Angajatii Fiscului orasului iau spor de antena. Un fel de mita, anticipata, pentru ca o sa faca un cancer mic, peste cativa ani. Sigur, e treaba lor. Treaba altora, inclusiv a mea, de exemplu, ar fi de ce iau acest spor si angajatii institutiei care lucreaza in alte cladiri decat cea principala? De exemplu, de ce iau spor de antena angajatii Fiscului din sediu ACR, de pe Soseaua Vestului, desi releul radio de mari dimensiuni este amplasat pe Bulevardul Castanilor?

Simona? Badescu? Aveti legatura.

As putea sa scriu ca ce-am facut eu este un test jurnalistic, menit sa arate daca magazinele iti primesc produsele inapoi si-ti returneaza banii. Neah..... De fapt, sunt un dobitoc patentat in materie de gatit-bucatarit-culinarit, care are un pic de noroc, cand trebuie.

Ziua X. Trebuia sa cumpar ceva, cuiva. Care - fatalitate! - adora sa gateasca. Ocazie cu care va spun eu: s-a intors lumea cu curu'n sus. Acum 5 ani, daca-i cumparai unei femei o tigaie, de ziua ei, ti-o spargea in cap. Acum, e cadoul perfect, pentru ca - nu-i asa? - adora sa gateasca.

Eu cu gatitul - ca baietii. Stiu sa fac noua feluri de oua ochiuri. Adica un ou-ochi, doua oua-ochiuri, trei oua-ochiuri... Mai mult de noua nu incap in tigaie. Am si o reteta, pe aici pe undeva. De fapt, am chiar doua...

Revin la Kitchen Shop. Magazin in mall. Plin de niste chestii pe care nu stiu nici sa le numesc, dar sa le folosesc. Ma duc, zilele trecute, sa cumpar cadoul. Le fut pe fetele alea la cap de le zapacesc: "Aia ce e? Dar aia ce e? Si ala cat costa? Cat?! De ce?! Si aia e de-aia? Aaa, nu? Deci, o iau pe aia si pe aia...."

Si iau, frate, niste truse auto de facut prajituri. Doua bucati. Una avea niste tavi-minune si o carte de retete, alta avea niste sosete de-alea cu gaura de plastic, cu care pui crema pe tort, o lingura cu termometru, si alta carte de retete. De pe cutie zambea o femeie pe care, sustin angajatele Kitchen Shop, eu o urmaresc cu entuziasm in fiecare seara pe Euphoria TV. Sa mor daca am canalul ala pe televizor....

Ei bine, cand a venit ziua X, si am dat, regulamentar, trusele, n-a fost vine. Adica, N-A FOST BINE. Tavitele le avea, pensula e un cacat, termometrul ala nu e mare smecherie, iar retetele LE STIE, nu e venita cu pluta in bucatarie, da????

Ma ofer, politicos, sa returnez cadoul, si sa iau altceva. Ocazie cu care am citit, vreo ora, pe forumuri, cum se lupta magazinele sa nu dea banii inapoi. 

Si, pentru ca am oroare de discutii in magazine, sun la Kitchen Shop Ploiesti. "Sar'na, sunt eu, imbecilul de mai devreme, as vrea sa returnez nisteproduse". "Sa vedem daca va descurcati cu fetele maine, sa va dea alte produse". "Nu vreau alte produse, vreau banii". "Nu cred ca se poate". 

Mda.... Ca pe forumuri...

Asa ca gasesc headquarter-ul Kitchen Shop in Romania si le scriu un mail: "Am luat cutare, as vrea banii inapoi, va scriu pentru ca nu am timp de discutii penibile in magazin, vin maine, multumesc.". Pe jumatate, eram convins ca o sa plec de acolo cu alte tampenii, nu cu banii.

Dar se intampla si minuni. M-a sunat un tip, de la Kitchen Shop, sa-mi spuna ca ei sunt o firma serioasa, si ca pot sa ma duc sa returnez produsele si sa-mi iau banii. 

Practic, asta vroiam sa va spun: ca aia de la Kitchen Shop sunt o firma serioasa si-ti returneaza banii pe produsele cumparate, daca le returnezi cum le-ai luat, in 24 de ore

Bravo lor. Ma mai duc! 

Am ajuns iar la Pizza Hut. Si, rupti de foame dupa inot, am comandat cu ochii la poze, nu la preturi. Mare greseala. In loc de 30 de lei pentru doua pizza, un prigat si o cola, ca data trecuta, am platit 78 de lei pe doua pizza, o limonada si o cola. Evident, nu limonada a costat 40 de lei. Pizza, frate! Pentru ca n-am mai comandat marguerita cu toping X, ci nu'șce cu branză și cu [habar nu mai am].

O mai spun o data: n-am o problema cu achitatul notelor de plata. Dar mi se pare prea mult, pentru doua pizza. Si mi se pare incorect, din punctul de vedere al fabricarii produselor, sa ceri pretul X pentru un produs, si pretul 3X pentru cam acelasi produs. Daca in locul meu era un tip obisnuit, dispus sa cheltuiasca 100 de lei pentru un pranz si un film, cu fiica la mall, trebuia sa renunte la film. 

Ce vreau sa spun? Mare atentie la meniu, la Pizza Hut. Daca nu, poti plati 35 de lei pe un singur preparat, pe care il gasesti, tot acolo, si cu 13 lei. 

Nu mai zic ca, de 35 de lei, mananci doua feluri de mancare in locuri foarte bune.

Ursuletul insinuant e prost. Adica nu, nu prost, in sensul propriu. Isi face prost meseria. Si-o fura. Si duminica, seara, ne-a oferit un exemplu in acest sens. 

Roberta Anastas face coperta, luni, in Ring. Un ziar cretin, de Bucuresti, detinut de fratii Negoita. Ce-au aflat jurnalijdii de la Ring: ca Roberta Anastase se da cu BMW X3. Tadaaaaa.....

Masina aia are 4, 5, poate 6 ani. Are nr. 27ALM, de la varsta si cel de-al doilea prenume al Robertei. Cand nu circula cu ea, Roberta o parcheaza, gratuit, in parcarea supraterana de la Omnia. Masina aia a aparut in presa din Prahova de jda'mii de ori.

Papagalii de la Ring nu stiau, si au luat masina de noua. Iar marele Striblea n-a stiut nici el. Nici n-a verificat pe net informatia, o manevra esentiala cand preiei din presa o intrebare, nu un raspuns. "Si-o fi luat-o de Craciun?", s-a intrebat - el a vrut sa fie retoric - laș si veninos, Striblea, cu poza masinii pe ecran. 

Practic, a dat masina la tv, ca DEZVALUIRE. A sunat Roberta si a facut lumina in 5 minute. I-o omorat subiectul. Un prost, asadar...

Lumea are senzatia, cand vede o emisiune de analiza la tv, ca cei care o fac si-au facut lectiile, inainte, astfel incat sunt capabili sa ofere raspunsuri. Este degradant, profesional vorbind, sa fii pus in situatia de a primi raspunsuri de la cei vizati, in prezenta celor care credeau, acum cinci minute, ca asista la devoalarea unei chestii interesante, de interes public.

NOTA: Da, stiu, am mai spus ca nu ma mai uit la decoloratul asta psihic de Catalin Striblea. Dar a scris Patratel pe Facebook ca se duce la RTV, si eram curios...

Stiti bancul ala, cu tipul si tipa? Un tip o abordeaza pe o tipa, intr-o biblioteca, intreband-o soptit de unde a luat cartea pe care o citea. Asta, in loc sa raspunda, striga: "Nu ma culc cu tine, nu mai insista!" Toata lumea se uita la tip, asta se simte de cacat, da sa plece, dar tipa ii spune soptit: "Scuze, nu m-am putut abtine, sunt studenta la psihologie si am citit recent despre asta". E randul tipului sa strige, atragand atentia tuturor: "Cât, ma??? 500 de euro pentru un blow-job? Exclus!", dupa care ii spune incet: "Scuze, sunt avocat, ma pricep sa fac oamenii sa se simta vinovati".

Paranteza inchisa. Uitasem de ce nu mănânc la London, pe bune. Si ieri era programată o cafea, la bar, cu un amic care mai avea 25 de minute de petrecut in Ploiesti. A fost de ajuns sa ma intrebe, insa, daca nu luam ceva de mancare, ca sa-mi aduc aminte ca, in ultimile 10 de ore, consumasem doar cafea si tigari. Si ne-am dus, voiosi, spre vitrina aia cu preparatele de la masa calda, unde - catastrofa! - zaceau, obscen si provocator, niste sarmale in foi de varza, cu mamaliguta.

Nu reiau povestea cu sarmalele. Pe scurt, sunt dependent.

Si eu, si amicul meu, baieti simpli. Putem sa mancam in 11 minute? Putem! Si-am comandat samalele. Excelente, nimic de zis. Nota de plata, insa, mi-a adus aminte de ce nu mananc in localul ala. London te pedepseste, pur si simplu, pentru ca ti-e foame. 80 de lei, sarmalele, doua ape si doua cafele. Iese la 30 de lei portia de sarmale. 

Nu  sa incep cu cate sarmale face mama cu un buget de 60 de lei. Spun doar ca, pentru Ploiesti, orice fel de mancare care costa peste 20 de lei si nu e "platou cu .... de doua persoane", sau "... cu fructe de mare", suna a lacomie penibila. Nu exista nici o justificare, pentru aproape nici un amestec de alimente preparate destinat unei singure persoane, sa coste peste 5 euro. Pe bune. Nu sunt nici intr-o statiune, nici intr-un city al afacerilor. Ploiestiul este doar un nenorocit de oras, obisnuit pana la ultima strada neasfaltata. Asa ca reiau avertismentul: mergeţi la London House când vreţi să mâncaţi ceva bun. Când vă e foame, ocoliţi.

Comentezi? Fa-o aici.

Ati vazut vreodata un caine care incearca sa-si muste coada? Eu la asa ceva ma gandesc cand vad cum se screme PDL sa se reconfigureze. Si e foarte amuzant sa vad urmatorul schimb de replici:

• Intai a vorbit Sever Voinescu, care a cerut "demararea rapidă a unei Convenţii extraordinare a partidului. De ce e nevoie de şase luni în condiţiile în care după locale în maximum o lună am schimbat conducerea?".
• A raspuns Cezar Preda: "Singurul lucru pe care-l poate cere Sever Voinescu este să fie dat afară repede din partid! Pentru ce ne trebuie şase luni pentru a-i da afară din partid pe toţi trădătorii care au făcut campanie împotriva partidului şi în favoarea adversarilor politici? Acesta este răspunsul corect la întrebările trădătorilor sau neimplicaţilor în această bătălie grea din 9 decembrie".

Daca refresh-ul din PDL depinde de demisia lui Sever Voinescu, e grav. Baiatul asta nu reprezinta nimic din ce ar trebui schimbat in PDL. Sever doar ii fraiereste, acum, pe pedelisti, cu pozitiile sale publice, asa cum i-a fraierit pe ploiesteni cu implicarea sa, ca deputat, in politicile publice ale Romaniei. In fapt, Sever n-a facut nimic. El nici nu face lucruri. El doar se da cu parerea. Iar parerile lui, toate, pot fi gasite in declaratia de independenta a SUA. Nimic concret. Doar teoria chibritului.

Va aduc aminte cum a ajuns Sever Voinescu in PDL? Cum a ajuns deputat de Ploiesti? Cine i-a platit campania? Cum a ajuns sa creasca in ierarhia partidului? Cum s-a dat cu parerea cu 50 de zile inainte de alegeri vorbind despre succesul iminent al partidului? Cum a ajuns sa se oftice pe PDL Ploiesti ca nu l-a mai pus pe lista? Cum s-a razbunat pe PDL Constanta sustinand un candidat PPDD? 

Pentru amuzamentul meu, mi-ar placea ca Sever Voinescu sa ramana in politica. In fond, merita, e campion la gargara....