Opt. Adica minim 16 persoane care se dau cu capul de masa incercand sa rezolve o problema grava. Pentru un jurnalist, e ca si cum ai avea un accident rutier, in care opt masini s-au ciocnit, si sunt 16 raniti, fiecare ajungand in impact din acelasi motiv.

Cei opt, din exemplul de mai sus, sunt cei opt bebelusi din Prahova aflati in stare grava dupa ce au primit vaccinul danez. Cei 16 sunt parintii lor, vinovati doar pentru ca au vrut sa-si creasca fiul sau fiica in conditii decente.

Detaliez: de o saptamana, Romania este subiect de stiri in presa internationala, cu imensa ei rata de complicatii aparuta dupa administrarea vaccinului anti-TBC la bebelusi. In Africa saraca, aceasta rata e undeva pe la 1 la mie. In Romania, dupa aparitia vaccinului din Danemarca, rata este de 0.8 la mie. Media europeana este de 0,01 la mie. Daca e sa ma intrebati pe mine, eu cred ca Romania a depasit indicele din Congo sau Zair, dar cifrele sunt babardite de cei de la ministerul Sanatatii, asa cum s-a mai intamplat, cu gripa aviara.

Vaccinul danez anti-TBC este o afacere oneroasa si suspecta, despre care presa din Romania nu scrie, asa cum ar trebui. Nici presa locala din Prahova nu da in branci pe subiect. Mi-a luat, vineri, mai putin de opt secunde sa sun pe cineva din DSP ca sa aflu cati bebelusi din Prahova au problema asta. Daca as mai lucra ca jurnalist intr-o redactie, mi-ar fi luat, probabil, opt ore sa aflu povestile din spatele familiilor disperate. Ar fi fost o munca incununata de succes, pentru ca toti cei care au copii ar fi citit articolul ala, daca le-ar fi ajuns sub nas. E sindromul parintelui de copil mic: citesti despre toate nenorocirile, pentru a afla cum sa le previi sau ca intelegi prin ce noroc ai scapat tu de ele. In Prahova se nasc, anual, 5.000 de copii, a caror ingrijire speciala dureaza minim 18 luni, ceea ce inseamna ca, in fiecare zi a anului, cel putin 12.000 de parinti incearca sa afle lucruri care sa le permita ingrijirea corecta a copiiilor. Ori, un public de 12.000 de unitati, pe langa publicul tau obisnuit, reprezinta un lucru foarte bun. Cu alte cuvinte: si daca esti cel mai insensibil si cinic dintre jurnalisti, tot merita sa scrii despre asta. 

Revin la Prahova: in conditiile in care un singur site de stiri si o singura televiziune au audiente reale si consistente, sa mor daca pricep cum reusesc celelalte redactii sa nu faca ceva pentru a castiga o cota de piata a lor.

Alte analize (personale si subiective, scrise de un nenorocit) despre jurnalistii prosti, care nu vad un subiect nici daca-i musca de picior, gasiti AICI si AICI.

La Hale si Piete Ploiesti, angajatii urmau sa primeasca 550 de lei, prima de Craciun. Vor primi doar 500. De 50 de lei, vor primi un cadou! Da, din banii lor. Iar cadoul contine - nu radeti! - un mar, o para, o punga de cafea si o cana inscriptionata cu "Hale si Piete". Toate valorand maxim 20 de lei. Dar ce mai conteaza, spiritul de Craciun sa fie printre noi!

Ocazie cu care am aflat si care este porecla managerului Emanuel Ilie: Ilie Magnificul. 

Daca mai stiti cazuri in care cineva se pisa cu bolta peste primele voastre de Craciun, dati de veste. La asta, m-am tavalit de ras, si mai vreau!

Imagineaza-ti ca esti intr-o piata plina de oameni. Ai fost asigurat de organizatorii intalnirii ca esti acolo alaturi de prietenii tai. Esti relaxat, cauti sa faci un eye contact ca sa intri in vorba cu cineva. Nu merge. Oamenii iti evita privirea, sau se uita prin tine. Nu e ok, nu?

5.114. Atatia prieteni includea lista mea de Facebook, acum doua saptamani. Nu ma intrebati cum am depasit limita de 5.000, ca nu stiu. Ideea e ca multi dintre ei sunt niste straini perfecti, ca cei din autobuz sau din lift. Cand te ating din greseala, se dau inapoi fara sa-si ceara scuze sau sa zambeasca. Esti o forma, care ocupa loc printre ei, si atat.

Am facut curat. Maxim! In ultimile doua saptamani, am ajuns de la 5.114 la 4.089 de prieteni. O mie au zburat. O mie de feţe pe care fie nu le-am intalnit niciodata in viaţa reală, sau pe care nu le plac, sau care - da, exista si de-astea - care mi-au sugerat, in diferite ocazii, ca ma urasc sincer. O mie de fețe ale unor oameni cu care n-am polemizat macar o data pe un subiect. Si cu care nu vreau nici macar sa ma CIUPESC.

Din 1.025 de prieteni de pe Facebook pe care am decis sa-i fac neprieteni, doar 4 s-au simtit incadrati aiurea si mi-au recerut prietenia. Cu doi dintre ei, mi-am recunoscut greseala. 

Am, așadar, datele sa emit o lemă: la fiecare mie de prieteni de pe Facebook, caștigi doi prieteni, ceea ce face din reteaua sociala un loc mai prost, din punct de vedere social, decat un penitenciar. Eu, de exemplu, am dupa gratii, in acest moment, vreo 10 prieteni... 

Am o problema cu filmele romanesti. Actorii isi urla replicile, impuscaturile se aud ca tunurile din filmele lui Sergiu Nicolaescu, iar intriga include musai, da' MUSAI, un fost comunist, basca niste decoruri mizerabile. 

Asa ca am intrat mega-sceptic la HoHoHo, cu M. N-am iesit la fel.

MediaPro habar n-are sa faca un film bun, dar se pricepe de minune sa copieze blockbuster-ele americane. In zeci de momente, filmul a parut copiat dupa Singur Acasa. Lumina, decorurile, incadrarile si miscarile camerei, mimica personajelor - totul e ca o replica (buna) a unui ceas de firma. Intriga e la limita rezonabilului, ca intr-o comedioara de Craciun. De fapt, am vazut si filme de Craciun mult mai proaste.

A lu' Banica joaca bine. Acum, a avut un rol de moldoveanca, cu putine replici, majoritatea de bitch. Normal ca s-a simtit bine in personaj...

M a reactionat ok la film. Vrea sa vada si HoHoHo 1, si crede ca la anul o sa vrea sa vada si HoHoHo 3. 

Asa ca daca ai un copil normal, care mai simte ceva pentru semenii lui, mergi la film. Cei de la cinema Premiera au reusit sa incalzeasca sala. Le mai lipseste doar un tip ok la aprovizionare: duminica, adica in ziua in care cinematografele au cele mai mari vanzari de bilete, nu mai aveau popcorn.

Daca nu ai un asemenea copil, ia-i ceva de 30 de lei (pretul a doua bilete). Tot dracu' ala e.