N-am fost. Dar, cand am scris de Casa Ploiesteana, am gresit numele carciumii, si m-a certat, pe buna dreptate, un tip, Cristi Vasile. Asa ca fac corectura de rigoare: Casa Prahoveana e la Boldesti. Casa Ploiesteana e - senzational! - la Ploiesti. Si da, nu ma mai duc niciodata. Sper...

Am povestit ce-am patit cu Groupama, nu? Am povestit si cum au baietii astia doua proceduri, una pentru prosti, care rabda ca vitele sa fie plimbati prin tot orasul si sa astepte ore intregi o nenorocita de hartie, si una pentru aia care fac scandal pe buna dreptate. Ei bine, astazi o sa va povestesc cum am ajuns la politie din cauza Groupama.

Mai exact, inspectorul de daune mi-a facut plangere la politie, Sectia 3 Ploiesti, pentru ca l-am injurat si pe el, si pe institutia la care lucreaza. Apropo: o companie nu e institutie. Politia da. O institutie respectabila, chiar. Am facut cunostinta cu agentul-sef Iulian Neagu, caruia i-am dat o declaratie, si in care am scris ca n-am nimic de declarat. Om serios, mi-a spus ca va audia si alte persoane. Dumnezeule mare, cu ce-si pierde timpul politia....

De fapt, ala de la Groupama a facut plangere pentru ca, in urma textelor mele de pe blog, a fost pus sa dea o nota explicativa, companiei. Ar putea sa-si piarda munca, daca se demonstreaza ca a fost cum spun eu. Asa ca, in plangerea depusa la politie, omul nu povesteste exact ce s-a intamplat, nici nu spune exact cum l-am injurat. Nu povesteste nici ca m-a tinut acolo aproape doua ore. Ca a fost arogant de la bun-inceput, plictisit la maxim de problema mea. Ca mi-a sugerat sa fac reparatiile la service-ul care il gazduieste. 

Si asta e foarte misto. Pentru ca la colegii lui, tot din Groupama, lucrurile stau altfel. Pot sa-mi repar masina unde vreau. Nu mai trebuie sa scriu nimic in afara de ce am scris deja. Marturie in acest sens sta colegul lui, care ma tot suna, "sa rezolvam" problema. Am vorbit cu el si sambata, si luni, si azi, miercuri, 7 februarie.

Astept ca politia sa-si termine mega-ancheta pe acest subiect extrem de serios si de grav. Astept si ca inspectorasul sa parcurga toti pasii pe care vrea sa-i faca, inclusiv in instanta. Am sa-mi repar masina pe banii mei.

Si am sa ma concentrez pe Groupama, nu pe inspector. Pe modul in care aceasta companie isi respecta clientii si respecta legea. Ei sunt o companie mare, eu sunt un ziarist bun la scotocit. Asa ca o sa fie interesant.

Cand eram mic, si ma duceam la Aprozarul din cartier, nu de putine ori o gaseam pe gestionara beata muci. Se baga in curtea din spate, cu baietii care aduceau marfa, si beau vin, bere, tuica, vodca, orice. Era femeia-barbat, cu mustata si un neg imens deasupra buzei. Creepy....

Am regasit ceva din atmosfera Aprozarului din copilarie, azi, la farmacia Sensiblu din centrul Ploiestiului, de peste drum de L'Incanto. Trei posturi de lucru, trei computere, si o singura farmacista. Care, speriata de privirea stranie a unui batranel saracacios, ii numara astuia pastilele pe care tocmai i le vanduse. Pesemne, un nene cu pensia care ajunge sau nu pentru medicamente, in functie de cursul valutar...

Stau. Si stau. Din spate, se auzeau trei voci vesele. Trec aproape 10 minute, timp in care batranelul nu mai termina cu verificarea cutiilor, bagatul lor intr-o punga, folosirea cardului si semnatul retetei. Iese, tacticoasa, din spate, o tipa cu o vesta rosie. Nu lucreaza azi, era doar in vizita, Iese din farmacie. Mai trec cateva secunde si apare si sensiblusista nr. 2. Lent, ca o ducesa. Ceva cu Manolache pe ecuson. Trece pe langa mine, ma ignora complet si se adreseaza unei tipe care intrase dupa mine: "Ce doriti?" Aia, sec: "un plasture". S-a vazut pe fata farmacistei ca regreta ca s-a deranjat pentru atata lucru. A luat o cutie de plasturi, a pus-o pe masa, apoi a deschis casa de marcat: "Doi lei". Tipa, cu hartia de 50 de lei in mana. "Regret, n-am sa va schimb. Nu am trei de un leu sa va dau. Nici n-am unde sa schimb bani..."

Tipa incepe sa se scotoceasca dupa marunt. Mosul termina. Farmacista care il servise ma rezolva rapid. A avut sa dea si rest, de-alea de un leu. Lenta a ramas privind absenta, in rafturi. Cred ca s-a dus iar in spate, dupa aia.... 

15 minute, pentru un medicament, cu un singur alt client, intr-o farmacie cu trei posturi de lucru? Absolut de cacat...

Bye-bye, Sensiblu!

Cine nu știe povestea cu Groupama, să apese aici. Restul - nu.

Sâmbătă dimineața m-a sunat un director, sau ce-o fi el, din Groupama. Să trec pe la agenție, să rezolvăm. Adică să-mi semneze autorizația de reparație. Și dacă nu pot, vine el pe unde sunt eu, să facem asta. 

Băi băiatule, m-a luat capul din nou! Deci Groupama are o procedură de daune la fel de simplă ca Generali. Și atunci, cum asigurarea mă'sii își permite ăla, , să facă ce-a făcut? E de capul lui? Nu-l controlează nimeni? Nu l-a mai reclamat nimeni până acum? Incredibil...

De fapt, știți ce cred că s-a întâmplat? Cred că cei de la Groupama s-au speriat de mediatizare, nu de mine. De faptul că linkul ăsta a ajuns pe toate site-urile de profil. Că i-am scris inclusiv lui Francois Coste, preşedintele Groupama. De faptul că ar putea să înceapă și alții să se plângă online, de necazurile lor. Și atunci, au decis să facă cumva, ceva, o mangleală ca să se oprească bulgărele ăsta mic, de zăpadă, care s-ar putea transforma intr-o avalanșă de pierderi. 

Am mai făcut asta. Când jegurile alea de la Interex lăsau wc-urile nespălate cu lunile, de s-a speriat M, am scris la Intermache, in Franţa. Când o proastă de la Cetelem mă asasina cu telefoanele pentru o rată pe care nu o aveam eu de plătit, i-am scris preşedintelui BNP Paribas, actionarul majoritar. Ocazie cu care am găsit o metodă:

Te simți nedreptățit? Dă-l în pula mea de OPC, fă-i de rahat, pe ăia care ți-au făcut probleme, la cei mai mari şefi de-ai lor pe care îi găseşti pe net. 

Groupama sucks, in continuare. Pentru că puteau fi ok, dar n-au fost. 

EPILOG