Au trecut săptămâni întregi de când statul român se chinuiește să afle ce anume a îmbolnăvit și omorât o geantă de bebeluși. Da, animăluțele alea mici, care nu strâng atâtea like-uri cât pisicuțele, dar care ne plac la nebunie, fie că sunt sau nu ale noastre. Ieri a mai murit unul. A mai murit unul săptămâna trecută. Alți câțiva sunt în stare critică, prin spitale.

N-o să deschid acum rana adâncă a acțiunii statului român de dinainte ca subiectul bebelușilor să devină subiect de breaking news. Am amintiri personale atroce cu fiica mea, cu febra 40, cu care m-am băgat în față, ca un nesimțit, la spitalul de pediatrie din Ploiești, pentru că simțeam că o pierd. Și n-o să uit niciodată cum a reacționat inițial tâmpita aia de asistentă dar și cum și-a schimbat poziția după ce am spus că sunt jurnalist. Poziția da, competența nu. Soluția ei era doar o fiolă de algocalmin, de parcă eu voiam doar să-i scad febra fiicei mele, pentru vreo oră-două, nu să aflu ce a declanșat-o. A fost ultima oară când m-am dus în jegul ăla de spital. De atunci, pentru fiecare problemă gravă de sănătate a celor dragi m-am dus la București. Așa că pot să-mi imaginez, fără să greșesc prea mult, cum s-au purtat medicii din Argeș până să ajungă la știri, pe tv.

Mă uit, în schimb, stupefiat, la acțiunea de după breaking news. Nu mă mai refer la medici, care s-au mobilizat și își fac meseria. Mă refer la autoritățile sanitar-veterinare și de sănătate publică, care se dau cap in cap negasind sursa infecției.

E apa. Nu e apa. E laptele praf. Nu e laptele praf. Sunt portocalele. Nu-s portocalele. Si finalul, apoteotic: „Nu stim ce e”.

Păi, atunci, duceți-vă acasă, fraților. Pe bune, lăsați la poartă legitimațiile de serviciu, mergeți să vă faceți lichidarea și plecați acasă. Puteți să vă deschideți o sifonărie, o tarabă de bilete de bingo... Faceți orice altceva, dar nu mai ocupați aiurea posturile care ne salvează bebelușii de la moarte.

Știu că pare deranjant pentru voi, dar nouă ne plac bebelușii vii, nu morți. Ne place să-i creștem hrănindu-i cu chestii pe care le cumpărăm convinși fiind că cineva, adică voi, autoritățile, le-au verificat deja și nu constituie pericol de moarte. Ne place să credem că trăim nu doar într-o țară locuită, și ci administrată, care are mecanisme de siguranță publică, oameni competenți pe funcții cheie..

Personal, mă doare-n cot cine v-a pus pe funcții. Poate a fost ineptul de Boc, poate cinicul de Ponta sau chiar preaușoruldedefăimat Dragnea. Putea să vă pună și Hitler, dacă erați competenți nu conta deloc. Dar dacă vă prindeți urechile într-o situație în care mor bebeluși, mai bine plecați singuri acasă. Nu de alta, dar nu vreți să vină unii să vă scoată din birouri, nu? Pentru că ce-i corect e corect.

text aparut pe www.psnews.ro 

UCF - Salut!

EU - salut

UCF - O știre senzationala, ceva..?! Slab in ultima vreme!

EU - ce anume?

UCF - Cu știrile!

EU - unde, tati?

UCF - Pai nu dai tu cele mai tari știri?! Din Prahova

EU - mai exact: la ce site te referi?

UCF - Mai erau câteva știri pe Facebook nu mai știu ce site! Nu contează...

EU - pai daca nu stii ce site citeai, cum poti sa spui ca acum nu mai sunt nustiucat de tari...

UCF - Pe ce site sa mă uit?

EU - las-o asa

Nu m-am certat cu Patraru. Nu a oprit cineva emisiunea. Nu fac alta emisiune, la alta televiziune. Nimic din toate astea. Nu dezbateti, nu presupuneti, nu cautati nimic "de culise", pentru ca va spun eu tot.

Motivul principal: m-am plictisit.

Faceam emisiunea aia de doi ani, fara sa observ multe schimbari in bine, dupa ce abordam diverse subiecte, de la ciordeala din banii publici pana la starea orasului. Si, la un moment dat, ti se face lehamite sa vorbesti IN GOL. Au fost, insa, si alte motive.

N-am reusit sa monetizam eficient spatiul ala de emisie, desi audienta era, cel putin in ultimul an, de exceptie, comparand-o cu audientele altor formate locale de talk-show tv. Nici transferul de notorietate dinspre tv spre online, unde ma misc de cativa anisori buni, nu s-a produs, ceea ce inseamna ca publicul emisiunii, in marea lui majoritate, nu este cel pe care il vizez eu, acum. Nu in ultimul rand, am constatat ca gestionez foarte greu notorietatea. Adica, nu-mi place sa se uite lumea dupa mine pe strada, cum ma uit eu dupa un fund misto. Nu e placut deloc sa te simti masurat din cap pana in picioare, tot timpul. 

Emisiunea Atitudine nu se opreste. Locul meu, in platou, va fi luat de cineva, pe care il cunosc si il apreciez sincer. Sunt foarte putini oameni de presa in Ploiesti despre care eu sa recunosc ca scriu la fel de bine, sau mai bine, decat mine. Cel care-mi ia locul este unul dintre ei. In plus, se intelege foarte bine cu Dragoș Patraru, si, la fel ca si mine, nu se sfieste sa nu fie de acord cu el, cand are alte pareri. Vă va spune Dragoș cine e, in forma dorita de el, si cand vrea el. 

E loc si de multumiri, nu? Ca la Oscaruri.

• In primul rand, lui Pătrățel, care mi-a propus formatul asta, acum doi ani, si alaturi de care am petrecut momente senzationale, si bune si rele. Am facut echipa bună, zic eu.
• In al doilea rand, mogulului Sebastian Ghita, proprietarul televiziunii, care n-a zis o data (stiu ca ma repet cu asta, dar e pe bune!), sa zic sau sa nu zic ceva in emisiune. Mare lucru, va spun eu, in presa locala...
• In al treilea rand, publicului care m-a ajutat, cu mii de bucatele de informatii, sa par avizat, pe unele subiecte, si care ne-a rasplatit cu o audienta greu de egalat, deocamdata.
• In al patrulea rand, echipei tehnice de la Prahova TV care m-a suportat chiar daca demonstram zilnic cat de tare ma doare-n cot de regulile unui talk-show tv de calitate.
• In al cincilea rand, mie, ca n-am intarziat decat de trei ori la filmari.
• In al șaselea rand, tot lui Patraru, ca a acceptat sa filmam doua emisiuni intr-o zi, ca sa ma duc eu la Rosia Montana. Mi-a placut.
• In al saptelea rand, celor de la CNA, care n-au observat decat foarte putine din obscenitatile care mi-au scapat pe gura, in emisie.
• In al optulea rand, concurentilor din celelalte televiziuni locale, care n-au reusit sa produca un format tv mai bun decat al nostru, si care ne-au ajutat sa fim, mereu, in topul audientelor.
• In al noualea rand, oligofrenilor de politica si administratia locala, care ne-au oferit subiecte valoroase, sau care ne-au facut sa ne tavalim de ras, de multe ori, impreuna cu telespectatorii nostri (asta desi uneori as fi vrut cu telespectatoarele).
• In al zecelea rand, doamnei din Eminescu, da? 

Si gata. Daca-mi mai vine vreo idee tv, o s-o pun in practica. Daca nu, nu. Sa nu incepeti cu "mai bine continuai", ca nici eu nu va spun cum sa va futeți nevestele, da?

Seriosul si discretul Adrian Dobre, fost prefect si actual consilier judetean de Prahova,  il concureaza, in acest fisier VIDEO, si pe celebrul Edmond Talmacean. Il vedeti, in toata splendoarea, AICI.

Primul film cu Adrian Dobre in club este AICI. Iar AICi sunt pozele.