"Si-au inceput emotiile, si intrebarile, si planurile de viitor. Si taticul se intreaba daca va face fata pleiadei de admiratori ai fiicei. Si a inceput sa se gandeasca la strategii de aparare a pruncutei lui impotriva dezamagirilor din dragoste. Si a inceput sa-si aminteasca de “victimele” din anii sai de imaturitate, si deja se ingrozea la gandul ca s-ar putea sa roiasca si prin jurul fiicei sale Don Juani invatati sa fure inimi si sa dispara in zari indepartate" (Nouria Nouri).

E cu mult mai grav de atat. Poate deveni foarte grav.

De două-trei ori pe an, aud/vad/scriu despre asa ceva: o tâmpită face un copil cu un trepanat și ,dupa ce-l naste, îl abandonează. Pe unde nimerește: în padure, la ghenă, pe câmp, în canale, într-o pungă dintr-un lift, etc. Ei bine, copiii astia nu mor, desi zac acolo cu orele, prada frigului, cainilor vagabonzi, sau accidentelor de tot felul. Asta în conditiile in care un copil fabricat de un cuplu de oameni normali face macar o pneumonie dacă este lăsat afara prost imbracat, mai mult de o oră. Sau se sufocă în maşină. Sau îşi bagă un cui pe gât. Sau cade cu fata intr-o oala cu apa si se ineaca. In nouă cazuri din zece, găseşte el o soluţie să-şi pună viaţa în pericol....

Nu sunt o persoana care cauta explicatii la biserica. Se prea poate sa existe o forma superioara de viata sau energie, de orice fel, care ne coordoneaza destinele. Nu cred, insa, ca ea poate fi vizualizata intr-un batranel imbracat intr-un fel de rochie sau intr-un tip cu moaca de hipster si cu cicatrici pe maini si picioare. E altceva. Ce aflăm noi de la preoţi este doar o "copie China", deformată şi prost tradusă, a evenimentelor sau revelaţiilor petrecute la începutul omenirii. 

Cert este că, orice sau oricine ar fi acest nene divin, sunt convins ca in 'firma" lui, exista un departament special dedicat bebelusilor: Key-Clients, Corporate, VIP, Gold, ceva de genul ăsta. Pentru că altfel nu se explică ce se întâmplă, e complet anormal....

UPDATE 1 aprilie 2013: Cei doi cretini din Ploiesti care si-au abandonat bebelusul in padure vor sta doi ani la inchisoare. Curtea de Apel Ploiesti a considerat ca pedeapsa intiala, de trei ani, e prea mare, in contextul in care  cei doi aveau "o conduita buna inainte de savarsirea faptei". 

Corect. Pana cand n-au incercat sa-si omoare copilul, n-au incercat sa mai omoare pe nimeni. 

UPDATE 11 septembrie: Sentinta ramane definitiva. 

"Esti un lob. Esti lobul urechii, adica ceva cu totul si cu totul inutil." (din VEEP)

Imi place. Si abia astept sa se termine campania asta electorala, pentru a face o lista cu lob-urile orasului.

Iesitul in oras cu cineva, e o smecherie şi nu prea.

• 1. La unii oameni, iesitul s-a degradat, şi a devenit o functie fiziologica, la fel ca pârţul sau somnul. La o parte semnificativa dintre ei, cele trei chestii sunt chiar consecutive! Şi, oricât ar părea de bizar, cei cu care ies in oras s-au obişnuit deja cu asta!!!
• 2. La alţii, iesitul in oras cu cineva e un sport, cu reguli. O regulă ar fi să-ti arati banii si generozitatea doar înainte sa se intample asta. După - doar nimicuri, sau, dacă merge, doar promisiuni. 
• 3. Exista si unii care nu mai ies in oras cu cineva. Astia s-au acrit. Ii recunosti dupa modul in care injura soferitele neindemanatice din trafic. Dupa viteza cu care se imbata, la petreceri. Dupa modul in care povestesc o realitate aspirationala, nu cea in care traiesc.
• 4. Altii ar iesi in oras, dar n-au cu cine, sau, mai grav, cu ce. Pe astia ii auzi vorbind de rau oamenii care ies in oras cu cineva. Plus ca dau sfaturi celor care vor sa iasa in oras, pentru prima oara. Sfaturi proaste, evident, ei fiind la apogeul ratarii in domeniu.
• 5. Cei mai haiosi sunt cei care ies in oras singuri. Sunt cei care interactioneaza cu toata lumea, peste tot, cu acelasi ton exaltat, indiferent daca decorul include un pub sau un cimitir. Pentru ei, este important sa promoveze mesajul ca sunt bine-mersi, asa cum sunt.

Daca textul de mai sus ti se pare usor idiot, nu te inseli. Inlocuieste "iesitul in oras" cu "sex", mai citeste o data, si vezi daca recunosti, in descrieri, pe cineva din anturajul tau.

Apoi, ureaza-i cu simplitate: "MORI!"

Ceva e in neregulă cu Paul, localul din Ploiesti Shopping City. Şi trebuia să-mi dau seama de asta de când le-am văzut anunţul de angajare pentru bucătari: "Conditii: 18 ani împliniţi; absolvent minim 10 clase; seriozitate; capacitatea de a lucra în echipa". 18 ani, bucatar?! Meseria asta se invata la nivel quality in 10-15 ani, nu in doi-trei.....

Ce nu-mi place, în primul rând, este preţul produselor. Nu mă înţelegeţi greşit, nu mă plâng că n-am cu ce să-mi plătesc consumaţiile. Problema e că, de 28* de lei, bani pentru care primeşti de la Paul două mini-sandwich-uri cât podul palmei, o tartă cu fructe şi o apă, mănânci un fel de mancare usor si un desert de-ţi baţi copiii cu cureaua de la ceas, la Tres Olivos, Da Vinci, Lazzarini, Prestij sau Boccaccio. In plus, mi se pare descalificant pentru cine face preturile la Paul ca poate promova preturile la ce-am cumparat eu, in paralel cu oferta "trei cornuri la 9 lei". Cornurile alea sunt cat  franzela mai mica, fiecare! Asta ma face sa ma gandesc la doua variante: ori cornurile sunt pline cu chimicale ieftine, si atunci ma intreb unde este standardul de local premium, ori ce-am primit eu a fost supraevaluat cu tupeu, si atunci ma intreb ce fel de public vrea Paul: unul prost si snob?

Nu-mi mai place la Paul si pentru ca merg pe langa vitrina aia de la dreapta la stanga, sa-mi aleg produsele, apoi ma duc iar la stanga, sa achit, si din nou la dreapta, sa-mi iau tava cu produse. 

Nu-mi place cafeaua. Lavazza?! De-un Julius Meinl, cea mai chic marca de cafea premium din Europa, ce-ati spune? Si dau si ăia esspresoarele gratis, nu-i problemă...

Pe fond, e vorba doar despre asteptarile tale, cand te duci la Paul. Unii spun că localul este o patiserie. Proprietarii localului îşi spun "restaurant francez". Pentru mine, Paul e doar un fast-food care a renuntat mult prea devreme la politicile de dezvoltare sustenabila, unde pretul rezonabil este vectorul principal.

* - N-am memoria notelor de plata. Dar parca la Paul din Baneasa Shopping City preturile erau mai mici...

Liviu Puştiu, despre moartea tatălui său, pe Acasă TV: "Pentru mine, cea mai gravă variantă era să aflu despre tata că a murit."

Incredibil, nu? Pentru restul oamenilor de pe pământ, moartea taţilor nu e cea mai gravă variantă, în ceea ce priveşte taţii. Noroc cu sensibilul ăsta...