Pai, in primul rand, pentru ca nu m-am inselat asupra conceptului. A trecut un an de la deschiderea 5 to go Ploiesti si inca ma duc la cafenea, aproape in fiecare dimineata, ca Fat-Frumos la izvorul cu apa vie. Sa-mi organizez ziua. Adica sa iau o cafea, sa aprind o tigara uitandu-ma cum& trec oamenii pe strada si sa ma gandesc unde trebuie sa ma duc si de ce.

Nu m-am inselat nici asupra Alinei. Micuta a bagat ca MIG-ul, in fiecare dimineata, pana cand i s-a schimbat viata si a fost obligata sa angajeze un om. Obligata de Adam, fiul ei. Da, stiu ca pare ireal, dar intr-un singur an, la doar cateva luni de cand se cunosteau, Alina si Cosmin s-au casatorit si au facut un copil. Poate ca nu e mare lucru, dar mie, un tip incapabil sa consolideze o relatie, asa ceva mi se pare senzational de misto.

Momentul in care mi-am dat seama anul trecut ca am de-a face cu un om misto a fost ala cand am descoperit ca Alina facuse una dintre cele mai grele meserii din lume: "Toată ziua în combinezon, cu bocanci în picioare, murdară de noroi până la ochi... Am prins la sonda și minus 30 de grade. Aș fi rămas toată viața inginer de foraj, dar productiile mari de țiței au facut compania sa ne concedieze. Ce era să fac? Domeniul petrolier va rămâne așa ani buni de acum înainte. Am zis să caut altceva, să nu mai depind de alții. L-am cunoscut pe Radu (proprietarul francizei 5ToGo), am discutat, am făcut creditul, am semnat contractul, am plătit franciza... Doamne Ajută!". Tin minte ca discutam chiar in cafenea, plina de moloz, cu muncitorii care faceau amenajarea. Iar pozele astea n-au fost vazute de nimeni, pana azi.

De cand are cafeneaua, Alina nu mai miroase a petrol, nu mai e murdara din cap pana in picioare, dar n-a avut un an usor. Au fost si perioade cand incasarile cafenelei au fost mai mici decat rata la banca si cheltuielile de functionare, sau saptamani cand cafenelele din vecinatate i-au sutit clientii cu promotii bune. Alina a rezistat insa cu brio si a ramas aceeasi tipa cool, mereu cu zambetul pe buze, mereu optimista, cu businessul facut corect: n-a schimbat cafeaua, n-a micsorat prajiturile, n-a scumpit apa. Si sa vezi chestie: incetul cu incetul, businessul a rasplatit-o cu venituri suficiente cat sa asigure decent traiul familiei si sa finanteze inca un start-up de afaceri, in alt domeniu, despre care Alina o sa vorbeasca in curand. Cum s-o refuzi, asadar, cand te roaga sa-i colorezi un pic aniversarea de un an de cafenea?

Astea-s pozele de miercuri, 8 martie, cand am facut cafea pentru clientii 5 to go. A fost fun. 

M-am mutat cu cafeaua de dimineata la Alina, acum un an, din motive deloc legate de cafea, pe care le-am mai enuntat: prefer să plătesc o cafea cuiva din orașul meu, care muncește pentru el, decât unei corporații conduse de la mama dracului. Asa cred eu: ca daca am fi mai multi care ne cheltuim banii intre noi, orasul, cu toti oamenii din el, ar duce-o mai bine si ar fi un loc mai misto.

\

Acum, la un an distanta, constat ca vin aici in fiecare zi pentru ca imi place la nebunie. Imi place cafeaua, imi plac discutiile despre muzica si fotografie cu Claudiu, imi place ca vad des aceleasi figuri, imi place la nebunie sa-i vad pe Alina si Cosmin evoluand de la iubiti frenetici la cuplu linistit si de la cuplu linistit la parinti misto, imi plac sandwich-urile atat de mult incat imi iau mereu cate doua, imi place latte-ul pe care-l iau cand am baut deja prea multa cafea, imi place ca de pe al doilea scaun de afara vad cu zoom-ul, printre copaci pana in statia de autobuz de la Posta, imi place ca aici vin la pranz copii d-aia buni care nu fumeaza si nu urla obscenitati, imi place cum zambeste tipa de la magazinul de haine de langa cafenea, imi place ca Alina are mereu incarcatorul de telefon la ea,  imi place mosul care vine sa-i dau zilnic doi lei si-o tigara, imi plac gunoierii care ma saluta cu "salut, boss, daca mai gasesc carti vechi ti le aduc, da?". Imi place pana si tipa aia din Spania, care mi-a cerut o tigara, mi-a zis guapo si mi-a zambit cu toate cele treisuteoptzecidemiidekile pe care le are.

Si-mi mai place ceva. Pentru ca textul de acum un an, de pe acest blog, dedicat 5 top go, a facut 200.000 de afisari si a fost declansatorul unui interes care a facut din Alina o vedeta nationala iar din 5 to go una dintre cele mai mediatizate francize romanesti, asta mica are senzatia ca-mi e datoare. Habar n-are ca ii sunt dator in egala masura. Am avut, la 5 to go, mai multe intalniri de business decat crede ea, multe de bun augur. Am cunoscut si cateva tipe misto aici, care mi-au umplut la fel de misto niste timp. De-aia am facut pe barista aici: 5 to go este un loc care mi-a purtat noroc tot atat de mult pe cat acest blog i-a purtat noroc Alinei. Eu si Alina aniversam impreuna un an de cafenea, pentru ca ne suntem datori reciproc pana la anulare.

Si tot de-aia fac cinste azi. Anul trecut, la deschiderea 5ToGo Ploiești, am facut cinste cu 27 de cafele primilor 27 de clienti ai cafenelei, pentru ca Alina avea 27 de ani. Azi dau 28. Asa ca daca vrei o cafea moca azi, du-te in centru, zona tarabelor cu carti, cauta cafeneaua si si spune parola "La Multi Ani!".

Nu mai tin minte exact, dar am ajuns la Bistrita dupa cel putin 45 ani de la ultima vizita. Eu am doar 44 de ani, dar zic asta pentru ca mi-a placut atat de mult orasul, incat sigur am mai fost acolo, intr-o alta viata.  Am stat 15 ore in acest oras, din care vreo zece pe strazi, si asa pot sa va anunt ca:

- soferul din Bistrita nu te injura daca traversezi ca vita, cu ochii dupa o cornisa cum n-ai mai vazut; si cand e restrictie de 40 la ora, omul nu merge cu 48 la ora, ca un ploiestean, ci cu 38 la ora.

- toti bistritenii fac parte din trupele speciale de amabilitate; nenea ala de la Casa Argintarului si-a pierdut 30 de minute doar cu mine cu o atentie de parca eram presedintele Romaniei

- cum te ghideaza un bistritean nu te ghideaza nimeni; e capabil sa-ti faca ruta ca waze, cu 53 de indicatii consecutive

- ajungi oriunde daca mergi pe un pasaj, iar pasaj poate fi orice strada, gang sau tunel de suprafata

- in oras nu exista cafea proasta sau mancare de cacat, n-am intalnit ospatar apatic, nervos sau suspicios, iar proprietarii de localuri din centrul vechi al Capitalei ar trebui sa se duca sa vada cum arata un local misto din Bistrita

- oamenii astia chiar au spirit comunitar: principalul ziar local, Bistriteanul, are zeci de mii de cititori in fiecare zi si 35.000 de fani pe facebook, la o populatie a orasului de doar 70.000 de locuitori. 

- cel mai misto hotel din localitate, Metropolis, are cinci stele mai misto decat cele cinci stele pe care le-am testat in Bucuresti sau Ploiesti. Nu mai zic de salamul de biscuiti de la hotel ca intru in sevraj...

- cel mai curat taxi din lume este 88, daca suni la 0263 943, iar soferul lui este un superbaiat, cat am ras cu nenea ala....

- sunt convins ca primarii care au condus Bistrita au ciordit ca toti primarii, dar au lasat un oras fara gropi, fara gunoaie si fara caini, va jur, n-am vazut nici o potaie pe strazi

- orasul asta e atat de misto incat nu are un cartier rau famat. Serios, am intrebat jurnalisti, politisti locali si oameni obisnuiti cam in ce zona as putea sa raman fara geaca si sa iau si eu un pumn in gura. N-au o asemenea zona.

Bine ca nu m-am dus la Bistrita cu masina, pentru ca plecam de acolo cu cele doua usi abandonate in zona Piata Mica, plus ca as fi incercat sa fur masa bijutierilor de la Casa Argintarilor, vreo trei incuietori de porti, un ornament de toc de usa, rapeam bucatarul hotelului...

Inchei spunand ca orasul asta, cu casele lui fabuloase, cu puzderia de pasaje si cu concentratia aia uriasa de femei frumoase are nevoie doar de o poveste ca sa devina noul must al turismului romanesc. Iar povestea poate fi despre orice, de la lostrita magica a lui Vasile Voiculescu, aventurile plutasilor de pe Bistrita, legendele celor sapte cetati, misterele minelor de aur si argint din muntii Rodnei, mitul apei de aur de la Maieru, pana la povestile negustorilor de arme care inzestrau armata lui Stefan cel Mare....

Apropo: cum credeti ca reactioneaza un ploiestean, care vine dintr-un oras atestat prima oara la 1600, cu cea mai veche cladire din oras de la 1800, cand vede si viziteaza, in centrul orasului Bistrita, o casa facuta in anii 1500? Pastrand proportiile, cum credeti ca ar reactiona turistii americani, rusi sau englezi, care cred ca in secolul 14 inca traiau dinozaurii?

Fotografiile facute cu telefonul la Bistrita, in 2017 sunt aici.

Revin la Bistrita. La Festivalul Usturoiului 2018 (LINK).

28-29 iulie, in Pasul Tihuta. Ne vedem acolo. 

Recunosc, eu care m-am gandit la toate frontierele jurnalismului online, la asta nu m-am gandit. Ca idee - jos palaria. Ca efect, e insa o mizerie incredibil de periculoasa, o smecherie de propaganda menita sa iti turteasca complet si bruma de spirit critic pe care il mai ai. Da, ma refer la aplicatia pulii, care identifica stirile false si te ajuta sa te informezi corect (sanchi).

Cum actioneaza mizeria numita "de necrezut"? Nimeni nu stie. Stim cum functioneaza un antivirus: identifica tipare de actiune care si-au demonstrat nocivitatea si le opune alte actiuni, menite sa-ti salveze computerul sau intimitatea. Un antivirus contine algoritmi de matematica pura, fara nici o imixtiune umana, ca omul e tampit, daca-i bagi virusul intre sanii unei tipe misto dintr-o imagine, o deschide si isi baga si el pula acolo, virtual.

Aplicatia asta anti fakenews nu are insa, in spate, vreun algoritm. O recunosc chiar creatorii ei. E doar un cacat de extensie de browser, care atunci cand intri pe anumite site-uri, afiseaza mesajul “Pare de necrezut? Verifică informaţia şi din alte surse”, iar în interiorul site-urilor apare mesajul “Cercetează înainte să crezi! Verifică informaţia şi din alte surse”. Pe ce site-uri? Pai, "pe o lista de 70 de site-uri ce poate fi downloadată din google store".

70 de site-uri? Unde am mai auzit eu asta? A, da. La hotnews. Si imediat, la digi24. Si la realitatea. Nu acum, ci la inceputul lunii februarie. Invocau atunci aparitia unui IT-ist inimos, care a facut asta. Stirile alea au disparut, de it-istul ala nu stie nimeni cine e, acum se difuzeaza doar povestea asta cu voluntarii de la Sibiu. Iar extensia aia  dracu stie a cui e: a IT-istului, a sibienilor? Google zice ca e oferita de faction.ro, iar acoolo, ghici ce? Scrie negru pe alb ca "extensia se bazează pe o lista de website-uri creată de echipa noastră".

Deci o echipa de necunoscuti face o lista neagra. Cum i-a dus capul, dracu' stie daca-s ziaristi, ofiteri, frizeri, daca au capacitatea de diseminare necesara, daca au folosit niste criterii sau doar preferintele personale. Cert este ca de pe lista neagra lipsesc realitatea, digi24 si hotnews, dar apar concurentii direct ai acestora, respectiv dcnews, antena3, romaniatv. Ghici ce platforme de stiri lauda aplicatia? Realitatea, digi24 si hotnews! Adica niste site-uri prinse si ele cu minciuna de tot atatea ori ca celelalte 70. Faza e ca tu te-ai obisnuit sa crezi minciunile lor, fara sa le verifici. De-aia te si temi ca ai putea crede diverse prostii, pentru ca STII DEJA ca esti batut in cap...

De-aia si esti atat de stupid incat sa crezi povestea asta cu aplicatia #denecrezut. Esti bou cu craci, coane! Esti trepanat de-ti curge din gura. Esti fix atat de prost cat sa meriti o viata de cacat. Daca tu accepti ideea ca niste nimeni au facut peste noapte un Minister al Adevarului meriti tot ce mai rau. Pentru ca esti gata sa redevii comunist. Numai in comunism se stabilea arbitrar adevarul, de catre niste nimeni. In lumea reala, adevarul se dobandeste individual, prin efort intelectual. Cand iti da cineva adevar cu E-uri mura-n gura nu dobandesti decat grasime pe creier, imbecilule.

Adaug si ca adevarul tau n-o sa fie niciodata si adevarul meu, pentru ca vedem lucrurile diferit, in functie de unde te-ai nascut, cate carti ai citit sau pe unde te-a purtat soarta. Du-te cu un elicopter intr-un sat din Amazon si o sa vezi ca oamenii aia nu vor intelege conceptele de elice, motor, portanta. Tribul va sustine sus si tare ca au coborat zeii din cer. Asta e adevarul, din perspectiva lor.

Da, exista site-uri care difuzeaza stiri cu continut fals si manipulator. Dar e bine sa existe. Ele fac diferenta dintre o gaina umana dezinformata si un om cu spirit critic, care trece prin propriul filtru ceea ce citeste. Cu putin noroc, daca ai nevoie de o aplicatie ca sa discerni, o sa citesti in curand, pe un site scapat de sub control, ca o ne transformam in fiinte energetice din diamant si vom trai doar privind soarele. Pe baza acestei lecturi, o sa-mi vinzi mie casa. Cu doar 5 euro, ca banii nu vor mai conta dupa Marea Transformare. Iar eu o sa fiu bine, in patul tau si pe muzica ta,  iar tu o sa mori de foame, orb, intr-un sant, idiotul pulii mele ce esti. 

Adaug si ca daca citesti CARTEA ASTA, vei castiga la loterie, iti va creste pula cu opt centimetri si iti vor muri toti dusmanii. Cumpar-o! Cumpar-o! Cumpar-o! Cumpara tot ce ti se spune, futu-ti mortii ma-tii de donator de organe neasumat ce esti, ca de-aia esti pe Pamant, sa faci tot ce-ti spun altii....

Nu mai intru in culisele aparitiei protestelor de strada, a ajuns sa ma doara fix in cot de geneza lor. Trag doar cateva concluzii, pe tema schimbarilor aparute in anturajul meu:

1. - unii stau acasa neinteresati de ce se intampla. ei sunt celebrii oameni din bule sociale.
2. - altii stau acasa, dar sunt interesati. ei ar fi, teoretic, silent majority. daca n-ar fi frig, ar iesi si ei in strada.
3. - unii acuza ca Soros a impartit luminite manifestantilor si cred ca blitzul de pe un smartphone consuma minute din planul tarifar. astia sunt cretinii, forme atavice de activitate cerebrala, avand ca habitat partidele politice si eliminate, de obicei, natural, prin evolutie.
4. - altii ies la miting ca la un festival de arta stradala, locul unde e un must sa bifezi macar un check-in si o fotografie. ei sunt cei care distorsioneaza imaginea generala.
5. - unii manifesteaza pentru o chestie punctuala, care chiar ii preocupa. astia sunt misto.
6. - altii protesteaza pentru ca asta li s-a spus la singura lor sursa de informare, de obicei o televiziune. astia sunt aproape  la fel de prosti ca cei de la categoria 3.
7. - unii vor coregrafii de miting, exact cum se facea, pe timpuri, de 23 august. astia chiar nu stiu ce sunt. probabil, analfabeti functionali (definitia e pe net).
8. - altii si-au transformat odraslele in "Soimii Patriei", respectiv copii cu opinii politice. ei ma sperie cel mai rau.

Pentru ca am mai vazut filmul asta de prea multe ori, dar si pentru ca nu mai cred in puterea de a se schimba ceva prin vointa colectiva, eu fac eforturi sa ma incadrez la categoria nr 1. Nu zic ca-i bine, nici sa faceti ca mine. Faceti ce vreti. Dar ce vreti voi, da, nu ce vor altii...

publicitate

Sambata, ma girl a vrut sa mearga singura la teatru. Sa vada cum e. Cum vremea era ca naiba, m-am oferit sa o astept, la iesire, sa o duc acasa. Dar pentru ca la teatru pauza e facultativa, iar ora de finalizare a spectacolului nu e mereu aceeasi, am zis sa o astept intr-o cafenea din zona, nu in masina. Si m-am dus in cafeneaua in care n-am ajuns niciodata seara: Blues Cafe.

Numele e nou, cafeneaua nu. E la parterul Hotelului Central, pe colt, chiar langa intrarea in faimosul restaurant Berbec, brand nascut in perioada interbelica, in prezent cea mai veche terasa a Ploiestiului. Dupa o lunga si nefasta serie de cutremure, bombardamente si incendii, Hotelul Central si-a tot reconfigurat spatiile, iar coltul cladirii aflat chiar la kilometrul zero al orasului este cafenea de zeci de ani. Unii i-au spus "cafeneaua Berbec", altii "cafeneaua de la Central", dar trebuie sa recunosc ca Blues Cafe suna perfect. Pentru ca e fix genul de local blues.

Asta e camera din spate, mai putin cunoscuta, chiar si mie. Cu un pian la care ai voie sa canti, daca stii sa canti.

Camera cu pian este separata de zona stradala a cafenelei de un set de usi vechi, cu geam, de cristal. Nu stiu voi, dar eu sunt impresionat de detaliile de genul asta. Plus ca sunt satul de crom, plastic si pal melaminat.

Aici am fortat perspectiva, cu functia pano a camerei de pe telefon. Imaginea insa nu minte: sunt destule scaune inalte de bar, adica ceva dupa care eu tanjesc. Unde naiba, in centrul Ploiestiului, mai poti sa bei ceva chiar la bar? In foarte putine locuri, va asigur. Si nici unul dintre ele n-are parfumul asta de blues.

Eu ajung, de obicei, ziua la cafeneaua asta. E o placere sa stau la o masa de la geamul care da chiar in trotuarul bulevardului si sa ma uit la oamenii care trec. 

Lemnul bun, solid, lucrat bine, e peste tot: mese, scaune, bar, usi... Cum sa nu-ti placa?

Adaug ca Moak e una din cafelele mele preferate.

Asta e o imagine tipica pentru Ploiestiul interbelic, cu acel umor local care l-a inspirat pe Caragiale. Stiti ca localurile sunt obligate sa afiseze numarul ANPC; uite ce frumos e afisat la Blues Cafe :)) 

Adaug si o imagine de afara, cu Blues Cafe in prim-plan, ca sa intelegeti de ce ne vedem pe 6 martie, la ora 17.00, la workshop-ul de fotografie cu telefonul, aici, si nu in alta parte. Pana atunci, va puteti duce oricand de la 9 la 23.00, la Blues Cafe, ca sa convingeti singuri cat e de intim si de misto localul, cu toate lucrurile alea care vin din timp si cu lemnul ala superb. Si cu doamna Elena, o cumintenie de femeie, lipsita de aplombul specific ospatarilor si barmanilor pe care ii intalnesti peste tot, dar dotata cu o politete care n-are cum sa nu te cucereasca. Doamna Elena n-a vrut sa apara in fotografii, desi lucreaza acolo de zeci de ani, si ar fi fost firesc sa v-o arat, mai ales ca a fost o placere sa stau cu ea la povesti, despre despre cafea, oameni si alte vremuri. 

Pentru cei care vor sa vina la workshop-ul de fotografie cu telefonul din 6 martie: inscrierile se fac la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. (detalii AICI).

Pentru neploiesteni: Blues Cafe e la parterul Hotelului Central (web / fb), cu adresa Ploiesti, Bd Republicii nr. 1.

N-am nici o problema cu protestele de strada, fac parte din fibra oricarei comunitati sanatoase. N-am fost fanul manifestatiilor din Piata Victoriei insa, pentru ca nu mi-a placut cum au fost organizate (au fost organizate, sa stiti) si nu-mi place ca unele organizatii, cu ganduri la fel de necurate ca pesedistii, vor sa profite de ele. Si de voi.

Plus ca ma sperie pur si simplu varianta in care manifestatiile au succes. Deci pleaca Dragnea si ai lui. Bun, am scapat de ciuma rosie. Si vine ciuma galbena a lui Gorghiu si Blaga, ca pe fata asta noua nu reusesc s-o tin minte deloc, doldora de penelisti si pedelisti corupti pana la os? Sau ciuma fumata si adormita a lui Nicusor, plina de oportunisti isterici si cretini? Sau UDMR? Sovaielnicul de Ciolos, care s-ar fute, dar nu vrea s-o bage, "ca e ud si lipicios acolo"? Pe bune, astea-s variantele la Dragnea?!

Nu asa se repara Romania. Un miting de strada, care are impact, nu poate provoca decat o rotatie de cadre. Vom schimba niste hoti cu alti hoti. Or, trebuie schimbati toti, cu nehoti. Vrei sa se abroge ordonanta X? Trimite zilnic, cate un email, la ministerul responsabil. Ce server crezi ca rezista la 500.000 de emailuri pe zi?

Singura solutie rezonabila este un alt partid. Si singurul bazin electoral care poate genera un partid nou si misto este Piata Victoriei, cu ai sai 5.000-500.000 de membri, ca dracu' stie cati sunteti.

Asa ca duminica, cand va vedeti, organizati-va. Sa scoata cineva un pix si o foaie si apucati-va de niste liste. Strangeti doi lei si platiti un avocat sa va faca un partid, inca trei pentru o interfata de comunicare online si inca doi pentru un comunicator bun. Apoi faceti niste criterii de selectie si niste fise de post tot atat de dure cat sunt intr-o corporatie si aratati-ni-i pe cei mai buni dintre voi. In partidele actuale, criteriul de selectie este lipsa de morala si pupincurismul, de-aia sunt pline de oameni prosti care n-au reusit in viata altfel decat prin politica. Organizati-va pe criterii de competenta si o sa aratati perfect.

Apoi pregatiti-va pentru alegeri. Monitorizati fiecare leu cheltuit de viermanosul asta de stat. Analizati toate masurile guvernamentale luate si uitati-va cui folosesc. Puneti presiune pe autoritati de la ultimul catun din tara asta pana la cea mai secreta agentie. Folositi legea 544, cel mai eficient baros cu care am lucrat eu vreodata si aratati oamenilor ca mereu, dar mereu-mereu, este vorba doar despre bani. Nu va mai fi nevoie sa promiteti mare lucru, daca spuneti oamenilor adevarul, la toate nivelurile posibile.

Si preluati puterea, in pula mea!

Ca de dat jos un guvern e usor, maine ma duc si depun 20 de plangeri penale, cate una pentru fiecare ministru, pentru nerespectarea drepturilor la sanatate, securitate, asistenta sociala si educatie, apoi mai fac inca 2.100 pentru fiecare primar care are o groapa in comuna si inca 1.200 pentru fiecare directie deconcentrata din tara asta care cheltuieste banii aiurea. Aratati-mi orice om care lucreaza in administratie si va arat ca, folosind cadrul legal existent, pot sa-i fut cariera si viata si linistea, oricat de corect s-ar da el. Dar nu asta e ideea. Ideea e sa ne facem bine. Si nu ne vom face bine pana nu schimbam tot. Nu din strada, unde puteti fi manipulati si impachetati in niste scheme de care nu va dati seama. Javrele astea de politicieni trebuie batute pe terenul lor, prin vot, si trimise in strada, in locul vostru, dupa ce preluati voi puterea, sa strige pana lesina ca vor coruptie, nepotism si tradare de tara. 

Plus ca Partidul Piata Victoriei suna foarte bine. Nu asa bine ca Partidul Victoriei, care suna genial. Iar ca sigla... pe bune, in afara de degetul Fuck You, exista vreun simbol mai popular si mai misto decat acesta, de mai sus?

in weekend o sa fie cald, deci mesteresc

Duminica, 19 februarie, va fi, in opinia mea, ultimul miting mare al anului, adica ultima sansa sa va adunati, sa va priviti in ochi si sa va intrebati unul pe altul: "te bagi?". Faceti partidul. Sau o sa-l faca EI.

1. Nu ma mai certa pentru parerile mele. Le-am adus de-acasa, tin la ele. De-aia nu traiesti tu cum iti place, ca am scris eu ceva pe net? Atat de prost esti?

2. Nu-mi da ad ca sa ne certam, pentru ca nu ma intereseaza ca nu suntem de acord pe tema x. Iar daca esti fanul vreunui politician,  oricare ar fi ala, iti spun din start ca te consider un bou patentat.

3. Nu ma certa in offline pentru ca nu ne-am imprietenit pe fb. E doar un cacat de joc social pe care nu vreau sa-l joc si cu tine. Plus ca prefer sa ma vad cu oamenii care-mi plac pe bune, nu sa discutam pe net. 

4. Nu-mi spune ce sa scriu si ce sa nu scriu pe blog. Pe bune, la faza asta esti chiar tampit. Nu-mi esti client, sau cititor care plateste pentru content, ca sa emiti asemenea pretentii.

5. Nu ma suna aproape niciodata, urasc telefonul mobil, plus ca n-am vocea asa misto, plus ca am inceput sa uit ce-am vorbit. Scrie-mi, ca ce e scris ramane acolo.

6. Ce e urgent pentru tine nu e urgent si pentru mine. Asa ca nu-mi scrie noaptea sau in weekend. Noaptea dorm, lucrez sau ma fut. Plus ca, rupand laptopul si telefonul toata saptamana, in weekend stau cat pot de departe de tehnologie.

7. Nu-mi mai da stiri, ponturi si informatii de culise din administratie sau politica, nu ma mai intereseaza nimic din perspectiva jurnalistica. Daca ai fost victima unui abuz, sau detii informatii despre o infractiune de coruptie, du-te la politie sau la parchet, nu la presa. 

publicitate