Continua, pe net, cu o dinamica care pur si simplu ma deranjeaza, campania de promovare a ideii ca avorturile ar trebui interzise. E atat de stupida ideea, incat nu merita sa reiau, aici, principalele afirmatii. Merita, insa, sa va arat contextul: in Romania, mediul politic, mediul administrativ, presa si zona de societate civila sunt dominate de barbati, nu de femei. Cum avortul este, biologic, o chestie care se intampla doar femeilor, este pur si simplu jenant pentru orice fiinta inteligenta din societatea romaneasca sa acorde atentie unei asemenea dezbateri. E ca si cum ar juca FC Titu cu AC Milan, la AC Milan acasa, cu arbitri italieni, iar tu ai sta la televizor, intrebandu-te cine o sa castige cu sufletul la gura. Pula mea, coa'e; esti imbecil? 

O sa trec si peste modul in care a fost inserata, in spatiul public, tema asta. Cine a lansat-o, in ce context, ce alte teme publice au fost "acoperite" de avort, ce platforme de informatii au fost folosite pentru diseminarea informatiei, care au fost primii politicieni care au preluat si dezvoltat tema, care sunt interesele financiare conexe subiectului. Nu mai fac asta (bine, n-o mai face nimeni, presa noastra e complet alienata, pica pe fenta de fiecare data), sper doar ca mai sunt entitati publice care fac asemenea analize, trag concluziile aferente si scriu strategii de raspuns. Nu de alta, dar cu idei similare s-a facut Iranul praf, in anii 60. Si juma' de Africa, mai tarziu. Si alte state, mai recent. 

Trec peste toate si ii avertizez pe creatorii acestui fenomen ca se joaca cu un foc mai mare decat incendiul de la Fukushima. Din punct de vedere politic, Romania e la momentul "te zero". PSD va face implozie pana la sfarsitul anului. PNL a facut deja, e plin de maruntaie galbene pe jos. USR este doar o mare dezamagire, un muc uscat pe un tricou. UDMR e la una din ultimele prezente in spatiul public. S-a reusit cu greu distrugerea spiritului creat in jurul manifestatiilor #rezist, astfel incat sa nu apara un nou partid si sa strice ploile. Dar partidul asta nou exista, undeva in societate, e nevoie doar de un coagulant ca sa prinda forma.

Iar ideea asta cretina complet, cu interzicerea avorturilor, poate duce la aparitia unui Partid al Femeilor.

Ia ganditi-va putin. Femeile sunt mai numeroase decat barbatii, in Romania raportul e 52% la 48% din populatie in favoarea lor. Au note mai bune la scoala, dar obtin in piata muncii pozitii mai prost platite decat barbatii. Sustin mai fervent decat barbatii actiunile si finantele bisericii ortodoxe, desi nu sunt reprezentate deloc. Educatia copiilor depinde aproape exclusiv de ele, daca mamele n-ar mai face teme cu copiii, rata de succes la bac ar ajunge la 5%, iar infractionalitatea juvenila ar ajunge la cote de avarie. In schimb, ponderea femeilor in conducerea societatii (administratie, politica, business), e frustrant de mica. Misoginismul, discriminarea, violenta impotriva lor - toate sunt la cote maxime. Asta desi rolul lor in societate este vital, toti barbatii normali pe care ii cunosc fac baie si bani ca sa fie placuti de (cel putin) o femeie.

Mai zgandariti-le mult, cu tampenia asta cu avortul, si o sa le scoateti din sarite. O sa le vedeti spunand "dar de ce sa ne opunem de acasa politicienilor cand putem sa luam locul acestor cretini?" si "de ce stam pe margine, lasand imbecilii astia sa decida nu doar ce avem voie sa scoatem din pizde, ci si ce sa bagam?". O sa se organizeze, asa cum numai femeile stiu s-o faca si o sa pulverizeze, pur si simplu, actuala clasa politica. Au, de partea lor, tehnologia. Acum nu mai ai nevoie de sute de sedii prin tara, de secretare cu birou si fax, ci doar de organizare pe net. Iar netul - ghici ce? - e dominat tot de utilizatori-femei. 

Daca maine, o tipa, nelipsita complet de charisma, face un partid al femeilor, cu idei de nota 5, nu de 10, dar dedicate tuturor segmentelor demografice, ar lua la urmatoarele alegeri, fara efort, intre 10 si 20% din voturi (cam cat a luat partidul muciosului). Daca se mai baga cineva in ciorba asta, numarul de activiste sare de 1%, iar ideile sunt cool, nu doar de bun simt, o sa vedeti o treime din Parlament ocupat de femei, cu toate efectele care vor deriva din asta. Ca na, partidele in esenta sunt rele, si femeile se lasa corupte, si femeile au idei cretine, si femeile sunt chitite pe razbunari stupide, exact ca barbatii. Asa ca politicienele ar putea configura statul roman dupa bunul lor plac, respectand toate normele democratiei, dar in avantajul lor, exact cum o facem noi, barbatii, acum. Ar putea face ca angajarea femeilor sa fie mai fezabila fiscal, ar putea inaspri legislatia privind violenta fizica (ca noi dam in ele, nu ele in noi), ar putea interzice berea  (apropo, asta e o chestie binevenita, daca e sa ma intrebi pe mine) si ar putea introduce trei zile de concediu medical platit, in fiecare luna. Pula mea, ar putea chiar decide subventionarea, de la buget, a costurilor cu avorturile....

Nu radeti, da? Femeile sunt redutabile ca politicieni. Pot face tot ce fac si barbatii, dar trezite cu doua ore mai devreme ca sa-si faca parul si machiajul si stand, incomod, pe tocuri inalte. Rodica Stanoiu, Monica Macovei,  Anca Boagiu, Roberta Anastase, Elena Udrea, Laura Codruta Kovesi sunt doar cateva din femeile care si-au demonstrat din plin ferocitatea in lupta politica.

Eu am sesizat, de cateva zeci de ori, in viata, forta incredibila a unei sau unor femei. Am invatat deja (in the hard way, recunosc), ca ele stiu mai bine si ca e o mare diferenta intre a sta in fata lor relaxat, cu ganduri bune, si a le infrunta cand sunt furioase. Blogul asta e mare datorita lor (scrie in demograficele trafic.ro), iar cartile astea au ajuns best-seller tot datorita lor. Asa ca daca esti doar un bautor de bere cretin, doar un prost care crede ca daca ai copil si-i cumpari mancare inseamna ca-l cresti, doar un politician d-asta bou sau un prelat ortodox indramadit la minte, crede-ma ca ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte sa trezesti dragonul.

Adica ar trebui doar sa taci, in pula mea, pe subiectul avorturilor, si, in general, pe orice alt subiect care nu te priveste.

https://bogdanstoica.ro/shop

Mereu intru in coliziune cu Roxana pe subiectul asta. Eu ii explic ca n-are cum sa-ti placa cineva din ce in ce mai mult, ci doar din ce in ce mai putin, si ca daca n-ai de la inceput si alte chestii de iubit/respectat/admirat, relatia aia e terminata din start. Ea, in schimb, sustine ca o relatie devine si mai misto pe masura ce trece timpul. Eu rad de discutia asta, ea e foarte serioasa. Ea are un singur exemplu  (a doua ei casnicie), eu am mai multe (relatiile mele), dar nu stiu cum dracu face ca pare mereu in avantaj. Si pe urma o dam in diverse.

- ... si ne vedem la salon, da?

Am tacut. Ce pana mea sa caut eu iar la salonul ei? Make-up nu folosesc, ca nu s-ar vedea prin barba. Nu-mi intind parul cu placa, ci cu prosopul. De pensat ma "pensez" la frizer, dupa ce baga tanti aia masina in sprancene zici ca-s viu. Par in urechi n-am. Pentru ala din nas am o masinarie mica, iar de restul parului inutil scap cu un remington de care sunt foarte mandru, nu m-am mai ciupit de #undeiiegreuvoinicului de un an. Unghiile de la picioare mi le tai cu o unghiera pe care o am din armata, iar pe alea de la maini le pilesc la volan, am o pila in cotiera de ani de zile. La masaj nu ma duc, ca eu sunt nemangaiat de mic si mi se intampla chestii, instantaneu, daca imi oferi afectiune. Iar Michelle, ca toate celelalte saloane, nu ofera servicii de scarpinat pe spate, desi e o cerere imensa in piata... De venit am venit acum, ca nu ne-am mai vazut de mult, dar n-o sa devina o obisnuinta, ma simt foarte aiurea intr-un salon de beauty, aici aflu secrete pe care nu vreau sa le stiu. Cine si-a cumparat cartea stie ca am pareri destul de fixe pe subiectul asta. Eu nu cred ca femeilor le creste parul pe ici, pe colo, ca nu miros atat de frumos in mod natural, ca parul ala nu sta perfect tot timpul. Pe mine, imaginea unei femei care intra intr-un salon in alta stare decat iese ma cutremura pur si simplu. 

- Hai, ma, vino. Aduci niste carti, faci niste poze, stai la discutii cu barbata-miu...

Altceva! Ca intotdeauna, Roxana stie sa puna problema. Marti, 28 martie, are eveniment la Michelle, se prezinta cremele vietii de la Dibi, un fel de Arsenie Boca al cosmeticii profesionale. Roxana, prietena mea, este cosmetician, trainer Dibi si are salonul asta de cand era doar o bididoaica. La 22 de ani a facut scoala de cosmetica Christine Valmy. Opt ore pe zi, un an de zile. "Era scoala, nu vrajeala, cu cursuri serioase, inclusiv de anatomie, e mare pacat ca nu mai exista.." Pe urma a muncit la un salon, si, acum 14 ani, a deschis salonul Michelle (cam atunci am cunoscut-o si eu, era cuplata cu un prieten de-al meu). Salonul e in centrul orasului, la casa roz de langa Cuza, o casa celebra in anii 90 pentru ca era detinuta de o femeie extrem de frumoasa si de misterioasa. "E o tipa de treaba, noi am inchiriat de la ea", zambeste Roxana, cand o intreb de ea.

Cum nu poti discuta cu mine despre cosmetica mai mult de cinci minute, ne intoarcem iar la razboiul nostru si ajungem, surprinzator, la aceeasi opinie. Ca tipa conduce jocul, nu tipul. "Eu il stiam pe al meu de ani de zile, dar nu-mi spunea nimic. Am fost, insa, la un curs de care se ocupa, si cand am vazut cata rabdare a avut cu noi, cele 24 de femei, am zis stai, frate, ca tipul asta e chiar misto. Am tinut legatura dupa curs, pe urma m-a scos la o cafea... Am fost atenta sa nu fac aceleasi greseli ca in prima casnicie, si el a fost si este foarte atent, acum ne merge foarte bine". Dau din cap aprobator, dar sunt in bezna mentala. Ce sa zic? As evita si eu sa fac aceleasi greseli daca mi-as aduce aminte care din actiunile mele au fost greseli...

Tipul Roxanei e tot in businessul asta, in firma care aduce in Ro cosmeticele alea din Italia. De-aia vine si el, marti, chiar ma gandeam ce dracu' cauta un tip normal la salon?

Iar treaba sta asa: marti, 28 martie, la ora 11.00, la salonul Michelle din Ploiesti (strada Trei Ierarhi nr 6) vine un trainer din Italia, cu un aparat care-ti spune nu's ce pana mea despre ten si cu cremele vietii de la Dibi si cu teste si cu demonstratii si cu Roxana si cu candybar si cu niste carti Tipul din filme nu exista in punga de give-away. Cine vrea sa participe la preacorecta adunare s-o caute pe Roxana. Eu o sa fiu pe afara, la fumat, pentru e o lumina incredibila in curtea aia la pranz, dar si pentru ca nu-mi plac cremele decat bine intrate in pielea unei tipe misto, astfel incat eu sa cred ca asa e ea: pur si simplu misto.

UPDATE - Cum a fost la eveniment.

Niciodata nu mi-a trecut prin cap ca mi-as putea tine trusa foto altfel decat in rucsac. Exista genti foto misto, dar eu nu pot sa port genti. Pula mea, nici sacose nu suport sa car, ma duc la Mega cu rucsacul gol in spate... Si la shootingurile alea corporate, cand pun pe mine un sacou, tot cu rucsacul ma duc (chiar exista, undeva pe net, o fotografie cu mine la costum cu rucsacul foto in spate, pusa in context ca o curiozitate). O fac pentru ca stiu una si buna: cu rucsacul in spate, am mainile libere. E un obicei pe care l-am deprins pe munte si de care nu pot si nici nu vreau sa ma dezvat. Si ma bucur la maxim cand mai dau de cineva care gandeste ca mine. Ca Vali de la echipmont, un tip aaabsolut obisnuit. Eu colectionez carti vechi, el merge pe munte. Eu mesteresc dulapuri din mese si mese din ferestre, el merge pe munte. Eu sunt mort dupa pilaf, el merge pe munte. Logic: e toba de munte!

Pe Vali l-am cunoscut la una din (prea)numeroasele mele lansari de carte. Balanta, insurat, tata de fata, pasionat de munte.  

Cel mai misto traseu? "Valea Obarsia Ialomitei, tura mea de suflet". Cel mai solicitant? "Valea Morarului - Creasta Balaurului e adrenalina pura. Sau tot Valea Morarului, dar cu morcovul in cur, la freeride-ski". Cel mai tare moment pe munte? "Maratonul Pietrei Craiului 2011". De la 13 ani, cand a plecat cu parintii la cort, la Gura Diham, si a ajuns, in slapi, pana la Poiana Izvoarelor / Plaiul Munticelului, muntele i-a intrat in sange lui Vali si nu mai iese de acolo. I-a schimbat viata. A facut liceul de chimie, facultatea de ecologie, ocazie cu care si-a cunoscut sotia, care - ghici ce? - merge pe munte. Acum omul face drumetie cu cortul, freeride-ski si alearga la maratoane montane, iar anturajul lui e plin de oameni asemeni lui.

Leafa vine de la o firma de vanzari industriale, iar timpul liber zilnic (ca in weekend e pe munte) este alocat primei lui afaceri. Valentin vinde, online, echipament montan. Responsabil, nu ca nemernicii care vand stifturi care te pot ucide, sau ca cei de la **cathlon, care iti vand fara sa-ti explice ce e de explicat. 

"Din 2010. Asa, din pasiune. Imi tot cumparam echipament pentru mine si pentru amici de pe un site de afara si mi-am dat seama ca as putea sa aduc eu produsele alea in Romania. Am inceput cu ce ma pricepeam cel mai bine, respectiv schiuri, rucsacuri si incaltaminte de munte. Acum, vand o droaie de chestii, toate testate de mine personal. Nu aduc orice prostii, nu vreau sa aiba cineva de suferit din cauza mea". 

Flashback: Am mers zece ani pe munte cu aceeasi pereche de bocanci militari. Rucsacul mi l-am facut singur, dintr-o foaie de cort pe care am impermealizat-o cu mastic industrial. Pe vremea aia, din comert lipseau produse profesionale de echipament montan.

Cel mai important lucru pe munte? "Incaltamintea. Si e bine sa n-o iei dintr-un magazin generalist. In magazin vei lua ce ce aduce comerciantul, nu ce ti se potriveste. Iar comerciantul aduce marfa ieftina, nu buna, ca nu se pricepe, la care poate castiga mult. La finalul lantului esti tu, care vei cheltui o suma frumusica pe ceva ce nu e deloc bun pe termen lung. Iar la bocancii de munte chiar nu trebuie sa te zgarcesti". 

Pe echipmont se vand cel mai bine bocancii (toamna), corturile si sacii de dormit (vara), betele de tracking (tot timpul) si clapari&schiuri (iarna). Vanzarile cresc an de an, dar nu exploziv. "E semn bun, inseamna ca tot mai multi oameni, din cei care deja merg pe munte, decid sa se echipeze corect. Sincer, nici n-as vrea sa vad ca toata Romania se apuca de sporturi montane si de drumetii, pentru ca muntele si padurea nu ne pot suporta pe toti. Turismul montan facut cu responsabilitate, nu de multi oameni o data, dar peste tot, este cea mai eficienta politica ecologica a unui stat. Nu mai poti sa tai padurile si sa braconezi cand peste tot sunt turisti pasionati de natura, cu camerele foto de pe telefoane pornite."

Flashback: Am gasit frecvent pe munte "pantofari" aflati in situatii limita din cauza echipamentului. Incapabili sa se miste, pentru ca le aluneca incaltamintea. Degerati, pentru ca geaca de firma se udase. Loviti, pentru ca manusile alunecau pe pietre. I-am ajutat pe toti, cat se putea, injurandu-i pentru cretinismul lor. Numai un cretin pleaca pe munte in incaltaminte cu talpa neteda si cu o geaca de plastic. 

Vali zice ca sunt cam 15-20 de site-uri care vand in Romania echipament montan nou, autentic, cu garantie, iar pe site-ul lui Vali vezi, permanent, ultimile inovatii in domeniu. "Am acum niste legaturi in puncte pentru schiuri. Au doar 500 de grame, fata de generatia anterioara, care cantareau doua kilograme. Am incaltaminte de alergare montana care cantareste doar 400 grame, niste coltari snowline extrem de usor de pus si un echipament de vidare, care face ca hainele sa-ti ocupe mai putin loc in rucsac. Sunt foarte bucuros ca firmele mari de echipament montan din toata lumea au luat-o intr-o directie in care Romania excela pe timpuri, adica folosesc lana ca material izolant. A mai aparut un trend foarte cool, dupa ce au tot aparut fenomene extreme pe tot globul. Oamenii cumpara, mai nou, pentru uz urban de data aceasta, echipamente de supravietuire: lopeti, truse medicale, busole, echipamente de catarare. De ce de la noi? Pentru ca echipamentele montane sunt usoare, compacte, fiabile".

Discutand, realizez ca timp de patru ani am avut, in cealalta masina, trusa medicala de munte, cu muuuult mai buna si mai completa decat trusa auto. Si e cat pumnul, nu cat un dictionar. Pe unde dracu' am pus-o?

Vali ar introduce drumetia montana in programa scolara. "In afara faptului ca devii mai rezistent la frig, mai capabil fizic, drumetia iti antreneaza excelent memoria vizuala si capacitatea de orientare. Din pacate, la stiri se difuzeaza doar imagini cu aglomeratia de pe drumurile spre munte, fie accidentele montane grave, care de fapt sunt foarte rare. Avem 15-20 de accidente grave pe an, la peste 100.000 de practicanti de drumetie montana. Inotul genereaza anual muuult mai multe accidente grave, dar nu sunt prezentate ca fiind sporturi cu risc". 

Ce fac romanii pe munte? "Creste mult interesul pentru parc-aventura. Creste teambuilding-ul pe munte. Creste si placa de snowboard. Freeride-ski, care ma pasioneaza pe mine, creste mai incet, dar mie imi convine, mai multe trasee libere pentru mine".

Eu n-am mai fost pe munte de cel putin 15 ani. Dupa o vara in care au murit, in diverse situatii urbane, cativa membri ai grupului, gasca aia s-a spart. Dar daca ar fi sa ma reapuc...

"Pregateste intre sapte sute si o mie de lei. Asa, de debut. Bocanci buni, rucsac, pantaloni/geaca asa-si-asa, bete. Fara astea nu se poate. In functie de ce fel de drumetii faci, cat te tine pasiunea asta si ce te tenteaza, o sa stii ce sa mai cumperi. Eu inca invat, din fiecare traseu, ce ar mai trebui sa am la mine". 

Doar sapte sute? Pai am dat doua sute pe ochelarii de inot ai Mirunei...

Pe Vali il gasiti aici. E unul dintre putinii comercianti online care si-a marcat, pe site, marfa autohtona, cu "fabricat in romania", lucru pe care eu il apreciez. Cred sincer ca pana cand nu vom fi constienti si de dimensiunea etica a cumparaturilor noastre, n-o sa ajungem la o perioada de prosperitate generala. Pe chestia asta, zic sa-l ajut un pic, ca de incurcat n-are cum sa incurce ce urmeaza:

Precum vedeti, in magazia mea cu de toate am si un rucsac comunist, nou-nout. Singurele urme de pe el sunt lasate de timp, nu de utilizarea lui. E un artefact cool, pe care voiam sa-l "dotez" cu niste polite si cu un bec si sa-l transform intr-un soi de etajera-veioza, potrivita in sufrageria unei cabane sau intr-un pub de munte. Azi, insa, am decis sa-l fac cadou, celui/celei care isi cumpara ceva din magazinul lui Vali, de azi pana duminica, 26 martie. Eu i-l dau lui Vali, el o sa-i trimita, cui vrea, o data cu comanda.

A fost atat de fun anul trecut, la workshop-urile de fotografie cu telefonul, incat am zis sa reiau activitatea asta. Sa iau si carti cu mine, pe unde m-oi duce, sa dau si un premiu, pentru fotografiile reusite facute in timpul workshop-ului. Voios, am purces la anuntarea intentiei pe blog, mentionand ca cine vrea sa participe la asa ceva, din orice oras ar fi, imi poate da un email, urmand ca eu, cand se aduna macar zece cursanti, sa organizez evenimentul. Nu cu mai putini, ca prefer sa-mi cheltuiesc banii pe ce vrea fii-mea si pe carti vechi, nu pe deplasari, cazare etc. in orase unde lumea n-are chef sa-si piarda timpul cu mine.

Pe urma, ca un bou, am facut niste event-uri pe facebook. A fost cea mai proasta miscare a mea. Le-am permis celor interesati pe bune de workshop sa se manifeste superficial in loc sa se inscrie pe bune, dar si celor majoritari, cu ADHD, atenti maxim o secunda la un enunt, sa apese ceva. Si ghici ce:

• La Bistrita s-au inscris pe email doar doi, iar pe facebook patru. M-am dus oricum, ca nu mai fusesem, si am avut surpriza extrem de placuta sa participe vreo 15 oameni si sa descopar un oras absolut demential. 
• La Ploiesti, s-au inscris pe email cinci persoane, pe facebook 21, dar la curs au venit patru din care au ramas doi. Ala a fost momentul in care am decis reconfigurarea strategiei, ca nu-s bou pe termen lung, ca un politician.
• La Brasov, s-au inscris pe email patru oameni iar pe facebook doi. La Oradea, am o singura inscriere. Una, desi, daca e sa ma iau dupa ce primesc pe facebook par sa fiu extrem de popular in Bihor...

Asa ca am sters evenimentele de pe facebook. Toate! Si sa vezi ciudatenie: dupa ce am anulat evenimentele de la Brasov si Oradea, mi-au mai scris vreo 15 persoane pe facebook, intrebandu-ma de ce nu mai vin la ei in oras. WTF?! Vin, coane! Dar scrie-mi un email ca vrei, lasa-mi un mobil, un nume... Nu mai am incredere in facebook nici cat in Ion Iliescu, iar in ala n-am deloc, pentru ca, uite, oamenii apasa "particip" cu lejeritatea cu care dau "like", fara nici un gand de a converti in offline demersul online. Si eu am o problema serioasa cu timpul, chiar nu vreau sa-l aloc unor nonevenimente.

Ca pentru a-mi confirma revelatia, ieri, uitandu-ma la un eveniment de ecommerce, am constatat ca potrivit facebook, la eveniment participa doar 36 de oameni. Din pula 36! Anul trecut la acelasi eveniment au fost peste o mie de participanti, acum doi ani tot vreo o mie, si tot asa, probabil ca anul asta, cu invitati mai "grei" ca niciodata, eventul ala o sa adune iar peste o mie de oameni. Cum ar fi ca firma aia sa se ia dupa facebook si sa se pregateasca, in vreun separeu, pentru 30 de oameni, si sa se trezeasca cu 50 de autocare pline de oameni, pe cap?

Morala? Functia de eveniment pe facebook trebuie uitata de orice responsabil de social media sau antreprenor online. Serios, compara:

A. avantajul de a putea face mii de oameni sa primeasca o notificare privind evenimentul tau

cu

B. costurile extreme generate de estimarea gresita a participantilor la acel eveniment sau cu esecul unui eveniment subdimensionat aiurea.

Asa ca cere-le oamenilor sa-ti comunice participarea in orice alt mod (email, sms etc) si renunta la event-urile de pe retelele sociale. Cat despre workshopul de fotografie cu telefonul - ai detaliile aici. Inscrierile se fac doar pe email, la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Urmatorul workshop are loc pe 22 iunie, la Bucuresti. Mai multe fotografii facute cu telefonul gasesti aici. 

Pentru inamicii fotografiei cu telefonul, in mare parte fotografi profesionisti: un calduros "muie" si un intelept "adaptati-va!". Prostiile pe care le spuneti voi, rezemati ca niste cretini in DSLR-uri, au fost spuse si de alti prosti. Acum 200 de ani, de exemplu, cand un baiat a inventat locomotiva cu abur, asa cum negati voi acum valoarea artistica a unui fotografii nefacute cu un Canon sau un Nikon, cretinii aia spuneau ca la viteze mai mari de 10 kilometri pe ora aerul va iesi din vagoane iar pasagerii vor muri. Si ghici ce?

E Ajunul Craciunului si, sincer, ma ia groaza. De maine pana pe miercuri-joi, facebook o sa fie plin de niste mizerii de fotografii cum n-am mai vazut de la Paste. Si 99% o sa fie postate de parinti. Ca asa-s parintii, isi plac si isi iubesc copilul atat de mult, incat si atunci cand ii fac o poza de cacat, in care ala mic pare un monstru, tot adorabil li se pare asa ca ne ranesc retina tuturor, uploadand poza/pozele. 

Apropo: si eu sunt la fel. Sunt disperat dupa M. Am insa abilitatea de a ma putea detasa un pic si a de a face/pastra/urca pe net doar pozele reusite. Si-am zis sa invat si pe altii cum se face asta. Ca de la parinte la parinte. In doar cinci sfaturi, ca probabil n-ai citi mai mult.

Regula nr. 1: Fa-i poza de la inaltimea lui, nu de la a ta.

Copilul are un metru? Coboara mana, sau lasa-te pe vine, fix pana la inaltimea aia. Se joaca, de-a busilea, prin casa, cu cainele sau cu ce i-a adus Iepurasul? Intinde-te si tu pe burta, in pula mea, ca nu mori, si fa fotografia de acolo. M-am saturat de fotografiile tale, cu 90% din imagine podea si 10% un crestet sau o sapca de copil.

Regula nr. 2: Sa nu ai niciodata sursa principala de lumina in spatele copilului. 

Copilul e langa geam, sau fix in fata veiozei? Nu-i face fotografia din centrul camerei. N-o sa vedem nimic clar, doar o silueta, sau o sa aiba niste umbre pe fata de zici ca e Frankestein cand era mic. Muta-te astfel incat lumina sa vina din lateral. O sa observi diferenta.

Regula nr 3: Gandeste.

Fuge prin casa sau prin curte, cu noua lui jucarie si vrei sa-i faci o poza asa? Te rog, nu-i face poza fix cand trece pe langa ambalajele jucariei. Sau pe langa pocitania de unchi. Sau pe langa scrumiera, sticlele voastre de vin, masina... Cauta un cadru in care el sa domine imaginea. Doar gardul ala vopsit sau doar peretele ala misto in spatele lui, doar iarba sau parchetul (nu si furtunul si papucii) pe jos, doar cerul, nu si stalpul si sarmele... Nu e greu. Trebuie doar sa-ti misti curul de pe scaunul ala si sa incerci sa-ti pui copilul in valoare in fotografia pe care i-o faci.

Regula nr. 4. Lasa figurile. 

Nu mai tine telefonul cu o singura mana ca sa tii paharul in cealalta. Nu ai siguranta fizica a unui tragator de elita, exista un tremur natural al mainii, egal cu 1/30 dintr-o secunda, cand apesi butonul de declansat camera misti si telefonul cat sa-ti iasa poza de cacat. Asa ca, te rog frumos, lasa in pula mea drinkuiala si tine telefonul cu stanga si apasa butonul cu dreapta. Hai, ca nu e greu.

Regula nr. 5: Fa o selectie.

Inainte sa urci, isteric ca o marmota incendiata, 78 de poze pe facebook, aprinde o tigara si uita-te la ele. Sterge intai toate pozele care au iesit miscate. Apoi sterge cadrele aproape identice, alegand numai unul-doua (poti, elimina, de exemplu, fotografiile in care l-ai prins vorbind si gura arata ciudat, sau clipeste si pare dement). Apoi fa, fotografiilor ramase, o indreptare de orizont (sa nu mai para ca podeaua e stramba si ca locuiesti intr-o casa care a trecut prin cinci cutremure). Fa si un crop, ca nu intereseaza pe nimeni piciorul vecinului care se vede in dreapta jos sau priza aia din stanga sus. O sa ramai cu doar 5-6 fotografii. E perfect! De data asta o sa ma si uit la ele, nu ca de obicei, cand iti dau un like doar pentru ca sor-ta are sani misto si vreau sa ma vorbesti de bine la ea.

Uite:

Poza asta vine dintr-un set de 11 de cadre trase cu telefonul, in vreo doua minute. Am ales-o pentru ca era cea in care ochii lui Adam licareau cel mai vizibil, iar saliva aia care ii curge din gura se vede cel mai misto. Cadrul era mai larg, dar am taiat usa care se vedea in stanga si tejgheaua care se vedea in dreapta, obligandu-va astfel sa va uitati la moaca pustiului. Si am editat-o asa, spre maro, pentru ca am facut poza in cafeneaua pe care o detin Alina si Cosmin, parintii lui Adam, la cafenea se vinde cafea, iar cafeaua e maro. Si am facut bine. Uite, ca dovada, poza asta a strans, intr-o saptamana, 240 de like-uri. Pula mea, douas'te'patru'j de like-uri!!! 

Iti dai seama?! Pai si tu vrei sute de like-uri! Ai vazut ce bine te simti cand poza copilului tau are multe like-uri???? Stiu ca e o prostie, dar daca te face sa te simti bine, de ce nu? 

DISCLAIMER: exemplul e valabil doar cand e vorba despre copii. Nu-i face poze si lu' ma-ta tot cand ii curge din gura! Te rog frumos, nu vreau sa fac dezlipire de retina...

cumpără niște cărți mișto pentru niște tipe mișto:

   

N-am obosit sa tot spun/scriu ca daca ne-am cheltui banii unii cu altii atunci cand putem, in loc sa-i bagam in buzunarele cui are marketingul mai agresiv, am duce-o cu totii mai bine. Si azi, Claudia, prietena mea de la Bistrita, a venit cu una dintre cele mai frumoase dovezi in acest sens: la Bistrita, o asociatie a persoanelor cu dizabilitati face niste scaune absolut dementiale. Desi e posibil ca modelul asta de scaun sa se foloseasca si in alte regiuni ale tarii, eu n-am mai vazut asa ceva, asa ca le-am botezat "scaune de bistrita". Suna bine, ca brand, nu?

Dupa ce m-am uitat pe fotografii, curios, am cercetat un pic piata scaunelor. Am gasit doar la Dedeman taburete simple de lemn. Doar ca:

• *taburetele Dedeman sunt fixe, nu pliante
• *taburetele Dedeman sunt din lemn de brad, nu de stejar
• *taburetele Dedeman nu sunt pictate
• *taburetele Dedeman costa 59 de lei bucata, nu 35

Deci oamenii astia, cu dizabilitatile lor, fac nu doar un produs cool, ci si cu un bun raport calitate-pret. Buuun, un brand are nevoie de asa ceva, ca sa creasca.

Va mai ofer o perspectiva: daca nu vand scaunele alea mai urate, mai proaste si mai scumpe, magazinele Dedeman tot o sa vanda cazi de baie, ciment, scanduri, cuie, covoare, detergenti, becuri, etc. In schimb, oamenii speciali de la Bistrita pot face si pot vinde doar scaune si asta e singura lor sursa de venit asupra caruia au controlul, nu ca mizeriile de ajutoare financiare care vin de la statul roman. Si-au asumat cu luciditate ca singura sansa de trai decent vine chiar din mainile lor si o astfel de atitudine trebuie sprijinita intotdeauna.

N-o sa va indemn pe toti sa va cumparati scaune de Bistrita. Dar daca aveti de gand sa cumparati asa ceva in vara asta, pentru bucatarie, pentru curte sau pentru casa de la munte, faceti achizitia ca niste oameni cu scaun la cap: cumparati-va niste scaune ieftine, rezistente si frumoase. Poate chiar astea. Eu, de exemplu, stau la bloc, nu la casa, si am deja prea multe scaune, pe care le tin unul peste altul. Dar ceva-ceva tot pot sa fac. Pot sa folosesc blogul asta, al carui server a rezistat la sute de mii de afisari pentru cauze mai putin nobile. Si mai pot sa fac si sa cresc, pana cand oamenii de la Bistrita vor invata (de la Claudia) s-o foloseasca singuri, asta:

facebook.com/scaunedebistrita

Nu cucuveaua mov, nu ordonanta 13, nu nimic! Aceasta, si nu ce a facut valuri pana acum, in 2017, este cea mai importanta stire din acest an. Nici nu e stire de fapt, e o adevarata revelatie, pentru ca pune in fraze logice ceva ce sta sub nasul nostru de 16 ani si de care n-am fost niciodata pe deplin constienti. Pana azi.

Stirea spune ca daca un patron ofera cuiva un salariu de 3.000 de lei net, plateste taxe de 2.300 de lei. In schimb, oferind acelasi salariu net de 3.000 de lei unui angajat, statul plateste taxe de doar 1.300 de lei. Daca n-ati inteles, scriu asta altfel: in Romania e legal ca statul sa dea o mie de lei, la negru, unui angajat.

Deci unui patron i se impoziteaza cu 43% cheltuiala cu salariatii, iar autorul regulii beneficiaza de un "impozit" similar de doar 30%. Asta inseamna ca regula nu e regulă.

Asa se strang banii in Romania: 1,2 milioane bugetari x 30% versus 3,1 milioane de angajati la privat x 43%. Si cand scartaie treaba, fiscul se arunca tot asupra celor supraimpozitati. Asta in conditiile in care angajatorul si angajatul din sectorul privat sunt cei care fac PIB, nu bugetarii. Tot ei sunt cei ce trebuie sa munceasca bine non-stop, nu ca bugetarii care pot s-o frece la marele fix daca au fost pus pe post de vreun cumatru cu functie la partid. La privat vin periodic ANAF si inca vreo 30 de organisme de control, iar la stat nu se duce decat Curtea de Conturi la un an dupa ce bugetarii au tocat banii aiurea. Raspunderea materiala la privatul care a gresit sau a furat este urmarita de stat pana la a saptea spita din neam si la ultimul borcan de zacusca al bunicii, pe cand bugetarilor li se sterg greselile cu niste bureti grosi, facuti tot din bani. 

Nu ca nu e corect. E de #rezist.

Pentru ca fara oamenii astia, din zona privata, Romania e un doar un zombie. Are cap, maini, picioare, dar se misca fara rost, ca orice mort viu din orice film prost. Nu stiu cat e povara fiscala cu angajatii, in alte state, si nici nu ma intereseaza. Vreau doar ca obligatiile fata de banii statului roman sa fie la fel pentru toti, inclusiv pentru stat. Vreau alta paradigma in locul acestui veritabil furt de drepturi. Mai da-le in pula mea de drepturi, sporuri si alte cacaturi neimpozitate pentru bugetari. Sau lasati-le asa, dar permiteti fix acelasi lucru si pentru angajatii din mediul privat. Si stiti de ce? Pentru ca rata la Flanco e la fel, kilowatul costa la fel, medicamentele copilului costa la fel si pentru bugetar, si pentru angajatul din zona privata, si pentru patronul acestuia din urma. Forma asta de discriminare financiara trebuie sa dispara.

Din pacate, oamenii de business sunt prea dezbinati si n-o sa-i vedem, prea curand, unul langa altul, in Piata Victoriei. Nu-s uniti nici cat minoritatile sexuale, sa ceara societatii drepturi civile dedicate ocupatiei lor, de creatori de PIB. Sper, insa, sa aud de un demers in sensul corectarii anomaliei prezentate de mai sus. Sau de mai multe. 750.000 de firme (atatea sunt in Romania) pot insemna si 750.000 de emailuri, si 750.000 de chemari in judecata, si 750.000 de voturi....

Felicitari sincere baietilor de la riscograma. Mi-ar fi placut mult de tot ca ASTA sa fi fost o stire scrisa de mine, cand scriam stiri.  

PUBLICITATE

Am un anunt important de facut: daca vreti sa va duceti la film, nu va duceti la Kong. Am facut-o eu, aseara, ca sa scap din incercuirea Frumoasei si Bestiei si acum regret fiecare minut de difuzare. Daca nu eram insotit de o copila senzationala, cu care am ras cel putin jumatate de film, m-as fi enervat ingrozitor. Este un film extrem de prost, genul ala, facut de niste cretini incapabili sa creeze o fictiune logica.

Pe scurt, Kong este povestea unei maimute inalte ca gardul si proaste ca bradul. Este ultimul din specia lui (pentru ca parintii lui au fost ucisi de un monstru) si n-are pula. Serios, probabil ca producatorii filmului au vrut sa accentueze imaginea ultimului din specie si i-au taiat pula. Kong sta pe insula aia, astenic si furios ca orice impotent, si, cum nu-i convine ceva, cum face scandal. Asa face si cand vin americanii, cu vreo 10 elicoptere, conduse de cei mai prosti piloti din lume, care zboara doar la inaltimi la care maimuta cretina le poate lovi cu pumnul. Logic, le loveste pe toate, si ca in orice film cu elicoptere, din impacturile cu solul scapa vreo 20 de oameni. Multi fara o zgarietura.

In momentul acela Kong incepe sa sufere de orbire. Da peste tot de oamenii aia, dar nu-i vede. Probabil ca si populatia bastinasa, care se crede aparata de Kong, e in aceeasi faza de invizibilitate. Vede insa alte creaturi. Un paianjen cat o macara, un muflon cat un paianjen, cu ochii cat o masina, dar caruia ii intra in ochi muste de-astea, de marimi normale, si... atentie mare - o caracatita de apa dulce. Mare si proasta si aia, pare ca vrea sa-l futa pe Kong, nu sa-l omoare.

Daca va duceti, nu ratati tipa. Ea e personajul principal. Daca la inceputul filmului arata normal, de la jumate incolo tricoul se micsoreaza si isi schimba sutienul, astfel incat talia si sanii sa-i fie puse in valoare. Cea mai tare faza e aia in care are un moment de empatie cu maimuta, care ... nu conduce la nimic! Nici tipa nu face ceva anume. Doar la final reuseste sa arunce o bricheta aprinsa care nu s-a stins in 50 de metri de traiectorie balistica (evident, acum vreau si eu o bricheta de-aia!), si sa tinteasca perfect cu un pistol de semnalizare, desi arma aia nu poate face asta.

Batalia finala, cu monstrul cel rau, este de concurs, nici nu stiu de ce am ras mai mult. De tocilarul ala, proaspat iesit din laborator, care schimba benzile la mitraliera cu dexteritatea unuia din trupele Seal... De norul ala de napalm care nu dogorea, dovada ca soldatii se uitau relaxati la el de la 3 metri... De maimuta care ba avea o rana la mana, ba nu o mai avea... Pe scurt: am ras la aproape fiecare faza. Iar monstrul cel rau.... Au tras astia in el cu aruncatorul de flacari si cu mitraliera de companie si n-a avut nimic, dar cand i-a tras tipa o racheta de semnalizare in gat, era s-o omoare.

Adaug si ca toti tipii din film, desi sunt prezentati ca niste duri ai razboiului din Vietnam, sunt epilati si pensati, iar maimuta nu e, desi, tinand cont de lipsa de pula, i-ar fi stat chiar bine...

publicitate

V-ați gândit vreodată cum obțin televiziunile perlele elevilor din lucrări? Ca azi, de exemplu? Examenul s-a terminat la 12, iar cinci ore mai tarziu deja era plin, in toate jurnalele de stiri, de perlele elevilor. Nu e cam repede, tinand cont ca intai se inventariaza lucrările, se stocheaza, se impart spre corectare?

De fapt, televiziunile nu le obtin. Le inventeaza. Toate televiziunile din Romania, de la infama RomaniaTV pana la virgina de Digi24 difuzeaza, de fapt, acelasi cacat jurnalistic fabricat in redactie, suta la suta fakenews. Am curaj sa provoc orice televiziune sa-si transparentizeze metoda de obtinere a perlelor, intr-un pariu pe ce miza vor ele. Pentru ca n-o sa vrea sa tina pariul.

Iar cacatul asta de stiri fac rau. Transmit mesajul ca urmeaza o generatie de degenerati. Copilul tau se teme sa mai fie creativ, sa nu-si vada "perla" la tv. Iar tu te vei bucura de un fals sentiment de liniste, desi copilul a luat doar nota 5 la evaluare, ti se pare bine, nu rau, dupa ce vezi la stiri ce oligofreni sunt alti copii. 

Perlele elevilor, asa cum se vad ele la tv, reprezinta unul dintre cele mai simple si elocvente exemple de distrugere a constiintei colective prin manipulare si de folosirea massmedia fara discernamant.  Dar pentru ca perlele alea cretine te fac sa te simti foarte destept, si tu tinzi sa le validezi ca fiind reale. O faci fara sa te intrebi cine pula mea a incalcat toate regulile si risca puşcăria (lucrarile copiilor au caracter confidential pana se afiseaza notele) si le-a dat presei. Si cum s-a facut asta la nivel centralizat intr-un moment in care centralizarea nu a avut inca loc. Doar stai in fund si razi ca boul, la tv, halind o informatie alterata, dar fara sa o mai treci prin filtrul propriu. E momentul ala când te-ai cacat pe bruma de spirit critic pe care o mai ai. Mai ai să-ți cumperi un salam Caroli cu 90% carne (not!) şi sa dai din coadă, ca o vită ce eşti.

Logic, stirile astea nu apar in aplicatia pulii de identificat stirile false. Ca asa e aplicatia aia facuta: corect! Nici Tolo nu scrie despre ele. Nici Tapalaga, nici Gadea. Nici Guran, nici Mandruta, nici Ciutacu, nici prea(ne)cinstitul de Prelipceanu, nici Andreea Pora, nici Radu Tudor. Pentru ca lor le convine sa fii o vita cu carte de identitate. Cat timp stirile nu-s naspa cu politicienii lor - nu-s false.

cărțile mele sunt pe

https://bogdanstoica.ro/shop 

la fiecare din ele primesti un discount pe 

https://kolectionarul.ro/

daca esti din Prahova sau din Bucuresti, iti recomand si

http://piataprahova.ro/