Năstase a scris pe blog. Este primul său post de când a ieșit de la pârnaie. Il mai țineți minte cum spunea că vrea să fie lângă familie, și că politica e pe planul doi? Ei bine, omul a scris azi 72 de litere despre familie și 7.200 de litere despre Băsescu. Bine că nu e iprocrit....

Strânsă în esofag de scârbă, fierea mi-a luat-o incet, incet, spre gât, când l-am citit pe Ciutacu. Ăsta a avut un loc de muncă perfect, dacă e să-l citești, dar crede că a sosit timpul să se gandească și la el. WTF? Păi ori ți-a fost foarte bine, ori nu? Sau a vrut să-i pupe în cur, în același timp, și pe Voiculescu, și pe Sebi Ghiță, deși ăștia sunt inamici declarați?

Noroc cu Sorina Matei. Realizatoarea de la RTV și-a exprimat deschis părerea despre transferul lui Ciutacu. "părerile mele despre individul Ciutacu nu s-au schimbat şi nu se vor schimba niciodată. Au fost exprimate deschis pe acest blog şi mi le susţin în continuare". 

Sper sa nu se supere Sorina daca imi exprim parerea ca ea are ceva mai multe coaie decat Nastase si Ciutacu la un loc. Ar trebui sa se inteleaga ca o apreciez pentru faptul ca nu-si schimba opiniile. 

V-am mai povestit despre Anabelle, salonul in care ar trebui sa se duca saptamanal orice femeie si gay barbat care se ingrijeste, nu ca mine. Descrierea in detaliu e aici. Ce vreau sa povestesc acum este cum am inteles eu, un rudimentar al esteticii masculine, in weekend-ul asta, care e adevarata faza cu saloanele astea.

Intai de toate, o recapitulare.Eu ma tund, de cand ma stiu, asa cum se scarpina un caine: spontan. Ma tund unde am chef, unde sunt, unde se nimereste. M-am tuns si in gara o data. Si la ghenele alea mici de frizerii de la iesirea din Ploiesti spre Bucov m-am scapat de par. N-am nici o problema de estetica: numarul unu pe parti si la ceafa, numarul 3 sau 4 sus. Aia e. Si un trepanat ma poate tunde, atat sunt de putin pretentios.

Apucasem insa sa promit ca incerc serviciile Anabelle, asa ca saptamana trecuta m-am prezentat la datorie. Trec peste aspectul misto al cladirii, peste faptul ca am fost imbiat sa beau o cafea, sa hanging aiurea la tv. Oricum n-aveam timp. Si intru direct in subiect: operatiunea de tuns.

Si aici a aparut prima diferenta majora: frate, femeia aia m-a pigulit de ziceai ca restaureaza, pentru criminalisti, ce-a ramas din chica putrezita a Elodiei. N-am prea priceput de ce face asta: eu obtineam acelasi rezultat in 5-10 minute, cu un cacat de masina de tuns, in orice bordei de profil. Am rabdat politicos desfasurarea de arta frizeristica, am platit, am plecat.

A doua diferenta majora a aparut de a doua zi. Dimineata. Am somnul agitat, si, in fiecare dimineata, ma scol cu un smoc de par aiurea pe cap, pe care trebuie sa-l ud fleasca ca sa arate decent. Asta, pana sa ma tund la Anabelle. De joi, de cand s-a dat acea reprezentatie profesionala pe capul meu, nu mai am nimic sculat aiurea. Nimic pe cap! Si, oricum, e in regula sa se scoale restul chestiilor care se scoala. E semn de sanatate! :)

Ce vreau sa va spun, cu cuvintele mele putine? Ca Anabelle devine un concept practic. Tipa aia nu doar tunde altfel decat o frizerita standard, si parul se simte altfel. Imi da o stare de bine, ca nu mai arat dimineata ca actorul principal din X-Men. Deci ma mai duc. Doar la tuns, ca nu sunt gay genul care se ingrijeste corporal prin oras.

Probabil şi frigiderul vă vorbeşte, la această oră, despre alegerea lui Vasile Blaga ca preşedinte al PDL. De parcă ar fi important. De parcă schimbarea beţivului de la şefia unui partid e importantă. De parcă pe Blaga nu-l doare în cot de toţi ăştia care urmăresc, acum, ştirile cu Blaga.

Cea mai bună ştire de azi a avut ghinion cu Blaga. Aşa e in presă, câteodată: mediatizarea excesivă a unui eveniment de dei lei umbreşte o informaţie cu adevărat importantă. O găseşti mai jos.

Din 1990 încoace, în România au avut 20 de milioane de avorturi. 

Adică, un număr egal cu populaţia actuală a ţării. In Romania, se fac zilnic in jur de 400 de avorturi la cerere. Potrivit statisticilor, Romania ocupa primul loc in Uniunea Europeana la numarul de avorturi.

Nu zic că avortul e rău. Nu judec femeile care fac asta, sau cuplurile care decid că nu e momentul să facă un copil. Am aşa ceva în dotare, ştiu cât de greu poate să fie, câteodată. Şi mai ştiu că nu toţi sunt pregătiţi, tot timpul, să procreeze. Alegerea de a face sau nu un avort mi se pare fundamentala intr-o democratie, orice v-ar spune unii sau altii. Pentru unii, de exemplu, avortul ar trebui să fie obligatoriu. Părerea mea!

Problema e alta. O tara in care au loc 20 de milioane de avorturi in 22 de ani nu este deloc o tara in care merita sa traiesti, pe termen lung. Pare, mai degraba, un loc in care, dupa ce ajungi, iti pierzi orice speranta. Si daca va suna cunoscuta expresia, sa stiti ca nu este intamplator.