Ploiesteanul care a murit in sectia de vot era bunicul candidatului Augustin Mitu. Batranul de 80 de ani n-a mai asteptat sa vina cineva din familie, sa-l duca la vot si a plecat singur, prin ploaie si viscolul de la ora 8 dimineata. Efortul fizic i-a fost fatal. 

UPDATE 2012 - Am scris acest text prima oara in martie 2004 când erau doar vreo 10 metode. In 2008, mai aparusera cateva. La fel, in 2012, cand am ajuns la forma de mai jos. Pentru ca sunt un optimist convins, sunt sigur ca si in 2016 vor aparea cateva metode noi de furat alegerile. Și o să le adaug aici. 

UPDATE 2020 - N-am mai adăugat nimic, din 2012 încoace, pentru că mi s-a făcut lehamite. În 2020 au și relaxat procedurile STS ca să încurajeze frauda, în pula mea...

1. Suveica - Cea mai folosită formă de furt electoral este „suveica“: „organizatorul“ - reprezentantul unui candidat - vine cu bani în buzunar şi cu buletine de vot ştampilate pe cine trebuie. Stă la colţ de stradă, vânând „clienţii“. Contra unei sume de bani, aceştia se duc la sectia de vot şi pun în urnă buletinul primit în afara secţiei, iar pe celălalt, pe care-l primesc de la comisia de votare, îl aduc afară neștampilat. Pericolul major vine din faptul ca operaţiunea se poate repeta la infinit chiar şi cu un singur buletin de vot ştampilat pe „cine trebuie“ şi aflat iniţial în posesia „organizatorului“, daca acesta deține si o stampila. 

2. Fotografierea votului - Altă metodă des practicată de alegătorii care primesc bani este metoda „telefonului cu camera“. Se intra în cabina de vot cu telefon mobil cu cameră pentru fotografierea votului. După votare, alegătorul prezintă „organizatorului“ poza din care să reiasă pe cine a votat şi îşi primeşte banii.

3. Procesul Verbal - Metoda cu procesul verbal facut de acasa se practica mai ales in localitatile mici si izolate. Presedintele sectiei de votare are un proces verbal de numaratoare facut de acasa si nesemnat. Dupa numaratoare, se bea un pahar "in echipa", de bucurie ca s-a terminat corvoada, si se da la semnat falsul proces verbal. Nimeni nu se uita ce semneaza, si uite-asa capata mai multe voturi cine trebuie.

4. Ştampila din palma - Cauciucul de la stampila se lipeste pe palma cu un adeziv elastic, gen silicon sau prenandez, iar tusiera se prinde vertical pe interiorul sacoului. Buletinele sunt stampilate in timpul numaratorii: fie cele goale - cu numele candidatului, fie cele ale contracandidatului, care mai primesc o stampila, ca să se anuleze.

5. Biblia - Tot la ţară se aplică foarte uşor. Se cauta oameni saraci si credinciosi, lista de regula o da preotul care oricum spune in biserica cu cine trebuie votat. Contra a 20-50 de lei, oamenii sunt puşi să jure cu mâna pe Biblie ca vor vota aşa cum trebuie.

6. Turismul electoral - Este cea mai celebră metodă şi presupune plimbarea alegătorilor prin mai multe localităţi pentru a vota de mai multe ori cu acelaşi candidat. Cum autocolantele de pe cartea de identitate se curăţă uşor, oamenii pot vota şi de 10 ori într-o zi. Sigur, există riscul unui dosar penal, dar nici nu stat nu merge mai departe de amendă penală, pentru că e foarte greu să spui că ai în ţară deţinuţi politici. În plus, metoda este aplicată de cei care joacă la câştig, iar dacă ai câştigat alegerile, ai șanse să aranjezi ca dosarul tău să fie îngropat până se prescrie fapta.

7. Urna mobilă - Urna mobilă se deplasează, însoţită de membrii unei comisii din secţia de votare, pentru cei care au probleme locomotorii sau alte probleme medicale ce le îngreunează venirea la secţia de votare. De multe ori, urna nici nu ajunge la destinaţie, dar se umple cu buletine de vot. În alte cazuri, se spune alegătorului unde să pună ştampila.

8. Urna mobilă schimbată - De obicei se ştie câte persoane vor vota prin intermediul urnei mobile. După încheierea traseului, urna mobilă se pune în portbagajul maşinii cu care se deplasează cei doi membri din secţia de votare arondată şi se acoperă cu o prelată. Când se ajunge la secţia de votare, de sub prelată se scoate o urnă mobilă similară, cu buletine ştampilate anterior pe „cine trebuie”.

9. Înlocuirea - E o metodă mai grea, dar pe larg folosită în comune. Exemplu. X, om de afaceri şi membru al partidului Z, are 100 de angajaţi. În ziua votului, îi reţine la muncă, pentru o comandă urgentă. Transmite datele de identificare colegilor de partid din secţiile de votare, care introduc în urne 100 de buletine de vot gata completate şi semnează în fals pentru angajaţii lui X, care habar n-au că au votat.

10. Autobuzul - Implică scoaterea la vot a acelor oameni care ţin cu un candidat, dar nu au chef să-şi piardă ziua votând. De obicei, mobilizarea se face la pachet cu o excursie relaxantă, eventual o masă caldă, la vreun local.

11. Buletin fără ştampilă - Tot la ţară, unde toată lumea ştie pe toată lumea. Chiar in sectie, se oferă celor despre care se crede că vor vota cu contracandidatul, buletine de vot ce nu au aplicată ştampila de control. Normal, buletinele se anulează la numărătoare.

12. Tipografia - Dacă ai pile în sistem, nu e greu să afli ce fel de hârtie şi de tuş se va folosi la votare. Cum alegerea acestora s-a făcut întotdeauna pe criteriul costului scăzut, vei putea tipări câteva zeci de mii de buletine de vot la cea mai rudimentară tipografie. De introdus lotul personal de buletine de vot, în urne, il introduci cu activul de partid: fiecare, la secţia lui, intră cu un buletin la vedere în cabina de vot şi lasă acolo câte cinci, scoase de prin haine. Nu contează că la numărătoare va ieşi scandal că sunt voturi în plus: ca să nu anuleze votarea, partidele negociază şi scot proporţional, de la fiecare, un număr de buletine de vot. Rezultatul? Ţie ţi se scad dintr-un total umflat, contracandidaților dintr-un total diminuat. 

13. Înghesuiala - E o soluţie pentru secţiile de vot unde candidatul tău nu are nici o şansă. Aglomerarea intrării în secţie, eventual provocare de scandal, îngreunează intenţionat exprimarea votului de către cetăţeni. Rezultatul: contracandidatul va primi mai puţine voturi.

14. Fifty-fifty - Buletinele nefolosite pot fi împărţite de reprezentanţii Biroului şi introduse în urnă. De obicei funcţionează în secţiile mici, unde nu sunt observatori.

15. Maradona - Este posibil ca, într-o clipă de neatenţie, inainte de numărarea voturilor, unele buletine de vot să fie mutate dintr-un teanc într-altul.

16. Mita electorală - Acordarea de bani (de regulă între 50 și 100 de lei); de plase/pachete cu produse alimentare, diverse alte promisiuni – este una dintre formele cel mai des întâlnite de fraudă electorală. De regulă sunt mituiţi alegătorii cu un nivel de educaţie redus, cei cu venituri modeste – în special persoanele care beneficiază de ajutor social – şi nu în ultimul rând pensionarii. De asemenea, categoria de alegători care poate fi mituită nu cunoaşte decât în mică măsură sau chiar deloc candidaţii şi programele lor.

16. Comando 5 - Sute de transporturi efectuate, între localităţi apropiate, de autoturisme cu câte cinci votanţi nu bat la ochi. Merită, nu?

17. Căpşunarii - De regulă, mai ales în comunităţile mici, se ştiu persoanele plecate la muncă în afara graniţelor. În locul lor ar putea „vota” fie turişti electorali sau persoane cunoscute de către reprezentanţii partidelor din secţiile de votare, care anterior au intrat în posesia CNP-ului „căpşunarilor”. De regulă, asta se întâmplă dimineaţa, cu o jumătate de oră înainte de începerea votării, se introduc în urnă mai multe buletine de vot ştampilate cum trebuie. Apoi, pe parcursul zilei de vot, fraudatorii trebuie doar să semneze pe lista de vot în dreptul persoanelor despre care se ştie că nu vin la secţie.

18. Șantajul - Este cea mai nouă metodă de furt electoral. La alegător acasă ajunge o persoană de incredere, cunoscută anterior, care-ți propune să votezi, de exemplu, cu X, si primești 200 de lei. "Hai, nea Fane, că ne știm de o viață, știi că poți să am incredere in mine, că uite, și eu îți dau banii tot așa, pe încredere". La cateva zile, apare insa un necunoscut, agresiv, tupeist, care-ti spune că ai fost filmat când primeai banii si ca daca nu votezi cu X, "să moară mama dacă nu te bag în pușcărie c-ai luat bani să votezi, că banii ăia erau luați in numele meu, că eu răspund de ei".

19. Interlopii - Merge la tara, in comunitatile sarace, cu oameni neinstruiti. Se merge din casa in casa, cu spaga electorala, cu oameni cunoscuti in comunitate. La cateva zile, mituitii sunt vizitati de altfel de persoane, cu moace agresive, de interlopi, care le spun oamenilor ca daca nu voteaza cum s-a stabilit o sa fie probleme, pentru ca "avem acces la soft, si stim cine si ce a votat". 

20. Cutia de pizza - Dupa atatea randuri de alegeri, militantii partidelor din mediul urban se cunosc unii pe altii, si se vaneaza reciproc, printre blocuri, ca nu cumva sa dea bani prin scari de bloc. Asa ca mai nou se folosesc masini branduite cu marci de pizza, iar cei care duc bani sau alte daruri oamenilor din rețeaua electorală din fiecare bloc, intră și ies având uniforme și cutii de pizza la ei, ca sa nu bata la ochi. 

Ce-i cu ciordeala asta disperată? Păi, e simplu de înțeles dacă îți aduni creierii de pe jos și urmezi principiul follow the money. Bătaia asta e doar pe bani. Exemplu: Comuna Dandana are 3.000 de locuitori și un buget anual de 1,1 milioane lei. Cine iese primar, va avea acces, așadar, în patru ani de mandat, la 4,4 milioane lei, care, smântâniți decent cu doar 10 la sută, îi pot băga în buzunar vreo sută de mii de euro. La 3.000 de locuitori ai cam 2.300 de persoane cu drept de vot, iar la vot vin, de obicei, cam jumătate din aceștia. Vorbim, așadar, de maxim 1.200 de voturi. Îți trebuie, așadar, 601 voturi ca să ieși primar, numai ca de obicei castigi cu mai putine, pentru ca sunt mai mult de doi contracandidati. Și dacă dai 25 de euro pe un vot (o sumă incredibilă în mediul rural, unde oamenii se vând pe 50 de lei), tot merită, pentru că vei cheltui maaaaxim 15.000 de euro pentru acces un milion de euro si un castig minim garantat de o sută de mii de euro. 

Apropo, știi ce buget are Bucureștiul? Un miliard de euro pe an. Calculează tu cât e 10%....

Dacă textul ăsta te-a făcut mai deștept decât erai deja (desigur!), apasă de linkurile de mai jos

linkul 1 linkul 2 linkul 3 linkul 4 

Perle de la bac? Perle de la evaluare? Uite, nene, perle de perle. Pentru ca exista si tone de fotografi anafabeti printre noi...

• "fotografia de mireasa (budoar) este în cresștere de popularitate printre femeile puternice si ambitioase ale timpurilor noastre"
• "nu sunt daruri multe altele atat de personale, care au capacitatea de a face acest lucru"
• "Nu ai nevoie de "corp perfect" pentru uimitoare în imagini"
• "lenjerie luxurianta"
• "Multe femei au fost atât de fericite cu rezultatele pe care le-au cu noi"
• "Pentru detali mai detaliate va rugam sa intrati si pe Servicii - Wedding Budoir"
• "Nuntile sunt situații de o dată-in-a-vitață"
• "cei ce cred ca, cumparand o camera mai scumpa pot sa se numeasca fotografi sunt dezamagitorii si la randul lor sunt dezamagiti"
• "aparatura noatra este de cea mai buna calitate ptr fotogarfiele realizate, lucram cu camere foto Cannon si Nikon atat format digital cat si pe film".

LINK sursa

Trebuie sa fii foarte, dar foarte-foarte proasta, sa crezi ca daca dai un Like unei poze cu un copil cu fata acoperita de o tumoare, Facebook va dona un dolar.

Oamenii normali privesc asemenea imagini doar de nevoie, cand cineva drag e lovit de o nenorocirea asta numita ca zodia aia pe care o uiti tu mereu. Femeile normale chiar mai putin decat barbatii. Ar trebui sa-ti pui cateva intrebari privind sanatatea ta mentala, daca asociezi atat de lejer o asemenea priveliste cu figura ta.

Daca esti una dintre cele care a facut asta, esti obositor de proasta. Creierul tau, plin de osanza lipsei de lecturi, iti joaca niste feste incredibile. In mod sigur, peste cativa ani, toti cei jurul tau isi vor spune in gand ca esti cretina de dimineata pana seara, nu doar cand spui tu ca "esti obosita de la serviciu".

Sper din toata inima sa le faci cunostintelor tale din viata reala un enorm serviciu; sa mori inecata cu un tampon pe care, concentrata sa vezi unde e capatul unei lingurite, ti l-ai scos si ti l-ai pus in ceai.

Mori, tampito. Ala e un hoax. Facebook nu da, ci ia cate un dolar pentru fiecare oligofrena ca tine care-si face cont pe o retea sociala asa cum o scrumbie merge cu bancul de pesti, toata viata: de proasta.

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Ma opreste o fatuca, dupa ce votez. De la Origami Consulting, fata. "Imi puteti spune cu cine ati votat la Camera Deputatilor si la Senat?". "Sigur. La Camera Deputatilor mi-am anulat buletinul". Fata ramane descumpanita: "N-am rubrica pentru asa ceva. Am pentru USL, ARD, PPDD si Nu Raspund".

Buni astia de la Origami....

DISCLAIMER: Urasc manelele. Nu ascult manele nici macar cand sunt beat, plec imediat din locurile in care se asculta manele si nu am nici un prieten manelist. Daca voi fi pus vreodata in situatia sa aleg daca sa salvez o veverita sau un manelist, voi intinde mana salvatoare sobolanului de copac, riscand sa ma muste, si nu tipului care, drept multumire, ar putea sa ma injunghie in urechi cu zgomotul lui. Nu ma acuzati, asadar, ca tin partea manelistilor.
………………………
Pe bune? Voi chiar credeti ca ANAF va lua la mana averile manelistilor? Pai ce, nu sunt sanatosi la cap?
Manelistii sunt acele persoane folosite in campaniile electorale sa faca simpatici, pentru un public oligofren, nişte politicieni de care n-a auzit nimeni in comune uitate de lume. Ia intrebati-o pe Adina Valean ce se asculta la mini-concertele ei de campanie, din Prahova anului 2012.
Manelistii sunt acele persoane care unesc lumile la nuntile alea bizare, in care un politician este nasul copilului unui interlop. Cand incepe Salam sa „cante” (pun ghilimele, pentru ca eu nu cred ca maneaua este muzica), dau din burţile iesite de sub camasi si interlopul si oficialul. Credeti ca la baiaramul la care Stolojan i-a nasit copilul lui Bercea Mondialul s-a ascultat Mozart?
Manelistii n-au averi atat de mari incat sa merite efortul unei campanii concertate a ANAF. Va spun eu, ca am cunoscut anturaje de tipul asta: jumatate din ce primesc din dedicatii dau inapoi interlopilor care au aruncat cu bani in ei, ala e doar un spectacol ieftin care sa vorbeasca despre „fala” evenimentului. Cealalta jumatate o sparg pe jocuri de noroc, prafuri trase pe nas, masini furate de prin Vest, replici de Vertu si gresie originala Armani, desi Armani nu face gresie.
Stiu doi manelisti. Au case mari, masini misto, dar niciodata bani in buzunare. Daca ii tii in casa, sa nu cante o luna, fie mor de anemie, fie raman pe drumuri. Dar daca ii intrebi ce politist are nasi interlopi, sau ce interlop are copilul botezat de vreun judecator, iti face o lista de mare acuratete. Sincer, nu cred ca e in interesul sistemului ca manelistii sa-si dea drumul la gura, intr-o ancheta. De-aia nici nu cred ca vor fi anchetati pe bune.
Si-atunci, de unde povestea asta cu ofensiva ANAF asupra unei paturi sociale destul de paupere, de putin numeroasa si de greu de scos la plata in cazul gasirii unor indicii de evaziune fiscala? Pai asta e, ca vorbim doar de o poveste, nu de un plan. Si daca nu avem de-a face cu un subiect fabricat exclusiv de catre presa, in scopuri ce tin de audienta, inseamna ca avem de-a face cu un “magnet de imagine”.
Asa se numesc, in fotografie, acele elemente care sar in ochi, desi nu constituie subiectul principal al imaginii. Daca-i faci poze unei doamne in alb, pe strada, intr-o zi torida de vara, iar in spatele ei se vede o cutie de Coca-Cola pe o banca, toata lumea se va uita intai la cutia aia rosie ca focul, in cadrul ala dominat de albul si gri-ul prafos al unei zile de vara. Uneori, magnetul apare din din greseala, din cauza fotografului neatent. Dar alte ori, un publicitar de geniu aranjeaza poza aia astfel incat sa nu scape nimeni fara sa remarce cutia de cola.
Eu cred ca, in povestea manelistilor amenintati de ANAF suntem in a doua situatie, nu in prima. Pentru ca nu manelistii ameninta functionarea sistemului fiscal din Romania, ci marii evazionisti. Iar in Romania, marea evaziune se face din cereale, carburanti, lemn si flori.
Am mai scris pe PSnews, intr-un text dedicat ANAF:
“• Opriti in trafic toate cisternele intalnite pe toate drumurile. O sa vedeti cat de putine dintre ele contin benzina sau motorina cu acte in regula si intrebati la rafinarii unde este stocul de uleiuri minerale care ar acoperi necesarul Europei pe un an, dar care n-a iesit din tara.
• Mergeti si inconjurati silozurile de cereale. O sa vedeti cata marfa e acolo si cata apare si in actele detinatilor silozurilor. Intrebati taranii cati si-au vandut graul si porumbul cu bani la sacosa, fara un act. Numarati cate masini de paine ies dintr-o fabrica in care n-a mai intrat faina, pe acte, de trei luni.
• Duceti-va la toate fabricile de mobila din Romania si faceti evidenta furnizorilor de lemn ale acestora si-o sa dati, la trei firme in spate, de cei care taie fara mila si fara acte padurile Romaniei.
• Mergeti in vama, si numarati TIR-urile de flori care intra in tara. La frontiera, nu in biroul vamal de la Bucuresti, pentru ca nu toate remorcile alea ajung in Bucuresti.”
E vara. Se cara combustibil in prostie, se recolteaza cerealele, se taie lemn in nestire si se vand flori cu duiumul, iar ANAF anunta ca se va ocupa de manelisti. Spuneti si voi, n-ar fi mai misto sa se ocupe de manelisti la iarna?

text aparut pe www.psnews.ro 

E exact ca in cinematografele din Bucuresti. Fotolii comode, in care zaci perfect, si daca nu-ti pasa de film. Sala abrupta, astfel incat un copil vede bine si daca o matahala a nimerit pe scaunul din fata lui. Personalul este amabil si omniprezent, mai putin un bitch de 3.450 de kilograme, care a urlat la o angajata din zona de food ca daca mai pune capacul gresit la cola, va fi ultima ei zi aici. Le-am scris celor de la Cinema City: poate daca ii anunt ca descreierata aia face asa de fata cu clientii, azi va fi ultima ei zi in companie.  

Revin la cinema-ul de la Mall. E reconfortant sa ai de ales intre 12 filme. E neplacut sa ma pui sa cumpar ochelari 3D. Poate am unii marfa, de-acasa. Poate vreau doar sa-i port, nu sa-i detin. Sau poate vreau sa dau ăia trei lei pe un corn cu E-uri de la Paul...

Singurul lucru de criticat, pe bune, la Cinema City Ploiesti este zona de exit. Cand se termina filmul, esti indrumat pe niste scari care dau intr-un hol exact ca-n Matrix: pereti terni si usi metalice, gri. Prima usa pe care am deschis-o dadea pe peretele din spate al Mall-ului, spre scarile de incendiu, cu podeaua din grilaj, si nu mi-a placut sa-mi vad copilul cum priveste ingrozit la cei 10 metri de sub talpi. A doua usa dadea intr-o camera tehnica. Abia dupa capatul nordic al holului am gasit indicatorul "inapoi in mall".

M-am desumflat si cu preturile: 20 de lei, cu tot cu ochelarii 3D. Deci, mai scump ca la cinema Premiera, cinema 3D si cinema Twins, desi nu platesc chirie, ca cei de acolo. Alte preturi: o portie de popcorn, una de nachos si un ice tea au costat 25 de lei. Scump. Adica, nu merita. Va vine sa credeti ca tot atat am platit, o ora mai devreme, la Pizza Hut, pe niste chestii absolut delicioase? 65 de lei un film, in doi, la mall? Pai faci asta in centru, si mananci la KFC...

comentezi? www.facebook.com/bogdanstoica.ro