Ăsta ar fi fost RTV, spectaculos si plin de glamour becalian, dacă Becali ieșea azi in curtea închisorii, la bustul gol. Realitatea TV încearcă să ofere un program de analiză pe tema deciziei de a-l intemnita pe Becali. B1 TV susține fără rezerve ce i s-a intâmplat ciobanului din Pipera, iar Antena 3 a dat deja verdictul: Becali e nevinovat.

Explicațiile nu-s așa complicate pe cât par. B1 face ce i se spune de la Cotroceni. Realitatea TV e foarte aproape de un program bun, dar se vede că i-au plecat jurnaliștii valoroși. România TV trage pe publicul urban, care se crede avizat, pe bășcăliosi și pe hipsteri. Iar Antena 3 muncește pentru publicul cuminte, care mai merge la biserică.

Ghici cine face cea mai mare audiență? Eu pariez pe Antena 3. Pentru că românii, în proporție de peste 50%, cred că Becali e aproape nevinovat. Mă rog, nu atât de vinovat ca alții, care stau bine-mersi în libertate.

Ce înseamnă asta? Că Antena 3 spune adevărul? Nici vorbă. Din perspectiva justiției, Becali chiar a încălcat legea. Antena 3 minte, dar majoritatea românilor rezonează cu minciuna spusă de postul tv.

Există un paradox democratic, care se vede rar in evolutia unei tari: poporul are dreptate și atunci când greșește, pentru că poporul e suveran. Acum, majoritatea romanilor cred în minciuna nevinovatiei lui Becali. Asta inseamna ca adevărul nu mai contează.

Ce vreau sa spun este ca azi, puteti vedea, ca pe un fenomen astronomic rar, ca democratia din Romania e intr-o stare foarte rea. Nu din cauza televiziunilor, ci a noastra.

BONUS - ceva scris acum trei luni, inainte de intemnițarea lui Becali.

"Trebuie neaparat sa mai vii pe aici, daca ti-a placut". "Nu stiu daca pot, sunt din Ploiesti". "Si ce? Ploiestiul e aproape. Hai ca ne mai vedem".

Cam asa a decurs discutia dintre fiica mea si o ospatarita de la Hard Rock Cafe. Tocmai mancasem cate un legendary burger (ea cu pui, eu cu prietenul meu, porcul), M. bause o chestie cu fulgi de gheata, capsuni si visine, si alegea un desert cu reteta americana. Evident, a fost si ala perfect. Apoi a inceput sa fuga ca un ied pe acolo, in noul ei tricou Hard Rock Cafe. Tipic pentru un copil de 10 ani, care nu viseaza prematur sa aiba sanii mari si iubiti de clasa a 12-a. Cum ar veni, ii placea.

N-am multe chestii de povestit despre Hard Rock Cafe, in plus fata de primul text. Nu e genul de local caruia ii descrii si-i evaluezi meniul, atmosfera, toaleta, parcarea. E atat de diferit de ceea ce ofera Ploiestiul, incat n-ai ce descrie, si nici ce compara. Nu compari un Mercedes cu un Logan.

Mi-am adus aminte de excursia asta, discutand cu cineva. Si mi s-a parut relevant sa va spun ca unui copil normal, Hard Rock Cafe o sa i se para o locatie la fel de speciala ca unui adult bolnav de rock. 

Asa ca luati-va copilul si mergeti la HRC. Daca vreti sa va luati si tricouri, dublati bugetul. 

La stiri, vedem mereu cum oamenii sunt cei care distrug sistemul bancar dintr-o tara. Sunt sase asemenea pasi: apare un zvon, oamenii se sperie, isi retrag banii din banci, bancile isi pierd credibilitatea, apar si alti oameni care isi retrag banii, bancile dau faliment. 

In realitate, nu e chiar asa. Firmele, si nu bancile, fac chestia asta. Firmele au bani mai multi, ii retrag mai rapid, dar o fac in underground. Ia uite aici:

"În primul trimestru al anului 2013 a continuat descreșterea valorii depozitelor din sistemul bancar (...) modificarea de minus 11,3 miliarde lei a depozitelor la bancile din România a fost determinată de scăderea cu 10 miliarde lei a depozitelor în lei deținute de companii" Sursa - Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar.

Peste doua miliarde de euro, scoase din banci, de firme, in primele trei luni din 2013. Credeti ca s-au oprit? Eu cred ca nu.

Ieri, dupa anuntarea sentintei lui Gigi Becali, am facut o pagina de Facebook, cu mesajul Eliberati-l pe Gigi Becali. O prostie, pentru ca nimeni nu elibereaza pe nimeni din cauza unui mesaj online. Nu suntem in filme. Cumva, si prietenii mei virtuali au inteles asta. Pana azi dimineata, pagina a strans  21 de like-uri. 

Tot ieri, la circa 40 de minute dupa mine, cineva a facut pagina Free Gigi. Pagina are acum 19.000 de like-uri.

Pe pagina facuta de mine, cel mai vizionat link are 489 de afisari, care au generat doar 11 click-uri. Pe pagina cealalta e probabil la fel, pastrand proportiile. 

Eu am inteles din asta ca prietenii mei sunt mai lucizi decat ai cineva-ului. Si ca viralizarea unui subiect depinde foarte mult de naivitatea celor care ajung sa vada un mesaj. Implicit, se poate intelege si cata relevanta mai au paginile de Facebook, in acest moment, pentru un brand, un nume sau un serviciu.

Putina. Foarte putina. Facebook e aproape mort la capitolul relevanta. 

Mi se pare fascinant cum a luat Romania foc, dupa condamnarea lui Gigi Becali la inchisoare cu executare. De parca Gigi ar fi principala problema, in acest moment. 

Nu Gigi Becali a scapat de justitie cum a vrut pula lui, de cate ori a vrut pula lui. O fac clanurile tiganesti, de 20 de ani.

Nu Gigi Becali a distrus economia romaneasca, prin privatizari oneroase si contracte umflate. O fac politicienii, tot de 20 de ano.

Nu Gigi Becali baga tara asta in gard, in fiecare zi. O fac, zilele astea, Ponta si Antonescu.

Pe de alta parte, cine are interes sa faca o dezbatere serioasa pe tema banilor care dispar din banci? Pe tema bugetarilor corupti si slab pregatiti? Pe tema medicilor care te omoara cu lacomia lor? Pe tema scolilor care freaca elevii la cap cu materii nefolositoare? 

Pai ce, vreti sa se vada in ce hal suntem?

Mai bine il futem pe Gigi in direct, si poporul asta idiot o sa se uite nonstop la tv, cel putin 48 de ore. Iar miercuri, mai facem o fenta mediatica si ne mai pacalim o data. 

N-am problema asta. Pot sa fac orice, in timpul oricarui film, fara sa simt ca distrug momentul. Aparent, mintea mea stie foarte bine ca ce se intampla pe ecranul din fata mea e doar o fictiune, si raman cu emotiile la locul lor obisnuit. Sigur, au existat si exceptii. La doua filme am vazut finalul cu un nod in gat,  pentru ca ce se intampla pe ecran semana prea bine cu ce mi se intampla mie. Doua din cateva mii - confirma regula, nu?

Marele Gatsby nu e vreo capodopera. Nu e regizat sau filmat in vreun fel care sa-ti taie respiratia. Iar actorii nu sunt cea mai fericita alegere, daca e sa ma intrebi pe mine. Cu exceptia lui DiCaprio, toti ceilalti puteau fi inlocuiti fara probleme. Iar intriga e la fel de modesta ca distributia. 

Si cu toate astea, de la Marele Gatsby am plecat multumit. Aveam, la mine, doua senzatii noi-noute.

Prima : mi s-a facut dor de scrisul de mana. Va trebui, insa, sa reinvat sa o fac, pentru ca de 10 ani, scriu aproape exclusiv pe computer, laptop si tableta.

A doua: este foarte bine sa fii bolnav de optimism, chiar daca asta te ucide, pana la urma.

Ca produs, filmul asta e ca un iPhone: nu e cel mai bun telefon, bateria e vai de mama ei, are destule lacune tehnologice, e de ajuns sa-l scapi pe masa ca sa-l pui in pericol, nu functioneaza daca e prea cald sau prea frig. Cu toate astea, simti ca e foarte bine sa ai iPhone. Nu?

Nu stiu ce-ar trebui sa se mai intample, pentru ca toata directorimea de la Directia de Asistenta Sociala Prahova sa se duca acasa, fluturandu-si demisiile.

Ieri, RTV a dat stirea cu femeia care urca in patru labe scarile institutiei. Azi era pe Euronews.

Tot azi, RTV a dat stirea cu femeile care au lesinat  la coada la Directia de Asistenta Sociala Prahova.

Tot azi, un tip fara un picior a fost chemat la aceeasi Directie, sa verifice cineva daca nu cumva i-a crescut piciorul la loc...

Stiri mai sunt.

Avem cel mai mic cersetor din lume, sub nasul Protectiei Copilului, o divizie din aceeasi institutie.

O avem si pe Liliana, baga-mi-as pula in mortii ei, care scoate minori la cersit.

O javra similara, AICI.

Si, sincer, nu pricep ce mai asteapta astia de la Asistenta Sociala. Sa-i bata cineva?