Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp.
Website URL: http://www.bogdanstoica.roToată lumea ştie să folosească un dslr. Tataia cu pet+ul de bere la subraţ, şi care ne-a făcut poză pe ponton, bodyguard-ul din parc, englezoaica bătrână din autocar, hostessa de la HRC - niciunul n-a avut vreo problemă în a identifica corect pozitia, vizorul si declansatorul. Asta în timp ce în presa locală din Ploiesti ştiu cel puţin 10 persoane care se uită ca curca în lemne la o camera digitala compacta.
Vi se pare relevant că eram în Bucureşti?
Ati vazut, de zilele onomastice, cum se umple fb-ul de "multumesc pentru urari, sunt coplesita", sau "a fost o zi minunata datorita voua"?
N-ai nici un merit. Te cheama ca pe o floare sau ca pe un sfant pentru ca asa au dorit parintii tai. N-ai fost nici macar consultat cand s-a intamplat asta. Iar aia care te felicita pe Facebook ori nu-ti sunt destul de apropiati cat sa te sune, sau vor doar sa te ..., si-si cauta un pretext de comunicare.
Asa urat si cabotin, fenomenul este fascinant. Vezi cati oameni obisnuiti sunt vedete pe dinauntru, si ce bine le-ar iesi vorbele daca ar lua Oscarul si omenirea ar sta cu sufetul la gura, la tv, sa vada cum vorbesc cu statueta in mana.
Practic, asta le-ar placea sa le urezi: sa iei Oscarul, coa'e.
Multa sanatate si liniste in suflet va urez cu ocazia Sfintelor Pasti 2013 - Bine ca ai scris 2013...
In dimensiunea spirituala a vietii, Invierea Domnului sa instaureze cautarea neobosita a celui dintai chip dobandit - chipul lui Hristos! - Nici Cioran n-ar fi fost atat de elocvent...
HRISTOS ESTE VIU! - O secunda mi s-a facut frica, pe bune...
Fie ca sa reinvie iubirea, pacea si reconcilierea intre oameni - Te inteleg perfect, cand eram mic, eram obligat sa inchei orice compunere cu Traiasca Lupta Pentru Pace.
Un suflet care nu găzduiește iubirea pentru Dumnezeu nu poate fi gazdă bună pentru o iubire adevărată - Ditamai tampitul bigot...
Hristos a Inviat si Paște Fericit. Asa ceva... Cum să zici, mă, că Hristos paște?!
Am avut un amic ca Florin Piersic Junior. Un tip frumos, dar care suferea intr-un fel pe care noi, gasca, il consideram a fi respingator, dar de care el era incantat. Facea exact aceleasi faze cu pletele, cu tigara, cu expresiile faciale.
Dar n-as fi spus ca filmul asta este o porcarie, doar din motivul asta.
Killing Time este o porcarie pentru ca este un film prost facut. Boala cinematograf-ierilor romani - sa lungim scenele, ca niste cretini, este mega-prezenta. Daca era Piersic-Junior langa mine cand s-a terminat scena cu masa de ping-pong, ii dadeam cu popcornul in cap. Unde pula mea o fi vazut el asa ceva?! Ce relevanta are pentru film filmarea feţei lui când joaca tenis de masa? Ce trebuia sa citesc pe figura lui cand dadea loviturile alea inalte, de semioligofren?
Iar intriga... Penibila. Penibili si mucii vecinei, pe care ii vezi atarnand 10 minute. Penibil si moldoveanul, care vorbeste ca un hipster dornic sa impresioneze.
Nimic nu e insa mai penibil, in acest film, decat Florin Piersic Junior. Sa regizezi un film, in care tot tu joci prost si necredibil, de arata ca o piesa de teatru filmata - este megapenibil.
Sau poate....? Uite, la asta nu m-am gandit. Poate filmul a fost facut deliberat atat de prost, iar titlul nu se traduce cu "E Timpul Crimelor", ci "Omoara-ti timpul". Ca doar asa se justifica vizionarea, timp de o ora si jumatate, a acestui film...
Prima mea masina a fost o Dacie. O nenorocire binevenita, pentru ca, dupa ea, am apreciat corect toate masinile pe care le-am condus. Daca ar fi dupa mine, Dacia 1300 ar trebui sa fie masina obligatorie, macar o saptamana, dupa ce iti iei permisul. Asta pentru ca te descurajeaza, nu te lasa sa te bucuri de sofat si actioneaza impotriva ta. Te caleste, si iti poti da seama rapid daca ai stofa de sofer, sau nu, adica daca esti predispus sa omori pe cineva in trafic, vreodata.
Acum am o masina cu climatronic, chiar daca nu pare, dar tot cu geamurile deschise merg. Asta pentru ca-mi place cum intra aerul in masina. Imi place ca aud zgomotele strazii. E mai viu condusul asa, decat in linistea unui vehicul inchis ermetic, cu atmosfera controlata la fiecare jumatate de grad.
Iar cu muzica... e la fel ca acum 20 de ani, cand aveam doar plete si casti. La maxim, daca se poate! Am niste mp3-uri pe care le ascult cu aceeasi pasiune de fiecare data. Cant, bat ritmul pe volan, dau din cap.
Stiu, niste hipsteri prosti v-au spus ca numai ghertoii merg cu mana cu ceasul atarnata pe geamul masinii. Ce sa fac? Sa-mi las ceasul acasa? Sa-l port la dreapta, ca disperatii dupa atentie?
Stiu si cat de extinsa este pararea ca doar cocalarii asculta muzica tare in masina cu geamurile deschise. Sunt de acord numai in ceea ce-i priveste pe cei care fac asta in masini parcate. In mers, nu deranjez decat manelistii. Si, credeti-ma, e o placere sa ascult impreuna cu ei, la maxim, ceva ca piesa de mai jos.
V-am zis că l-am cunoscut personal pe patronul Baumax? E un neamț la vreo 40 de ani, la a treia generație de vândut scule, scânduri și tufișuri, care a mâncat doar decență, de când era mic. Hobby-ul acestui tip este fotografia, și imi spunea jenat că are un aparat scump, de două mii de euro! Același papagal, după standardele unui patron român, a donat un milion de euro unei case de copii din Ploiești. Da, am scris suma corectă: un milion de euro.
Pentru Martin Essl, folosirea sexului în marketingul Baumax nu exista, acum doi ani. De-aia au reclamele Baumax un nene mic și simpatic, pe post de expert. "intreaba-l pe Baumax" inseamnă "noi, familia Essl, vindem scule, scânduri și tufișuri de doua sute de ani. Suntem oameni seriosi, nu te pacalim".
Uitându-mă însă la cracii de pe pliantul Baumax pe luna asta, realizez că la Baumax Romania a fost numit, în sfârșit, un manager roman. Unul care știe cum bălim ca proștii la tipe. Unul care ar bea cu noi coniac Unirea, numai să cumpărăm ceva, să facă și el targetul. Un băiat considerat asset pe vremurile astea, și care are mână liberă, inclusiv la încălcat tradiții. El spune acestor chestii: "modernizarea companiei".
Așa că aștept, in pliantul din mai, o brunetă în costum de baie, și in iunie - niște țâțe mari, cu tot cu sfârcuri.
Eventual, o colaborare a Baumax cu FHM, pentru un calendar, cu 12 tipe mișto, m-ar face să-mi reevaluez ciocanul. Și chiar să-mi mai cumpăr unul!
Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro