În spitalele românești mor oameni de-am'pulea de 30 de ani, nu de ieri. Pentru că avem medici proști care și-au luat examenele pe șpagă, pentru că fură și spitalul nu mai are ce-i trebuie, pentru că asistentele sunt neglijente cu tratamentele și te tratează ok doar dacă le dai șpagă. Avem problema la nivelul Cronic, nu a apărut o dată cu pandemia.

O dată cu pandemia au apărut și alte probleme. Cum ar fi, de exemplu, că statul minte că are de toate, deși nu are. Cum ar fi achiziția de prostii inutile la prețuri colosale. Cum ar fi comportamentul de căcat al medicilor, care au reușit performanța să nu salveze de covid19 peste 20.000 de oameni. Populația a cinci comune mari. Atâția oameni au murit în secțiile ATI. Ca procent din total pacienți ATI, suntem pe primul loc din Europa. Și Albania a salvat mai mulți. Ei bine, știind toate astea, să vii să spui că acum vor muri și mai mulți pacienți ATI din cauza doctoriței Flavia CumOCheamă, este o mizerie fără margini. Și trist este că nu auzim doar la medici, ci și la oficiali și influenceri.

Pentru cine și-a deschis mai târziu spiritul critic: de ieri, trompetele plătite și/sau idioate spun două lucruri:

• 1. că doctorița Flavia a zis că oxigenul face rău pacienților critici
• 2. că pacienții care o cred pe doctoriță refuză oxigenul în secțiile ATI

De fapt, doctorița a spus că:

• 1. în secțiile ATI medicii dau prea mult oxigen pacienților
• 2. oxigenul în exces face rău pacienților.

Iar ambele afirmații sunt susținute chiar de postări mai vechi ale contestatarilor ei de azi. Libertatea l-a citat chiar pe șeful medicilor de ATI din România care spune că ATI-iștii habar n-au să dea oxigen (link), iar Hotnews a publicat un video pe tema nocivității oxigenului în exces (link).

Și atunci, de ce tot circul ăsta, pornit ieri? Simplu: pentru că statul român știe că e de căcat la capitolul medicină. Știe că a rămas cu cei mai slabi dintre medici, pentru că cei buni s-au cărat afară. Știe că e plin de pile, curve și profitori politici de la poarta spitalelor până în sala de operație. Știe că o să mai moară mai mulți oameni decât ar trebui și o folosește pe doctorița Flavia pentru a disemina ideea că pacienții sunt de vină. Nu statul, nu medicii de căcat, nu spitalele rușinii: doar pacienții sunt de vină.

Practic, oricare din noi, dus mâine la ATI, poate fi complet abandonat până moare sufocat, iar dacă pe foaia lui medicală va scrie "pacientul a refuzat tratamentul cu oxigen", nimeni n-o să-și pună întrebări, pentru că știe deja, din presă, că există oameni care refuză tratamentul. Martorii lu' Flavia. Niște sectanți proști. Să moară, dă-i în pula mea.

DISCLAIMER: Nu sunt fanul doctoriței Flavia și mă doare-n pulă de viitorul ei (am detaliat aici). Ce mă deranjează pe mine este să văd responsabilii de peste 20.000 de decese cum arată cu degetul, senini, spre altcineva decât spre ei. Și nici nu arată, vreunul, o singură hârtie pe care un pacient a semnat sub declarația "refuz tratamentul cu oxigen". Bizar, nu?, sa-mi spui că există mulți oameni X, dar să nu fii în stare să oferi o singură dovadă în acest sens. Plus că așa spune legea că trebuie, de-aia i-au legat și sedat la Sibiu pe nefericiții ăia, că nu semnaseră hârtia. De-aia i-au salvat până i-au omorât.

*** pe același subiect, dar ceva mai dezlânat prezentat, în format audio, mai jos.

Leșinat de foame, m-am dus aseară în Carrefour-ul de lângă blocul în care locuiesc. Un reflex la fel de dăunător ca fumatul, dar căruia nu-i rezist mereu, dată fiind proximitatea. Cum ziceam, rupt de foame. O dată intrat, mi-a trecut foamea. Aveam brânză acasă, așa că mi-am luat o caserolă de roșii și un borcănel pe care scria, în franceza mea vagă, caviar deo berj. De carnea și de mezelurile din Carrefour nu mă ating, așa cum nu cumpăr așa ceva din nici un supermarlet sau hipermarket.

Și ghici ce? Când am ajuns acasă, am constatat că roșiile sunt de căcat. Serios, părea că directorul de achiziții de la Carrefour le-a ținut în baie, în dimineața aceea de după seara în care el însuși a mâncat niște roșii de căcat de la Carrefour. Am desfăcut și bocănelul ăla. O mizerie de cremă, făcută din vinete cu ceapă. Cam ca o zacuscă dată prin blender după ce a gătit-o cineva care are covid, deci nu are nici gust, nici miros. De ce ai face cremă din senzaționalele vinete cu ceapă? Vă spun eu de ce: ca să faci bani. În loc să fie pe un raft al ANPC lângă o amendă istorică, pentru că mizerabilii de la Carrefour nu i-au tradus eticheta cât să poți citi ce morții mă-sii scrie pe el, borcănelul ăla face bani pentru retailer ajungând în coșurile celor atrași de mincinosul "caviar" de pe etichetă. Așa că am mâncat doar brânză, făcând poze borcănelului și jurându-mi în barbă că mâine (azi) fac aprovizionarea. Roșiile au ajuns direct la gunoi.

Am pus o riglă peste etichetă. Uitați-vă și voi: traducerea de pe borcanul din Carrefour e scrisă cu litere mai mici de un milimetru. Pula mea, e cumva un produs doar pentru ceasornicari și bijutieri? ANPC România, mai dăm și noi o amendă, ce zici? Sau de ăștia mari nu aveți voie să vă atingeți?

Așa că azi mi-am făcut timp să "alimentez" la Tradițional Sibian. Am dat o tură la magazinul din Piața Vest, apoi am ajuns la cel de la Halele Centrale, să iau ceva ce nu avea la Vest, și, când m-am dus spre casă, m-am dus și la cel din Piața Nord, care se află la doi pași de sursa mea de legume-fructe. Am făcut o supertreabă. M-am întors acasă cu:

- slănină afumată natural, a la long, nu de-aia stropită cu o zeamă chimică cu gust de fum, cum găsiți la supermarketuri.

- cu niște cașcaval d-ăla cu găurele făcute natural, nu făcute de un robot ca să dea un aspect natural unei mizerii chimice

- niște mușchi al cărui nume n-o să-l menționez aici, pentru că nu vreau ca blogul ăsta să fie raportat pentru rasism

- o cutie de smântână de n-ai cum, te duci cu capul, răpești o babă și o rogi să-ți facă o mămăligă

- niște cârnați afumați, pe care abia aștept să-i acopăr cu varză călită

Mi-am mai luat niște brânză maturată cu nucă, pentru că sunt curios să văd cum merge cu roșul sec de la mănăstirea Jercălăi, dar și niște parizer, după ce Alex m-a asigurat că e făcut fără adaos de carne dezosată mecanic, o denumire drăguță care ascunde faptul că salamurile, cremvuștii și parizerul de supermarket sunt făcute din copite, râturi, dinți, urechi, cozi și alte resturi de animale. L-am gustat cum am ajuns acasă, cu pâine caldă de la Teju: o nebunie.

Acum realizez că am uitat să vă spun că-l știu personal pe unul din ownerii rețelei Tradițional Sibian. Se numește Alexandru Cina, e ploieștean, cu pregătire in managementul afacerilor, mai are o afacere în zona curățeniei. În Tradițional Sibian el se ocupă de vânzări. Asociatul lui, Ioan Hulea, e fix din Mărginimea Sibiului, unde nimeni nu știe să facă mâncare nasoală, pentru că se folosesc doar rețetele de pe timpuri. Producția e tot acolo, la Sibiu. Fără E-uri, fără conservanți suspecți, fără coloranți, fără să umfli carnea cu apă. Cei doi dețin împreună tot felul de chestii dubioase: apartamente, neveste, copii. Uitați-vă și voi: clar, niște interlopi care muncesc în firma asta, nu doar o dețin așa cum fac babele alea distinse din Franța care dețin Carrefour.

Ioan bagă ca MIG-ul în fabrică, când e vreo comandă mai mare de MOET. Alexandru conduce personal mașina frigorifică, când se duce la LOFT să ducă marfa în magazine. Dincolo de bani, cei doi nenorociți din imagini împărtășesc și alte valori de-astea, dubioase: Ioan l-a cununat pe Alex. Apoi Ioan i-a botezat fețita lui Alex. Petrec concedii și sărbători împreună, ca niște sectanți nenorociți. Pe bune, vă dați seama ce dubioși sunt?!

Din nenorocirile făcute, cei doi și-au cumpărat un Merțan 500S și un Ferrari. Din plastic. Limuzinele sunt parcate la Alex, pe birou, să se vadă fala și șmecheria la boși. 

L-am vizitat joi pe Alex, ocazie cu care l-am rugat să dea câteva ponturi pentru cei care încă nu știu cum să recunoască diferențele dintre un aliment de căcat și unul bun. În rezumat, lucrurile stau cam așa:

1. - Fugi când vezi mezeluri de un roșu aprins. Cu cât sunt mai roșii, cu atât sunt mai pline de chestii suspecte.
2. - Fugi când vezi bucăți de brânză de forme regulate și identice. Sunt șanse mai mari să vină dintr-o fabrică unde în brână se pune și altceva decât sare, cheag, lapte.
3. - Fugi de mușchiul gros, neted și deschis la culoare. Dacă nu i se văd fibrele, e plin cu apă.
4. - Fugi de termenul de valabilitate mare. Cu cât e mai mare, cu atât mănânci un aliment mai prost.
5. - Fugi când vezi telemea de oaie proaspătă iarna, când oaia mănâncă fân, nu iarbă, iar puținul lapte îl dă mielului pe care tocmai l-a fătat.
6. - Fugi când vezi brânză de bivoliță mai ieftină decât cea de oaie sau de vacă. O bivoliță dă un litru-doi de lapte pe zi, un kilogram de brânză de-asta ar trebui să coste enorm, spre o sută de lei kilogramul.
7. - Cere eticheta. Cere mereu eticheta. Și când cumperi marfă vrac, magazinul e obligat să-ți prezinte eticheta acelui lot de cârnați, mușchi, brânzeturi, etc. Dacă nu-ți arată eticheta ai toate motivele să crezi că sunt niște alimente de căcat. Cere eticheta mai ales la supermarket.

Revenind la Tradițional Sibian...

...magazinele lor din Ploiești sunt ușor de găsit. Cel din Piața Nord e în modulul din stânga, latura stângă. Cel din Piața Vest e amplasat peste drum de zona de flori, tot pe latura stângă a pieței. Cel din Halele Centrale e în zona din dreapta a Sălii Mari, spre capătul dinspre platou. Deocamdată, oamenii nu fac livrări online, nici nu iau comenzi telefonic, dar o să se întâmple și asta, cât de curând. Mai scăpăm noi de rahaturile cu E-uri din magazine, dar de tehnologie nu scapă nimeni, așa cum nici ei n-au scăpat de Facebook.

Am fost atât de fericit, azi, când am ajuns acasă cu bunătățile, încât le-am filmat și le-am pus pe Youtube, cu precizarea că n-am dat pe tot ce se vede în imagini (trei feluri de brânzeturi, trei feluri de preparate din carne, plus pâine, roșii, ceapă verde și ridichi) mai mult de 150 de lei. Cred că o să-mi ajungă trei-patru zile. Parcă nu mai e așa scump să mănânci fără E-uri, nu? Revenind la video: vă rog să dați măcar la minutul 2.20, să vedeți o madă'facă' de smântână ca în copilărie.

Închei cu speranța că acest text va duce nu numai la creșterea populației de grași, cu mine în frunte, ci și la convingerea mai multor oameni să cumpere de la producători și din piețe, nu din supermarketuri, adică la cei de care se teme tot retailul modern românesc. De ce credeți că România, țara unde cei mari pot fura liniștiți, iar cei mici sunt hărțuiți, în lockdown s-au închis piețele, nu supermarketurile? 

Din lipsă de timp, dar și pentru că mulți dintre cititorii acestui blog mi-au spus că ar prefera să mă asculte, am făcut un podcast. Din mașină, de la volan, în condiții de maximă siguranță. Dacă aeest episod îți place, îți recomand să te abonezi la canalul Youtube pe care pun, de altfel, și chestii legate de istorie și de branduri românești din toate timpurile.

Deci, ne vedem pe Youtube

Acum cinci ani, scriam pe blog despre o tipă, inginer de foraj disponibilizată de OMV Petrom când s-a dus la vale prețul petrolului, care deschisese o cafenea în Ploiești. Un demers făcut de una singură, mai degrabă cu entuziasm și cu trezit la cinci dimineața decât cu bani, deși franciza a costat-o destul. Sincer, eu credeam că asta va fi tot și că Alina va îngroșa rândurile celor au o afacere care generează cel mult un salariu foarte mare.

Am subestimat-o. Doi ani mai târziu, Alina mai deschide o cafenea 5ToGo, în zona de nord, pe Republicii. Apoi încă una, în campusul Universitatii din Ploiești. O idee care nu s-a dovedit a fi grozavă după ce a venit pandemia iar studenții căminiști s-au cărat acasă. Așa că Alina și-a luat cafeneaua și a amplasat-o în parcul Olimpia, din centrul Ploieștiului. Iar apoi a venit pandemia.

Țin minte și acum că am sunat-o și i-am zis: "nu închide, vinde cafea făcută la geam, vinde cafea la pungă, apucă-te de livrări, pentru că asta o să dureze și o să schimbe în profunzime obiceiurile de consum, dacă dispari acum s-ar putea să dispari de tot". Dar temporar, tot a trebuit să închidă. Cafeneaua din Parcul Olimpia oricum nu mergea bine decât în sezonul cald. Vânzările micii rețele s-au dus în cap, pentru că elevii - care constituie grosul clienților, au rămas acasă să (nu) învețe online. Finalul anului trecut a venit cu două noi probleme. S-a trezit și cu presiuni de la proprietarul spațiului în care funcționa cafeneaua din centru. Apoi s-a trezit că trebuie să supravegheze mai mult decât și-ar fi dorit operatorul unei alte locații francizate din Ploiești (Brico Depot) pe care ea nu putea s-o opereze din cauza lipsei banilor. Părea că pandemia o să ia cu izoleta visul de antreprenor al Alinei.

Faza e că Alina are printre calități tenacitatea. A decis să închidă în sezonul rece cafeneaua din parc, a schimbat oamenii la cafeneaua de pe Republicii, a căutat un spațiu nou în centru și o sursă de bani pentru relocare. Le-a găsit pe toate. Un spațiu mai mare, mai central. A preluat și cafeneaua cu probleme, de la Brico Depot. A semnat si pentru un credit BT Mic, mai scump decât cele obișnuite, dar care a venit extrem de rapid. Și a mai găsit ceva: (încă) o franciză de food. Mai exact: de mici și bere pentru copii. 

Paranteză: știți care este cel mai vândut meniu de food din România? Nu, nu shaorma. Nici ceafa cu cartofi prăjiți. Cum? A zis domnul șofer, din spate "mici cu bere"? Aveți dreptate. Berea și micii se vând în cantități impresionante în România, indiferent de sezon, starea vremii, context economic.

Acum gândiți-vă: care sunt micii și berea copiilor? La ce mâncare reacționează pozitiv copiii, indiferent de vârstă, educație, oră, anotimp, stare de spirit?  Nu știți? Nu sunteți de aici? Ok, vă spun eu: la cereale cu lapte.

Noua afacere a Alinei este un bar de cereale cu lapte. Un Cereal Bar, sau, cum scrie pe firmă, un Cereal Crunch Bar. O franciză adusă din SUA, cu cereale mai sănătoase decât ale noastre (au termenul de valabilitate foarte mic), de la branduri care nu se găsesc în magazinele noastre.

Povestea e foarte simplă: vii la bar cu una-două bucăți copii, îi pui să aleagă ce cereale vor, cât de mare să fie porția și îi întrebi dacă vor ca laptele să fie colorat. Având de ales între 100 de feluri de cereale și șase culori de lapte poți obține niște castroane extrem de atractive pentru un copil. iar asta se întâmplă deja, barul pentru copii al Alinei e destul de aglomerat în anumite perioade ale zilei. "În ziua deschiderii abia am făcut față asaltului de mămici cu copii. Seara, când am văzut că am avut încasări de 3.000 de lei, m-am mai liniștit, pentru că nu reușeam să-mi iau gândul de la creditul de 30.000 de euro".

Nu am gustat nimic din ce-are Alina pe rafturi, pentru că cerealele cu jumări de porc lipsesc din meniu, iar lapte beau doar dacă mă otrăvesc. Dar am văzut și o droaie de adulți la mesele alea, plescăind fericiți și comentând că-i bun, că-i crancii, că pula mea, că astea-s vegane, astea-s cu chinoa și cu moțuri de bască, mă rog, știți cum fac hipsterii când ies în oraș.

Și chiar dacă o să rămân probabil pentru restul vieții client al zonei din dreapta al barului, unde se află espressorul cu cafea, nu pot să nu remarc ce idee mișto este asta, a unui bar pentru copii și ce bine i-a ieșit Alinei amenajarea.

Știu, acum s-ar putea să te apuce nu doar starea "să mă duc și eu, să văd cum e", ci și invidia pentru o tipă care are 3 cafenele și un cereal-bar. Să vezi doar succesul fără vă vezi cum s-a ajuns la el. Te rog, recitește ce scrie mai sus. Alina a făcut un credit ca să-și salveze afacerea de la un faliment lent și dureros. Faptul că a avut abilitatea să o și dezvolte, nu doar să o salveze, face diferența între ea și un antreprenor din horeca care se vaită zilnic că pandemia i-a frânt aripile cu care tocmai zbura spre infnit. Iar dacă ești sănătos la cap și nu vezi în succesul altora cauza insuccesului tău, îți recomand să-ți iei odrasla și să mergeți împreună la barul pentru copii. De când n-ai mai băut o cafea în timp ce copilul îți pleoscăie fericit, ignorându-te complet? A, știu. De când vă duceați la McDonald's, unde el mânca niște chestii complet nocive iar tu îți spuneai "e ultima oară când îl aduc aici". 

Cereal Crunch Ploiești se află în zona centrală a Ploieștiului, în zona pietonală a fostului restaurant Dealu Mare, la doi pași de Vodafone Shop și librăria Humanitas. E deschis și în weekend, iar dacă vrei să faci aici o petrecere pentru copii (în limitele pandemice, desigur) la care să nu se servească, ca peste tot, "piept de pui cu cartofi prăjiți", ai ales locul perfect. Faza e că trebuie să vorbești din timp cu Alina, are tot mai multe cereri de felul ăsta. Și, da, face livrări pentru acasă. Ai linkul mai jos

Ne vedem acolo. Eu la cafea, tu la ce vrea mușchiul tău.

Linkuri utile: Cereal Crunch Ploiești     Alina     primul text despre Alina    livrari prin Food Panda

Dacă ai despre Maramureș o imagine făcută din videoclipuri atent montate și imagini prelucrate în photoshop, văzute pe net, te asigur că ai o imagine falsă. Maramureșul ăla a murit. Prea mulți imbecili aflați la conducerea județelor care îl compun și prea mulți oameni lipsiți de viziune la conducerea țării au făcut ca acel Maramureș să nu mai existe. Nu mai vezi o stradă fără o vilă portocalie de căcat, nu mai vezi cinci pensiuni fără ca a treia să aibă gresie în curte și balustrade de inox, nu mai treci pragul a trei localuri fără ca unul să-ți ofere pizza, șnițel de pui și cartofi prăjiți, ca în orice cârciumă de căcat din Sinaia.

Daaaar. Un mare dar, atenție, vă rog. Chiar dacă nu mai este opulent în tradiții, decoruri idilice și șocuri culturale, Maramureșul rezistă pe ici, pe colo. Așa că dacă vrei experiența aia autentică, trebuie să-ți faci lecțiile. Să te uiți pe booking și pe tripadvisor, să verifici ce ți-a plăcut pe site-uri și pe pagini de facebook, să suni, să pui întrebări și să faci un itinerariu. Altfel ți-o furi și nimerești la meltenii care imită ce-au văzut de la Posada încolo.

Eu am avut noroc. Pisi și-a făcut lecțiile la modul excepțional și a ales o cazare supermișto, niște locuri mișto de văzut, de închinat, de dat cu placa, de călărit, de văzut cum merge mașina la deal, etc. Împreună am găsit și singura cârciumă cu mîncare locală din orașul aflat acolo unde se bate harta în cui. În cele cinci zile petrecute în Maramureș, nu m-am plictisit nici măcar o oră și am avut o singură experiență nasoală, care a durat cinci minute și de care m-a durut în cot imediat după.

Și totul a plecat de la cazare. A mea a ales Călinești ca bază de operațiuni. Și a avut dreptate. De la Călinești, orice punct de atracție din Maramureș e la maxim o oră de mers cu mașina. Localitatea aia e cumva în epicentrul turismului local, deși nu pare că primarul sau președintele Consiliului Județean au habar de asta. Din Călinești, a ales pentru cazare Casa din Susani. Și a ales bine. Am dat de o familie tânără, mișto, atentă la noi (dar fără slugăreală ipocrită), cu care ne-am înțeles de minune. Sigur, am contribuit și noi la relația bună. Adică le-am zis din prima seară să ne facă de mâncare ce vor ei, dacă e cu specific local și dacă e făcut din chestii care NU provin de la magazine. De curățenie și căldură n-a fost cazul să aducem vorba, că le-am avut din plin în căsuța maramureșeană adusă de la mama dracului și montată inteligent în curte, în jurul unei case normale, cu circuite normale, cu baie normală, etc. 

De mâncare n-o să zic mai nimic în afară de:1. am mâncat tot ce ne-au gătit. 2. nu de puține ori am cerut refill la farfurie.

De cazare, chiar dacă în prima dimineață m-am uitat urât la patul ăla cu saltea concavă ca o bărcuță, din a doua noapte a fost amuzantă alunecarea aia spre centrul patului. Chiar mă gândeam că pentru cuplurile cu probleme patul ăla e o minune. Puteți să vă culcați oricât de supărați, fiecare pe o margine de pat, vă veți trezi unul în brațele altuia, pe fundul bărcii, ca să zic așa. Nu le-am zis nimic gazdelor despre saltea pentru că nu m-am simțit păcălit. În fond, am plătit pentru patul ăla mai puțin de jumătate din cât am plătit ultima oară la o pensiune din Sinaia.

Așa că nu te duce la oamenii ăștia din Susani dacă vrei saltea tip Marriot. Nu te duce nici dacă mori câteva zile fără banane, pizza, consomme de pula mea sau reducție de morții mă-tii. Du-te la pensiunile alea despre care am scris mai sus. Alea cu lei la poartă, cu fier forjat, cu pavele, marmură, chestii aurii. O să te îndoape cu Metro și Kaufland și o să-ți fie bine ca acasă, gâtul mă-tii de idiot. Apropo, așa ai făcut și în Bali: le-ai cerut sarmale și manele? Când ai fost la Operă, ai strigat din sală că nu înțelegi ce cântă grasul ăla? Când te duci la McDonald's ceri ciorbă de burtă, retardatule? Și atunci de ce când te duci în Maramureș ceri somon fumee? De ce, mă?

DISCLAIMER 1: Dacă plănuiești să te duci cu copiii în Maramureș iar tu spui copii unor monștri pe care i-ai educat cu tableta și cu care nu faci nimic spunând cu emfază că îi lași să se exprime liber, futu-ți parentingu' mă-tii, du-te tot la pensiunile alea din plastic și rigips. Acolo psihopații ăia mici și needucați nu pot omorî gâini, nu pot da cu pietre cât pumnul după pisică și nu pot sparge sau rupe obiecte vechi de sute de ani, puse în jurul vostru în semn de respect pentru banii cheltuiți, nu ca să vă umpleți viețile de căcat cu distracții sinistre, familie de decerebrați ce sunteți.

DISCLAIMER 2: Așa cum vă rog periodic să nu mai comandați prin Glovo, Fut Panda și alte mizerii de aplicații, care iau comisioane și de 35% localurilor a căror mâncare vă place, insist să vă spun să nu mai rezervați și să plătiți cazarea, nicăieri în Romania, prin booking sau alte platforme similare. Informați-vă pe unde vreți, dar când treceți la acțiune sunați la locul dorit, cereți un cont, plătiți direct. Nu mai plătiți javre care jefuiesc, pur și simplu, micii antreprenori și se pupâ bot în bot cu marile rețele de turism, acolo unde o salată costă cât o noapte de cazare în Maramureș.

Nu uitați să căutați, fiecare, Maramureșul care vă place și în care puteți rezista câteva zile fără să cereți ravioli (asta am auzit-o cu urechile mele, la niște turiști). O să vă placă descoperirea lui, chiar dacă nu e ușoară iar autoritățile pulii mele nu fac nimic să dezvolte turismul. Cum am zis și în titlu, Maramureșul e ca o fată cuminte pe care o găsești greu din cauza puzderiei de fete rele pe vrei doar să le fuți și să le uiți. Dar și când o găsești... îți vine să o iei acasă. De exemplu, eu am scris textul ăsta doar după ce am rezervat (de fapt am rezervat o pulă, tot pisi s-a ocupat), pentru la vară, o nouă vacanță de câteva zile. Să nu cumva să dați buzna la casa din Susani și să nu mai găsesc loc. Că vreau să-mi iau laptopul și să scriu în grădină, cu afinata într-un buzunar, horinca în celălalt, gogoși făcute de Marioara într-o strachină și pisica la picioare.

Preț de vreo 12 minute, despre același subiect, un video ce include și o filmare de la căsuța descrisă mai sus. Dacă-ți place ce vezi, nu ezita să te abonezi la canalul meu de youtube.

Duminică, 21 martie, undeva într-o piață din România. Soare cu dinți, puțină lume, atmosferă calmă, se aude cum o femeie face mișto de soțul care se uita după o tânără în colanți. În zonă apar un polițist și un jandarm. Unul din ei poartă masca sub nas, dar asta nu-l împiedică să-i spună unui bărbat care tocmai își stinsese țigara cele patru cuvinte de care nu mai scăpăm:

"vă rugăm puneți masca"

Nu vă imaginați ce a urmat. Cum toți oamenii aceia relaxați s-au transformat în hooligans. Câte pule, mui și amenințări au zburat spre cei doi oameni ai legii, care au părăsit zona umiliți. N-a fost un spectacol mișto. Dar mie mi se pare normal. Când bați cu parul un câine, prin curte, și ajungi să-l înghesui într-un colț, știți ce o să se întâmple? Câinele ăla o să vă muște. Rău de tot. De frică, nu din răutate. Pentru că nu mai poate.

Dacă e să mă întrebi pe mine, om de teren în presă vreo 20 de ani, nu de redacție ca mulți din analiștii pulii, suntem la un milimetru de o revoltă populară. Deja semnele ei se văd. Ieri au fost proteste în mai multe orașe, iar pe ici pe colo lumea s-a încăierat cu forțele de ordine. Sigur, la tv am văzut cu toții doar Șoșoacă, de parcă femeia aia e relevantă în vreun fel. Dar semnele revoltei există, dacă nu ești cretin le poți vedea.

Si sunt normale, la cum decurg evenimentele. Restricțiile, așa cum sunt ele făcute, nu au nici un efect. Nici în Anglia, Franța sau Italia nu au avut nici un efect. Noua tulpină s-a propagat rapid prin țări închise aproape complet, cu oamenii băgați în case de la ora șase, cu toate mall-urile închise. Acolo, însă, statul a avut înțelepciunea să trateze oamenii bine în spitale și să sprijine cu bani oamenii sănătoși. La noi nu se întâmplă nici asta. Sute de mii de firme se pregătesc de insolvență sau faliment, iar în spitale județene jegurile în halate albe par că sunt într-un concurs nazist: care omoară mai mulți pacienți cu nepăsare și cruzime.Si am ajuns să vedem fenomenul Timișoara, oraș care a ieșit din carantică cu o rată de infectare mai mare decât când a intrat în carantină.

Iar la conducerea luptei anti-pandemie sunt cinci incompetenți:

1. Klaus Iohannis, un om care nu pare că simte ceva, vreodată, pentru alți oameni.
2. Florin Cîțu, analist bancar, specialist in transformarea emoțiilor și nevoilor în cifre seci, pe care le modifică cum vrea pula lui.
3. Vlad Voiculescu, specialist în "dați-mi doi euro pentru Magic Camp ca să nu vă spun ce fac cu ei", cu zero competențe reale în management spitalicesc.
4. Raed Arafat, specialist în ajuns repede cu ambulanța la locul accidentului și atât.
5. Valeriu Gheorghiță, medic primar infecționist, care până în pandemie trata generali pe care îi durea burtica de la șhaorma.

Nu avem nici un virusolog în capul mesei. Nu avem nici un sociolog, nici un specialist în psihologia maselor, nici un strateg al logisticii și planificării. Pe cuvânt, dacă-l iei pe ăla de la Dezvoltare Rețele Vodafone, pe ăla de la Depozite Aprovizionare Kaufland și aduci un virusolog titrat de afară, se vor descurca cu mult mai bine decât cei cinci triști de mai sus.

Pe scurt, românii s-au săturat de restricții pentru că nu le văd folosul și pentru că simt că doar ei sunt terorizați permanent. Iar asta trebuie să inceteze rapid.

In format audio aproximativ, găsești acest text și pe youtube. Abonează-te.

Din lipsă de timp, dar și pentru că mulți dintre cititorii acestui blog mi-au spus că ar prefera să mă asculte, am făcut un podcast. Din mașină, de la volan, în condiții de maximă siguranță. Dacă aeest episod îți place, îți recomand să te abonezi la canalul Youtube pe care pun, de altfel, și chestii legate de istorie și de branduri românești din toate timpurile.

Deci, ne vedem pe Youtube

Din lipsă de timp, dar și pentru că mulți dintre cititorii acestui blog mi-au spus că ar prefera să mă asculte, am făcut un podcast. Din mașină, de la volan, în condiții de maximă siguranță. Dacă aeest episod îți place, îți recomand să te abonezi la canalul Youtube pe care pun, de altfel, și chestii legate de istorie și de branduri românești din toate timpurile.

Deci, ne vedem pe Youtube

Cine mă cunoaște știe că nu-s nici conspiraționist, nici dement. Cine locuiește în orașul meu știe că port masca oriunde trebuie să o port. Dar asta nu înseamnă și că am încredere în această măsură. Că mi se pare utilă. Că nu văd că, de când guvernanții noștri cretini s-au concentrat doar pe portul măștii, incidența cazurilor de covid19 a crescut și spitalele s-au aglomerat la maximum.

În schimb, celelalte măsuri par date uitării.

Dacă te duci la Carrefour, paznicul dă din mâna în care ține termometrul, dar nu-ți mai măsoară temperatura. E ca un salut cretin: în care amândoi dâm dintr-o mână a lehamite.

Adio preșuri îmbibate cu dezinfectant și dezinfectantul de mâini din toate clădirile, autobuzele, trenurile și metrourile cu care eram futuți la cap la începutul pandemiei. Nici nu mai există, nici DSP-urile pulii nu le mai verifică.

Am spus adio și străzilor spălate cu detergenți, aerisirii și nebulizării spațiilor interioare la fiecare câteva ore.

Pula toate măsurile de anul trecut, deși situația e mai gravă. Pula izolete. Pula combinezoane la oamenii de pe ambulanțe.

Practic, nu se mai ia nici o măsură de igienă specifică oricărei boli contagioase, nu doar covid19. A rămas însă nefericita de mască, băga-mi-aș pula în ea.

Dacă o porți pe frig, îți îngheață la gură.

Dacă o porți pe căldură, salivezi și încep să-ți curgă mucii până te faci fleașcă pe față.

Nu știu dacă văd pe stradă, într-o săptămână, o mască FPP3/FPP2 și cinci măști chirurgicale. Numai măști proaste, numai măști textile, care nu opresc aproape deloc contaminarea. Și oricum porți degeaba mască dacă nu ai și ochelari, pentru că studiile arată că și umezeala ochilor reprezintă o poartă perfectă de contaminare.

Și începe să mă enerveze maxim că în timp ce guvernanții, parlamentarii, primarii, consilierii, directorii de spitale fură banii destinați materialelor de protecție, eu să fiu silit să merg cu masca pe figură și dacă sunt singur pe stradă. Eu port masca, tu porți masca, și amândoi ar trebui să credem că de-asta se sifonează banii de la buget pe tâmpenii, ca să fim noi în siguranță. Și că statul vrea să oprească pandemia.

Vrea o pulă. Mall-urile sunt pline, cu zero distanțare. La Carrefour e plin. Cârciumile se umplu după ora 5, când nu mai vine nici pulea în control. Săile de fitness sunt pline. Apropo - să-i zică cineva ministrului Educației, Tâmpeanu sau cum îl cheamă, că e absurd să obligi copii să poarte masca la ora de sport în timp ce orele de sport din sălile de fitness se desfășoară fără mască. Că e o măsură discriminatorie pe criterii de vârstă, cum ar zice un progresist.

Ce vreau să zic este că accept să port masca dacă văd că cel care m-a obligat să o fac, statul român, dă și el în brânci să mă țină sănătos. Dar când statul fură, mănâncă, doarme și se cacă pe ele de măsuri anti-pandemie, dați-mi voie să cred că ori nu vorbește serios, ori își bate joc de mine.

Așa că propun parlamentarilor sănătoși la cap și guvernanților cu momente de luciditate să elimine obligativitatea purtării măștii pe stradă cât timp nu vorbim despre măști eficiente, oferite gratuit cetățenilor. Ce facem noi acum este doar o farsă cu costume, în care fiecare își face costumul din ce vrea el. Dacă mâine ies pe stradă cu mască făcută din coji de banană sau din salam de Sibiu, orice polițist e obligat să mă lase în pace, chiar dacă mă frec de el cu tot corpul. Păi ce pula mea de eficiență anti-pandemică are așa ceva?

In 2019 am fost în Japonia. Acolo cel puțin trei sferturi din oameni poartă mască pe stradă sau la metrou. O fac benevol, nu siliți de cineva. Cred că asta ar fi măsura normală și la noi. Ba chiar cred că ar fi mai eficientă. Cred că mi-aș pune voluntar masca dacă aș vrea să-i vorbesc cuiva care poartă una. Și aș sta departe de oamenii care o poartă, în semn de respect pentru modul în care își gestionează riscul asupra sănătății. Dar să mă obligi să am o cârpă pe față, fără să te fută grija dacă nu cumva am înmuiat-o în mucii de când aveam covid, mi se pare doar o prostie. O umilință fără rost. O manevră de imagine, să poți să cumperi scump și să furi. Eu port masca și tu mă arăți ca pretext pentru îmbogățirea ta ticăloasă. Păi du-te în pula mea, cu masca ta cu tot.

În armată, am prins un gradat complet dement. Oltean. Distracția lui preferată era să umple chiuvetele și să ne pună să scoatem apa din ele folosind șireturile de la bocanci. Oricât ai înmuia un șiret în apă nu poate absorbi mai mult de 20 de mililitri de lichid. Așa că distracția dura cam o oră și o făceam toți, fără proteste, pentru că de-asta eram acolo, să învățăm Supunerea, chestie vitală în orice organizație militară. Faza e că îmi aduc aminte de momentele alea or de câte ori îmi pun masca și ies din bloc pe strada plină de flegme și de oameni cu măști de căcat care vin din locuri aglomerate unde s-au frecat de alți oameni ce purtau măști la fel de inutile. 

O să detaliez argumentația de mai sus, zilele astea, pe canalul meu de youtube. Abonează-te, dacă ți se pare un subiect interesant.

A fost o dată ca niciodată un ministru pe care-l chema Năsui. Din cauza unor vrăjitoare care au scris pe cer că Năsui e foarte deștept, bietul de el s-a trezit pe tărâmul celălalt, mai exact în Ținutul  Economiei, un loc în care nu mai fusese niciodată. A fost un șoc pentru el. Dintr-un băiat simplu care spunea prostii pe net, iar vrăjitoarele făceau să pară că sunt lucruri extraordinar de inteligente, bietul Năsui s-a trezit rege. Cu coroană, cu sceptru, cu tot ce trebuie.

Ținutul Economiei este acel ținut care are grijă ca oamenii din toate ținuturile să facă afaceri bune. Afaceri din care să câștige toată lumea, cu produse și servicii bune, indiferent dacă este vorba despre energie sau despre turism. În general, oamenii din ținutul Economiei trebuie să facă trei chestii:

- să se uite dacă negustorii fac negustorii corecte și nu înșeală oamenii cu prețuri prea mari sau mărfuri prea proaste.

- să ajute negustorii buni să se promoveze astfel încât să vândă cât mai mult, eventual în țări cât mai îndepărtate

- să ajute oamenii tineri și deștepți, cu idei bune, să-și pornească negustorelile la care visează.

Atât.

Din păcate, bietul Năsui nu a știut toate astea. Și a început să taie și să spânzure, ca prostu', în tot ținutul. Și din tot ce nu i-a plăcut în Ținutul Economiei, a început să taie Promovarea, motivând că mai bine făcea investiții. Dar Ținutul Economiei nu are de ce să facă investiții. În ce să le facă? În ștampile? În termopane pentru castel? Ținutul Economiei nu are afaceri proprii, doar promovează afacerile altora. El este, prin definiție, un Ținut al reglementării și promovării, nu o negustorie în sine.

De fapt, Năsui era nemulțumit că de promovarea afacerilor se ocupa un negustor. Un anume negustor. Iar asta se întâmpla pentru că oamenii din Ținutul Economiei sunt o colecție de oligofreni patentați și hoți, care nu sunt în stare să facă nimic singuri și de-aia angajează un negustor să le facă treaba.

Din păcate, în loc să oprească negustorul din a mai face negustoreli ciudate și în loc să pună oamenii din Ținutul Economiei să-și facă treaba pentru care sunt plătiți de oamenii din alte ținuturi, prostul de Năsui a decis să oprească Promovarea. Iar efectul - deși idiotul crede că face economie - va fi că negustorii din toate ținuturile vor vinde mai puțin. Și atunci Ținutul Economiei va primi mai puțini bani. Iar Năsui va fi considerat un rege de căcat.

Și-am încălecat pe-o șa și nu ne mai facem bine cu cretinii ăștia.