"Nu cred că mai mergem la bunica pentru că o să fie război și o să murim", mi-a spus fetița unor amici, la un chef. Era să scap paharul din mână. După un schimb de fraze, m-am lămurit de unde atâta pesimism. Era perioada în care SUA și Coreea de Nord își încordau mușchii, iar părinții fetiței, unul din presă, unul din zona info, discutau în casă, de față cu copilul, despre posibilele consecințe ale lansărilor de rachete de către Coreea de Nord. Atunci mi-am dat seama că nici eu nu am avut multe filtre, când discutam de față cu M, cand era mică. Aveam filtrul dirtywords, să nu cumva să învețe cuvinte urâte, dar nu m-am gândit că ar putea asculta discuțiile adulților când se juca pe lângă noi. Ei bine, copiii ascultă. Interpretează. Și, foarte important, se sperie. 

Revin la zilele noastre. Zilele în care orice copil are un cont pe cel puțin o rețea socială și acces neîngrădit la aproape orice site. Cu ce credeți că rămâne el din panica și din isteria care ne-a cuprins pe toți pe tema noului coronavirus? Vă spun eu cu ce: cu angoase. Și o să fie nevoie de o singura reacție parentală de tip "nu te duci nicăieri că O SĂ FACI CORONAVIRUSU'" ca să se sperie de-a binelea.

Cartea asta vine să ajute, măcar un pic. Răspunde la întrebările pe care le-ar pune un copil pe tema noului coronavirus și dă sfaturile necesare pe tonul și cu cuvintele cu care un copil le-ar folosi.

Pentru părinții dsperati că cineva a bagatelizat un subiect atât de important: chiar dacă sunt scrise într-un mod accesibil unui copil de 8-14 ani, toate informațiile din carte provin din surse beton: Organizația Mondială a Sănătății, Guvernul României, Ministerul Sănătății, Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, Comitetul Intersectorial Pentru Prevenirea și Limitarea Imbolnăvirilor cu Noul Coronavirus. Textul final a fost citit și aprobat de doi doctori de specialitate. În plus, cartea are și un mecanism de control parental: poți rupe, pur și simplu, paginile pe care crezi  că n-ar trebui să le citească fiul sau fiica ta (na, tu ești părintele, ești suveran în decizii), fără să "strici" povestea. 

Cartea poate fi cumpărată de AICI.

La un preț mai bun o găsești AICI.

{k2storecart 22398}

Încep cu domnul. Știu că nu e frumos, dar la el e mai sofisticata povestea.

Stimate domnule ministru,

Dacă ai fi vrut să-l celebrezi cum se cuvine pe Constantin Brâncuși, trebuia să faci și să nu faci niște chestii. Ți le-am înșirat mai jos, să înțelegi mai ușor.

1. În primul rând, nu te trezești pe 14 că faci ceva pe 19. Nu așa se procedează. Papagalii aia Consilierii de la minister trebuia să-ți ofere încă de anul trecut o lista cu momentele importante de anul asta. Iar dacă n-o făceau trebuia să le-o ceri tu.
2. În al doilea rând, ar fi fost mișto să verifici dacă printre contemporani se mai află rude, elevi, prieteni sau oameni care l-au cunoscut pe artist. Am fi avut parte de momente excepționale. 
3. În al treilea rând era mișto să faci o expoziție cu lucrări de-ale lui Brâncuși. Nu neapărat sculpturi, ci și notițe, schițe, desene, scrisori, etc. Că sunt. Și sunt supermisto.
4. În al patrulea rând puteai face o expoziție cu artiștii plastici influențați de Brâncuși. Si d-astia sunt destui. Buni. De exemplu, ai auzit vreodată de Florica Ioan?
5. În al cincilea rând, nu alegi un nimeni să vorbească despre Brâncuși. "Reconceptualizare prietenoasa" nu e tot aia cu trivializare, asa cum "te rog, fa-mi chestia aia care-mi place"  nu e tot aia cu "iubi, hai sa-ti dau o muie".
6. In al șaselea rând, merita sa ieși la tv și sa spui ceva despre banii aia stransi de Ciolos pentru Brancusi, despre acea rusine nationala inca neclara si neterminata. Cu aia luai si niste puncte politice, apropo. 
7. În al șaptelea rând, dacă voiai să targetezi generația tânăra cu Brâncuși (deși nu pricep ce ți-a cășunat pe bietii copii, Germania nu-și toacă micutii la cap cu Wagner), era suficient să faci un concurs de creație literară/muzicală/plastică/design avându-l ca tema pe sculptor, la care să participe oricine vrea, inclusiv cei care doreau sa faca o Dacia Duster in forma de "Cumintenia Pamantului". Și cu toată marfa aia să faci conținut online până anul viitor, când o făceai din nou, și din nou...

Nefăcând nimic din toate astea, dar implicând-o pe mult prea inconsistenta Irina Rimes, te-ai făcut de circ. Te-ai vioricizat. Ai pus un grăunte de nisip să promoveze munții Himalaya. Ai finanțat o flegmă să descrie Oceanul Pacific. Te chinuiești inutil să-l bagi pe Brâncuși în minusculul bagaj lexical al unei fete deloc preocupata de marele sculptor român. Ca să ce? Că n-am înțeles. De ce e musai să știe tinerii, anul asta, că e ziua lui Brâncuși? Până dai un răspuns clar la asta, să știi că vei fi perceput ca cel mai prost ministru al Culturii din lume. Și ne vom aștepta la o droaie de tâmpenii de la tine, inclusiv să-l pui pe Fernando de la Caransebeș să promoveze Festivalul George Enescu. 

Stimată Irina Rimes,

La tine o să fiu scurt, nu-mi pari genul care citește texte lungi. Ai făcut o prostie. De mâine încolo, dacă o să cânți la un concert PNL, sau la un spectacol plătit de o primărie condusă de un primar PNL, o să fii acuzată de combinații meschine, de bani luați pe nașpa și de toate căcaturile pe care le aud și cei de la Voltaj, și Tudor Chirilă și mulți alți artisti care s-au murdărit la gură cu bani de la partide. Ce ți-o fi trebuit ție Brâncuși, deși probabil nu-i știi nici numele mic și nici cum se scrie, nu reușesc să înțeleg. Plus că pareai mai inteligentă înainte de episodul Brâncuși. Sa fii mainstream nu inseamna sa fii ignorant. Din cauza minunatelor tale declaratii, acum oamenii au păreri împărțite despre modul în care funcționezi, neuronal vorbind, iar unele din aceste păreri nu te avantajează. Mai pe scurt: te-ai vioricizat și tu. 

cei care se întreabă ce înseamnă vioricizat să nu-și bată capul nici cu Brâncuși.

pentru ceilalți, recomand niște lecturi, ceva mai pozitive decât asta, AICI

Desi CNN are acces la toate nenorocirile lumii, difuzează mai multe știri pozitive decât negative. Când te uiți la CNN ai senzația că participi la evoluția umanității, nu simți nevoia să te ascunzi într-un dulap, ca atunci când te uiți la ale noastre news television.

Digi?

Antena?

RomaniaTV?

Got it?

#buymybooks

Tocmai lăsam telefonul jos când am văzut brațul galben ridicându-se. "Pula mea!!!". Am tras pe dreapta și am deschis geamul. Când l-am văzut mi-am reținut cu greu un zâmbet. Un puștan. Două'j'da ani. Serios ca o scrisoare de la banca. Probabil la prima ieșire pe teren. 

- Agent cutare, documentele.

Pac, documentele.

- Știți de ce v-am oprit, nu?

Aici am reușit să trec testul infractorului. Am zis un "nu" destul de clar. Deși știam.

- Foloseati telefonul mobil. 

- Nu, îl puneam lângă mine, l-am folosit cât am stat la trecerea de pietoni...

- Nu aveți voie să folosiți telefonul în timpul mersului.

- Cum ziceam, îl puneam pe scaunul de lângă mine, să aud ce-mi spunea...

- ... și nu aveați nici centură.

Aici m-a durut. Am vrut să zic: "acum am dat-o jos, când am oprit". Dar mi s-au oprit cuvintele în gât. Pula mea, o să roșesc dacă mint. Să roșesc eu în fața unui puștan de 20 de ani? Never! NEVER!!!

- Da, n-o aveam.

- Rămâneți la mașină.

Am rămas. A durat câteva minute. Colegul lui mai oprise două mașini. Încă două erau în spatele Loganului de Poliție. Cei doi lucrau serios, nu se jucau. 

S-a întors la mine. Mi-a citit procesul verbal din scoarță în scoarță. M-a întrebat dacă am obiecții. Sigur că nu aveam, să nu roșesc. Și atunci mi-a dat-o:

- ... pentru centură, bla-bla-bla, 290 de lei.

"Fuck. Aia de telefon cât o fi? 700? 800?"

- pentru telefon, bla-bla-bla, avertisment. 

- Aaaa. mulțumesc.

- Aveti si sase puncte de penalizare.

Am dat din cap. Cui ii mai pasa de puncte cand trece la milimetru peste o cheltuiala de o mie de lei. "Maine o sa achit "centura", sper ca mai e chestia aia cu jumatate din suma in 24 de ore..."

- Știți că amenda pentru folosirea telefonului este de 840 de lei. Va rog să luați legea în serios.

- Ok. Mulțumesc din nou.

Băi, aici eram deja cucerit. Puștiul mă văzuse cu telefonul la ureche, când plecasem de pe loc, dar probabil mă văzuse și că n-am mai vorbit și l-am pus pe scaunul din dreapta. Legea era de partea lui, că eu chiar aveam telefonul în mână, dar și eu aveam dreptate, că nu-l foloseam, îl manevram ca pe un bidon de apă. A evaluat corect situația - contravenția era la limită, iar el era debutant, și a decis să nu-și piarda timpul, eficienta si prestigiul intre colegi, ce se dobandesc cu fiecare amenda necontestată. Și-a păstrat forțele pentru bătălii mai grele. Pentru vremurile când va fi fumat toate harfele și explicațiile posibile și imposibile venite de la soferi. Omul era pă impruving chiar de la debut. 

Puștiul în uniformă de polițist din fața mea era un mic mare înțelept. Mi-a plăcut de el. Mâine îl caut să-i dau o carte. 

UPDATE - Intalnit, discutat, dat carte, all good. 

{k2storecart 22399}

{k2storecart 22397}

Când m-am apucat să documentez cum se agățau și cum se cuplau românii acum o sută de ani, nu credeam că o să-mi fie atât de greu să-mi recunosc grosolănia, mitocania, dar și fragilitatea psihică in comparatie cu predecesorii mei. Cel mai probabil, și ție o să-ți fie la fel de greu să citești ce-am adunat eu în cele 180 de pagini. Știi de ce? Pentru că strabunicu' și străbunica erau nu buni la mesaje de dragoste. Erau megabuni. Erau IronMan, Halep, Ronaldo (continuă tu). 

Noi, astăzi, suntem niște bieți utilizatori de "te iubesc + emoticon". Nu știm nici să cerem iubire, nici s-o dăm, iar când știm, nu știm s-o verbalizăm. N-am fi niciodată în stare să scriem unei necunoscute "m-am văzut nevoit să vă scriu, pentru parțială mea liniștire, urmând ca restul să vină împreună cu răspunsul", și nici n-am rezista să nu ne urcăm în masină și să fugim la ușa celei care ne-a răspuns "dacă aș răspunde unui necunoscut aș scădea uimitor de mult în ochii dumitale". Iar dacă aș avea curajul să-i scriu unei tipe care m-a intimidat la intalnire, că emoția "care m-a cuprins când v-am cunoscut m-a stânjenit cumplit" cred că aș rămâne paf citind răspunsul: "așa cum dumitale ți-a fost greu să-mi spui ce mi-ai scris, așa și mie îmi e greu să scriu ce vreau să-ți spun". Ce dracu' aș face dacă aș citi un mesaj de la pisi, după o ceartă, care s-ar încheia cu "rămân supărată ta"?

N-o să continui cu exemplele. Va asigur, însă, că tot ce știți despre verbalizarea sentimentelor este bulshit pe lângă ce se află în carte. Că o să citiți și o să rămâneți pe gânduri. Că o să zâmbiți aiurea și o să va aduceți aminte de toți foștii. Și, cine știe, dupa ce o sa cititi aceasta fabuloasa colectie de scrisori de dragoste, poate o să îndrăzniți să aduceți un pic de romantism, vechi de o suta de ani, în convorbirile voastre actuale de pe whatsapp. 

Cartea este AICI. La un pret mai bun o gasiti AICI. Restul cartilor mele sunt, asa cum stiti, pe https://bogdanstoica.ro/shop

ANPC n-o să oprească marfa care vine din China, asa cum vrea. Fără mărfurile din China, dă faliment eMag, cel mai mare neplătitor de taxe din România. Ar putea fi perturbate o droaie de sisteme, inclusiv ofertele speciale de la Orange, Telekom, Vodafone, pentru ca iPhone-urile, modemurile wireles si o droaie de alte accesorii vin tot din China.

Așa că o să cântăm cu toți, alături de Mihai Șora, "libertatea de a face gripă în fiecare zi" și o să punem și in ciorba de burtă Tamiflu de la domnu' Cercel. Unii o sa piarda foarte mult, iar altii o sa castige. Printre pierzatori o sa fie clar oamenii obisnuiti, pentru ca oficialii Romaniei nu tin cont de dorintele lor. Castigatorii o sa fie marii vanzatori de bunuri chinezesti, ca eMag, caruia statul ii face pantofii.

Bolsevismul, ca politica, a aparut intr-un context similar. Doar ca atunci corporatiile se numeau "chiaburi exploatatori". 

#followthemoney

#buymybooks

Ieri am avut o zi minunată până pe la ora 15.00, când am fost solicitat de către o persoană să discut cu un taximetrist. Persoană parcase regulamentar, lângă o stație taxi, iar taximetristul era nemulțumit că el și colegii lui nu mai puteau parcă cum vrea pula lor, adică cu încă 20 de mașini în jurul celor 8 locuri ale stației. Vorbit urat, de-astea. Am venit, ciocănit în geamul taxiului, început discuția. Politicos. Adică am început cu "de ce pula mea te-ai luat de persoană, ce morții mă-tii regulă mă-tii faci tu aici, de când pula mea s-a modificat codul rutier cum vrea mușchiu' tău, poate vrei să-mi parchez mașina numai în fața ta, indiferent dacă suntem pe loc sau în mers". Omu' mi-a răspuns la fel de amabil: "Da' tu ce pula mea vrei, ce pula mea zici ca vrei, de-astea". Cine ne-a văzut s-a convins că în țara asta dialogul și cooperarea  pot muta munții. Am discutat așa, preț de câteva minute, până când a venit vorba despre viitor. Și el a zis: "Băi, vrei să pleci?". "Unde să plec, mă?", am răspuns eu, curios. "Am în familie un procuror", mi-a zis el. "Si m-aresteaza procurorul tau? Foarte bine, cheamă-l aici. Eu nu chem pe nimeni, mă descurc și cu un procuror", am zis, moment în care el s-a urcat în mașină și a mers cam 50 de centimetri, după care a parcat. Cred că asta a fost modul lui de a încheia discuția. 

Eu n-am încheiat-o. Îl caut pe procuror. Vreau să-l întreb: "Ai idee că ruda ta imbecilă și misogină (persoana agresata verbal era o femeie) se folosește de existența ta ca să-și justifice frecventele derapaje psihice? Te-ai gândit vreodată că așa face și când îl oprește un polițist, și când discuta cu un client nemulțumit? Ai vorbit vreodată cu el, zicandu-i "EUG, te rog să nu mai pomenești de mine, că-mi faci probleme, se apucă ăștia să-mi purice activitatea și dracu' știe ce găsesc?".

Ar fi grozav să aibă loc această discuție. Si de-asta am scris aici, asta, sa ajut. Precum se vede, eu chiar cred in dialog.

Am numărul de înmatriculare si numărul de licență al taxiului. Am numele taximetristului. Am banii să-i cinstesc pe patru-cinci colegi de-ai lui, să-mi spună cine/ce/unde/când/de ce. Îl știu pe patronul firmei de taximetrie unde lucrează. Numa' zic.