Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp.
Website URL: http://www.bogdanstoica.roDacă ați citi presa germană ați găsi chestii interesante. O familie de romăni care includea 13 copii a sosit în Germania și a cerut ajutoare sociale. Ei s-au interesat dacă nu cumva statul le-ar da pe lângă alocație de stat și o mașină. Așa au auzit ei: că în Germania, de la 12 copii în sus, primești o mașină. Nu, nu primești. Dar tot merită să te duci cu copiii acolo. Alocațiile pentru copii sunt fabuloase în Germania - primești 184 euro lunar la primii doi copii, 190 de euro de la al treilea și 215 euro de la al patrulea. Familia despre care vorbim ar fi primit, lunar, 2.580 de euro de la statul german. Bașca ce bani ar fi făcut cu forțe proprii. Un copil-cerșetor poate câștiga de la 50 la 200 de euro pe zi. În cea mai proastă lună, cu doar jumătate din echipa implicată în activități low-profile, adică nu spargeri, furturi, comerț ilicit, familia de români ar fi câștigat lunar 13.080 de euro.
"În gură pe mă-sa!" este prima reacție, normală dealtfel, când îți imaginezi 13.000 de euro ținuți în mâna de șeful unei mini-șatre. "Ne fac de căcat! Ce pana mea să le facem la ăștia, mă, că nu mai suportăm!?" Eu vă propun să suportăm. De fapt, este minunat ce se întâmplă. Ce-ați fi vrut? Să rămână aici? Să-i găsim pe cei 15 la intersecții, spălandu-ne parbrizele cu forta? Sa-i vezi cu țevile din bolta de vie, în spate, sărindu-ne gardurile? Bătându-ne copiii la școală, pentru un corn cu gem? Talharindu-ne pe stradă sau imbrancindu-ne pe scări, pentru un telefon mobil? Dacă există vreun efect bun al prezenței tot mai largi a infractorilor români în străinătate, asta este: e mai liniște la noi. Forțele speciale de furat/bătut/schingiuit sunt în alte teatre de război urban decât cele românești. Poliția română este depășită, acum, doar de acțiunile "rezerviștilor". Păi dacă se întorc trupele de comando, am belit-o complet!
Plecați, mă! Făceți-mă de ras pe toată planetă. Vreau să-mi fie rușine că sunt român când mă duc în străînătate. Vreau să fiu obligat să explic de fiecare dată că am cu ce să-mi plătesc masa și că am venit să văd, nu să iau. Cât timp se întâmplă asta, România e un pic mai mișto.
Lucruri și mai mișto găsești AICI.
Anca Boagiu la TVR: "In primul rand, precum vedeti, sunt vie si nevatamata si la fel au fost si colegii ziaristi cu care m-am aflat in acel tren si le multumesc, cu o singura exceptie, tuturor pentru ca au inteles situatia care era pana la urma, intr-adevar, ridicola, sa-l vezi pe revizorul sef bagat pe sub tren cu un băţ. Deci a fost un incident de parcurs care nu avea nicio legatura cu lipsa de frane, cum am auzit, cu lipsa reviziei.
cica laptopurile conectate prin wireless dauneaza calitatii spermei. pai cine te pune sa faci copii cu un laptop?
Oficial, Boc vrea euroregiuni, voievodate sau megajudeţe pentru a primi cele 10 miliarde de euro din programul de Dezvoltare al Comisiei Europene, 2013-2014, bani pentru infrastructură, condiţionaţi de trasarea unor euro-regiuni.
Neoficial,
Primul e vechiul aranjament. Mai jos, aranjamentul pe care se bate palma azi. Potrivit tiparelor în care se scaldă Vintilescu, noul contract va fi muuult mai mare: de la 130.000 de lei pe 14 luni, la
T: salut. te intereseaza sau cunosti pe cineva pe care-l intereseaza sa deschida la ploiesti filiala "X"? Patronul da 3 mii de euro.... oriunde in tara... oricui este interesat sa
Angajatii Cetelem, unul dintre furnizorii de credite din Romania, nu sunt de cea mai buna calitate. Daca le atragi atentia ca au sunat pe cine nu trebuie, devin agresivi si te suna inapoi, de pe numar ascuns, sa te injure. A patit-o un ploiestean, care, revoltat, le-a scris celor de la Cetelem. Iata plangerea lui.
"Catre Cetelem Romania - Plangere
Ma numesc ...., sunt din Ploiesti, am numarul de telefon 07....... Un membru al familiei mele are un credit Cetelem, si, periodic, sunt sunat eu pentru a mi se comunica ca exista intarzieri la plata. Asta desi eu personal nu va datorez un leu.De vreo doua luni, le explic operatorilor dvs. acest lucru, si ca toate telefoanele pe care mi le dau pot fi considerate, conform legii, comunicari comerciale nesolicitate, sanctionabile in urma unei plangeri. Inutil!
Joi seara, de pe numerele de telefon 0372391200 (18.54 p.m.) si 0372391539 (18.56 p.m.) am fost sunat de un operator (barbat), cu aceeasi problema. La primul apel l-am expediat scurt, motivand ca eu, nominal, nu va datorez nimic. A sunat din nou, ocazie cu care i-am mai explicat o data, mai vehement, ca ce face el se numeste SPAM. A treia oara l-am si injurat, scos din sarite de insistenta lui si de aroganta din ton. Incredibilul s-a produs: operatorul Cetelem m-a sunat inapoi, cu numar ascuns, sa ma injure si el. Recunosc ca l-am eclipsat, de departe fiind mai furios si mai inspirat in alegerea vulgaritatilor. Ulterior, am vrut sa va sun la numarul de pe site, dar nu a raspuns nimeni, asa ca va scriu.
Acest mesaj este primul si ultimul demers pasnic pe care-l fac in legatura cu acest incident. Detin priceperea si mijloacele sa va fac rapid plangeri la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal, plus ca va dau in judecata pentru nerespectarea Legii nr. 506 din 2004, privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private.
Am trimis acest mesaj la toate adresele de email pe care le-am putut gasi pe site-ul Cetelem. Imi cer scuze daca am deranjat, dar nu stiu ce departament se ocupa de angajatii de acest fel. Aveti numerele de telefon, orele, numarul meu. V-am atasat si un printscreen de pe telefon. Faceti o ancheta interna, ascultati convorbirile si transmiteti-mi, va rog, cat de repede, ce masuri aveti de gand sa luati".
Îl cunosc pe Cristian Vintilescu de vreo 12 ani, cred. Ţin minte că i-am trimis o dată un pacient la Mediurg. O „sculă”, nu un „zero”. Omul a ajuns, într-o săptămână, pe o masă de operaţie în Braşov, pentru că cineva de la Mediurg uitase o faşă în plaga lui. Haios e că nenorocirea aia i-a purtat noroc prietenului meu: la Braşov, a cunoscut nişte oameni care l-au făcut, pentru scurt timp, ministru. Altă dată, am mers personal, la Vintilescu, cu cineva căruia medicina de stat nu-i găsea leac, iar Vintilescu a dat diagnosticul corect, în cinci minute, diagnostic greşit anterior de doi medici. În urma „preciziei” profesionale a lui Vintilescu, acea persoană trăieşte şi s-a refăcut complet.
Nu am avut de-a face cu Vintilescu la nivel de afaceri. Da, am mediat nişte contracte de publicitate între el şi diverse entităţi locale de presă, care primeau servicii de medicina muncii contra reclamă. Am remarcat totuşi versatilitatea lui în domeniu. În anii ‘90, el visa, alături de Graţiela Gavrilescu şi alte persoane, să facă un spital privat, ceva incredibil, pentru vremurile alea.
După aceea, s-a apucat să facă export de servicii medicale. Nu râdeţi: trimitea dube echipate pentru prim-ajutor la curse de viteză din Germania, unde oamenii săi acordau asistenţă medicală şoferilor care se înfigeau cu maşinile în parapeţi. Mediurg făcea bani frumoşi din asta.
Ce vreau să spun? E că Vintilescu n-a fost niciodată un pârlit. Firma sa, Mediurg, frigea clienţii la bani de rupea şi avea de ce, pentru că multă vreme a fost unic furnizor de servicii medicale private. Sigur, Vintilescu a avut si vremurile lui proaste, în care concura cu o afacere dirijată din umbră de Liviu Luca, dar a reuşit să treacă peste asta.
Ei bine, acum, în calitate de bogat cu tradiţie Vintilescu mă şochează de-a dreptul. De când este directorul Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, m-am săturat să tot citesc şi să scriu despre afacerile pe care le „influenţează legal” (aici îl parafrazez). Şi n-ar fi fost nici o problemă, dacă s-ar fi înfipt, ca Serapis-ul lui Sorin Mihai, în zona privată şi ar fi facturat din greu firme ca Timken, Cameron, Procter & Gamble, etc. Ei bine, nu. Lui Vintilescu – dacă-l întrebaţi pe el, nu e el la Mediurg, ci soţia – îi plac banii prin trezorerie. Adică, bani publici.
Aşa a ajuns, de exemplu, Mediurg să încaseze pe analize, de la Casa de Asigurări, mai mult decât toate spitalele Prahovei la un loc.
Faptul că, în scandalul Delice, se vede întoarcerea lui Cristian Vintilescu la zona de afaceri privată mă linişteşte. Dar, imediat după aia, vine deal-ul bizar de la Conpet, firmă de stat, unde acelaşi serviciu al Mediurg este prestat, de la un an la altul, la un tarif dublu.
De ce, frate, că le ai pe toate: ai o casă cât un hangar, ai un copil cu o casă cât un hangar, ai o afacere cu un sediu cât un hangar; ce Dumnezeu mai vrei?
Nici politic n-am de unde să-l apuc. Omul a fost membru PSD, dar a fost păstrat de pedelişti pe post, fără să fie şi asumat. Este poziţia clasică, în politica românească, a marionetei folosite de alţii pentru a extrage bani din bugetul public.
Am fost obraznic cu doctorul Cristian Vintilescu, marţi, când, discutând despre coincidenţa dintre controlul DSP la Delice şi contractul cofetăriilor cu Mediurg, l-am întrebat: „Domnu’ doctor, dar seara, când staţi cu soţia la o ciorbă, nu discutaţi ce-aţi făcut:
- „Da-mi painea. Ti-am zis ca am terminat controlul la cofetăriile Delice? E jale!
- Da? Iar eu am semnat azi cu Delice, pe medicina muncii. Dă-mi şi mie sarea, te rog!”.
Vintilescu mi-a raspuns că întrebarea mea este inoportună.
Este. Dar e justificată.
Am o viteză relativă de citire de 767 cuvinte/minut şi un coeficient de asimilare de 80%. Şi am fost şi bolnav când eram mic...