Il stiu si eu, de ceva anisori, pe Razvan Anghelescu, autorul celebrelor de acum Vax Populi. Si, fara sa lacrimez de entuziasm, il apreciam un pic, pana azi, cand am gasit interviul asta cu el. Autoarea interviului spune ca "Razvan se alinta". Eu cred ca minte si ca i s-a urcat faima la cap.

Si mai cred Razvan ca n-a spus tot ce era de spus despre reportajele si interviurile lui. Ca, la altPHel, era mai degraba Nina Marcu decat Brunea Fox. Ca dialogurile erau mai degraba imaginare decat reale. Ca face fite la filmare de zici ca e Francisc Ford Coppola.

Ca filmeaza si trei zile pe saptamana ca sa scoata 30 de minute (asta ca sa va dati seama cat de mult taIe din material, si cat de putin reprezentativ este acesta).

Ca nu-si arata fata in reportaje nu dintr-o modestie binevenita, ci pentru ca se teme sa nu-i umfle ochii vreun fiu nemultumit ca tatal sau unchiul sau a fost dat la televizor contrar vointei lui.

Si aici ajung la primul lucru care ma deranjeaza la Razvan Anghelescu: lasitatea. Am scris - bine sau rau - mii de articole pe care le-am semnat cu numele meu, asumandu-mi ca ar putea sa ma alerge unii sau ca ma va da cineva in judecata. Cat am scris la altPHel, am avut doua pseudonime, ambele asumate: Nae Spertz si, inevitabil, Fido. Jurnalizdii astia care se ascund dupa ce scriu nu fac, in opinia mea, cu nimic mai mult decat un cretin care lasa comentarii anonime in care imi propune sa faca sex  cu mama.

Al doilea lucru care ma deranjeaza la Razvan Anghelescu este infatuarea. Ai uitat sa spui, Razvane, ca fara Dragos Patraru erai doar un baiat priceput la rapidisme. Ca ti-a corectat si imbunatatit textele ani la rand, de cand erai mic. Ca ti-a dat o emisiune careia el i-a facut formatul, nu tu, si ca te-a sustinut si cand iti ieseau doar chix-uri. Ca mai minti, pe teren, spunand ca esti de la alte televiziuni, si ca de-aia nu ai cub pe microfon de cele mai multe ori. Ca tot Patraru te-a incurajat si te-a ajutat sa faci vaxpopuli.ro desi ai furat din audienta postului, in loc s-o ridici cu un www.prahovatv.ro/vaxpopuli, cum era normal, iar tu nu pui nici macar un prapadit de link spre televiziunea care te-a facut vedeta. 

Pe scurt: ii esti dator, Razvane, lui Patraru, sa spui, macar in primul interviu din viata ta, ca el te-a facut cine esti. Nu mai zic ca ar fi grozav sa recunosti ca nu i-a iesit decat un fel de Huidu de provincie, nesimtit si tupeist, care judeca niste oameni specializati in agricultura, dupa lipsa lor de scoala. E ca si cum m-ai judeca pe mine, Razvane, ca jurnalist, dupa respectul pe care ti-l port.

Mars, ma... 

Trupul dementului de Ghadafi este expos la un mall din Libia, unde oamenii stau la coada sa-si faca poze cu cadavrul lui plin de sange. Analistilor le pute: nu e normal, nu e uman, e scandalos si nedemn de conditia umana, etc. De fapt, e perfect normal, daca ne raportam la ce le-a facut psihopatul asta libienilor, timp de zeci de ani. 

Ca unul care a trait si inainte de revolutia din 1989, va garantez ca daca oamenii de pe strada mea l-ar fi prins pe Ceausescu la inghesuiala, l-ar fi oparit cu "Nechezol", i-ar fi bagat "tacamuri" de pui in cur si i-ar fi tras un sut in gura ori de cate ori nu reusea sa spuna "r".

Asta e problema cu dictatorii: lumea ii uraste sincer, necivilizat. 

M-a sunat de cel putin 10 ori. De cateva ori i-am raspuns, declinand de fiecare data invitatia la cafea. Recunosc, e posibil sa fi spus si cuvantul "*ula" de cateva ori. Nu am ce sa discut cu omul care a crescut un monstru si ma indoiesc ca vrea sa-mi spuna lucruri care sa-l bage la apa pe Marius Frumuzache mai mult decat e deja.  

La fiecare telefon m-am enervat ingrozitor, si pana la urma i-am trantit-o: "realizezi ca insisti in a te vedea cu mine, desi refuz, la fel cum insista Marius cu fetitele alea sa le f*&a, desi ele nu vroiau?"

Stiti ce mi-a spus? Ca-l dezamagesc, pentru ca el ma considera un tip inteligent. 

Eu il consider un nimic. Da' daca-si ia un tricou alb si vine pe 26 octombrie la Tribunalul Prahova, sa-si ceara el scuze pentru fiul sau, asa cum facea tata cand eu faceam o tampenie, promit sa-l consider "un ceva". Pana la "cineva", mai avem...

"Pentru publicare imediata", scria sus, deasupra fabulosului text "Indicatoare noi pentru drumurile din judeţul Bistriţa-Năsăud". Adica, vorba lui Fane de la Scularie, "nici buna ziua, nici f^^-te'n c#r". Nu merge asa, am invatat de mic sa spun intai buna ziua cand intru la aprozar, si abia pe urma sa intreb "aveti mere?". Asa ca i-am trimis doamnei Iulia Matres (sotia sau fiica lui Matres, nu stiu), oferta de publicitate. Nu pricepe mesajul, si-mi scrie din nou:

 "Este bine ştiut că activitatea de relaţii publice presupune un proces constant de comunicare cu publicurile-ţintă ale companiei, incluzând mass-media". Asa e.

"Am convingerea că înţelegeţi transmiterea de comunicate de presă prilejuite de anumite evenimente importante în viaţa organizaţiei (cum ar fi semnarea unui contract cu un consiliu judeţean), ca fiind o parte importantă a acestui proces de comunicare". Da si nu. As putea sa verific pe SEAP cum ati castigat licitatia aia, nu?

"În acelaşi timp, siguranţa rutieră este un domeniu care interesează pe mulţi dintre cetăţenii acestui oraş". Asa e, dar ma indoiesc ca vor sa afle in detaliu cum sunt indicatoarele la Bistrita.

"Având în vedere că SC Industrie Mică Prahova SA este societatea care se ocupă cu realizarea marcajelor rutiere şi montarea indicatoarelor de circulaţie în oraşul Ploieşti, informaţiile venite dinspre noi nu pot decât să contribuie la informarea corectă a cetăţenilor cu privire la activitatea pe care o desfăşurăm atât aici cât şi în alte zone ale ţării". Sigur ca da! Aici sunt de acord, dar daca tot ne apucam sa povestim in detaliu ce face Industrie MICA, va asigur ca aveti nevoie de un contract de publicitate MARE.

"În absenţa ştirilor legate de activitatea societăţilor care se ocupă de marcaje/indicatoare rutiere, se pot crea multe controverse şi speculaţii". Da, asa e, tocmai ati creat o controversa.

"Astfel, am convingerea că veţi vedea informaţiile venite din partea noastră ca parte a unui proces de comunicare şi ca pe un ajutor în activitatea dumneavoastră jurnalistică". Da, soro, curat ajutor. Chiar am sa renunt la toti colaboratorii, o data ce va am pe voi....

In concluzie: diferenta intre ce faceti dvs si un PR de calitate este ca diferenta dintre Platon si Aristotel: primul avea viziune, al doilea avea pile la aia care plateau savantii. 

"Te vad foarte arânjată!. Cat timp ti-a luat sa te pregatesti, sa fii asa arânjată?" Cum dracu' am eu noroc, exact cand butonez telecomanda, sa dau peste asa splendoare de intrebare?!

Am mai urmarit, pret de cateva minute, mega-productia Alpha TV, (filmata prost, a dezavantajat clubul) in Puff Club: in cadrele de dupa "interviu" am vazut o grasa, un terminat de bautura si niste minore miscandu-se lasciv, daca poti spune asta despre niste tipe lipsite de sani si de cur. Pun pariu ca nu asta era toata lumea din club...

Sa nu uitam de sponsor: Foggi, probabil singurul magazin unde mai gasesti blugi ca'n Balif, in afara de Balif...

Iar cel invitat sa agate impreuna cu realizatorul.... nepretuit! "Nu am cum, sunt insurat, imi pare rau". Chiar se vedea pe fata lui ca ii parea rau.....

Da' la o maneloteca de la Fulga nu filmati Clubbing Time? Cred ca pe aia i-ati rupe in gura de-adevaratelea...

Intai a fost faza cu Boc: la inaugurarea fabricii americanilor de la Toro, premierul era pazit, ca niciodata, cu pistoale-mitraliera ascunse neglijent sub sacouri de sepepisti.   

Asta intr-o fabrica inchisa, cu maxim o suta de insi de fata, numai presa si membri ai staff-urilor oficiale.

Ieri am vazut faza doi: niste americani luand masa la Ploiesti, paziti, de la o masa alaturata, de doi bodyguarzi, modelul "am moaca asta pentru am vazut si facut niste grozavii incredibile prin Irak si Afganistan".

Ambele evenimente sunt fara precedent. Nici dupa nine eleven n-am vazut asa ceva...

E vreo chestie de care ar trebui sa stim? Risti ceva, in perioada asta, daca esti in anturajul americanilor? Stie SRI ceva ce ar trebui sa stim cu totii?

Parlamentarul își deschide cabinet parlamentar la Ploiești. Cică destul de mulți cetățeni din Ploiești vin în continuare la sediul PSD și întreabă de mine. A se citi am să candidez, si apoi o să primesc, drept răsplată, un colegiu de deputat. 

De la cine? De la cine vrea! Săniuță este pe poziția privilegiată de a fi curtat de toate partidele. Îl vrea PDL, ca să-l încurce pe Bădescu la locale. Îl vrea PC, care altfel n-are loc la masa USL. ll vrea și Chivu, disperat că UNPR Prahova n-are nici un nume mare. Culmea e că și PSD îl vrea, numai ca să nu-l ia PDL la remorcă.... 

Ca urmare, acest blog de maximă audiență locală, internațională și spațială îl declară pe Marian Săniuță miezul din Fanta alegerilor din 2012. Pe bune. De el depinde totul, exact cum depindeau, până deunăzi, toate alegerile, de tataia care râde in poza sub sigla Coca-Cola. Singura MARE diferenta intre cei doi este ca Bunicuta putea face singur orice dorea. Fara o Fanta careia sa-i dea gust, Saniuta e doar un praf intr-o punguta...