Bogdan Stoica
Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp.
Website URL: http://www.bogdanstoica.ro
CV-ul meu politic
Azi am descoperit ca exista oameni care ma asimileaza cu PSD, PNL, USL etc, doar pentru ca l-am tocat pana la distrugere și pierderea alegerilor pe fostul primar al Ploiestiului. Gresit! Ca specie politica, sunt ultraliberal, adica prea liberal pentru PNL. Cred intr-o tara unde oamenii produc ceva, nu o freaca opt ore la serviciu si pe urma se uita la Capatos. Dar pentru ca mi-a placut ideea cretinilor, am decis să-mi fac CV-ul politic. Am fost membru PNTCD pe la 18 ani, pentru ca mosii aia aiuriti lasau rockerii sa se adune in sediul lor. Tot in sediul PNTCD Prahova era si un bar, Atena, unde vodca era foarte ieftina. In acelasi sediu isi tinea echipamentele si clubul montan din care nu faceam parte, dar cu care ieseam pe munte. Am fost membru UFD, dupa armata. Am tras niste baute pe cinste cu Vosganian, care venea des (sotia lui e din Ploiesti) si am futut o secretara cu niste sani cat capul meu. Era sa fiu exclus, din invidie, de restul barbatilor, dupa aia... Din PNL n-am facut parte, dar de aici am avut cei mai multi parteneri de discutii despre imaginea unui politician. Tot aici am, teoretic, cele mai bune relatii. Nici in PDL n-am fost inscris, dar in acest partid am avut cei mai multi prieteni. Iti faci si prieteni, in presa, nu doar dusmani. De-aia l-am si eviscerat imagologic pe primărelul ăla agresiv, cand a vrut muschiul meu, cu ce-a vrut muschiul meu: pentru ca niste oameni n-au uitat ca suntem, intai de toate, prieteni... Nici în PSD n-am fost înscris. Nici n-aveam cum, pentru că 90% din ce-am scris ANTI, in cariera mea de mazgalitor de articole de presa, a fost ANTI-PSD. Asta desi, in PSD, sunt acum cativa oameni foarte misto. Inca n-am curaj sa ma imprietenesc cu unii dintre ei, iar cu altii sunt prieten de dinainte sa devine niste pesedisti nenorociti....
Dovezi incriminatorii: exista niste poze cu mine intr-un tricou cu Adina Valean, ca eram amici si n-am vrut sa se bosumfle. Am mai facut, o data, niste poze la misto, cu Rovana Plumb si nu stiu ce cacat de balon rosu, pesedist. Alta data, tot la misto, cu Mirela Limboseanu, in biroul Robertei de la Vest... si cu o vestă portocalie, pe care ulterior am purtat-o o zi întreagă să verific ceva.... Da, Mirela si-a pastrat hainele pe ea, porcilor!
Și, dacă-mi aduc bine, aminte, cred că i-am făcut un partid, unui tip. A fost fun, aș mai face unul, dacă aș avea bani și timp. Încă nu știu cum o să se numească, dar acronimul ar fi, sigur, PLM...
Cele mai nasoale CINCI statusuri de pe Facebook.
Pe Facebook ai voie, oricum ar fi. Poti fi certat la cutite cu limba romana, sau de-a dreptul oligofren. Daca n-am fi asa multi pe Facebook, reteaua s-ar fi putut numi Parlamentul Romaniei, atat de mare e concentratia de cretini, pe metrul patrat.
Si asa ajungem la statusuri, aceste haiku-uri romanesti, specifice, din care poti sa-ti dai seama cat de prost este autorul. Sau ce complexe are. Sau ce are el de aratat, omenirii.
Mie, personal, mi se pare ca cele mai proaste statusuri sunt ale fetelor. Si nu din misoginism, ci pentru ca baietii isi pierd foarte rar timpul scriind ceva. Si cand o fac, sunt extrem de succinti. Daca o fata iese la terasa, va scrie ceva de genul cool night, with my best friends. Un tip va scrie doar bere. Si scriind putin, baietii gresesc putin. Sigur, cu aceste declaratii sub poza, par la fel de interesanti ca o ordonanta de urgenta. Dar nu par cretini!
Statusuri proaste?
Pai, pe locul 5 ar fi: - Un barbat adevarat care se pretinde cuceritor si dominator nu poate decat sa decada cand face gesturi de a s-e da la prietena ta cea mai buna. E un status cu mii de variante. Toate incep cu un fals barbat adevarat si se termina cu o fetita de clasa a sasea, nervoasa foc pe Isabela, de pe randul de la geam, care i-a dat un pix colorat lui Tibi, si asta a zambit. Daca cei de la Facebook, care sustin ca vaneaza persoanele sub 13 ani prezente ilegal pe reteaua de socializare, le-ar verifica pe posesoarele acestor statusuri, ar avea un succes enorm.
Locul 4, care nu e atat de prost pe cat ar putea fi, daca ne-am permite glume. Noroc ca nu ne permitem: - Sunt foarte fericita - la Autostrada Soarelui, sau Distractie! - la Soseaua de Centura. In general, fetele ar trebui sa fie foarte atente la situatiile in care trebuie sa pronunte cuvinte ca autostrada, parcare, centura. N-o sa explic de ce, e inutil, pun pariu ca deja ranjiti....
Al 3-lea status prost la maxim: - Curvelor, ce va mai place pula, stati usor, ca pe mine ma iubeste. Sigur ca te iubeste. Cred ca cel mai mult ii place cum vorbesti. Tampito...
Statusul prost nr. 2: - se simte hotarat(a). Hotarata sa ce? Sa posteze ceva pe oleics? Sa faca baie? Sa voteze usele?
Pe locul 1, sunt cele patru sute de mii de proze scurte si cretine, din ciclul:
- Copilul o iubea, dar mama a tipat la el, si el a murit lovit de un carlig de rufe si ei i-a parut rau si pe urma a murit si proasta de ma'sa
- Copilul intreaba ce e Dumnezeu, si tatal n-a stiu ce sa-i spuna, si copilul a murit, si tatal a inteles ca Dumnezeu l-a chemat pe copil in mortii ma'sii de retardat
- El o iubea, dar ea nu-l baga in seama, si peste 50 de ani, cand ea era o baba fara dinti, l-a vazut pe el, care era frumos ca un mos frumos si ei i-a parut rau, dar el o iubea pe alta si ea a murit in ghena.
Recunosc, le-am imbunatatit un pic...
Avem un cancer. Cum procedam?
"Mai lasa-ma, frate, in pula mea. Cum vorbesti despre cancer, cum imi aduc aminte cum a murit mama. Altceva n-ai de povestit?", mi-a explodat verbal, un prieten, zilele trecute.
Avea dreptate. Discut prea mult despre cancer. Dar nu de nebun. Tot mai multi dintre apropiatii mei au introdus subiectul "cancer" in conversatii.
Un prieten bun s-a trezit cu sotia bolnava de cancer. Fiica unui amic are cancer. O fosta colaboratoare s-a trezit cu un cancer la tiroida, la 20 de ani. O prietena abia s-a vindecat de cancer ovarian. Tatal altui prieten a murit de cancer. Fiul unui client a murit de cancer. - Asta e bilantul conversatiilor pe ultimile doua luni, nu pe ultimii 5 ani, cum ai putea crede.
Azi, am aflat ca sotia prietenului meu a murit. O femeie senzationala, cu o familie de pus in rama. O tipa care deborda de chef de viata. Aura nu avea, nici cand am vazut-o ultima oara, si nu are nici acum, in mintea mea, figura unei femei care este pregatita sa moara.
De-aia, acum, ma intreb ce sa fac? Sa astept ca nenorocirea asta numita cancer sa loveasca din nou, in jurul meu, si sa spun din nou "imi pare rau"? Sau pot face ceva?
Nu cumva e si vina noastra ca incidenta cancerului a crescut alarmant? Nu cumva, pe fondul indolentei noastre, niste nenorociti ne otravesc aerul, apa, alimentele, viata, cu niste chestii care provoaca atat de rapid, cancer? Cancerul nu se ia, ca raceala. Ceva il provoaca. Si faptul ca nu stim ce este vina noastra. Ignoranta, ca principiu, este un defect personal, nu o chestie care ni se intampla din cauze independente de vointa noastra. Avem legi, norme, care ne permit sa aflam aproape orice despre mediul in care traim. Avem tone de informatii, gratuit, la dispozitie, pe net, si nu le folosim.
O sa spuneti ca fiecare secol a avut molima lui. Lepra, malaria, ciuma, tbc-ul, sida, etc. Si ca noi ne-am sincronizat cu cancerul, atata tot. Se poate sa fie asa. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam capra, in fata destinului. Ca trebuie sa ne acceptam acest tip de soarta care nu are nici o legatura cu divinitatea, ci cu lacomia unora. In realitate, putem sa impunem, prin masa enorma pe care o avem impreuna, noi reguli. Putem sa scapam de amenintarea asta.
Cum spuneam, inca nu stiu ce sa fac. Nu sunt medic. Nu am vreo functie publica. Competentele mele sunt limitate la a pune intrebari si a publica raspunsuri pe cateva platforme online. Altceva, decat sa difuzez informatii, nu am ce face. Ce-o sa se intample cu informatiile, numai voi stiti. Pentru mine, e limpede ca trebuie sa fim mai atenti la acest dusman invizibil. Cum o sa faca fiecare asta, habar n-am. Cum o s-o fac eu? Nici asta nu stiu, inca.
"In aceasta dimineață, după o luptă istovitoare cu boala, frumoasa mea soție Aura s-a predat!", scria prietenul meu, azi-dimineata. Nu. Aura nu s-a predat. Doar ca n-a avut nici o sansa, inconjurata de ignoranti lasi si comozi ca noi. Banii, timpul si sprijinul familiei si prietenilor n-au fost de ajuns. Era nevoie ca un sistem sa se lupte pentru ea, iar sistemul nu functioneaza, pentru ca nu ne-a interesat niciodata, pe bune, cum functioneaza un sistem de lupta anti-cancer.
Odihneste-te in pace, Aura.