei. Un fel de "fapte bune in stilul meu" (data trecuta, o tipa a luat finantare ca sa invete niste bunici sa foloseasca internetul). Candidatii isi prezinta proiectele, ies din sala, iar publicul incepe sa le caute punctele slabe/tari. Astia mici revin, dupa un timp, sa vada cine le finanteaza proiectul si cu cat. Se bate palma si aia e. 

La Cercul de Donatori nu vii ca manelistul si arunci cu bani. Exista o limita maxima a donatiei, pentru ca ideea e ca aduni multi oameni sub un steag, nu sa straluceasca cineva, in special. E un proiect menit sa intareasca o comunitate, nu sa gaseasca niste bani cu orice pret. 

Asa ca, daca nu esti un tampit care nu stie sa-si dea telefonul pe silentios si n-ai de gand sa spui, la fiecare cinci minute "ce prostie mai e si asta", sau "mai bine ma duceam la film" - esti binevenit. Si ia-ti bani la tine in hartii de 50 de lei, nu de 500. Nu suntem la o nunta de tigani, da?

Disclaimer - "te face pe tine" suna superb

...........

"Ne apropiem cu pasi repezi de a treia editia a Cercului de Donatori Ploiesti, o intalnire cu organizatii cu initiative deosebite, membrii Cercului de Donatori care ii sustin si numerosi invitati, oameni de bine din Prahova si nu numai. Joi, 11 iunie, vom incepe de la 19.00, dar va rugam sa veniti intre 18.30 si 19.00 ca sa incepem la timp si sa folosim aceste ore cat mai bine. Va asteptam cu drag la Sala Europa din cadrul Camerei de Comert si Industrie Prahova. Se poate parca pe stradutele laterale, dar va sfatuim sa veniti fara masini ca sa ne bucuram de un pahar de vin. Tinuta este smart casual. Suntem intre prieteni si vrem sa ne simtim bine. Pentru confirmarea participarii va rog sa va inscrieti completand acest formular bit.ly/inscriereCERC2015"

Prima oara cand mi-am pus schiurile in picioare m-am infipt cu ele intr-o stanca si-am scapat doar cu un lemn infipt in picior. Am ramas optimist. Cu sania am zburat de pe curba de nivel de la cotă direct intr-o rapă de 40 de metri. N-a fost rau, doar cateva contuzii si hainele făcute praf. A trebuit sa-mi rup clavicula pe gheata ca sa-mi dau seama ca n-am competente in sporturile de iarna populare. Asa că, logic, n-am ajuns decat foarte rar in "perlele" montane ca Poiana Brasov. Dar am ajuns vara asta. Optimist, pentru ca no snow, no show. Si-am gasit o statiune incremenita in proiectul lui Ceausescu.

• Drumurile sunt alea facute de el.
• Bancile sunt alea facute de el si culmea, arata senzational, cu patina aia a timpului.
• Cosurile de gunoi sunt alea facute de el (apropo, am descoperit un tun CNADR, o sa revin pe subiect).
• Indicatoarele si stalpii de electricitate sunt montati de el.
• Modul in care te misti si te distrezi in acest mediu turistic este fix ala de pe vremea lui Ceausescu!

Noi sunt doar hotelurile, vilele si pensiunile care arata absolut oribil de la distanta. Nu vezi doua cu arhitectura asemanatoare, sau cu acoperisuri la fel sau cu o "decorativa" asemanatoare pe fatada. Estetic, Poiana Brasov e la fel de chicioasa ca un cartier de tigani imbogatiti din furat. Frate, si nu pricep de ce. E atat de greu sa impui niste standarde urbanistice care sa integreze in peisaj altceva decat casoaiele alea oribile? Exista cineva la Primaria Brasov care imi poate explica ce cauta faţadele de bond, balustradele de inox si culorile stridente strălucind printre brazi? N-are nimeni internet in institutia aia să observe ca in fotografiile din statiunile straine culoarea dominanta este verdele copacilor, nu pestriţul amestec de galben/bej/bleu/roz al cladirilor?

Plus ca statiunea e in moarte clinica. La 10 dimineata, nu vezi tipenie de om in statiune. La 11.00 noaptea, daca iesi din hotel, vezi doar faţade intunecate si paznici. Unde-s, frate, chestiile care distreaza turistii? Unde-s parcurile de distractie in aer liber, unde-s localurile cool, unde-s salile de biliard sau bowling? Unde bei ceva pana la patru dimineata, daca nu vrei sa ramai in hotelul in care te-ai cazat? 

Si de ce sa fii atat de tampit sa stai sa bei ceva in localurile din hoteluri, cand astia iti cer 20 de lei pe un pahar de vin varsat, mare cat un pachet de tigari? Ce-i cu preţurile alea, frate?

Am stat trei nopti si patru zile in Poiana Brasov, si in afara de panorama aia superba, care face din Sinaia si Busteni niste coteţuri betonate, n-am vazut nimic demn de o industrie de turism misto. Vad insa un viitor exact ca al Busteniului si Sinaii. La cum se construieste acum in Poiană, pun pariu ca nici peisajul ala n-o sa mai ramana mult timp, asa. In scurtele mele plimbari pe jos am vazut prea multe macarale, prea multe cife de beton si o puzderie de mormane de moloz. Dimineaţa te trezesti in sunet de drujba, nu de pasarele.

Du-te in Poiana pentru intalniri de business, workshop-uri, conferinte, e locul perfect pentru asta. Dar nu te duce ca turist, cu cei dragi, cu familia sau prietenii. O fi Poiana Brasov una dintre cele mai frumoase statiuni din Romania, dar e extrem de scumpa, anosta, comunista si controlata de niste oameni care n-au nimic de dat inapoi acelei naturi superbe din jur. Da, s-au facut niste investitii cu care prostesti un turist strain sa vina o data, dar nu vad de ce ai reveni aici cand ai Austria si Elvetia la preturi comparabile, si Bulgaria la preturi de nimic. 

Si mai e ceva nasol. Ceva care arata ca oricat s-ar da de speciali si de eco, investitorii din Poiana Brasov sunt doar niste romani obişnuiţi, disperaţi după bani şi nepasatori la impactul de mediu. Asa ca prima oara cand o sa te cazezi in Poiana Brasov, dupa ce iti iei camera, lasi bagajele, iesi pe balcon si tragi satisfacut o gura de aer curat, te rog sa cobori din hotel si sa dai o tura in jurul lui. Undeva, in spate, o sa gasesti ceva de genul fotografiei de mai sus. Ala e modul real in care s-a investit in Poiana Brasov: cu nesimtire, tupeu si mercantilism extrem.

Daca-mi pierd o saptamana, cu bruma de experienta in jurnalism de teren pe care am acumulat-o, bag in sedinta 80% din investitorii din zona si creez un subiect de presa eco demn de presa internationala. N-o s-o fac, dar e foarte probabil s-o faca altii, si atunci sa te tii branding de tara...

Si sa mor daca pricep de ce ti-ai da banii unui individ de genul asta, care violeaza mediul in fiecare zi, in conditiile in care tu te-ai dus acolo exact pentru mediu? E ca si cum i-ai da bani, de o sabie noua, interlopului care iti terorizeaza cartierul...

Ai fost in Poiana Brasov? Povesteste-mi: www.facebook.com/bogdanstoica.ro. 

N-am avut timp de M, din pacate, zilele astea. Doar un pic, sambata. Duminica si luni am fost #fullallday. Dar mi-am facut "lectiile". Chiar daca ea nu se mai considera un copil,  i-am cumparat ceva de Ziua Copilului. O rochie, pentru ca de cand a intrat in secta Martorii lui Citit Carti Nonstop, M nici nu mai intra in magazinele de haine, nici nu prea mai vrea sa iasa in oras eleganta ca orice diva de 12 ani. 

Intre doua treburi, am sunat-o, azi, pe pranz: "Scuze ca n-am timp sa iesim azi, dar vezi ca vin cinci minute sa-ti dau ceva, sa iesi tu cand iti dau bip". Am ajuns agitat la maxim, pentru ca de fiecare data cand ii cumpar haine, stau cu stresul ca poate ii sunt mici sau mari, si-o sa-i stric bucuria. Atunci mi-a venit ideea: am scos rochia din sacosa si am lasat-o pe bancheta din spate si am mototolit sacosa in mana. Cand a iesit M, i-am oferit ghemotocul ăla de plastic: "Uite, la multi ani de ziua copilului, scuze din nou ca te las singura toata ziua". A luat ghemotocul, s-a uitat la el, s-a uitat la mine si ... mi-a zambit! M-a pupat si a vrut sa intre in curte. 

Frate, intelegeti ce copil am? Eu ii ofer un ambalaj mototolit si ea imi zambeste si ma pupa?!

"Stai, glumeam... Cadoul e in masina. Am vrut sa fac o gluma...". Mă balbaiam de parca eu eram copilul! S-a intors spre masina, a deschis portiera, a vazut rochia, a chiuit scurt, m-a mai pupat o data si a rupt-o la fuga in casa. Ii place, se duce s-o probeze... 

Am plecat rupt in gura de revelatia ca M ma iubeste si cand ii dau cadouri cu valoare zero. Si cu revelatia ca valoarea darurilor nu ar trebui sa conteze, in general. Orice i-ai da copilului tau, il va primi cu bucurie pentru ca e de la tine, daca aveti o relatie ok. Cred ca azi am aflat cat de ok e relatia noastra...

• Rochia ii vine perfect. Ca de fiecare dată. Am uitat sa va spun: da, mă tem de fiecare dată că i-am  ales ceva de o mărime greşită, dar mereu nimeresc perfect. 
• Ii place atat de mult incat a decis ca mâine o poarta la şcoală. Din pacate, eu o s-o văd când o îmbraca-o data viitoare, pentru ca mâine sunt plecat din oraş...

Nu mi-o lauda pe M, stiu exact ce copil misto am. Mai bine scrie-mi despre cum primeste al tau cadourile, pe facebook.com/bogdanstoica.ro

Dado era un sârb nebun. Un incapatanat, care-si impunea vointa si cand gresea. Si petrecea fiecare zi de parca era ultima zi din viata lui.

Dar n-aveai cum sa nu-l placi. N-aveai cum sa nu respecti faptul ca a condus Asesoft-ul spre trofeul suprem de 8 (opt) ori. N-aveai cum sa nu razi cand spunea o gluma cu vocea aia care umplea camera, sau sa te infiori cand povestea atrocitatile din care a scapat in razboi, sau sa nu-l admiri cand se ducea tinta intr-un grup de suporteri ostili care-l amenintau cu bataia si ii casapea cu pumnii aia cat mingea de baschet. Dado a fost sârb suta la suta, barbat suta la suta, dur si demn asa cum ar trebui sa fim toti.

La cum a trait in razboiul care a distrus Serbia, si la cat de tare s-a implicat in baschet in Romania, nu ma mir ca Dado s-a imbolnavit. Ma mir, insa, ca s-a gasit o boala care sa-i vina de hac acestui munte de om, plin de viata, innebunit dupa baschet si loial echipei asa cum numai un sarb poate fi loial unei cauze.

Si, cumva, nu ma mir ca Dado a murit de Zilele Ploiestiului. In fond, el a fost cel care a pus acest oras pe harta baschetului mare. Prin ce-a facut, Dado e mai ploiestean decat multi dintre noi.

Odihneste-te in pace, Dado. Fie ca raiul sau iadul sa fie asa cum vrei tu.

• Am mai pus cateva poze cu Dado pe fb.com/bogdanstoica.ro. Acum realizez cat de putine am...
• De sambata 30.05, pana marti 2 iunie, la pranz, cand Dado va fi inmormantat la Belgrad, poti trece pe la Sala Sporturilor, cu o lumanare. Nu veni cu seminte si cu manele pe telefon, da? 

Momentul ala cand cobori din masina, dupa 14 ore de munca, dorindu-ti ca ciorapiii sa nu ti se fi lipit de picioare, cu cardurile full si spatele rupt de rucsacul foto, fiindu-ti si foame si sete cu exact aceeasi intensitate, si auzi la radio, exact pana sa scoti cheia din contact:

"Iaurt cremos. Iti place si tie, ii place si ei".

Continuarea e undeva prin cartile astea: