De la New York, presedintele Klaus Iohannis a postat pe facebook cea mai proasta fotografie de cand a ajuns presedinte. Trec peste glumele pe care as putea sa le fac pe tema lor si vi le arat, una cate una:

• 1. Fotografie este stramba
• 2. Incadrarea este gresita, linia dintre perete si tavan ii trece prin cap presedintelui
• 3. Nici o femeie nu trebuie fotografiata din profil, daca n-are nasul perfect, iar Prima Doamna nu-l are.
• 4. Cand subiectul tocmai si-a umplut burta cu ceva, ori nu fotografiezi burta, ori il rogi - ma scuzati! s-o sugă puțin...
• 5. Nu inteleg de ce tine Iohannis mana asa, pare ca vrea s-o pocneasca pe Prima Doamna; din nou, fotograful putea atentiona asupra acestui aspect.
• 6. Era atat de usor ca cele doua prize sa nu se vada... Asa, prezenta lor alimenteaza glumele alea cu presedintele-robocop. Rautacioase, scrise de pesedisti, evident...
• 7. E bine sa se vada drapelul tricolor cand faci o poza cu presedintele. Dar nu intre picioare. Niciodata-niciodata! Ma scuzati din nou, dar arata de parca drapelul ii curge din fund...
• 8. Cand fotografiezi un cuplu, ai grija la elementele care pot sugera altceva decat vrei. Șina aia din podea, menita probabil sa sustina un perete-cortina de segmentare a unei sali de evenimente, sugereaza o ruptura intre cei doi. Apropo: cate poze de nunta ati vazut cu mirele si mireasa de o parte si de alta a pragului?
• 9. Doamna Iohannis: cand vi se face o fotografie din fata, stati in apnee! Asa stau si eu, asa ar trebui sa stea toti oamenii cu un pic de burta care poarta haine mulate. 

Cu un punct de statie mai ridicat si un pic mai multa atentie din partea fotografului dispareau problemele 1 si 2. O minima atentionare asupra posturii, pentru cei doi, ar fi facut sa dispara probleme 3, 4, 5 si 9. Daca familia Iohannis facea si doi pasi mai la dreapta inainte sa stea la poza, se rezolvau si problemele 7 si 8. 

• 10. A zecea problema nu e fotografică, ci fashionică. Ma refer la modelul si la culoarea cravatei. Nu merge, nene! Nu in filmul asta, cu granguri mari de tot. Am vazut cateva sute de inalti oficiali, romani si straini, de-aproape, si nici unul nu purta o o albăstrea lucioasă ca aia de la gâtul presedintelui. "Cum stii ca ai ales cravata corect? Nimeni nu trebuie sa poata sa-si aminteasca, dupa eveniment, ce cravata ai purtat", mi-a explicat mie, mai demult, un mahăr din BNR.

Per total, fotografia este atât de proastă încât, eu personal nu cred ca a iesit din camera fotografului oficial al administratiei prezidentiale, ci e facuta de vreun entuziast influent pe langa cuplul prezidential. Si mai cred ca admin-ul contului oficial de facebook al lui Klaus Iohannis trebuie sa faca rapid un curs de estetică și arte vizuale. Sau dat afara. Sunt tot mai sictirit de lipsa de competenta pe care o manifesta statul roman si in zone in care nu e vreo smecherie sa te pricepi, din domenii importante. Si sunt tot mai satul sa fiu facut de ras pe net, ca cetatean roman. Asa ca rog respectuos administratia prezidentiala sa fie mai atenta la ce se posteaza. O fi Facebook paradisul prostilor care nu se pricep si inghit orice le dai, dar nu ala e standardul unei echipe bune de imagine. Sunt sute, poate mii de fotografi buni, in Bucuresti, care ar accepta un job de responsabil ORM, nu trebuie angajat orice cretin, doar pentru ca vine de la partid. Si oricare din ei ar fi stiut regula nr. 1 a fotografiei: "daca nu poti fotografia in conditii decente, n-o face, iar daca ai obtinut o fotografie proasta, n-o folosi".

Incerc sa ignor cat pot faptul ca fotograful i-a taiat un pantof, aiurea, doamnei presedinte. Dar nu pricep de ce a facut-o!!!

** ORM inseamna "online reputation management". 

************

Pentru ca inca imi scriu oameni care nu au chef sa intre in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas -->> cartile mele sunt aici: 
https://edituraunivers.ro/author-book/bogdan-stoica/
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6

E jale mare cu tarifele in fotografia profesionala! Pe net gasesti fotografi de la 50 de lei la 5.000 de euro, si amandoi, daca-i intrebi, iti vor spune ca fix atata face munca lor. De fapt, nu e deloc asa.

Daca nu are 12 ani, tipul care iti ia 50 de lei pe "100 de poze prelucrate" te pacaleste. Sa ajunga in parcul unde te va aseza sa stai langa palmier ca intr-un film indian il costa 2 lei. Sa incarce bateria aparatului inca 2 lei. Laptopul pe care le prelucreaza/livreaza o sa-i manance minim trei lei si doua ore, adica un pic mai putin decat cat timp a pierdut cu tine, motiv pentru care va manca si un sandwich de 5 lei. La final, el ramane cu vreo 30 de lei, iar tu cu niste poza ingrozitoare, am curaj sa pun pariu. Ce, voiai si compozitie, si executie buna, si poze clare, in 50 de lei?!

Tipul cu tarif de 5.000 de euro o sa te sufoce cu competenta si cu sculele. Fiecare fermoar de la rucsac a costat 500 de euro si e "profesional". Carpa cu care isi sterge obiectivele e din par de camila virgina si a costat 1.000 de euro. Are si obiective albe, si negre, si unele aurii, personalizate cu numele lui. Plus ca a facut poze la toate nuntile si show-urile de fashion, mult mai importante decat G7, iar clientii lui insista sa-i dea zece mii de euro, chiar cand cere doar patru... La el nu exista poze prelucrate sau neprelucrate, pentru ca el spune "fotografie" doar obiectului inramat care contine o imagine perfecta. Nu conteaza ca tu nu esti perfect, in poza aia arati ca un milion de dolari.

Si-atunci, cum alegi? Cat de important e pretul? Ce e mai bine sa faci: sa platesti extra un fotograf cu tarif mic sau sa negociezi la sange cu un fotograf scump?

De fapt, e destul de usor. Trebuie sa imparti onorariul cerut de fotograf in trei parti.

1. Dotarea. Daca a investit mult in scule, e normal ca un fotograf sa vrea sa recupereze banii. Aparatura asta este extrem de sensibila, n-o poti folosi zece ani, cum face un taximetrist cu o Skoda. Cand iei un body, sau un obiectiv trebuie sa-i imparti costul la un anumit numar de sedinte foto si sa-l incluzi in pret, pentru ca risti sa ti se strice inainte sa se amortizeze si sa pierzi fie bani, fie posibilitatea de a mai face sedinte foto. Adauga timpul si banii alocati cursurilor, pentru ca daca nu inveti tot timpul, risti sa nu mai faci fata exigentelor. Asa ca, daca ai fi intr-o negociere cu un croitor in loc de fotograf, astia ar fi banii de stofa.

2. Misiunea. Daca vrei poze in care tu stai cu capul in jos agatat de lustra, iar imaginile sa fie printate pe piele de porc crescut la intuneric, si fotograful ti le livreaza ireprosabil, pregateste-te sa platesti si banii pe executie. Acest segment este cel care poate face diferenta in functie de preferintele tale. Cu cat soliciti mai mult, cu atat vei plati mai mult. Daca tu stai pe plaja, ca o diva, nu risti nimic, dar fotograful isi baga aparatul foto intr-un mediu periculos, plin de nisip si apa sarata. Daca tu vrei sa arati farte slaba, cunostintele fotografului vor decide alegerea unghiului perfect pentru asta. Ne intoarcem la croitor, ca sa intelegi: acum platesti costumul cerut, cu cat zice croitorul, daca iti vine perfect.

3. Restul - dar tu poti sa-i spui oricum: bonus de creativitate, prima de dificultate, comision de succes, taxa de urgenta, adaos... Sunt banii pe care ii dai pentru ai senzatia ca ar fi prea putini banii de la punctele 1 si 2, la cat s-a chinuit omu' cu tine desi ti-ai schimbat ideile de shooting pe parcurs si l-ai innebunit cu ticurile tale. Ideea e ca doar aceasta treime sunt banii pe care tu ai voie sa-i cataloghezi ca fiind meritati sau nemeritati. Restul sunt meritati. Mai comparam o data cu mersul la croitor: ti-a facut un buzunar secret pentru bani, o pensa discreta face sa nu se vada ca ai un umar mai jos, ti-a intarit cusaturile la buzunare dupa ce a vazut ca asa stai toata ziua. 

Cum platesti un fotograf - varianta scurta:

• Imparte onorariul cerut de fotograf la trei. Ia un calculator, sa nu gresesti. Pregateste-te sa achiti un avans de minim o treime din suma ceruta.
• Negociaza in limita a maxim o treime din tarif. Fotografii buni n-o sa accepte sa dea jos o treime din pret, dar e de datoria ta sa incerci.
• Anunta ca esti dispus sa mai dai ceva daca te surprinde placut. 
• Plateste un avans. Ca ies sau nu pozele cum vrei, echipamentele vor fi folosite iar timpul va fi consumat.
• Fa ce ti se spune in sedinta aia foto. Ce, la croitor ai probat sacoul stand tolanit pe fotoliu?
• Asteapta pozele. Plateste tot, cu sau fara bonus.

Sau du-te la pulifriciul ala, cu cincizeci de lei suta de poze. Daca ai noroc, doua o sa-ti si placa....

comanda cartea care te poate transforma intr-un fotograf

Moda fotografiilor facute in lanul de flori vine din anii 60. Cuvantul "hippie" va spune ceva? A fost un curent extraordinar de misto, care a lasat urme adanci in cultura foto: fete cu parul lung, cu rochii subtiri, cu coronite de flori in par, desculte, surazand, intr-un cadrul idilic. Cum sa nu-ti placa? Fotografiile alea vorbeau despre relatia speciala a oamenilor cu natura, despre curatenie sufleteasca, despre ganduri bune. Fetele pozau decent, se sugerau doar emotii pozitive.... Din pacate, tehnologia tot mai accesibila a creat milioane de fotografi amatori si de modele care au descoperit florile de pe camp. Si ghici ce?

S-au căcat in el de curent! 

Acum tampitele se duc pe camp cu tocuri, cu jeansi rosii, cu gene si unghii false si cu parul aranjat la coafor. Se duc insotite de prietene, ambele purtand haine in 5-6 culori si tocuri cui, pozand cu spatele cambrat, ca in baia din club. Iar fotografiile arata ca niste gunoaie. La efectul asta contribuie si fotograful, la fel de idiot ca modelele de ocazie. Boul le face fotografii in halul ala, in loc sa puna un furtun de apa si un caine de lupta pe ele si sa le dea afara de-acolo. Cateodata e si el tot atat de imbecil, incat fotografiaza si drumul, si peturile din sant, si stalpii de electricitate, si tractorul, si baraca muncitorilor care fac laba cu ochii la fete.... Mie personal mi se pare incredibil ca unii oameni platesc pentru astfel de fotografii, dar si ca altii accepta bani pentru a produce asemenea gunoaie vizuale. 

Pentru ca nu e greu deloc sa obtii poze misto intr-un loc atat de misto. E foarte usor, chiar si atunci cand fotograful e complet trepanat. De-aia am scris:

Cum sa faci sa obtii niste fotografii bune in lanul de ... orice

• Imbraca-te intr-o singura culoare. Alb ar fi perfect, gri si crem, vernil, bleu merg ok, negru e rezonabil. Sunt destule culori in jurul tau pe campul ala, nu e nevoie sa mai aduci si tu de-acasa cateva.
• Nu te machia ca pentru o nunta in Titu. Un ruj discret, un fard mat si un creion la ochi sunt suficiente.
• Nu face pozele la pranz, chiar daca idiotul de fotograf atunci propune sa va vedeti, ci dimineata sau seara, cand lumina e blanda si nu te transforma intr-o colectie de umbre faciale.
• Nu poza ca la un shooting fashion, orice ti-ar spune boul care are un aparat foto de gat. Esti in natura, trebuie sa rezonezi cu ea. Posturile corporale relaxate sunt cele mai potrivite.
• Zambeste, nu rade ca prostul la glumele lui Bendeac. Nu poza în lenjerie, va fi penibil. Du-te spre nimfă, nu spre divă. Poti sa lasi o bretea de la rochie sa atarne pe brat, sau innobilează nuditatea, daca ții morțiș la ea, cu o rochie transparenta. In picioare: sandale sau nimic.
• Spune-i fotografului sa traga mai degraba cadre largi, nu close-up-uri. Oricat ai fi de frumoasa, florile te vor invinge la puncte. Plus ca ai venit acolo pentru zecile de mii de flori, de ce te-ai fotografia doar cu cinci dintre ele...
• Nu lua cainele cu tine daca e o rasa de-asta artificiala, care moare daca-l tii in curent. Un lup, un ciobanesc, un golden - se vor potrivi. Pechinez, bichon, chihuahua - te rog, nu! Scrie si in biblie: daca e cat o pisica nu e caine...
• Du-te sa faci poze intr-un lan de flori mai ales daca esti urata, grasa, proasta si rea. Daca fotograful e bun, vei arata buna, delicata, sensibila, de luat acasa. Daca esti o tipa misto nu-ti bate capul, tu arati bine si intr-un tomberon.
• E atat de frumos un lan cu flori, si atat de simplu sa obtii niste fotografii senzationale, incat poti incerca sa le faci chiar tu, sau o prietena. Cu telefonul. Mai da-l in pula mea de fotograf... Sterge camera telefonului, cauta o zona lipsita de stalpi de electricitate, pune-ti soarele in lateral/spate si nu prinde si soseaua in cadru. Atat e de simplu.

Cartile noastre (ale mele si ale pisicii). Apasa pe coperta oricareia si cumpar-o, daca vrei.

  

Fotografia este o chestie atat de complexa, incat credeam ca n-o sa fiu niciodata in situatia de a da sfaturi cuiva. Din pacate, asa cum s-a intamplat deja cu muzica, cu jurnalismul si cu literatura, distruse prin deprofesionalizare, acum se intampla ceva similar cu fotografia. Pe Facebook, de exemplu, se inregistreaza o explozie de pagini si profiluri de tip Cutarescu Photography. Nouazeci la suta dintre ele ascund diletanti care in loc de ochi/studiu/ exercitiu/DSLR au doar DSLR/tupeu. Si pentru ca vad oameni ok din anturajul meu cum isi arunca banii pe poze ridicole, am decis sa fac o lista cu cele mai importante zece lucruri de care ar fi bine sa tii cont cand alegi un fotograf. Plus un bonus, cu totul si cu totul subiectiv.

Notati, va rog:

1. Intreaba. Daca ti-au placut pozele lui X, intreaba-l pe X cine i le-a facut. Intreaba si cum l-a ales tocmai pe acel fotograf, pentru ca una e sa afli ca avea recomandari, si alta ca ii era dator un serviciu lui X.

2. Intreaba-l si pe Y, si pe Z, de cate un fotograf si apoi intreaba-ti prietenii daca au auzit vreodata de numele care ti-au fost recomandate. Nu te limita niciodata la prima alegere. 

3. Daca ai in vizor un fotograf, uita-te pe munca lui. Studiaza-l. Sigur are un site, sau macar o pagina de Facebook. Alege-i pe cei si cu site si Facebook, nu doar cu Facebook. Daca omul nu are nici un portofoliu bogat, nici un site, cel mai probabil nu e un fotograf bun, ci un viitor fotograf bun.

4. Discuta cu fotograful. Nu de preturi, nu asta e important deocamdata. Incearca sa vezi ce fel de om este. Renunta la fotograf daca nu reusesti sa comunici bine cu el. Necomunicand ok, nu te vei simti confortabil la shooting si ai sanse mari sa nu-ti iasa niste fotografii misto. 

5. Pune-l pe fotograf sa-ti scrie trei randuri pe chat, sau un email. Daca e semianalfabet, nu te astepta sa vina cu idei misto. Nu te astepta sa gasesti in fotografii compozitii indraznete, inedite. Nu te astepta ca omul sa interpreteze creativ ce ii ofera decorul, lumina, moaca si postura ta. Se va purta ca un sofer de basculanta pus sa conduca un Rolls Royce.

6. Intreaba-l la ce gen de fotografie se pricepe, fara sa-i spui ce vrei tu sa faci. Fiecare fotograf, chiar daca face de toate, e foarte bun la niste genuri si destul de slab la altele. Una e sa faci poze nud cu un fotograf de nunti, si tot aia e sa faci fotografie de nunta cu un fotograf de peisaj. Eu, de exemplu, nu fac fotografii la nunti, botezuri, majorate si evit cat pot sa fac fotografie de produs. Nu ma inspira si am senzatia ca nu ies ok. 

7. Discuta despre procesare. Eu, de exemplu, nu scot negi, nu indrept nasuri, nu subtiez talii si nu sterg celulita. Nu am nici Photoshop, nici Lightroom pe computer. Altii, insa, au. Nu accepta sa platesti mai mult de 20% in plus pentru procesarea imaginilor, pentru ca nu merita: inseamna ca omul face fotografiile destul de prost, si are nevoie de timp ca sa le repare, nu ca sa le imbunatateasca.

8. Nu uita sa ceri sa-ti livreze nu doar fotografiile prelucrate, ci si toate fotografiile brute rezultate din shooting. Poti sa-i ceri sa le stearga, sau sa le foloseasca in portofoliu mascandu-ti identitatea. Nu uita ca sunt pozele tale, nu ale lui, daca le-ai platit. 

9. Discuta despre bani inainte de shooting. Nu incerca chestia cu "la X e mai ieftin" decat cu fotografii care cer putin. Daca fotograful este din categoria "scump", dar este dispus sa renunte la mai mult de 25% din tariful cerut, renunta la el, pentru ca tocmai ti-a demonstrat ca nu este atat de bun pe cat pretinde. Unii fotografi nu pleaca de-acasa pana cand nu sunt platiti cu macar 75% din suma. De obicei, asta e un semn bun, care arata ca omul este sigur pe cunostintele lui de fotograf si ca e serios.

10. Nu accepta sa platesti in plus pentru printare. Din proprie experienta, iti spun ca peste o luna-doua, pozele nu-ti vor mai placea atat de mult incat sa vrei cheltuiesti pe printarea lor. In plus, daca tii cont de punctul 8, poti printa toata viata ce-a iesit din shooting: cum vrei, pe ce vrei, cand vrei, alocand cati bani ai chef, fara sa te conditioneze cineva cu termene, modele de album, rame etc. 

BONUS: Daca interesul tau vizeaza un proiect foto cu copiii, tine cont de viitoarea imagine publica a acestora. Nu vrei sa se rada peste 5-6 ani de ei, pentru ca o poza nepotrivita de-a lor a ajuns pe cine stie ce site. Si, te rog frumos, verifica de doua-trei ori ce fotografii cu progenitura dai publicitatii. E de ajuns un singur detaliu nepotrivit sau o singura idee idioata pentru ca o fotografie inocenta sa fie catalogata ca material suspect sau  mostra de umor involuntar.

comanda cartea care te poate transforma intr-un fotograf

Nu stiu ce stiti voi despre vizita lui Ponta la Papa Francisc. Stiu doar ca Vaticanul, chiar daca are suprafata Mizilului, e un stat al dracului de puternic. Si ca toti romanii care se duc sa-l viziteze pe boss-ul in rochie alba ajung apoi presedinti sau premieri. Din perspectiva asta, pot sa va asigur ca Victor Ponta va fi noul presedinte al Romaniei, nu Crin Antonescu. Mai ales ca actualul premier a fost deja in SUA, Israel si China.

Pe de alta parte ... uitati-va la posturile personajelor din poza de mai jos. Asa ceva....

Ponta este de-a dreptul triumfator. Daciana este emotionata si mandra de iubi. Iar Papa Francisc este ... Cum s-o spun delicat? Jenat. Ii e rusine de ceva ce tocmai a facut, in momentele anterioare efectuarii pozei. Nu vrea sa fie acolo. 

Si poza pare sa fie o fortare a protocolului Vaticanului. Uitati-va la fundal, ala nu e cadrul in care Papa Francisc isi face sedintele foto oficiale cu musafirii. Cel mai probabil, in plimbarea prin cladirea Vaticanului, delegatia romana l-a pus, spontan, pe papa, in fata unui fotograf, care a declansat in rafala. E o poza facuta fie la sugestia unui piarizd prost, care habar n-are ce sa faci si ce nu, la Vatican, fie la dorinta lui Victor Ponta, un tip mult prea relaxat la capitolul asta. Va mai aduceti aminte poza facuta cu oficialii americani intr-un restaurant, pentru ca n-a fost primit la Casa Alba?

Si o ultima chestie. Va rog eu frumos, care-l cunoasteti pe Ponta, spune-ti-i sa-si incheie sacoul ala! Premierul este prea inalt si prea burtos pentru asa ceva. Moda unui nasture desfacut la sacou este valabila doar la barbatii cu abdomenul plat, si doar atunci cand croiala sacoului face ca nasturele de sus sa pice in dreptul taliei, nu sub stern, ca la Ponta. Lunganii, grasii, bancherii, politicienii, si, in general, tipii care nu vor sa se dea mari cu hainele lor trebuie sa poarte sacoul inchis complet, sau descheiat complet.

Doamne Ajuta, Victoras! Romania te asteapta, rabdatoare.....