Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

O spălătorie auto mișto

Spre rușinea mea, nu știu cum se numește. E în nord, acolo unde șoseaua Nordului se întâlnește cu strada Găgeni. Lângă stația de microbuze cu trasee interurbane. Lângă depoul tramvaielor. Aproape de fostul Vinalcool. Pe aliniamentul spre Spitalul Județean. Pula mea, cred că am dat suficiente repere ca s-o găsiți...

De ce v-o recomand? Pentru că mie îmi dă o senzație reconfortantă, că unii dintre noi încă își mai urmează planul de a reuși in viață. Mai exact: pentru că patronii acestei spălătorii auto muncesc cot la cot cu angajații. 

Ce e așa important la asta? Mie mi se pare foarte important. Jumătate dintre patronii de afaceri, pe care îi cunosc, nu mai mișcă un deget în folosul afacerii lor. Iar, din cealaltă jumătate, o mare parte au făcut în așa fel încât să nu pună mâna niciodată, pe nimic. Nici presa n-a scăpat de boala asta snoabă și cretină: jumătate dintre cei care conduc redacțiile n-au habar nici de management editorial, nici de business-ul cu publicitatea. A fost însă, visul lor, să conducă ceva. Nu contează că redacția este condusă prost, este falimentară și fără o direcție. Scopul ei pe Pământ este să creeze un șef, cu tot cu cutumele sociale de rigoare.

Într-o țară în care munca a ajuns sinonim cu rușinea, să muncești în văzul tuturor, deși ești patron, a ajuns să pară un act de curaj, care-mi place la nebunie. Așa că mă puteți considera abonat la spălătoria auto din nord. Aia, de-acolo de unde șoseaua Nordului se întâlnește cu strada Găgeni. Lângă stația de microbuze cu trasee interurbane. Lângă depoul tramvaielor. Aproape de fostul Vinalcool. Pe aliniamentul spre Spitalul Județean. Pula mea, hai că o luăm de la capăt...

Citeşte mai departe ...

Anti-Dorel

Acoperisul casei parintilor mei a fost facut acum aproape 40 de ani, cand tata a facut casa cu mainile lui si ajutorul catorva prieteni. A fost facut bine, dovada ca a continuat sa protejeze locuinta binisor, chiar si dupa un incendiu. Si zic binisor pentru ca cedase, pe ici pe colo, dupa aproape 30 de ani de "functionare" impecabila. Acum vreo 7 ani, a devenit necesar ca in pod sa stea permanent doua oale, pentru ca tabla se perforase in doua locuri. Cat se aduna in oala la o ploaie, se evapora in cateva zile, asa ca nu era nevoie sa le golesc niciodata. In plus, la o imbinare mai ciudata - (scuze, tata nu era arhitect, a construit cum l-a taiat capul), ploua de-a binelea, asa ca a fost nevoie sa improvizez in pod un fel de jgheab, din folie, care sa conduca apa spre pazie. Ce sa spun? Ca nu mai exista un tavan in casa fara pete.... Ca din strada casa arata foarte nasol, cu tabla aia tot mai ruginita pe ea? Trebuia sa fac ceva.

Tin minte exact cand am vorbit cu R. despre acoperis. Stiu ca a venit si a facut masuratori, si in cateva zile mi-a trimis un necesar de materiale si un pret. "Montajul il facem tot in cateva zile, structura acoperisului e buna, dar nu stiu cand; lasa-ma sa ma uit pe prognoza meteo, sa n-avem surprize", m-a asigurat el. "Da, sigur!", i-am raspuns in gand. Asa zic toti. Totul pare usor, ieftin, si se face rapid, pana incepe lucrarea si incep discutiile: n-am aia, aici nu s-a masurat corect si mai trebuie ceva, stai ca avem o lucrare mare, a aparut o urgenta, Dorel e in concediu... Eram si sunt prieten cu R., dar nu aveam asteptari prea mari de la latura lui profesionala, mai ales ca romanii se frig unii pe altii exact pe criterii de prietenie, cu scuza "fratele meu, am crezut ca nu esti un client d-ala pretentios si n-o sa-mi freci ridichea ca un strain". Sincer, ma asteptam sa dureze o luna si sa fie nevoie sa si zugravesc casa, dupa ce o sa ploua prin acoperisul ce urma sa fie desfacut prea mult timp.

Faza e ca R. habar n-avea cat de mici sunt asteptarile mele si si-a vazut de promisiunile facute. Dupa ce am batut palma, m-am trezit in curte, intr-o zi de luni, cu niste foi imense de tigla metalica, o droaie de accesorii si un morman de scanduri subtiri. A doua zi i-a venit echipa: trei insi, toti sub 30 de ani. Marti, tabla veche si ruginita a zburat de pe casa, fiind inlocuita de o membrana montata pe scandurile alea din curte. A mai durat fix trei zile ca sa termine montajul foilor de tigla metalica, plus jgheaburi, burlare si alte accesorii. Iar vineri, fix in timp ce ii ajutam pe baieti sa-si stranga sculele si sa scoatem resturile de tabla din curte, a inceput sa ploua. Cum ar veni, am avut si drive-test....

"Sa scrii si tu, ma, de lucrare, daca esti multumit. Mai suna unul, altul, ca pe tine te citesc multi", mi-a spus R. I-am promis ca o fac, dar am uitat, asa cum uit sa scriu despre o droaie de chestii misto. Mi-am adus aminte de promisiunea asta acum vreo luna, cand R. m-a rugat sa-i fac niste fotografii in showroom. Da, R. e om serios, cu firma serioasa, are showroom, nu bate palma cu tine pe santier sa te prosteasca... 

Asa ca scriu: daca ai de refacut un acoperis, sau de montat acoperisul unei case noi, si n-ai ales inca un constructor de acoperisuri, cauta firma asta si intreaba de Romeo Vladescu. Peste acoperisul casei parintilor mei au trecut deja patru ierni dintre care una extrem de plina de zapada, vreo zece furtuni serioase si vreo 100 de ploi. N-am un por, o gaura, o crapatura, nu exista vreo scurgere aiurea, nu s-a desprins nimic si n-am auzit vreun zgomot sinistru. Am toate motivele sa cred ca pe casa aia e o tabla de buna calitate, montata bine. Si ma bucur ca scriu, acum, la patru ani distanta, pentru ca povestea e sustinuta de testul timpului si nu ma veti suspecta de reclama mascata...

Thanks, R.!

Stii si tu vreo firma serioasa? Pomeneste-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Citeşte mai departe ...

De ce este Groupama o companie de asigurari mai proasta decat Generali

Acum un an, dintr-o neatentie, am lovit din spate, o masina oprita la semafor. Masina a fost proiectata in alta. Ne-am dat jos, racorit, apoi am mers la asiguratorul meu: Generali. Intr-o ora, am completat chestionarele de rezolvare amiabila, inspectorul de daune a facut pozele de rigoare, masinile au primit autorizatii de reparatii si am plecat fiecare la treaba lui. Intr-o saptamana, toti eram cu masinile reparate, pe unde am vrut, si decontarile catre service facute, de Generali. 

Ieri am fost de partea cealalta a tamponarii. A intrat in mine, tot la semafor, un nene, asigurat la Groupama. O companie de asigurari care face branding, de ceva timp, incercand sa ne convinga ca politicile lor de piata sunt cele mai bune. Va spun eu, sunt foarte proaste. Sau, ca sa fiu echilibrat, cu mult mai proaste decat la Generali.

Ora 9.00 dimineata. Ma duc, cu autorul tamponarii, la Groupama, pe bd. Ghe Doja. Primire de cacat: Doua doamne, in biroul din dreapta, ne raspund la salut si apoi isi tintesc privirile in monitoare, de parca treceam pe acolo. Intram in alte doua birouri, de unde iese, alarmata, alta femeie. Ne pune la punct urgent: completam formularele de amiabila, apoi sunam un inspector de daune. Pricepeti? Eram in sediul Groupama, dar suntem pusi sa sunam la un numar afisat pe perete! Halal colaborare...

Completam. Pentru cine nu stie, e un formular simplu: datele de identificare personale si ale masinii, plus un desen, plus o lista de daune vizibile. Usor-usor, dar cu colaborarea minunata a personalului Groupama, se face ora 10.

Sunam. O doamna ne ia iar la ancheta, intrebandu-ne chestiile pe care le scrisesem in formular. Raspundem, ca na!, asa e procedura. Ne invita sa ne ducem la mama dracului, pe la periferia orasului, la inspectorul de daune. De ce nu era ala in sediu, habar n-am. De ce mai au sediu in zona centrala cei de la Groupama? Sa ia banii, evident, nu sa-si ajute clientii.

Mergem. Un drum plin de gropi, in zona industriala Xenia, de ma gandeam ca mai adaug niste bucsi pe lista de daune. Ajung la timp sa descopar cel mai insolent personaj de anul asta. Ziceai ca vinde apa vie, sau leacul leucemiei. In scarba, pentru ca tortura alti "ciocniti", imi mai da un formular sa completez. Cu EXACT ACELEASI RUBRICI ca la chestionarul de amiabila. Completez, il astept inca 35 de minute, dupa care iese cu camera foto, face pozele si... incepem discutia pe care am auzit-o de nenumarate ori la prietenii mei care n-au asigurari la Generali. "Unde vreti sa reparati masina? La X? N-avem contract cu ei". Paranteza: si atunci de ce ma mai intrebi unde fac reparatia, in loc sa-mi spui lista de service-uri acreditate? Sa te amuzi? Sau sa ajungi mai usor la: "Mai bine o faceti aici. Controlez mai usor piesele". Adica "pari sa fii un jegos care fraudeaza companiile de asigurari, si, ca sa nu-ti iasa smecheria, iti desfac masina in bucati aici, unde imi tin eu curul gras pe scaun". Trec peste jignirile subtile, numai sa plec. E ora 12.00, in curand trebuie sa-mi duc copilul la scoala...

Credeti ca s-a terminat? Nu la Groupama! Arogantul ma invita inauntru, din nou, sa completez DECLARATIA DE ACCIDENT. Care, evident, continea ACELASI LUCRURI PE CARE LE MAI SCRISESEM SI SPUSESEM deja de trei ori.

Calmul mi s-a spulberat. Mai aveam 14 minute sa tai orasul in doua, ca sa duc copilul la scoala. Il anunt ca pentru mine, victima si nu autor al accidentului, este suficient sa pierd o jumatate de zi lucratoare, si ca revin luni. Nu merge, tati! Nu-mi deschide dosarul de dauna! Sa revin musai azi! Ai fi zis ca numai el are un serviciu, noi, restul, putem lipsi, cat vrea pula lui, de la angajamentele profesionale detinute. Nu conta ca eu eram victima, nu autorul accidentului, care poate fi anchetat cat vor muschii lor. Eu eram o pula neimportanta, care urma sa le consume banii. Deci, nedemn de respect.

Asa ca, nervos, am anuntat ca-mi bag pula in serviciile Groupama. I-am spus tipului si ca ma pis pe asigurarea lui. I-am trantit si usa, speriind, din pacate, doua doamne, carora le cer, pe aceasta cale, iertare. Luni o sa-l trimit pe autorul tamponarii, la arogant, sa-si piarda el timpul. Daca mai e nevoie de prezenta mea, e limpede ca trebuie sa lipsesc si sa-mi fac masina singur, pe banii mei, pentru ca nu mai rezist sa-l vad pe ala fara sa-l pocnesc. Iar de Groupama o sa mai auziti, de la mine, anul asta. 

In final, v-as spune ca Groupama este cea mai proasta companie de asigurari. N-ar fi adevarat. Nu am date in acest sens. Este, cu siguranta, in baza experientelor mele anterioare, o companie cu mult mai proasta decat Generali. Groupama este mult mai birocratica, mult mai prost reprezentata logistic, si mult mai prost deservita de angajati pregatiti mai prost, decat Generali. Asta desi pe groupama.ro scrie ca "in Groupama Asigurări ne aşteptăm ca fiecare angajat să-şi folosească la maximum potenţialul. (...) În acest sens, Divizia Resurse Umane a pregătit proceduri distincte însoţite de instrumente specifice care să ajute la organizarea proceselor de recrutare şi selecţie, transfer şi promovare". Am doua cuvinte pentru conducerea companiei: nici vorba

Partea buna a acestei zile minunate: am dus copilul la scoala la timp. 

incredibilul UPDATE de SÂMBĂTĂ

si

EPILOGUL

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica