Imagineaza-ti ca ai de ales. Ai de ales intre tipul de la ANAF care vrea sa-ti futa o amenda de 10.000 de lei pentru ca n-ai platit TVA-ul si furnizorul pe care-l doare'n pula ca ca nu ti-ai luat banii de la client si nu mai ai cu ce plati TVA-ul. E cam nasol momentul, nu? E ca si cum, fiind un tip profund religios, ai de ales intre o partida de sex oral si una sex anal in care trebuie s-o iei, nu s-o dai.

Eu, de exemplu, ca om de afaceri, mi-am luat-o prin toate gaurile.

• Am facut cu un amic un bistro atat de dragut incat era sa dorm pe strada dupa trei luni.
• I-am facut unui client vreo doua sute de mii de pliante gresite din cauza lui, pe care, sa vezi chestie, n-a vrut sa mi le plateasca, pentru ca n-aveam contract.
• Am cumparat pe firma o masina in conditii atat de proaste incat a fost aproape imposibil sa o inmatriculez.
• Am platit o amenda de 5.000 de lei pentru ca n-am stiut sa o contest.
• Numai un politist de treaba, care a crezut in inocenta mea, m-a salvat de cazierul aferent unei infractiuni economice grave pe care nici nu stiam ca o savarsisem.

Am gresit si in sens invers: am ezitat cand nu trebuia, nu am dezvoltat echipa cand trebuia si azi, in loc sa fiu tipul cu o suta de zile de vacanta pe an, platite de cele 45 de site-uri care fac bani singure, sunt tipul cu un blog si cu 70 de domenii punct ro pe care nu le mai stiu. Daca a fost un moment de dezvoltare in digital, l-am ratat cu brio, desi am fost in digital chiar de la inceput. Asa ca, daca as putea da timpul inapoi si mi s-ar cere 300 de euro pentru abilitatea de a anticipa toate problemele astea, as plati 310 si as cere un loc mai in faţa.

Faza e ca in 2004 nu stia nimeni nici pentru el cum se face un bussines corect, dar sa-mi si spuna mie... 

Tu, spre deosebire de mine, ai oportunitatea asta. Costa 300 de euro si se numeste StartUp Your Life. 

E o tabara de business, cu u numar limitat de locuri, care te va trece, in trei zile, prin tot ce e important pentru un antreprenor aflat la inceput de drum. Sa faci un PFA sau un SRL? Sa faci afacerea acasa in bucatarie si pe balcon, sau sa cauti un spatiu potrivit? Sa cumperi un soft sau sa te bazezi pe tanti Felicia si pe tabelele ei scrise cu pixul? Sa pui fly-ere in cutiile postale ca orice bou, sau sa inveti sa folosesti reclamele facebook si google? Sa dai share ca un disperat unei postari proaste sau sa inveti cum sa devii simpatic pe net fix pentru acei oameni care au nevoie de tine? Plus partea aia, de care iti e atat de frica: stii sigur ca daca ai avea utilajul X ai da lovitura, dar tipul de la banca nu intelege nimic din ce-i spui pentru ca nu vorbesti pe limba lui iar de fondurile europene nu te poti atinge pentru ca nu intelegi nimic.

Na, ca m-am enervat din nou, realizez ca tabara asta chiar mi s-ar fi potrivit de minune. Eu am gresit modelul de firma, fiind platitor de tva desi nu era nevoie. Primele doua sedii le-am ales gresit. Am avut si contabilul gresit la inceput. N-a stiut nimeni de mine, vreo doi ani, atat eram de ocupat sa investesc gresit in imagine. Promovare online nu stiu nici acum #bythebook, actionez intuitiv. Iar de discutat cu banca sau cu agenţiile de fonduri europene... cand faci atatea greseli pe firma, astia nu stau de vorba cu tine.

Asa ca,daca ai o idee de afaceri, daca ai pornit o afacere ca o vita ignoranta, daca tocmai ţi-ai prins urechile intr-un business in care ti-ai bagat aproape toti banii, daca ţi-ai dat seama ca nu intelegi ce fac concurenţii tai pe net, daca esti unul dintre cei care fac coada la Registrul Comertului zilele astea, facand o firma doar ca sa iei fonduri, fa-ţi socotelile si inscrie-te AICI. Ai fi un fraier sa n-o faci. De 300 de euro primesti nu doar sfaturile unei superechipe, ci si casa/masa timp de trei zile, undeva la munte. Ca s-a mai intamplat o data, in iulie, iar feedback-ul a fost de exceptie, din ce-am vazut eu pe facebook. Ia toata povestea asta ca pe o investitie, nu ca pe o cheltuiala. Cheltuiala e cand iti iei un telefon scump doar pentru ca au si ceilalti, sau cand dai banii pe un DSLR desi nu stii sa faci fotografii. In cazul meu, cheltuiala a fost atunci cand am dat 1.600 de lei pe o imprimanta la care refill-ul costa 2.000 de lei, futu-ţi morţii ma-tii, HP!

Prezentarea taberei e aici (vezi ca sunt doar 25 de locuri disponibile). Trainerii sunt aici. Inscrierea se face aici.

Nu ca m-am saturat... Adica, stiu exact ca facebook este tara cu cei mai multi prosti din lume, si nu scriu asta ca sa ma justific in fata lor, ci pentru ceilalti. Pentru acei oameni care au potentialul sa faca fotografii incredibile cu telefonul, dar au senzatia ca e ceva foarte greu. Or, nu e deloc. Trebuie doar sa faci fotografii, cu pasiune sau cu tenacitate, la orice iti suscita interesul, si o sa descoperi singur secretele acestei ocupatii. 

Cat despre fotografia de mai sus, discutata si contestata deja pe cateva grupuri de fotografie... Nu, nu e facuta pe o bucata de sticla pe care am asezat picaturi de apa. Nici nu e facuta in photoshop, eu nu am asa ceva nici pentru fotografiile facute cu nikonul, religia mea spune ca numai o fotografie proasta are nevoie de photoshop sau lightroom. E facuta pe bune, intr-un mediu banal, cu un telefon banal, in conditii de iluminat banale. Poti sa o faci si tu. Uite cum:

• Cauta, prin orasul tau, o fantana arteziana cu jeturi multiple. Una circulara e mai buna decat una rectangulara.
• Asteapta sa vina seara, iar lumina soarelui sa vina mai de jos, aproape orizontal. O sa ai nevoie de ea.
• Roteste-te in jurul fantanii (de-aia e mai bine sa fie una circulara) pana sa ai jeturile de apa ale fantanii intre tine si soare.
• Porneste camera telefonului si concentreaza-te.
• Cauta-ti un punct de statie bun, comod. Ideea e sa nu ai in cadru altceva decat stropi de apa si cerul cu soarele ca fundal si sa rezisti in pozitia aia cateva minute. 
• Incepi sa faci fotografii si rafineaza pozitia. Eu am stat foarte aproape de locul in care jeturile de apa verticale se curbeaza iar apa cade in fantana, pentru ca voiam sa prind o forma anume.

• Evident, erau prea multe jeturi in poza asta. Eu aveam nevoie doar de doua, asimetrice...

•  
• Ceva mai bine, nu?

Am tot miscat telefonul si mi-am mai schimbat pozitia pana cand am ramas cu doar doua jeturi in cadru. Sa obtin fotografia finala a durat doar cateva minute, dar banuiesc ca pentru unii pot fi foarte lungi. Eu, de exemplu, sunt obisnuit sa ignor rumoarea din jur, dar tu te-ai putea rusina ca lumea se uita fix la tine, cum te intinzi spre un jet de apa. 

Uite poza pe care mi-am dorit-0, in forma originala, asa cum a iesit din camera telefonului. 

In forma ei finala, cea pusa pe net, am taiat cladirea din dreapta si am rasturnat imaginea.

 Si gata. Am o inima facuta din picaturi de apa, intr-o pozitie ireala, care-i face pe prosti sa creada ca imaginea e trucata.

Nu e, dobitocilor. Zilele astea o sa faca o fotografie similara si o fetita de 10 ani, din anturajul vostru. Cum la ea n-o sa puteti urla: "jegoaso, faci trucaje ca sa te dai fotograf bun, huo, futu-ti mortii ma-tii", o sa simtiti nevoia acuta sa va canalizati ura asta stupida chiar asupra voastra. Perfect! Aveti grija ca, pentru un efect ireversibil, venele se taie pe lung. Retineti si ca un cuter costa doi lei si se gaseste peste tot. Daca n-ai doi lei, imprumuta-te, trimit eu banii, dupa, familiilor voastre. Si sa nu incepeti cu protestele, nu e nimic scandalos in mesajul asta, pentru ca voi sunteti deja morti pe dinauntru, doar faptul ca va miscati bratele si scoateti sunete impiedica societatea sa va ingroape.

In decembrie, sustin doua workshop-uri de fotografie cu telefonul, in Ploiesti si Bucuresti. Ai toate detaliile AICI.

DISCLAIMER: Acest text nu este publicitar; Loft, organizatii conexe Loft sau concurentii Loft n-au platit pentru aparitia lui. Nu este vorba nici despre vreun barter, nu m-am dus / nu ma voi duce in acel club la consumatii moca. Iar la consumatii platite nici atat, eu sunt genul care ar da 500 de lei pe o sticla de vin foarte bun numai daca tipa care vine cu sticla este foarte misto si mi-ar suge si pula. 

Ce se intampla cu Loft, zilele astea, era previzibil, daca nu cumva este etapa culegerii roadelor unei campanii de PR extrem de bine facute. Loft a devenit Sodoma si Gomora presei inca de acum vreo luna, cand au inceput stirile cu miile de oameni de pe lista de asteptare a clubului, care vor bratari de acces. Asta dupa ce se vandusera deja cateva mii. Si daca fenomenul Loft poate parea multora o chestie misterioasa, de neinteles, totul e de-a dreptul banal daca iti relaxezi un pic cortexul atacat de cliseele din presa si gandesti cu capul tau:

• De ce vor bogatii sa fie vazuti in Loft? Pai unde ai vrea sa-si doreasca sa fie vazuti? In fata blocului, la un gratar intre vecini? In parcare la Cora? La Gura Diham?
• De ce vor toti pustanii sa-si dea check-in in Loft? Pai unde ai vrea sa o faca? Ce poate fi mai atragator pentru un copilandru decat proximitatea unor teancuri de bani, masini de lux si femei frumoase?
• De ce Loft, si nu alte cluburi, ce-are Loft asa special? N-are. Efectul a aparut fix pentru ca la Loft accesul depinde de posesia bratarii. E doar cliseul "serie limitata", care-ti sugereaza ca merita sa faci parte dintre "cei alesi". Bratari au si alte cluburi, dar nimeni n-a facut din ele un must cum a facut-o Loft.

Gandeste-te si ce e asa rau ca unii oameni se imbata in Loft? Cu ce e betia lor mai rea decat a ta? Doar pentru ca pe ei ii costa mai mult? De ce un tip plin de bani nu poate sa bea pana vomita, iar tu ai voie sa faci asta? De ce nu pricepi ca tu si un cocalar de bani gata sunteti egali in fata unei sticle de vin exact ca in fata urnei de vot? Cat despre banii care curg in valuri in Loft.... sa mor daca vad vreo problema in asta. Nu e vreo escrocherie la mijloc, clientii Loft chiar sunt mandri ca platesc pe o sticla de sampanie cat pe o masina, basca banii dati pe bratari (la cateva sute de lei bucata, nu e greu de calculat ca Loft Mamaia a incasat doar din bratari peste o suta de mii de euro si sambata, si duminica, si, cel mai probabil, o sa faca incasarile astea in fiecare seara de weekend din aceasta vara). 

Nu discut aici despre calitatea bauturii, despre cat de frumos e localul, cat de mare e adaosul comercial, cat din incasari sunt fiscalizate, ci doar despre succesul antreprenorial de la Loft. Ca asa e normal in business, sa nu faci fapte bune, ci bani. Cat priveste perspectiva etica, ce face ownerul de la Loft nu este mai scandalos decat ce face Raiffeisen Bank cu contractele sale de credit in franci elvetieni, sau ce-a facut Microsoft vanzand cate 3-4 licente de operare la fiecare computer din administratie. Asa ca toata atentia acordata acestui club de catre mass-media este pur si simplu gresita (ca sa nu-i zic bolsevica, sunt demonizati de-a valma oamenii cu bani), in timp ce in Romania exista entitati economice care fac muuult mai mult de o suta de mii de euro pe zi din afaceri neetice, netulburate de nimeni.

Plus ca eu cred ca Loft genereaza o droaie de efecte pozitive pentru tara asta:

• Loft strange la un loc oameni destul de antipatici, care astfel nu mai polueaza cu prezenta lor locurile misto.
• Loft ia bani multi din buzunarele acestor oameni naspa, iar impozitele pe prostie si pe grandomanie sunt binevenite intotdeauna.
• Loft face o droaie de straini sa-si cheltuiasca banii aici, in hoteluri, carciumi si in pizde romanesti.
• Loft face sa se vorbeasca despre Romania si pe alte teme decat coruptie si mecanisme publice penibile.
• Fiscul nu reuseste sa ia banii persoanelor care ii obtin din afaceri ilegale. E, uite ca Loft reuseste!

Asa ca lasati Loft in pace, va rog. Loft este bun. Daca exista un cuvant care poate face ca Mamaia sa ia locul Ibizei, in mintea europenilor dornici sa-si sparga banii pe bautura si femei, cu toate avantajele care decurg din asta, cuvantul ala va fi "Loft", nu "Ministerul Turismului". Eu vreau chiar să-l felicit pe ownerul Loft pentru campania de PR din aceste zile. Să o faci şi pe mama să afle ce e Loft, fără ca tu să cheltuieşti un leu, ba dimpotrivă, încasând câteva sute de mii de euro de la Lotul Național de Cocalari si Lotul National de Boli Venerice, mi se pare foarte mişto.

ceva de amenajat loft-ul de acasa

ceva de citit in loft-ul de acasa.

Da, scriu din nou de Alina de la 5togo. Nu pentru ca arunca cu euroii in mine, ca nu e fata lui Salam. Nici pentru ca-s gay si am facut un barter, sa-mi faca unghiile de la picioare doi ani de-acum incolo. Doar asa, for fun, ca m-am distrat de minune vineri, la Paint Atelier. Adica m-am enervat ingrozitor, dar mi-au iesit cadre misto.

Paint Atelier este salonul de (cosmetica? beauty? unghii? muci? .... and shit) al Alinei Anghel, tipa care detine cafeneaua 5togo Ploiesti. Este cumva peste drum de London,  pe B.P. Hasdeu, spre sud, in aceeasi curte cu un afterschool, intr-o casa de-aia veche si misto, cu camere inalte si o curte plina de verdeata.  Intri in curte, pe poarta fara nici o firma (Alina, e musai sa pui ceva) urci niste trepte pline de flori si ajungi in spatiul format din doua camere, facute "la alb" de Catalin, un amic de-al Alinei, si decorate cu bani putini si creativitate multa. Am fost vineri, sa fac niste fotografii. A fost prima oara cand am asistat la niste proceduri cosmetice, iar experienta a fost... cum sa zic... tulburatoare.

Adica am ras eu, am incercat niste glume, dar n-ai cu cine. Cand e vorba de unghii si de gene, fetele se poarta de parca este ceva extrem de important. Si asta nu pricep: nu m-a cucerit nici o tipa cu genele ei. Nu mi s-a intamplat sa stau asa, beat, relaxat, cu cotul in scrumiera, fermecator adica, tipa sa aiba niste craci interminabili, care incep pe scaunul ei si se termina cu pantoful cu care-mi mangaie pula pe sub masa, printre sticlele de vin i se vede decolteul perfect, dar eu sa nu vad si nu simt nimic, pentru ca sunt fascinat de genele ei. Nici n-am intors capul niciodata pe strada, dupa vreo tipa, zicandu-mi: "sa-mi bag pula, ce unghii perfecte are aia, ce mi-ar placea sa i le fut un pic!". Din perspectiva mea, ce-a facut Alina la Paint Atelier e un salon despre nimic, pentru nimic. Pe de alta parte, e clar ca sunt bolnav psihic, sau am probleme de estetica. Ca daca erau toti barbatii ca mine, nu exista nici un salon, si uite, doar in Ploiesti sunt vreo suta. Si aici intru in alta dilema? De ce dracu' a intrat Alina pe o piata atat de agitata, cu o concurenta atat de mare?

"Cand am terminat-o cu ingineria, ma gandeam fie la o cafenea, fie la un salon. Chestia asta, cu gene si sprancene, a fost hobby-ul meu. Am si lucrat, in cateva locuri, ca sa mai castig un ban, am facut si niste cursuri, destul de scumpe dealtfel, dar n-am avut bani si timp sa pornesc ambele afaceri in acelasi timp. Si acum, dupa un an de 5togo, dupa ce am pus lucrurile la punct la cafenea, am zis sa fac eu salonul de beauty in care mi-ar fi placut sa ma duc. Nu un apartament de bloc convertit in salon, cu atmosfera de salon, cu scaune speciale, ci un loc intim, dragut, cu fotolii comode, cu lumina misto, unde sa vina fetele sa petrecem timp impreuna la o cafea si la o barfa mica, sa ne simtim bine ca acasa la una din noi. Si cand am gasit spatiul asta..."

Eu n-am fost in multe saloane de beauty, nu stiu sa fac diferenta. Dar trebuie sa recunosc si eu ca Paint Atelier arata mai mult ca un living de pizda misto decat ca interioarele pe care le vad prin reclamele altor saloane.

Daca m-ai pune pe mine sa-mi fac unghiile, ar dura un minut. Ei bine, procedura din imagini a durat vreo ora. Noroc ca ma pricep, m-am prins imediat ce se intampla... E fix ca la o tinichigerie-auto: degresat, sablat, indreptat, dat stratul suport, apoi stratul final. Tinichigiul si soferul au discutat toate detaliile, de la sursa vopselei, la nuanta, model de aplicare, au studiat suprafetele vopsite in cautarea defectelor, au retusat ce era de retusat, timp in care eu simteam ca se scurge viata din mine, inutil. Sa mor daca pricep de ce se face tot efortul asta, clienta parea misto, probabil ca orice tip ar iesi cu ea in oras ani de zile fara sa se uite cum are unghiile...

In partea cealalta, Alina pune gene altei tipe. Asta desi tipa de pe pat venise cu niste gene de-acasa, nu era cheala la ochi. N-am intrebat ce facea exact acolo, daca intai i le-a scos pe alea naturale si i-a pus altele mai lungi, sau daca a bagat gene false in genele naturale ale tipei, cum se baga implanturile de silicon in sani. Am aflat insa ca nu toti oamenii au genele la fel, la unii-s drepte, la altii ondulate. Asta a fost interesat, recunosc. Prima oara cand o sa dau de o tipa misto cu genele crete o sa am un pretext de conversatie. Gen "nu cred ca-s asa de la natura, ia sa vedem pe unde ai ascuns tu bigudiurile alea mici si misto cu care le-ai facut...". Alina face si microblading, adica ceva pentru tipele care n-au sprancene. Apropo: nu vreau sa stiu cum ajunge o tipa, in mod voluntar, sa ramana fara sprancene.

Altfel, salonul arata misto, o zic toti/toate cei/cele care-i trec pragul. Nu pot sa-l laud excesiv, pentru ca o parte din lucrurile de-acolo vin din magazia mea, iar la serviciile oferite (manichiura, pedichiura, gene fir cu fir si microblading) nu ma pricep.

Paint Atelier e in Ploiesti, pe Hasdeu 18. Programarile se fac la 0752016888. Poze cu salonul gasiti pe facebook. 

Au fost Zilele Ploiestiului. Cu concert, cu jocuri, cu terase, cu tarabe. Tarabele pulii, evident. Nu pricep nici mort cum se face cacatul ala de caiet de sarcini, de in fiecare an vin vanzatorii de camasi China, papusi China, papuci China, bratari China si mileuri China. De ce mortii ma-sii nu facem Zilele Comertului cu Produse Chinezesti, macar sa stim o treaba? Ma rog... Nervos dupa o singura tura printre tarabele pulii, am sunat-o pe Vera. "Cand mai faceti targ?". "Joi", a venit prompt raspunsul. M-am linistit si joi, la prima ora, am dat o tura. Fetele erau deja acolo.

Vera e prietena Gabrielei si le cunosc pe amandoua de pe cand nu se nascusera multi dintre cititorii mei. Vera era PR la o companie mare de comunicatii, iar Gabriela lucra in administratie. In 2012 le-am intalnit, impreuna, la una din primele editii ale Targului cu Bunatati si tin minte ca am cumparat atunci un pepene murat de-am scris pe blog... Am scris si in 2013, cand fetele m-au bagat intr-o criza vestimentara cu cea mai buna sunca mancata vreodata care n-a fost preparata si afumata de tata. De fapt, daca stau sa ma gandesc, cred ca am cumparat cate ceva de la fiecare editie a Targului cu Bunatati din Ploiesti (si de la cateva editii desfasurate la Campina, ca fiicei mele ii place mult orasul ala). Si am zis sa va spun si voua sa mergeti la targ. Asa, pe fata. Nu in calitate de bloggerul si influensarul vietii, ci in calitate de mancator autorizat de chestii bune si detestator autorizat de alimente de magazin.

Nu stiu voi, dar eu ma simt otravit si in Mega, si in Carrefour, si in Cora si in Lid. Nu mananc mezelurile, nu suport branza, rar gasesc smantana care-mi place, rosiile n-au gust, ardeiul nu ustura, carnea pocneste in tigaie de zici ca e din plastic... Daca as putea, m-as lasa infiat de niste tarani, numai sa-mi trimita mancare cu gust din gradina si din bucataria lor. Cum asa ceva nu se poate, am ajuns sa vanez tot timpul prin magazinele si targurile de producatori. Si sa vezi chestie: cateodata, muia pe care mi-am luat-o a fost egala sau mai mare cu cea din magazine. Acum sunt deja satul de taranii care vand fructe cumparate de la Metro, de tiganii care aduc branza de la bulgari, isi pun un clop pe cap si se dau oieri din Marginimea Sibiului, de falsii macelari cu sunca si pastrama cumparate de la Selgros sau de mizerabilii care pun niste prafuri peste 15 kile de carne si fac 60 de kilograme de carne tocata (cifrele sunt pe bune, o sa revin).

Nu mi-am luat niciodata teapa la Targul cu Bunatati si Dichisuri. Niciodata, da?

Stiu ca si alte firme fac targuri in fata Halelor Centrale din Ploiesti. Tot cu "producatori" si cu "traditional" in coada. Fugiti, daca nu vedeti ca scrie pe undeva, pe vreun panou, "Targul cu Bunatati". Repet: va spun asta in calitate de consumator, nu de scriitor citit de multi. N-am facut-o niciodata pe jurnalistul cu javrele alea care vand false produse traditionale, desi ma tenteaza s-o fac. In schimb, am ales sa le promovez pe fetele astea misto, care organizeaza targul asta misto. 

"Noi lucram cu oameni foarte simpli. Foarte. Noi ii convingem sa vina cu produsele, noi le obtinem toate avizele si tot noi avem grija de ei. Am avut o data un cioban, venit cu niste branza. Mi-a zis ca are unde sa doarma si l-am gasit dormind pe iarba, in parc, complet relaxat. Evident ca nu stia ca nu ai voie sa dormi asa, in orase. Bine ca l-am gasit eu si nu politia, ca ii dadeau o amenda pentru vagabondaj, pe care, probabil, as fi platit-o tot eu, sa nu-l pierd".

Asta e Vera. Nu ma mir deloc ca imi povesteste acest episod, isi cumpara de fiecare data cantitati mari de branza. Gabriela, in schimb, ca o vegetariana ce este, e pasionata de zacusca. Prietene din facultate. Vera are studii de Drept si 15 ani de PR in spate. Gabriela a terminat Administratie Publica si a condus diverse entitati dedicate IMM-urilor. Satule sa le faca altii programul, au luat-o pe cont propriu. Prima editie a Targului cu Bunatati a avut loc pe 1 aprilie, fetele rad si acum cand isi aduc aminte ce "destepte" au fost. Pana acum, au facut cateva zeci de editii ale acestei adunari de producatori autentici. La Breaza, Buzau, Campina, Ploiesti si Sinaia. Asta desi nu le-a fost usor. Autoritatile nu le sprijina mereu, in sensul ca nu le spun din timp daca le pot da spatiul public dorit, sau le ofera acelasi teritoriu unde au venit si niste falsi producatori, iar locul ala capata o faima proasta. Au avut probleme si cu participantii, pentru ca atrasi de brand au venit si unii d-aia, pusi pe inselat sau pe vandut cacaturi din China. "Acum, insa, am ajuns in faza in care toti se stiu cu toti, noi doua ii stim pe toti si oferim cumparatorilor numai produse autentice. N-am mai dat pe nimeni afara din Targ de cativa ani", povesteste Vera. 

Cine/ce vinde la Ploiesti, anul asta, la Targul cu Bunatati:

• baietii cu magiunurile si dulceturile de Topoloveni
• nea Bangala de la Fundata, faimosul, ala care a primit premiul pentru Produsele Traditionale ale Anului 2014 (cumparat!)
• un nene-macelar de la Arges, care vine si cu produse din carne, dar si cu miere din stupina proprie (cumparat!)
• niste super-orientati, celebri si ei pe net, care fac doar baclava 
• un alt producator de branzeturi, tatal unui preot faimos din Bistrita (cumparat!)
• firma aia de ceaiuri sanatoase, de la Bacau, am uitat cum ii zice (cumparat, pentru mama)
• bijuterii facute manual din portelan cu aur si argint coloidal (cumparat una bucata inimoara, pentru o amica disperata dupa inimioare, si revin cu M, sa-si aleaga ceva)

Sa va luati si copiii, ca fetele au dat-o in diverse. Mai exact, in ateliere de handmade, magneti, quiling. Pentru copii. Moca, sub sloganul "fara tableta, telefon si calculator". Eu va recomand ziua de sambata, cand atelierele se tin nostop, de la 10.00 la 15.00, cate o jumatate de ora. Copiii o sa faca lumanarele, decoratiuni din hartie, ciucuri traditionali, bratari la gherghef si o sa plece cu ele acasa. Moca, cum ziceam.

Pe facebook, Vera si Gabriela pot fi gasite aici. Targul cu Bunatati si Dichisuri va fi deschis de joi 25 mai pana sambata 27 mai in parcul din fata Halelor Centrale. Sa va duceti, da? Sfatul e valabil si pentru bucuresteni, ca mancare mai de plastic ca la Bucuresti n-am vazut niciodata...

#fuckcarrefourcoralidlkauflandprofibillapennyauchan

Din capul locului vreau sa spun ca mi s-a parut o idee minunata ca trei milioane de oameni, astia din Coalitia Pentru Familie, s-au unit sub steagul unei idei. Ca ideea e o tampenie e mai putin important. Genul asta de organizare, insa, este salutar. Doar asa ceva ne mai poate scoate din cacat. Intr-o tara in care si mitingurile, si oamenii detestati de cei care participa la mitinguri sunt controlati si potentati de aceleasi servicii si grupari, doar lupta pe baza de lege mai poate aduce interesul public pe masa guvernantilor. Va dau un exemplu: daca cei 600.000 (not!) de participanti la mitingurile din Piata Victoriei ar fi semnat, in seara aia, pentru aceeasi idee, am fi avut o initiativa legislativa, nu doar cativa terra de poze cool pe net. 

Trebuie sa recunosc, de asemenea, ca eu nu sunt de acord cu casatoriile intre persoane de acelasi sex. Mi se pare o tampenie sa acorzi drepturi civile pentru niste preferinte sexuale. Ca maine-poimaine mi se pare foarte sexy masuta mea din sufragerie, o fut si apoi cer dreptul de a ma casatori cu ea, apoi cer locuri pentru ea in avion, nu la cala, apoi locuri de joaca pentru masute in parcuri, apoi dreptul de a infia niste taburete. Nu radeti, la ce tara avem, programul "Prima perna de scaun" poate deveni oricand o realitate.

Stiu, asta e un discurs homofob. Va asigur ca sunt un homofob de treaba. Sigura mea manifestare homofoba este ca, oricat as fi de beat, refuz sa fut tipi si nu-i las nici sa mi-o suga, iar in gaoaza mea n-a mai intrat nimic, de la ultimul supozitor (eram clasa a treia, cred). Asa lupt eu impotriva homosexualitatii: prin exemplul personal! :)))

Pe de alta parte, mie nici manelele nu mi se par utile si misto. Nici filmele indiene. Nici AntenaStars. Nici masinile visinii. Nici melcii. Nu-mi plac, de asemenea, fructele de mare si sparanghelul. Cum ar fi sa ma apuc sa lupt impotriva lor doar pentru ca nu-mi plac? In plus, stiu ca asa cum pot sa traiesc vazand ca unii oameni isi baga in gura caracatite si alte scarbosenii, voi putea trai si daca niste tipi isi baga pulele altor tipi in cur, casatoriti fiind. Pun pariu ca si gay-lor li se pare dezgustator momentul in care eu intru intr-o tipa. Dar pentru ca nici unul dintre gay nu mi-a strigat, vreodata: "huo, futu-ti mortii ma-tii, i-ai pus mana pe fund pizdei de langa tine, pe banca in parc, nu ti-e rusine, ca-s cu cainele meu gay, ne obligi sa vedem asa ceva, asa te-a invatat ma-ta acasa?", nu vad de ce as striga eu la ei. Eu ii consider anormali, ei ma considera anormal. Cat timp nu ne dam in cap unii altora (nici la propriu, dar mai ales nici la figurat), suntem bine.

In cheia asta, a acceptarii ca ceilalti sunt diferiti, cred ca este o greseala imensa ce fac zilele astea politicienii. S-au apucat, ca niste cretini, sa dea o definitie normalitatii. Asta desi pentru mine e normal doar ce-mi place mie, nu ce ne place tuturor.

• Ce-o sa urmeze? Definitia "violentei in familie"? Dupa standardele cui? Ale mele, ca n-am dat decat niste palme la cur (doamne, ce cur!), sau dupa standardele unui vasluian, care-i sparge dintii cu ranga sotiei?
• Definitia "telefonului"? Pai userii de iPhone nu vor sa auda de Samsung, si invers, la capitolul asta suntem normali/anormali grav, aud tot timpul "eu nu stiu cum poti tu sa stai pe android...."

Sau, hai sa o luam invers (nu in sensul ala, v-am zis ca nu-s interesat). De ce nu ne ocupam de chestiile care ne privesc pe toti? Hai sa definim, de exemplu, prin Constitutie, "calitatea aerului", "servicii medicale gratuite", "impozite" "manuale scolare", "vaccin", "cate E-uri pot sa fie intr-un salam". Ca si eu si gay-ul riscam sa murim la fel, intoxicati cu rahaturi care aparent sunt legale si tratati de-ampulea in spitalele romanesti dupa niste standarde care ba sunt, ba nu sunt.

Ca o paranteza, mai sunt curios:

• Cum definesc normalitatea aia care-si bat nevestele ca pe covoare. Barbatii aia care le umilesc, urla la ele, le trateaza ca pe niste suboameni si le lovesc ori de cate ori au chef. E bine, baieti? E normal?
• Dar aia care-si inseala nevestele in fiecare hotel in care ajung? Serios, eu am un amic care fute saptamanal ceva nou, de vreo 9 ani de zile, e hobby-ul lui. Cat de normala e casnicia lui dupa standardele Constitutiei?
• Cum ar fi corect sa voteze la referendum tipii care-si ard iubitele in fund? Ca daca ti se intampla frecvent sa-i iesi din pizda si sa-i intri in cur, n-are cum sa nu-ti treaca prin minte, macar asa, fugitiv, un gand de genul "babaiatule, daca imi place s-o fut in cur sunt gay?". Nu?

Inchei sperand ca toata mizeria asta cu definitia constitutionala a familiei sa fie o fenta, ca sa nu vedem ca guvernul s-a imprumutat deja 5 miliarde de euro, adica fix valoarea deficitului pe tot anul. Sau ca politicienii vor sa privatizeze ceva mare, gen Casa de Asigurari de Sanatate, si le trebuie o perdea de fum. Ca daca discutia asta despre ce e normal sa existe in proximitatea pulii e pe bune, suntem praf, iar Constitutia aia, saraca, va primi cu forta o portie de sex anal, fara lubrifiant, de-o sa sangereze ani buni. Si n-o sa poata sa se planga, pentru ca o sa fie normal, dupa ce niste cretini de politicieni si-au bagat pula in ea. La propriu.

gata. cat ma apuc eu sa-mi fut masuta, tu citeste ceva bun

- "Nu e corect sa vina astia cu automobilul sa faca taximetrie, noi cheltuim o avere cu caii, am bagat bani si in trasuri...", s-au plans birjarii.
- "Ma doare'n pula de caii si de birjele voastre. A venit Progresul", a raspuns Istoria.

Discutau in fata garii din oras. Birjarii, mirosind a balegar, cu trasurile lor pline de purici, priveau cu invidie la radiatorul cromat al automobilului parcat langa ei, si care functiona ca un magnet pentru toti cei ce ieseau din gara. Istoria fuma, relaxata. Mai vazuse filmul de cate ori. Cand dictionarele online au facut sa dispara cele mai groase carti din bibliotecile tuturor, cand Connex si Dialog au distrus Romtelecom, cand plata cu cardul ne-a scapat de statul la cinci cozi lunar...

Pun pariu ca Istoria fuma, la fel de relaxata, saptamana trecuta, la mitingul taximetristilor impotriva ... chiar, impotriva cui? Sunt sigur ca a remarcat si ea ca din 60.000 de posesori de licente de taximetrie, abia s-au adunat cateva sute. Iar daca presa n-ar fi fost, din nou, idioata, in marea ei majoritate, nimeni n-ar fi vazut protestul taximetristilor ca pe o stire. Pentru ca nu vorbim de revolta fata de un serviciu nociv care afecteaza o industrie onesta, ci de progres. 

• Ofera firma aia, care a scos taximetristii din sarite, servicii la preturi de dumping, pe care acestia din urma nu le pot concura cinstit? Nu, pretul la ei depinde exclusiv de cerere si oferta, poti sa te plimbi si aproape moca, si mult mai scump decat cu taxiul.
• Isi exploateaza firma aia oamenii, cu lacomie? Nu, la ei soferii pot lucra cate ore vor si castiga mai bine decat castiga un sofer de taxi.
• A venit firma aia cu o metoda de lucru prea intruziva, incorecta etic? Nu, modelul de business in care si clientul si furnizorul de serviciu inchid bucla prestatie/bani cu niste feedback se aplica deja in multe alte domenii.
• Face bani negri in Romania? Nu, serviciul e complet fiscalizat. Firma plătește impozit pe profit, șoferii sunt fiscalizati pe PFA-uri, iar sursa principală a evaziunii fiscale, cash-ul, nu exista.
• Te poate face firma aia "la kilometri"? Nici pomeneala, traseul e generat de un soft, nu de ce vrea soferul.
• Are angajati naspa? Nu prea. Adica poate aparea cate un dobitoc, dar daca aduna feedbackuri negative, firma il trimite acasa.

Si-atunci? De ce tot taraboiul asta antiprogres? Pai, va spun eu de ce: cineva, niste baieti, pierd bani multi de cand exista alternative la serviciile lor. Va explic si cum.

Taximetria este cel mai conectat business la economia neagra, insalubra. 90% din carburantii furati sau produsi la negru sunt cumparati de taximetristi. Du-te in orice oras din Romania si incearca sa procuri droguri, curve, sau un iphone ciordit la pret bun. Ghici cine te ajuta sa le procuri? Taximetristii. Unii dintre ei joaca la dublu, fiind in acelasi timp contrabandisti, tainuitori, proxeneti, dar si "sifoane" la politie, care le permite sa-si faca de cap in trafic, sau "ajutoare de filaj" pentru serviciile secrete, care inchid ochii la infractiunile comise. Taximetristii au, evident, legaturi profunde si cu politica. Cand se purtau votul multiplu si turismul electoral, aproape toate taxiurile erau folosite de catre partide pentru transportul votantilor. Logic, fiind pusi pe functii de politicieni, oamenii Fiscului, RAR-ului, ARR-ului, OPC-ului din toata tara nu aveau voie sa sa ia de taximetristi, cu tot feedback-ul negativ care venea constant de la clienti. 

Fiind atat de profund legati de tot ce e ocult si nociv in Romania, taximetristii n-ar fi rezistat fara o minima organizare. Nu te poti duce cu 300 de lei, lunar, sa-i dai spaga unui politist, asa cum deputatul X nu poate ruga fiecare taximetrist in parte sa-i care si lui niste votanti de la Ana la Caiafa. Spaga si influenta functioneaza mai bine cand sunt centralizate. Asa ca nu ma indoiesc absolut deloc, fara sa am probe sau fapte de care sa ma leg, ca liderii taximetristilor functioneaza ca o curea de transmisie intre taximetristii rai si decidentii-cheie corupti. Daca nu s-ar intampla asta, industria asta s-ar fi reformat macar un pic. Am fi avut in fiecare oras cel putin o firma care sa aiba masini curate, soferi politicosi si un mod de lucru echitabil pentru toata lumea. Nu avem asa ceva pentru ca taximetristii rai sunt inca foarte puternici. Partea buna este ca oricat ar incerca taximetristii sa zugraveasca in culori nasoale concurenta, serviciul asta este doar cea mai curata oglinda posibila, in care se vede taximetria in toata uratenia ei.

In ultimii ani, taximetristii au tot incercat sa dea in cap progresului. Intai i-au ciomagit, amenintat si reclamat pe concurenti. O greseala tactica uriasa. In loc sa invete de la ei, au intarit ideea ca ei insisi sunt niste brute primitive si au pierdut si respectul clientilor. Acum au schimbat tactica. Au zis sa elimine cauza. Asta s-a intamplat saptamana trecuta. Taximetristii au pus presiune pe politicieni, au pus statul sa le distruga concurenta. Cu tupeu. "V-am dat oameni si masini in campanie, v-am dat bani cand i-ati cerut, v-am carat curvele prin hoteluri si v-am dus acasa cand erati pisati pe voi de beti, acum e timpul sa faceti si voi ceva pentru noi" este mesajul pe care l-am vazut eu. 

Altfel nu se explica nici rapiditatea cu care oamenii statului i-au asigurat pe taximetristi ca vor schimba legea, nici tacerea asurzitoare a politicienilor care, desi se hranesc cu simpatia utilizatorilor concurentei, tac si ei. Numai niste complicitati vechi pot face ca cei mai progresisti oameni politici ai momentului sa nu ia apararea unei companii vinovate doar ca aduce progresul.

Si nici macar nu e singura companie care face asta. Booking.com foloseste acelasi principiu al clientului care devine evaluator si al antreprenorului mic care se poate bucura de vizibilitate mare, plus acelasi mecanism financiar, cu banii fiscalizati integral, fara cash, mecanisme la care hotelierii s-au adaptat, bucurosi ca le aduce cineva clienti in camerele tot mai goale. Mai nou, chiar si acest model e pus in pericol de Airbnb, care incepe usor-usor sa pulverizeze investitiile uriase facute in hoteluri din toata lumea, permitand fiecarui om de pe pamant care are o locuinta goala sa faca niste bani cu ea. Satana taximetristilor face doar acelasi tip de rau pozitiv, anuland, in industria transportului privat de persoane, logica existentei de parcuri de masini care se uzeaza moral si daca circula si daca nu, logica angajarii unei armate de soferi, unii dintre ei deloc potriviti pentru aceasta meserie, cat si posibilitatea de a incasa bani la negru cat cuprinde. 

Cine vrea sa inteleaga protestul taximetristilor trebuie sa se uite doar dupa bani. Pe antreprenorii din taximetrie nu i-a apucat dragul de respectarea legii, pentru ca ii doare-n pula de lege. Multe dintre masini nu sunt omologate sau in stare tehnica buna, oamenii vand licente de taxi intre ei desi e ilegal, bonurile fiscale sunt rarisime in taxiuri, iar soferii, unii fara atestate sau cu cazier (adica in afara legii) sunt angajati pe contracte de doua ore, desi nici unul nu sta sub 10 ore in traseu.

E atat de simplu sa opresti o masina de-asta dimineata si sa pui testerul pe ea, si s-o mai opresti o data seara, sa vezi cum pula mea a facut taximetristul ala 500 de kilometri in doua ore de program, incat nici nu insist pe chestia asta. Si un copil de 10 ani poate face curat in taximetria din Romania, atat de vizibile sunt ilegalitatile din ea. Numai statul nu vede asta. Curios, nu?

Sigur ca nu toti taximetristii sunt rai. Dar cei buni n-au protestat vreodata, sonor, impotriva celor rai. Exact cum bucurestenii de dreapta n-au iesit la vot lasand actualul primar sa castige, taximetristii buni au incurajat prin noncombat dezvoltarea acestei mafii si cresterea gradului de dezgust a populatiei fata de ea. Acum, taximetristii au imaginea unui criminal in serie: doar ma-sa il mai place. 

Apropo: daca are cineva nevoie de un sfat-doua, ca sa gaseasca hibele sistemului de taximetrie, sunt gata sa le dau. Moca.

Cum poate, săraca! De unde sa stie cum, cand n-o învață nimeni, porcul ăla bea bere nonstop, sau a plecat cu alta după ani de zile în care i-a promis că îi face cu mainile lui camera de vis. Și atunci ce face tipa? Întreabă pe net. Pe cine? Pe cine știe și ea, în domeniu. Și ghici ce: de când mă tot dau pasionat de salvări și "upciclari" de piese de mobilier, mesageria mea s-a umplut de întrebări de profil. Mare parte vin de la fete și femei, aflate în situația de a se descurcă singure, fie pentru că nu au un bărbat valid în zonă, fie pentru că vor să încerce singure ce au văzut pe la tv.

Ma deranjeaza "umpic" că 99% dintre ele vor să convertească banalul și odiosul mobilier de pal în ceva cool, provensal, shabby-chic, scandinav, pentru ca eu aș da foc întregii industrii de pal, dacă aș putea. Pe de altă parte, ce vina au tipele că din asta e făcută mobila, în general? Si, in fond, palul e usor de transformat. Nu e greu deloc să vopsești ceva făcut din pal. E o suprafața simplă, previzibilă, fără schimbări de textură. Oricine poate vopsi așa ceva. Faza e ca tipele nu știu câteva clenciuri și asta le împiedică să obțina rezultate notabile. Și-am zis că dacă scriu "secretele" astea pe blog, pe limba tipelor,  nu voi mai fi silit să tot repet și să explic aceleași lucruri, câteodată în grabă,  câteodată fără chef.  

Deeeci: ai o bibliotecă de căcat, din pal care imită stejarul, te ia depresia cand o vezi și vrei s-o convertești în ceva roz prăfuit, culoarea anului 2016? Fii atentă ce trebuie să faci: 

1. Du-te la primul magazin de bricolaj și cumpără: un pachet mic de folie de protecție, o pensula mică, un trafalet mic cu rezerve pufoase (nu de burete), o tăviță de trafalet, niște șmirghel cât mai fin, mănuși. Calm, da? Nu esti la mall. Nu căuta chestii de firmă, ia ce găsești mai ieftin, că n-ai de gând să devii zugrăviță. Dacă te uiți cu atentie la prețuri, cu maxim 20 de lei ai scăpat. 

2. Roagă un angajat să-ți arate vopselurile pe bază de apă. Nu te lasă împachetată, da? Refuză baițurile, lazurile, lacurile, dar și vopselurile alchidice, că astea fie nu au grad mare de opacitate și se va vedea palul de căcat prin stratul aplicat, fie nu prind pe pal, fie vor face că biblioteca ta să pută două săptămâni ca un homeless care și-a vărsat în sân punga de aurolac. In schimb, dacă iei vopsea pe bază de apă, vei putea folosi biblioteca aia a doua zi după vopsire, iar în casă nu va mirosi diferit. O cutie de 0,7-1l ar trebui să fie suficientă, dar dacă ai două mâini stângi, ia două. Costă între 15 și 30 de lei cutia, în funcție de producător. 

3. Așează biblioteca aia în cameră astfel încât să te poți mișca în jurul ei fără să o mai atingi. Demontează-i, cu o șurubelniță, toate mânerele de pe uși și sertare și pune-le bine, cu tot cu șuruburi și/sau piulițe. Ia șmirghelul ăla și freacă apoi toate suprafețele bibliotecii.  Toate. Și capacul, și sertarele, și muchiile, si dosul rafturilor, și interiorul și exteriorul. Nu e greu, nu trebuie să freci mai apăsat ca la un spălat de geamuri. De ce să faci asta? Pentru că inclusiv palul mat, nelucios, e tratat, din fabrică, cu un strat subțire de lac, ca aspectul ăla să reziste, iar vopseaua aderă mai puțin bine pe lac. La finalul frecării, trebuie ca mobila ta să pară un mic mătuită, cu un aspect similar cu cel al unei unghii pilite.  

4. Șterge cu o cârpă umezită cu alcool, țuica, spirt, oțet, acetonă, tot praful de pe bibliotecă. Vei sterge astfel praful rezultat, plus ca vei face și degresarea suprafețelor, iar vopseaua va adera mai bine. De acum, nu mai atinge biblioteca cu mână goală, urmele de degete se vor vedea.

5. Odihnește-te măcar 30 de minute și apoi dă cu aspiratorul. Vei scăpa astfel de praful care abia așteaptă să se lipească pe viitorul tău strat de vopsea. 

6. Ia un tricou nasol pe tine, pune niște pungi de plastic peste teniși, leagă-ți părul, pune-ți mănușile. Nu uita ca stropii de vopsea n-au pic de respect pentru hainele tale. 

7. Desfă și întinde folia aia pe jos și urcă biblioteca pe ea. Dacă mobila e prea grea, ridica-i câte un colț, pe rând, bagă sub fiecare câte un capac de bidon de apă și așează folia de jur împrejurul ei, încercând să o și bagi un pic pe sub mobila. Acopera cat mai mult din podea. Vei evită, astfel, pătarea pardoselii cu vopsea.

8. Pune-ți niște vopsea într-un pahar de plastic, să-ți fie ușor sa-l tii in mana. Nu lucra direct din cutia de vopsea, riști să o verși. Ia pensula subțire și începi să vopsești toate zonele unde nu vei putea ajunge cu trafaletul: zonă de îmbinare dintre rafturile și pereții bibliotecii, colțurile interioare, marginile dinspre podea, muchiile, canturile. Nu da cu vopsea abundent, năclăit, ci fix cum faci și cu oja: înmoi pensula, o apeși un pic pe peretele cănii, și abia apoi o folosești. Dacă vreo picătură de vopsea începe să-ți curgă pe bibliotecă, oprește-te, șterge bine picatura si dara cu o cârpă umedă și reia, că altfel se va vedea denivelat sub stratul final. Nu vrei urme de picături pe pal ca urmele de lacrimi în fard, nu? 

9. Ia tăvița și trafaletul. Umple tăvița pe jumătate, înmoaie trafaletul în ea, apoi rulează-l un pic pe zonă de stoarcere a tăviței, sa iasa excesul de vopsea din el, nu da cu trafaletul mustind de vopsea pe bibliotecă. Încearcă să ai curse cât mai lungi, de mimim 30 de centimetri lungime. Încearcă, de asemenea, să dai două mâini, nu una, pe fiecare zonă. Una pe lung, una pe lat, pentru un aspect perfect, cu o pauza de 10 minute intre ele, suna perfect. In pauza, pune pensula si trafaletul intr-un pahar cu apa, altfel se intaresc. Cand reiei lucrul, stoarce bine perii pensulei si rezerva trafaletului, sa nu umpli de apa biblioteca.

10. Dacă biblioteca are rafturi demontabile sau sertare, scoate-le și vopsește-le separat. Scoți raftul, îi vopsești dosul, îl lași să se usuce, îl pui pe poziție, ii vopsești fața. Cu  sertarele faci  cam la fel: faci exteriorul, lași sa se usuce, apoi vopsesti interiorul. Folia de plastic are 6-9 metri pătrați, ar trebui sa ai unde sa le asezi pe toate, sa se usuce.  Uscarea dureaza intre o ora si trei ore, in functie de umiditatea si caldura din camera.

11. Pune capacul la vopsea. Strange folia, du totul la gunoi si in debara, scoate mănușile, pungile, du cu grija mobila de cacat inapoi la locul ei. Daca o mai zgarii sau o lovesti, faci corectura finala cu vopseaua ramasa. Montează mânerele la loc sau cumpara altele,  potrivite cu  noua culoare. Daca te-ai ales totusi cu niste pete de vopsea pe jos, pupa-ma pentru recomandarea de la punctul 2: vopseaua pe baza de apa se ia relativ usor, cu un burete de vase si detergent de vase, si de pe gresie, si de pe parchet.

12. Acum pune-ti ceva de baut si fii mandra de tine. Te-ai descurcat singura, cu bani putini, iar mobila ta de căcat nu mai este de căcat. E provensala, sau shabby-chic, sau cum vrei tu.

n-am scris nici o carte despre upcycling, dar am scris o droaie de carti pentru tipe misto: