Nu am pe nimeni in familie, sau in anturaj, intr-un scaun rulant. Si marturisesc sincer ca unul dintre cele mai mari razboaie pe care le-am dus cu mine a fost chiar pe tema comportamentului pe care trebuie sa-l am cu astfel de persoane. Eram aproape un adult in 1989, iar educatia care ni s-a facut in domeniul asta poate fi catalogata azi drept nazista. De exemplu, mi-a luat ani de zile sa-mi scot din vocabular peiorativul "handicapat". Noroc c-am mai citit si dupa 89....

Azi am fost la ceea ce s-a numit un seminar de abilitati de viata independenta. De fapt, a fost un fel de "scoala de soferi pentru scaunul rulant". Si chiar daca n-am putut sa stau la toata demonstratia, m-am prins ca este ingrozitor de greu sa "conduci" asa ceva. Un scaun are vreo 20 de kilograme, minim, si-l misti cu forta bratelor. Trebuie sa inveti sa stai pe doua roti, riscand sa te rastorni pe spate. Sa urci o rampa cu corpul intr-o anumita pozitie, in functie de unghiul rampei. Sa ai curajul sa cobori o scara stiiind ca daca nu franezi exact cand ai atins treapta, te duci la vale si ai pus-o. 

Insist sa va uitati macar cateva secunde la imaginea de mai sus. Dati click pe ea si observati cat de concentrat este tipul, si cat efort depune tipa din spatele lui. Sunt doi norocosi: ce se vede este o demonstratie pentru altii, pentru ca el stie sa se descurce foarte bine si singur, iar ea stie cum sa ajute la manevrarea unui scaun rulant. Asta nu inseamna ca le este usor sa o faca sau ca, intr-o zi proasta, el nu poate zbura din scaunul ala si sa-si mai rupa spatele o data...

Nu-s neindemanatic. Am facut un pic de sport, am facut armata, m-am mai catarat pe niste pietre, stiu ce-s alea echilibru, cinetica, moment inertial. Dar tot mi s-a parut extrem de greu ce-am vazut. Personal, nu cred ca m-as descurca singur fara vreo 3-4 luni de exercitiu. 

Si m-au apucat nervii. Oamenii astia se straduiesc sa invete o adevarata acrobatie in scaunele rulante, nu doar sa le foloseasca. Motivul? Romania este o tara fara rampe de acces pentru aceste persoane si pentru ca suntem nesimtiti, si pentru ca suntem zgarciti, dar principalul motiv este asta: o lege idioata prevede ca atunci cand faci o rampa de acces la o cladire deja existenta trebuie sa scoti acte cat pentru o casa. In acelasi timp, sunt zeci de institutii si companii care inca primesc avize favorabile de constructie fara sa faca astfel de rampe, pe motive hilare, gen "e la strada si n-ai voie sa construiesti pe trotuar". Inca se cumpara pe bani publici autobuze fara podea joasa, sau carora le demontam facilitatile speciale de imbarcare, dupa ce cate un bou decide ca "oricum nu le foloseste nimeni". Politicienii romani, altfel cu limba in fundul tuturor minoritatilor sexuale sau etnice, sunt orbi si surzi cand vine vorba de oamenii in scaune rulante.

Pe de cealaltă parte, statul nu ratează nici un moment sa le dea in cap: ANAF-ul trimite somatii si la ei, Politia le intarzie petitiile si lor. Imaginati-vă cum rezolvă o persoană intr-un scaun rulant plata unui impozit, inmatricularea unei masini, deschiderea unui PFA sau o succesiune. Acesti oameni sunt intr-un razboi permanent, desi nu l-au vrut si nu-l sustin, cu cel mai puternic inamic posibil: propria lor ţară. Ce li se intampla seamana foarte mult cu razboiul dintre China si Tibet, unde armata chineza, sadica si inarmata pana in dinti, s-a "luptat" cu niste calugarasi pasnici, dotati doar cu greble si lopeti.

Imi pare extrem de rau ca persoanele in scaune rulante nu sunt la fel de active, mediatic, ca homosexualii, romii, sau iubitorii de animale, mai ales ca nici unul n-a ales sa stea tot restul vietii intr-un scaun rulant. Imi pare rau ca nu se organizeaza sa dea cu rosii in cate un politruc d-asta care doar mananca rahat la tv. Imi pare rau ca acesti oameni nu dau in judecata toate cele 2.000 de entitati publice din Romania care nu le asigura dreptul de a se misca dupa bunul plac. Imi pare rau ca nimeni nu s-a ocupat de organizarea acestei armate de oameni pasnici, discreti si cu bun simt, astfel incat sa devina, la randul lor, agresivi cu cei care-i agreseaza din nesimtire. Eu, cel mai antimiting om din lume, as fi primul care s-ar alatura unui miting al acestor oameni, in fata unei cladiri publice, aruncand cu rosii si strigandu-si drepturile. Chiar sunt curios la maxim daca o sa aiba cineva curaj sa trimita jandarmeria sa-i "imprastie"... 

Pana atunci, recomand fiecarei persoane aflate intr-un scaun rulante sa lupte de-acasa. Memorabil, in doar trei pasi.

1. Fa o lista cu toate cladirile publice unde nu poti intra cu scaunul rulant si cauta-le paginile de facebook.

3. Intra pe fiecare pagina in parte si lasa, la cele mai recente postari, comentarii in care explica ce te doare.

5. Cateva ore mai tarziu, raporteaza fiecare pagina, pentru incalcarea "standardelor comunitatii".

Dacă ți-a făcut bine să citeșți acest text pentru că transmite ce simți si tu, s-ar putea ca unele din cărțile mele să-ti placă, așa că dă o tură și pe https://bogdanstoica.ro/shop. 

faptele:

1. Autoritatea Electorala a confiscat de la Monica Macovei, dupa alegeri, 300.000 de lei, pe motiv de "finantari incorecte"
2. In replica, Monica Macovei matura pe jos cu AEP, motivand ca sunt bani albi, nu negri, dar ca provin din plati Paypal, si ca nu avea cum sa-i inregistreze ca pe ceilalti.

Stirea a aparut la ora 12.00, si a ramas asa. Pai cum sa ramana asa, frate?! Nu asta e stirea!!!

1. Stirea unu este ca Monica Macovei a reusit, dracu' stie cum, sa ramana cu 70.000 de euro DUPA(!!!) alegeri. Dupa, da? DUPA! Dupa ce s-a vaitat ca ea n-are banii contracandidatilor, si ca de-aia pierde. Dupa data pana la care ii putea cheltui in scopul in care i-a primit de la naivi de buna credinta.
2. Iar stirea doi este ca, din ce se vede, femeia nu avea de gand sa dea banii inapoi acelor oameni care au vazut in ea cea mai cinstita femeie din lume. N-a suflat o vorba despre bani. N-am auzit-o, in decembrie, spunand "multumesc alegatorilor si ii informez ca le voi returna 70.000 de euro". Am auzit doar "multumesc alegatorilor".

Mie mi se par doua super-stiri. Acel gen de stiri care pot schimba complet perceptia publica asupra unui individ.

Da-le, femeie, oamenilor, banii inapoi! Ti-au fost dati ca sa ajungi presedinte, nu ca sa-i pui deoparte.

#baniiinapoimonica

comentezi? fa-o aici.

"Madeira (din portugheză madeira, însemnând lemn) este un arhipelag portughez din Atlanticul de Nord, la 860 km de Lisabona, capitala Portugaliei. Insula Madeira a fost acoperită de păduri seculare, care au fost defrișate și arse. Are un climat blând, cu temperaturi de 22 °C vara și 16 °C iarna, care permite culturi de viță de vie, trestie de zahăr, bananieri, portocali, lămâi. Insulele din arhipelagul Madeira sunt faimoase pentru vinul de Madeira si au o populație de 250.000 de locuitori".

Asta zice wikipedia. Iohannis nu spunea nimic in 2014 despre aceste insule. Vorbea, in schimb, despre necesitatea promovarii turismului din Romania: 

"(...) Suntem în continuare pe ultimul loc la absorbția de fonduri europene. (...) Nimic nu scuză faptul că România nu a avut, după momentul integrării, un proiect de ţară în interiorul Uniunii Europene. Cu atât mai puțin scuzabil este acest lucru, cu cât nu doar potențialul deosebit uman, inovativ, turistic (...) îndreptățea țara noastră să aibă un profil mult mai puternic (...) Absența unei infrastructuri funcționale, care să lege România de celelalte state europene, riscă să lase țara noastră la periferia Uniunii Europene și reprezintă un impediment serios în dezvoltare, atragerea de investiții, promovarea turismului și culturii etc". 

2015, aprilie. Presedintele Klaus Iohannis si sotia sa, Carmen, se afla in vacanta in insulele Madeira din Portugalia, informatia fiind publicata de site-ul ziarului portughez Diarios de Noticias. Si stiti de ce? Pentru ca nu avem o infrastructura functionala, bai! Incercati voi sa va duceti cu avionul in Bucovina, sau sa mergeti intr-o livada de curmali, in Delta. 

Comentarii - doar aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

no comment. noi stiam de mult, dar ma bucur ca au "constientizat" si ei...

Anul trecut, de Inviere, am dardait nonstop si era sa fac praf aparatul foto. A plouat de-a rupt, dar tot m-am ales cu o amintire de exceptie. Norocul fotografului: cand esti cu aparatul foto in mana, te bucuri de statutul de observator. Si-am observat niste chestii:

In primul rand, ca in ciuda ploii reci, n-a fost mai putina lume ca in alti ani. Erau toti acolo: batranei, tineri, copii, virgine si gravide, oameni buni si nenorociti, copii cuminti si lepre premature, corporatisti si interlopi. Cateva ore, cat au stat la slujba si au asteptat Lumina, au format o masa de o omogenitate incredibila. Seriosi si tacuti, atenti la cei din jur, amabili, ajutandu-se cu un loc de odihna, cu un foc, cu o gura de apa sau cu o vorba buna. Miracolul Invierii, o chestiune care pare doar o chestiune de marketing, daca te gandesti la ce fel de oameni sunt preotii care il promoveaza, era prezent acolo, la biserica aia, fara doar si poate.  

Asta pana a iesit Lumina pe usa bisericii. Vraja s-a rupt. Oamenii aceia incredibili, care aratau ca niste crestini aspirationali din reclame, s-au transformat in ce sunt in viata de zi cu zi. Cei rai i-au inghesuit, injurat si imbrancit pe cei buni, ca sa castige o secunda avans in aprinderea lumanarii. Apoi s-au urcat in masini si s-au injurat din nou, intre ei,  pe motiv ca toti doreau sa iasa in acelasi timp din parcare. Si s-au dus. 

A fost ca in sala de cinema, la Titanic. Chiar inainte ca tipa sa vada ca DiCaprio a murit, sala a amutit. Nu mai rontaia nimeni floricele, nu-si mai butona nimeni telefonul. Ceea ce a atras atentia si a creat emotia a fost iminenta mortii lui, nu moartea lui. In secunda in care tipa l-a vazut rece si sticlos, agatat de usa aia, publicul a revenit la sunete bucale si check-in-uri. Faza tare se terminase.

Spune-le, la televizor, sa nu mai plece acasa imediat dupa miezul noptii. Sa stea la slujba, e cea mai importanta slujba crestina. E mare pacat sa te distrezi in noaptea de Paste", mi-a spus un preot, saptamana asta.

Uite ca le spun, parinte. Dar ar trebui sa te bucuri ca-ti fug toti din curtea bisericii. Daca ti-ar ramane acolo, ar iesi moarte de om pe pamant sfant. 

Comentezi? Fa-o AICI.

Sentinta in scandalul carnii de cal: inchisoare si zeci de milioane de euro daune

Comerciantul care a declansat scandalul carnii de cal din Romania a fost condamnat la inchisoare. Faptul ca a vandut carne de cal etichetata drept vita i-a adus o condamnare de doi ani si jumatate de inchisoare. Arestat in mai 2013, angrosistul a fost declarat vinovat ca "in calitate de director a doua societati, a falsificat facturi, etichete si declaratii scrise, utilizand si documente false pentru comertul cu carne", a precizat tribunalul, intr-un comunicat. fiind acuzat ca s-a aflat la originea acestui enorm scandal european, in urma caruia loturi intregi de produse au fost retrase din cele patru colturi ale continentului. Tribunalul a stabilit ca firmele sale, care in 2011 si 2012 au cumparat si transformat cel putin 336.000 kilograme de carne de cal, vor fi inchise si executate in limita a 11 milioane de euro. 

Daca textul de mai sus ti-a adus in zambet rau pe figura, daca ti-ai spus in gand "bine i-a facut", sau "hai ca incepe sa se miste treaba si la noi", e din cauza ca am omis eu cateva informatii. Actiunea nu se petrece in Romania. Angrosistul e un olandez, se numeste Willy Selten  si a fost condamnat de un tribunal din Bois-le-Duc, Olanda. Doar scandalul a fost romanesc, pentru ca un bou a aratat spre noi si toata Europa a crezut tampenia, data fiind reputatia noastra de smenari.

Imi cer iertare daca te-am indus in eroare. Dar acum, pe bune: tu chiar ai crezut ca cineva care te otraveste poate fi condamnat si chelit de bani in doar doi ani, in Romania?

Asa naiv esti?!

Comentezi? Fa-o aici.

Pe mine chiar m-a atins campania aia cu "daca ai ceva prin casa pe care nu-l folosesti, pune-l pe olx". Nu datorita Deliei sau lui Fodor, ci pentru ca eu cred tot timpul ca am chestii inutile prin casa. Asa ca am pus. In februarie. Aproape o suta de chestii, nu doua, trei. Mi-a luat o dupa-amiaza. Am facut-o, convins ca voi scapa de "chestii", dar si pentru ca, atunci cand am avut ceva de cumparat, olx.ro m-a servit prompt.

Doua luni dupa, bilantul arata precum se vede. N-am vandut nimic.  O fi din cauza ca n-am pus telefoane de ultima generatie, la preturi de cretin?

Am pus electronice, device-uri IT, obiecte de mic-mobilier, decoratiuni, tehnica foto. Imi propusesem sa schimb chestiile de prin dulapuri si debarale cu tehnica foto: obiective, filtre, nu sa ma imbogatesc.  Dar n-am pus preturi mai mici de 35-40% din valoarea de piata. Nici n-am promovat contra-cost anunturile. Aici a fost greseala. Am fost sunat de 10 ori, probabil, si de fiecare data, erau cei mai prosti oameni din lume sau oameni care credeau ca pot negocia de la 1.500 de lei la 300. Pe bune, frate? Crezi ca am furat chestiile astea, sau ce?

Concluzia mea, dupa doua luni de vanzari pe olx? Nu e pe bune. E un produs inferior okazii.ro. E un site pentru cei care vand in scarba, sa-si goleasca casa, sau pentru hoti dispusi sa scape de marfa la preturi de fuga. Daca ceri, pe olx, 50 de lei pe un filtru de cafea de 200 de lei, mori cu el de gat. Cu 10 lei il dai. Cumva, olx.ro a creat cumparatorilor iluzia ca sunt niste genii ale negocierii si ca cei care vand sunt niste dobitoci traiti in padure, dispusi sa vanda diamante cu doi lei.

Sunt profund dezamagit. Vedeam olx ca pe un proiect gigantic, facut de profesionisti, nu un site oarecare de anunturi. La ce bani au bagat proprietarii in site, ma asteptam sa vad macar un mecanism de evaluare automata a produselor. Un softulet care sa identifice anunturile cu "vanzare iPhone 5" care s-au inchis cu o vanzare, sa faca o medie ponderata a preturilor  afisate si sa recomande un pret. Si sa negociezi acolo, cu un plus/minus de 25%, scapand astfel de cretinii care se vad in Las Vegas, la pawnshop.

Sunt si alte hibe. Nu ai multe piedici in a vinde ceva ilegal, cum ar fi o lampa nazista din piele de om. Si e pacat ca, la cat de mare e intreprinderea, nu se gaseste un buget nici pentru un soft util, nici pentru doi-trei operatori smart, care sa filtreze mizeriile.

Sigur, proprietarii olx.ro fac niste bani. Daca din cele 3,4 milioane de anunturi de pe site, doar 0,1% sunt promovate de vanzatori cu anunturi platite, tot se incaseaza 200.000 de euro lunar. Si pun pariu ca sunt mai multe de 0,1%. Dar asta, chiar daca aduce bani, e o abordare simplista, de exit oricand, si care mie, in calitate de vanzator de buna credinta, nu mi-a folosit la nimic. Pe bune, n-as fi avut nici o problema sa achit un comision, la o tranzactie facuta prin ei. Sa promovez insa o vanzare, fara sa stiu cine vede anuntul, nu mi se pare fezabil.

Inchei scriiind cele mai fabuloase dialoguri pe care le-am avut in viata mea. Pe bune, am fost sunat de niste proooooosti... Profesionisti, nu ce va imaginati! D-aia pur-sange, care n-au avut destul oxigen la nastere... Multumesc, olx, pentru ei, baietii sunt demni sa apara intr-o carte, nu doar aici...

prostul nr. unu:

• - Alo, salut, ma intereseaza si pe mine cum se instaleaza Windows 8..
• - Si ce, ai gasit un anunt cu numarul meu, in care spunea ca instalez Windows 8?
• - Aaaa, da. Sau nu... Nu mai stiu... Ai un anunt, cu ceva de vanzare? Laptopuri? 
• - Nu, n-am. Pa.
• - Staaaaai. Stai un pic in telefon...
• - Ia spune!
• - N-ai cumva idee cum se instaleaza Windows 8? Nu ma descurc deloc!

prostul nr. doi:

• - Ia zi, fratioare, cat e tableta aia Samsung?
• - Pai scrie pe site cat e...
• - Scrie, scrie, da, dar eu te intrebam cat costa...
• - Pai costa cat scrie...
• - Sa mori tu ca o dai cu cat scrie? Fratioare, nu suntem la magazin!
• - Nu suntem, de-aia e 150 de lei, in loc de 500!
• - Fratioare, nu-ti dau 150 de lei. 50, maxim!
• - Ok. Si pentru diferenta pana la 150 trimiti si o tipa sa mi-o suga? Sau mi-o sugi tu, cand ne vedem?
• - Ce caterinca esti, sa mor io! Pe bune, hai ca-ti dau 65 de lei pe tableta! Ce zici?
• - Ce sa zic? Mori...

comentezi? fa-o aici.

De cate ori am scris ceva critic despre pesedisti, s-a gasit unul sa ma faca pedelist. Cand am scris ceva urat despre liberali, am fost facut pesedist. In schimb, cand am indraznit sa scriu ceva nelaudativ despre Monica Macovei, am fost facut prost, mercenar, comunist, securist etc. Cumva, Monica Macovei este considerata de fanii ei nu doar un politician, ci Politicianul. Miezul din Fanta. Trebuie sa recunosc ca n-a fost prima oara cand am patit-o. Sunt fel de fel de oameni, unii mai nebuni ca altii. 

Nu ma asteptam, insa, s-o patesc, recent, la fel, scriind despre fotografi. Mai exact, am scris cateva recomandari despre modalitatea in care poti alege un fotograf bun care n-o sa te curete de bani degeaba. Am dat cateva ponturi, pentru cei care sunt uneori de-a dreptul escrocati de bani. Atat mi-a fost... Un val de critici, la vedere sau in privat, mi-a cazut in cap ca un acoperis plin de cuie. Am aflat ca sunt un amator, un neavenit, un nepriceput si ca, in general, mai bine ma duceam sa fotografiez o papadie decat sa scriu ceva.

Eu nu pastrez fotografiile brute, asa cum ies din camera. Le dau fotografiatului, alaturi de cele cateva cadre care reprezinta cel mai bine ce-a vrut omul. Si stiti de ce? Pentru ca daca pozele contin moaca ta, iti apartin. Nu conteaza ca le-am facut eu, daca am acceptat sa ti le dau. Plus ca eu nu mai am ce face cu ele, cu exceptia cate unui cadru-doua pe care le tin pentru portofoliu. El, insa, da. Le poate printa cum vrea, cand vrea, in ce tiraj vrea, editandu-le cum vrea. 

Aici s-a declansat uraganul, pentru ca altii nu dau pozele brute, ci doar ce iese dupa prelucrare. Si prefera sa printeze ei, la preturi nu foarte mici, in loc sa te lase sa gestionezi singur, asta. Pentru ei, sfatul meu este prost. E gresit ca l-am dat. Nu am voie sa spun ce fac si sa indemn si pe altii sa o faca, scriind pe blogul meu. Asa spun ei. 

Asa ceva....

E plin internetul de prelucrari creative ale imaginii. Niciodata n-a existat atat de multa tehnologie la liber, cu care sa poti face ce vrea muschiul tau. Pot duplica si reinterpreta vizual, daca am chef si permisiunea autorului, orice opera de arta fotografica din lume. Sunt pline site-urile internationale de fotografii extraordinare, pe care autorii le explica tehnic in detaliu, indemnand pe oricine sa faca ceva similar. Transparenta asta se opreste, brutal, la granitele Romaniei. Aici fotografii tin secret totul, de parca au descoperit ceva in camerele lor foto ce nu mai exista nicaieri. Fotografii nu-ti dau fotografiile brute ca nu cumva sa descoperi cum au setat aparatul. Si, foarte important, si cand iti fac si vand poze cu tine, fotografii romani considera ca sunt tot ale lor. 

Am mai vazut asa ceva. In carti si in filme. Cu Inchizitia.

Pe vremea aia, nu conta daca adori acelasi Dumnezeu, erai certat daca n-o faci cand, cum si din motivele Inchizitiei. Erai certat si daca deranjai vreo persoana din ierarhia superioara. Oricine nu facea parte din Inchizitie era in pericol de a fi certat. Paranteza: intelegeti ce vreti prin certat.

Nu ma asteptam sa fiu criticat pentru ca am o alta parere decat acestei baieti, despre industria fotografiei. Fiind o profesie creativa, mereu in schimbare, nu ma asteptam sa dau de niste dogme atat de rigide. De niste talibani, care cred ca doar ce fac ei e bine. Marele meu noroc este ca nu exista inca un lider al acestor fanatici Un Torquemada al fotografiei.

Pe de alta parte, nu sunt atat de suparat. Nu e ca si cum ar trebui sa ma placa fotografii, nu? Si stiti de ce? Pentru ca nici unul dintre ei n-o sa-mi comande, vreodata, o sedinta foto.

O sa revin sa va explic cum isi castiga banii fotografii si ce anume poţi negocia cu argumente, fara sa te porti ca un cretin. Ce pana mea, daca tot s-au suparat pe mine, macar sa se supere de tot....

Comentarii? Aici.

Nu-s psiholog, sociolog, statistician, dar cred cu fiecare celula de-a mea ca nu exista, pe lume, un cititor mai putin harazit cu darul gandirii, decat cititorul de Libertatea. Pe bune. Ma uit pe Facebook, la titlurile atat de stupide ale acestui ziar si la impactul lor in like-uri si share-uri, si ma cutremur sincer. Pe de alta parte, ma distreaza modul in care protesteaza ei, dupa ce sunt pacaliti. "Era presedintele din Sri Lanka", vocifereaza intr-un comentariu un nene. "Nu se vede nimic in poza, prostilor", o face din nou, doua linkuri mai jos. "Hai ca nu sunteti seriosi", again, cinci minute mai tarziu. Cel mai probabil, omul e pacalit cu linkuri de ani de zile, dar nu stie ca poate sa renunte sa mai citeasca asa ceva... Pana mea, poate el crede sincer ca Libertatea e singurul site de stiri din lume!

Observandu-i pe acesti speciali, am inceput chiar sa ma gandesc la situatii in care viata ma poate pune in relatie cu ei:

• Daca ma trezesc ca ma place o cititoare de Libertatea? Cat de atent va trebui sa-mi aleg cuvintele ca sa fiu sigur ca ma va intelege?
• Daca eu vin pe "prioritate", iar pe "cedeaza trecerea" e un cititor de Libertatea? Mai scap cu viata?
• Daca intr-o zi sun la un call-center, sa intreb ceva, si explicatiile imi vor fi date de un cititor de Libertatea? Ce sanse am sa pricep raspunsul?
• Daca e adevarat ca Ponta citeste Libertatea? Pai el face bugetul....

Intelegeti? Mi-e frica la propriu...

Pe de alta parte, sunt curios la maxim in ceea ce ii priveste pe acesti oameni:

• Cat de des este pacalit cu alimente expirate, la magazin, un cititor de Libertatea?
• Cat de bine platit este un cititor mascul, si cat de usor cade la pat o femela?
• Daca opresti in trafic cititorul de Libertatea si-i arati o carte de vizita pe care scrie de mana "politia", iti da cheile masinii? 
• Daca cititorul de Libertatea vrea sa isi faca un selfie, isi nimereste faţa?

Chiar nu stiu. Intreb si eu....

In colajul de mai sus am selectat cateva exemple: ce mega-stiri anunta Libertatea pe Facebook si ce platitudini sunt ascunse cu atata talent sub linkul scurt. Remarcati ca am facut o selectie din stirile serioase, din politica/social. Cum ar veni, stiri pentru acei cititori de Libertatea care pot fi considerati premium la fel de bine cum este catalogata Al-Qaida drept un pui bland de pisica pe langa ISIS. Nu vreti sa stiti cat de tragice sunt stirile despre vedete, sex, zodie, retete si diete....

Gata, va las. Ma duc sa-mi iau tigari si sa ma gandesc la un joc piramidal de tip Caritas, pe care sa-l promovez numai in Libertatea. Punem pariu ca dau lovitura?

comentezi? fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro