Moda fotografiilor facute in lanul de flori vine din anii 60. Cuvantul "hippie" va spune ceva? A fost un curent extraordinar de misto, care a lasat urme adanci in cultura foto: fete cu parul lung, cu rochii subtiri, cu coronite de flori in par, desculte, surazand, intr-un cadrul idilic. Cum sa nu-ti placa? Fotografiile alea vorbeau despre relatia speciala a oamenilor cu natura, despre curatenie sufleteasca, despre ganduri bune. Fetele pozau decent, se sugerau doar emotii pozitive.... Din pacate, tehnologia tot mai accesibila a creat milioane de fotografi amatori si de modele care au descoperit florile de pe camp. Si ghici ce?

S-au căcat in el de curent! 

Acum tampitele se duc pe camp cu tocuri, cu jeansi rosii, cu gene si unghii false si cu parul aranjat la coafor. Se duc insotite de prietene, ambele purtand haine in 5-6 culori si tocuri cui, pozand cu spatele cambrat, ca in baia din club. Iar fotografiile arata ca niste gunoaie. La efectul asta contribuie si fotograful, la fel de idiot ca modelele de ocazie. Boul le face fotografii in halul ala, in loc sa puna un furtun de apa si un caine de lupta pe ele si sa le dea afara de-acolo. Cateodata e si el tot atat de imbecil, incat fotografiaza si drumul, si peturile din sant, si stalpii de electricitate, si tractorul, si baraca muncitorilor care fac laba cu ochii la fete.... Mie personal mi se pare incredibil ca unii oameni platesc pentru astfel de fotografii, dar si ca altii accepta bani pentru a produce asemenea gunoaie vizuale. 

Pentru ca nu e greu deloc sa obtii poze misto intr-un loc atat de misto. E foarte usor, chiar si atunci cand fotograful e complet trepanat. De-aia am scris:

Cum sa faci sa obtii niste fotografii bune in lanul de ... orice

• Imbraca-te intr-o singura culoare. Alb ar fi perfect, gri si crem, vernil, bleu merg ok, negru e rezonabil. Sunt destule culori in jurul tau pe campul ala, nu e nevoie sa mai aduci si tu de-acasa cateva.
• Nu te machia ca pentru o nunta in Titu. Un ruj discret, un fard mat si un creion la ochi sunt suficiente.
• Nu face pozele la pranz, chiar daca idiotul de fotograf atunci propune sa va vedeti, ci dimineata sau seara, cand lumina e blanda si nu te transforma intr-o colectie de umbre faciale.
• Nu poza ca la un shooting fashion, orice ti-ar spune boul care are un aparat foto de gat. Esti in natura, trebuie sa rezonezi cu ea. Posturile corporale relaxate sunt cele mai potrivite.
• Zambeste, nu rade ca prostul la glumele lui Bendeac. Nu poza în lenjerie, va fi penibil. Du-te spre nimfă, nu spre divă. Poti sa lasi o bretea de la rochie sa atarne pe brat, sau innobilează nuditatea, daca ții morțiș la ea, cu o rochie transparenta. In picioare: sandale sau nimic.
• Spune-i fotografului sa traga mai degraba cadre largi, nu close-up-uri. Oricat ai fi de frumoasa, florile te vor invinge la puncte. Plus ca ai venit acolo pentru zecile de mii de flori, de ce te-ai fotografia doar cu cinci dintre ele...
• Nu lua cainele cu tine daca e o rasa de-asta artificiala, care moare daca-l tii in curent. Un lup, un ciobanesc, un golden - se vor potrivi. Pechinez, bichon, chihuahua - te rog, nu! Scrie si in biblie: daca e cat o pisica nu e caine...
• Du-te sa faci poze intr-un lan de flori mai ales daca esti urata, grasa, proasta si rea. Daca fotograful e bun, vei arata buna, delicata, sensibila, de luat acasa. Daca esti o tipa misto nu-ti bate capul, tu arati bine si intr-un tomberon.
• E atat de frumos un lan cu flori, si atat de simplu sa obtii niste fotografii senzationale, incat poti incerca sa le faci chiar tu, sau o prietena. Cu telefonul. Mai da-l in pula mea de fotograf... Sterge camera telefonului, cauta o zona lipsita de stalpi de electricitate, pune-ti soarele in lateral/spate si nu prinde si soseaua in cadru. Atat e de simplu.

Cartile noastre (ale mele si ale pisicii). Apasa pe coperta oricareia si cumpar-o, daca vrei.

  

Cum am o fata, am devenit ceva mai atent decat alti parinti la ceea ce inseamna adolescenta. In special la baieti. Nu sunt vreun violent, sau vreun smecher tare-n pumn, dar cred că încă mai pot să bat până la limita dintre viaţă şi moarte un puşti care o să-mi sperie/răneasca fata. Stiu ca nu e bine. Stiu ca dau un exemplu prost. Dar sincer, ma doare-n cot...

In virtutea acestui subiect care mă macină, mi-am zis să vă cer ajutorul. Am văzut pe stradă doi tineri foarte drăguţi, simpatici, exact genul meu. Par să fie de 14-18 ani si mi-as dori foarte tare sa intre rapid in niste relatii stabile cu niste fete misto, care sa-i tina deoparte de problemele pe care le-ar putea avea pe strada, cu vreun tată dement, furios ca pustii au incercat sa-i molesteze fata. 

Plus ca daca vor continua sa faca acest tip de glume de cacat, nici o tipa n-o sa mai stea de vorba cu ei. O sa ajunga ca cei sapte trepanati de la Vaslui, care au ajuns sa ia cu japca o fata ca sa fu#a si ei ceva. Imi imaginez ca nu le e usor, pe strada, ca virgini, cu atatea fete frumoase care trec pe langa ei. Dar manifestarea violentei, molestarea necunoscutelor, injuratul si speriatul femeilor nu te ajuta niciodata sa bagi ceva in pat in afara de mana ta dreapta. Practic, daca te porti asa inca de cand esti un pusti, o sa ajungi in cel mai bun caz un labagiu. In cel mai rau, o s-o faci de oaie si alti barbati o sa se joace cu fundul tau intr-o puscarie.

Asa ca va rog, ajutati-ma sa-i ajut sa se indragosteasca. Ca-i pacat de oasele lor coxale...

Cred ca-s homofob. Nu sunt sigur, ca n-am fost la doctor, sa-mi spuna ce si cum. Dar asa mi se pare mie. Si am momente in care ma simt anacronic din cauza asta. Am cunostinte care au gay in familie, la munca, sau in anturajul de prieteni. Eu n-am. Nu mai am.

De ce ma consider homofob:

• Argumentez contra cand se pune problema drepturilor civile ale gay-ilor, pentru ca nu pricep nici mort cum o preferinta sexuala se poate transforma intr-un avantaj social. 
• Nu ma pensez, nu ma dau cu creme, nu ma tund la salon ci la frizer.
• Nu dau bani pe sampoane si geluri de dus scumpe, si n-am parfum decat atunci cand primesc unul.
• Trusa mea cosmetica incape si in buzunare, cand plec pe undeva.
• Nu port pantaloni mulati, nici camasi si tricouri roz, fucsia sau mov. 
• Nu port fes si izmene iarna, imi place sa dau zapada si sa mesteresc. 
• Cand ma julesc nu ma duc la doctor, nici la spital. N-am in casa leucoplast, bandaje, dezinfectant.
• Nu plang la Titanic.
• Nu stau picior peste picior ca fetele.
• Nu ma epilez pe picioare si pe maini. 
• Nu pot sa sustin sedinte foto cu barbati. Serios, am incercat sa fac un book unui model masculin. Desi nu s-a dezbracat, nu eram in vreun spatiu inchis si era un hetero obisnuit, n-am putut sa-l privesc prin vizor si sa apas declansatorul cand se uita sexy la mine. Prima mea reactie a fost "ce mortii ma-tii te uiti asa?", care, recunosc acum, n-a ajutat deloc.
• Incerc sa evit filmele cu gay. Oricat de tare as incerca sa ma motivez ca lumea a evoluat, ca e timpul sa ma schimb, nu pot sa trec peste gandul ca intr-o camera in care au facut dragoste doi gay miroase diferit.
• N-am nici o problema cu lesbienele. Apropo, daca stie cineva doua lesbiene atragatoare, care vor o sedinta foto, sa ma anunte. Le-o fac cadou!

Cred ca tot de homofob ce sunt am ramas si fara gay. Este vorba despre un amic din copilarie, pe care l-a impins mintea aia creata sa ne marturiseasca, mie si altor cativa amici, ca e gay. A fost foarte nasol. Pentru ca ne stim de mici, pentru ca am convietuit perfect normal pana in adolescenta, pentru ca nimic nu indica ca omul a schimbat macazul, dezvaluirea lui trebuia sa nu conteze. In schimb, a contat si ne-a afectat prietenia.

Stiu cum e in filme. El recunoaste ca e gay, prietenii lui il sustin, plang un pic impreuna apoi fug sa-i cumpere amaratului o rochie noua si-l cheama sa le aleaga noile jaluzele. Frate, in lumea mea nu e deloc asa! Noi nu relationam, ca amici, bazandu-ne pe corectitudinea politica, respect reciproc si moderatie, cum vezi in filme. Suntem niste brute din est, asta e clar! In toate gastile mele de prieteni ne bestelim unii pe altii nonstop. Uneori ne e greu sa spunem "Adu-mi si mie, te rog, o bere, daca te duci in casa" si spunem "Bosorogule, misca-ti curul ala basit si adu berea, in pu*a mea...". Sau, in loc de "Te doare, vrei sa anunt ambulanta?" spunem "Hai, ma, ca nu mori, du-te in pu*a mea de sensibil...". Aproape toate dialogurile intre barbatii pe care ii cunosc se bazeaza pe cateva cuvinte-cheie, care fac legatura intre realitate si pornismele din capetele noastre. 

Ori, nu poti sa faci asa ceva cu un gay, care are alte pornisme in cap..

• Cum sa razi, ca de obicei, cand un gay iti spune "baga-mi-as pu*a in sufletul tau de martalog"? Cand vine de la un prieten e ok, dar cand prietenul e gay, la el inseamna altceva. La el se pune!
• Cum sa-i spui tu "imi sugi pu*a", iar el, in loc sa zica "sa ti-o suga ma-ta" sa zambeasca?
• Cum sa nu faci diferenta intre "ce te-ai dichisit, coa'e, tu te duci la fu^ut..." si "ce bine iti sta camasa asta.."?

Intelegeti ideea? Poti sa injuri oricum un prieten, daca nu te duci intr-o zona sensibila. Nu-i spui "s-o f*t pe ma-ta" prietenului caruia i-a murit mama, nici "s-o f*t pe sor-ta" celui cu sora cam curva. Nu injuri despre chestii posibile sau personale, ci doar despre tampenii irealizabile. Ori, cu un gay, 80% dintre injuraturile obisnuite isi schimba semnificatia!

[paranteza - in poza este apa, nu lemn, nu fier]

Asa ca dupa vreo luna in care l-am certat ca vorbea cu noi si injura incorect, in raport cu situatia lui, sarmanul meu prieten gay ne-a abandonat. Am ramas prieteni, dar d-aia care se suna din an in paste. Imi e foarte bine fara el. Sper ca si lui, fara noi. Am scapat de momente penibile, toti. Probabil crede despre noi ca suntem homofobi, si e la fel de probabil ca ipoteza lui sa fie adevarata. In schimb, noi nu credem ca are vreun defect nou, in afara faptului ca nu mai are ochi pentru femeile superbe de care discutam periodic.

Acest text nu este un manifest anti-gay. Recunosc: e vina mea/noastra, nu a lui. Iar luzerii care au de gand sa-mi spuna ca acest text este plin de ura, ca de fapt sunt un gay latent, ca am fost violat cand eram mic si ca, in general, merit sa fiu impuscat pentru ca-mi exercit dreptul la libera exprimare - sa faca bine sa foloseasca acest spatiu. O sa-i banez, dupa. 

S-a rupt sufletul in mine, in dimineata asta, cand am vazut stirea cu fata aia care dorea sa vada marea, pentru prima oara! Mi-am adus aminte de mama, crescuta intr-o familie saracita intentionat de comunisti, care a vazut marea dupa aceasta varsta. De vecinul meu Robert, pentru care Revolutia a insemnat libertatea de a i se aproba cererea pentru un abonament telefonic fix, cerere depusa in 1981. De cuplul ala de saraci din cartier, care face numai gemeni si nu are niciodata tot ce-i trebuie pentru toti copiii.

Exista saraci care si-o merita. Daca ai frecat-o la scoala in loc sa inveti, daca nu stii sa faci nimic cu mainile, daca bei de stingi, saracia este o medalie care TREBUIE sa straluceasca pe pieptul tau. O meriti, e a ta, iar tu esti al ei. Nu ai nevoie de ajutor si nu meriti compasiune. E perfect sa muncesti pe doi lei si sa mori in mizerie. Tu, cu saracia ta, dai sanse la prosperitate celor ce invata, muncesc, se poarta ok cu familia. Esti combustibil pentru societate, nu un membru al ei.

Dar exista si o saracie incredibil de stupida. Exista oameni care experimenteaza saracia doar pentru ca nimeni nu s-a gandit la mecanisme de validare a unor calitati certe, pe care le au. Fix in situatia asta se incadreaza fata care dorea sa vada marea. A terminat scoala cu 9.80 si-a ramas acasa, in timp ce colegii ei, care nu stiu sa scrie corect "Fratelli", rupeau litoralul in doua. A sperat ca daca ia o medie buna, cererea ei de a vedea marea va fi aprobata de parinti. Din pacate, parintii nu castiga mai mult cand copilul invata bine. Si asta nu e corect DELOC!

• ... asa cum nu e corect sa organizam licitatii pe criteriul "pretul cel mai mic", incurajand aparitia de asfalt prost si beton moale.
• ... asa cum nu e corect sa subventionam programul "un calculator cu doar 200 de euro", pentru tineri care iau numai note de 3 si 4 si folosesc calculatorul doar pentru jocuri
• .. asa cum nu e corect sa dam laptele si cornul tuturor copiilor din scoli, inclusiv celor care au acasa o cana de lapte care costa cat un ghiozdan
• ... asa cum nu e corect sa platim prost si profesorii buni, care salveaza destine, si profesorii cretini, care distrug psihic copiii
• ... asa cum nu e corect sa primeasca aceeasi alocatie si un copil sarac, si copiii lui Florin Salam

Avem atat de putini elevi buni, care reusesc sa faca fata cerintelor tot mai tampite din manualele scolare, incat ar trebui sa-i tratam ca pe niste eroi. Printre ei, sunt atat de multi copii saraci, care invata fara sa primeasca nimic ca rasplata, incat mi se pare vital sa facem ceva pentru ei. Pentru ca daca nu facem, vor crede ca educatia nu aduce nimic, ca educatia nu e buna, ca e mai bine sa fii curva, proxenet, hot, decat un elev eminent si ca iti poti atinge obiectivele specifice acestei varste - o vacanta la mare, un smartphone, o excursie in strainatate - in multe feluri, dar nu prin invatat si prin munca. Riscam sa-i pierdem imediat dupa ce i-am castigat.

Pe bune, vi se pare imposibil sa asiguri elevilor buni un program national de rasplatire a eforturilor lor? Ceva de genul "o saptamana moca la mare pentru o medie de peste 9", si care sa functioneze pe criteriul veniturilor obtinute de familie? Sau "o suta de lei pentru fiecare zecimala peste 9.50 la bac"? Toti banii cheltuiti pe asa ceva s-ar intoarce inzecit, in societate, cand copiii astia buni se vor transforma in antreprenori buni si angajati buni....

Nu mai zic ca, daca as avea un hotel la mare, as profita la maxim de copiii saraci cu note bune. I-as caza gratis, macar de luni pana vineri, si as incerca sa selectez dintre ei viitoarea mea echipa de angajati inteligenti, dedicati muncii, care sa-mi asigure prosperitatea pana la sfarsitul vietii. 

Ideea e ca nu mi se pare deloc imposibil sa ajutam oamenii saraci de calitate, in loc sa platim, aiurea, ajutoare pentru oameni saraci, indiferent daca sunt niste lepre sau nu. 

N-am stiut ce titlu sa pun acestui text. Am oscilat intre "povestea fetei care a vrut sa vada marea" si "cum e sa vezi marea pentru prima oara doar cand o sa-ti platesti singur sejurul", si mi se pare ca nici unul dintre ele nu arata, corect, cat de mare este drama din suflețelul ăla amărât de copil sărac și bun...

"Nu e nici o chestie, pur si simplu mergem si pescuim, bem o bere, povestim", mi-a explicat E., fost coleg de breasla, in prezent purtator de cuvant al liberalilor. Si m-am dus, desi eu si pescuitul nu suntem prieteni deloc. Cu Eugen, insa, ma stiu de 20 de ani, si am incredere ca nu m-ar baga intr-o capcana penibila, cum vor, cateodata, unii politicieni. 

N-am pescuit decat 20 de minute. Am gasit o creanga de salcam de vreo doi metri, am curatat-o, i-am pus trei metri de guta, mi-am facut carligul dintr-un ac de siguranta si plutitorul dintr-un pai. N-aveam plumb, dar am gasit un crampei de fier-beton de cinci, care a servit foarte bine cauzei. Cum pe râme nu pun mana treaz, am folosit ca momeală niste muschi delicios de caprioara. 

Evident, n-am prins nimic. Dar si cand am stat, o jumatate de zi, pe alta balta, cu o lanseta profesionala si cu momeala pu*ii mele, tot n-am prins nimic. Asa ca eu nu dau deloc vina pe sculele folosite azi. Mai degraba cred ca n-a fost crapul ala obisnuit cu stilul meu... 

Am baut bere (doamne, din cauza masinii, n-am mai baut o bere, ziua, in cursul saptamanii, de ani de zile!), am mancat un bors pescaresc demential si un peste prajit cu malai absolut fabulos. Sincer, daca pe balta aia ar fi si un local cu mancare de-asta, m-as duce cel putin o data pe luna, chit ca e la 40 de kilometri de Ploiesti. 

Am facut si cateva fotografii. Ofertanta la maxim balta, dar n-am nimerit ora corecta. Am ajuns prea tarziu ca sa prind rasaritul, si-am plecat de acolo prea devreme ca sa prind apusul. Dar e o balta misto, va spun eu, desi ma doare-n cot de principala activitate de acolo. E un loc in care nu vezi la orizont nici macar un stalp de telegraf, si nu se aude nimic in afara de ce spun/fac prietenii tai. Din perspectiva asta, chiar mi-a facut bine minitrip-ul asta de o zi...

Si-am mai facut ceva: am stat la taclale cu liberalii. Noi eram vreo opt, ei vreo sase. Am discutat despre pescuit, copii, vreme, plus politica si niste chestii din oras... Cred ca toata lumea s-a ales cu ceva din discutiile astea relaxate. Si mi-am adus aminte de conferinta de presa de ieri. Tot cu liberalii, dar la partid. Cum stateam noi plictisiti de mesajele politicoase, dar care nu spuneau nimic, si cum incerca sa para relaxat tipul de la pupitru, cu cravata aia stransa la gat, venit acolo sa ne asigure ca o sa colaboram bine. "Bine. Si?"

In massmedia s-au schimbat multe, in ultimii zece ani. A disparut presa tiparita, au disparut corectorul, secretarul general de redactie, fotograful, a disparut pana si redactia in multe cazuri. Partidele, insa, au ramas cam la fel, si incearca sa mentina relatia cu presa fix in acei parametri pentru care au logistica si pregatirea. A ajuns complet ineficient acest mod de lucru si pentru politicieni, si pentru jurnalisti. 

Poti sa te pregatesti demential pe un subiect, ca politician - va fi degeaba. Pot sa vin la conferinta de presa si sa-ti f*t directia de nu te vezi cu intrebari neplacute sau la care nu te-ai gandit, exact cand tu esti filmat de zece telefoane mobile avide de "sincron". Pot sa fac ca informatia pe care doreai sa ne-o "vinzi" sa nu mai valoreze nimic, dupa ce te silesc sa spui cu totul altceva. Stai ca o rata pe lac, adica imi oferi ocazia sa-ti fac pe indelete fotografii care sa te dezavantajeze. Stiri? Alea nu-s stiri. Eu tin, de obicei, ca stirile alea la care m-am gandit sa ramana doar ale mele, nu ale tuturor celor prezenti.

Pentru mine, o conferinta de presa a ajuns doar un prilej de a testa nervii politicienilor antipatici si de a-i vedea abordand subiecte care ma intereseaza pe mine, nu pe care le vor ei promovate. 

Plus ca eu nu mai cred in politicieni buni si rai, ci doar in rai. Asa ca foarte rar mai dau verde, pe site-ul de stiri, la publicarea gratuita a vreunei stiri politice. Daca tot se poarta ca niste detergenti, politicienii sa faca bine si sa plateasca difuzarea informatiilor pe care le vor diseminate in spatiul public. Nu vor? Nu-i nici o problema, lumea nu-i iubeste, iar fara ei in sumar, site-ul meu si-a crescut audienta. In iunie, de exemplu, era pe locul 4, cu vreo 115.000 de unici. Ce s-a ales de stirile politice venite din conferinte de presa, publicate de colegii mei? Praful, chiar de a doua zi dupa difuzare. Cine dracu' mai citeste stiri politice, in afara de activul de partid?

Ce vreau sa spun este ca azi am avut revelatia ca e timpul sa dispara si conferinta de presa. Afli mai multe in discutii libere, si relatiile se sudeaza mai bine intr-un cadru neoficial. Si noi, si politicienii stiam deja asta, dar pana acum nu era climatul pentru asemenea schimbari. Acum, insa, de cand politicienii au ajuns la sub 10% incredere la nivelul populatiei instruite, iar cele doua &*^()_] din spatele lui Iohannis schimba atat de profund clasa politica, am putea renunta la prostia asta consumatoare de timp si distrugatoare de exclusivitati. 

Nu i-am dat, in titlu cuvantului "trebuie", sensul extrem. Spun doar ca partidul care va converti primul conferinta de presa in alta forma de comunicare cu jurnalistii va castiga foarte mult.

Ai o alta parere? Scrie-mi pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

Va feriti degeaba de ei pe strada. N-au alta boala in afara de saracie, si n-au alta vina decat ca n-au facut si ei un magazin mare, in care sa vanda chestii mai proaste decat fac ei, cu bani mai multi decat cred ei ca merita.

Jur, doar in Romania am vazut atata dezinteres pentru oameni amarati care fac diverse lucruri si le vand in strada. Oriunde in lume, cand un nene face ceva in strada, pe bani, fie ca doar arunca o portocala in sus si incearca sa o prinda, tot se opresc doi trei sa-i arunce trei monezi, doar asa, ca sa-l incurajeze.

La noi....

www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Acum 30 de ani, eram un copil timid, care roşea nonstop, incapabil să spună o poezie pe scenă, la serbare. Tot atunci m-am prins că dacă scriu, e ca şi cum aş vorbi lumii întregi. 

Acum 20 de ani, eram un rocker neînţeles şi betiv, convins că Hetfield este un chitarist care poate vindeca şi cancerul. Tot atunci am decis să las oamenii să citească ce scriu, şi m-am făcut jurnalist. 

Acum 10 ani, eram tatăl unei fete de doi ani absolut spectaculoase, cu care petreceam tot timpul posibil. Tot atunci mi-am dat seama că scutecele ei costă mai mult decât câştig eu ca jurnalist şi m-am apucat să "scriu" şi fotografie, publicitate, discurs public, social media, comunicare corporatista.

Şi mă gândeam, în seara asta, ce-am ajuns. Ascult Metallica foarte rar. Mă îmbăt maxim o dată pe an. Nu mai cred că merită să difuzezi informaţiile noi, ci să le monetizezi. Nu mai cred deloc în presă şi aproape deloc în publicitate. Mă bate gândul să scriu nişte cărţi si doua treimi din venituri vin din fotografie. Doar fiica mea a rămas la fel de spectaculoasă. E mai inteligentă ca mine, şi, sper eu, va fi un om cu mult mai bun la suflet decât sunt eu. Ideea e ca m-am schimbat, deşi părea imposibil. Şi azi vreau să mă ajutaţi să-mi schimb un prieten. 

Munceşte de rupe, de când se ştie. Crescut la ţară, pus la muncă de mic. A făcut mai multe feluri de afaceri după Revoluţie, dar nici una în care s-o ardă aiurea şi să vină banii singuri. Practic, a muncit mai mult ca antreprenor decat ca angajat. În ultimii zece ani s-a ocupat cu constructii şi cu materiale de constructii. Domeniu care - ştiţi cu toţii - a generat cele mai multe arestări şi falimente din istoria businessului românesc. Fiind un om cinstit, prietenul meu se confruntă doar cu perspectiva unui faliment. 

Omul nu s-a rupt in figuri, desi putea, in anii de boom. Nu bea decat moderat, nu fumeaza, nu joaca poker pe bani, nu merge la vanatoare. Nu moare de foame: are o masina buna, o casa incapatoare, o curte cu niste gazon si cu un iaz. Prietenului mei ii plac crapii japonezi. Koi, cum ar zice el, "coi", cum am zice noi...

Aici voiam sa ajung: fratilor, voi stiti cum e iazul ala? Perfect! Uitati-va la poza, daca nu ma credeti.

• E mai misto decat tot ce-am vazut prin resedintele scumpe prin care am umblat.
• E mai misto decat tot ce-am vazut prin hoteluri, localuri, statiuni.
• E mai misto decat ce-am vazut pe History, la emisiunea aia cu făcătorii de iazuri.

Datorită acelei mentalități pe care nu mai reusim s-o insuflam pustilor nostri, de tip "hai sa desfac asta sa vad cum e facuta", prietenul meu a ajuns sa stie totul despre gropi, membrane, filtre, plante, anotimpuri, umiditate, tuburi, tevi, alimente, medicamente, nuferi si o droaie de alte chestii pe care le intalnesti intr-un iaz artificial. Daca-l pui sa-ti faca un iaz ti-l face cum face mama sarmale: cu ochii inchisi. Iar cu pestii a luat-o razna de-a dreptul. Stie ce mananca, cand mananca, de ce nu mananca, le da medicamente cand isi da seama ca-s bolnavi, vede diferente intre pesti care mie mi se par identici, le-a facut "creşa", vin alti pasionati la el dupa pui cum se duc babele la mormantul lui Arsenie Boca...

Si incearca sa se relaxeze, in fiecare seara, stand la iaz. Că-i stresat. Nu mai vede un viitor bun business-ului din constructii si-l il cam ingrijoreaza viitorul...

"Apuca-te, frate, de facut iazuri! Da-le in pula mea de caramizi, de betoane, fiare si razboaie pe zero virgula zero sase llei a metrul cub de cacat pansat, da-l dracului de stres al controalelor, de nervi, de manevrele celor ce fac betonul prost si ciordesc din fier ca sa iasa banul. Iesi din zona asta de business care iti fute nervii in fiecare zi si apuca-te sa faci iaz-uri pentru altii", i-am tot zis, cand ne mai asezam la un drink, pe malul iazului. I-am spus ce spun tuturor cunstintelor mele: daca stii sa faci ceva bine si o faci cu placere, fa-o pe bani! Lasa orice ai face acum doar pentru bani si fa acel lucru, cu drag si cu talent. O sa-ti iasa bine, iar lucrurile bine facute aduc banii. Eu, de exemplu, nu simt pic de oboseala cand fac fotografii si cand scriu. Pentru ca imi place ce fac, eu nu sunt niciodata la munca, intelegeti? 

Prietenul meu ar vrea si n-ar vrea sa se apuce de iazuri la comanda. Sigur, ii place ideea ca va imbatrani facand ceva cu pasiune. Nu crede insa ca in Romania exista o piata suficient de mare pentru asa ceva. Nu vrea sa riste viitorul familiei, banii de studii ai copiilor... 

Eu, insa, sunt convins ca exista. Eu sunt boul care a dat 400 de lei pe o cutie de plastic cat una de pantofi, denumita pompos "habitat pentru hamster". Am dat 700 de lei pe o cutie de plexiglas si trei plante de cauciuc purtand numele de "terrariu pentru broasca testoasa". Nu ma intrebati cat am dat pe acvariu, ca ma enervez. Nici pe broasca, pesti, purici de balta, spatula, filtru, solutii de curatat, lampi etc. Toate sunt gramada, in garaj, daca or mai fi... Pai daca un tip ca mine, care nu castiga mult, a reusit sa dea 1.000 de euro pe niste prostii nefunctionale, ala care castiga suficient n-ar da vreo 5.000-10.000 de euro pe un iaz misto cu pod, cu parau, cu pietre, cu lumini, cu filtre si recirculare, cu nuferi si cu tot cu pesti din ce punct al globului vrea muschiul tau?

Ar da, sunt sigur. 

• Plus ca nu sunt multe firme care fac asa ceva.
• Plus ca, spre deosebire de acele firme, prietenul meu iti poate arata iazul lui, nu poze, randari si "filme de pe net cu iazuri din SUA". 
• Plus ca prietenul meu e un om serios, pe cuvantul caruia te poti baza. Apropo: ati observat ca astia cu tamplele gri nu stiu sa vanda si, automat, mint mai putin?
• Plus ca orice gradinita privata, orice pensiune, orice hotel smecher si orice restaurant de fitze va arata muuult avand amestecate corect niste apa, niste plante si niste vietati.

Concret, ce vreau eu de la voi: referinte. Daca stii pe cineva care vrea un iaz in curtea sau a afacerii lui, si vrea sa vada un iaz misto, spune-i sa ia legatura cu prietenul meu.

Click pe poza, pentru zoom. Ce-i asta, nene? Pe bune, ce-i asta??? Cui foloseste jurnalismul de tipul asta? B1 vizeaza publicul de dinainte de 1989, sau ce, ca nu pricep nimic?

O singura limba de tipul asta decredibilizeaza o redactie intreaga, mii de articole bine scrise si anuleaza orice speranta ca B1 va avea vreodata vreo stire CORECTA despre presedintele Romaniei. Genul asta de stiri constituie motivul pentru care toate entitatile de presa folosite vreodata la pupat in cur au devenit falimentare: romanii, chiar daca agreeaza unele persoane publice, ii dispretuiesc pe lingusitorii acestora.

Doamna Iohannis n-a stralucit. A fost primita cu respectul cuvenit unei sotii de sef de stat, a avut maneci la tinuta, n-a facut nici o gafa si n-a cazut cu scaunul, ca Angela Merkel. Si cam atat. De aici pana la stralucire e cale lunga. Stirea din printscreen nu exista decat in redactia B1.

Anul trecut s-a tinut de capul meu o tipa de la B1, sa ma duc intr-o emisiune. M-a sunat si un nene, care mi-a propus un format de emisiune. "Acum nu vin, ca sunteti razna politic. Stai sa treaca alegerile, sa vad daca va reveniti", i-am spus, in gluma, dar vorbind serios. 

Precum vad, nu si-au revenit. Ba din contra, sunt mai rau. Pana in noiembrie 2014, lipseau din grila B1 stiri despre cat de bine vorbeste Elena Basescu si despre cat de corect face actele notarita Ioana Basescu. Familia Iohannis primeste insa un tratament mai bun decat familia Basescu...

Pot sa inteleg jurnalismul de tip "constructiv", in care o redactie alege sa prezinte doar aspecte pozitive din activitatea profesionala a unei persoane publice. Pot sa inteleg partizanatul politic, pentru ca si jurnalistii sunt oameni si au preferinte. Dar cand lauzi momente de-astea, gen "doamne, ce bine ii sta in rochia aia", nu faci un serviciu nimanui. Esti doar lamentabil.

De-aia mi se pare penibila stirea. Pun pariu ca si doamna Iohannis se simte usor jenata cand vede titluri de-astea. Dar daca eu gresesc, iar tu crezi ca doamna Iohannis e atat de tare incat poate merge pe apa, si vrei sa ma faci pesedist, pedelist, sau mai stiu eu ce, iti stau la dispozitie.

Ma face bine, jur, reclama aia la Linex! "Iei antibiotic? Cum ar fi sa faci si diaree!" este de departe cel mai bun slogan publicitar al anului. E sloganul care ma face sa ma simt destept ca Einstein, bun la pat ca Sean Penn si puternic ca Vin Diesel. Daca agentia aia de publicitate a fost platita pentru spotul asta, iar clientul a platit si difuzari la tv pentru spot, inseamna ca orice este posibil. Orice, da? De cate ori aud spotul, ma gandesc ca am sanse si sa conduc NASA, si sa i-o trag Monicai Belluci....

De-aia, astept cu sufletul la gura ca acest tip de slogan sa devina trend. Sa se umple pauzele publicitare de:

• "Ai o agentie de publicitate? Cum ar fi sa ai cel mai prost copywritter din lume!" (Client: ejobs.ro)
• "Te cheama Ponta si insisti sa ramai in politica? Cum ar fi sa faci si puscarie!" (Client: noulcodpenal.ro)
• "Esti manelist? Cum ar fi sa lucrezi toata viata pe salariul minim!" (Client - Rosal)

Stii vreo reclama la fel de proasta? Ma indoiesc...

Am uitat sa platesc cablul, luna trecuta. Cand am deschis tv-ul, am vazut mesajul cu "atentie, v-am deconectat", am coborat la magazin si am platit factura, prin paypoint, si-am sunat sa confirm plata. In 30 de minute totul era ok. La vreo saptamana, am primit un mesaj bizar, gen "plata facuta nu se regaseste la noi", dar nu mi-am batut capul.

Ieri dimineata, insa, bang: fara cablu, fara net. Achit, din nou, prin paypoint. Sun, in vreo jumatate de ora, pentru reconectare. Un sfatos imi povesteste, insa, ca reconectarea nu se mai face imediat, ci in 24-48 de ore, pentru ca "s-a mai inregistrat un incident in ultimile 30 de zile". Da, sigur, am spus eu si mi-am vazut de treaba.

Am ajuns acasa pe la zece seara. Bai nene, ala vorbise serios: cablu ciuciu, internet ciuciu. Iar dimineata eram tot "pe uscat". Am sunat la UPC, la un alt nene care mi-a spus candid ca nu vede in sistem nici o plata in afara de cea de luna trecuta. Dupa ce i-am explicat ca s-ar putea ca sistemul lui sa fie de cacat, m-a reconectat, fara sa-i spun vreun cod de operatiune.

Stiu si de ce a facut-o: pentru ca stie si el ca sistemul e de cacat, si ca persecutia aia cu reconectarea in 24-48 de ore este usor ilegala si penibila. De fapt, UPC te poate reconecta in 30 de secunde, dar ALEGE sa o faca in 24-48 de ore???? 

Ce faci, nene, ma pedepsesti, pe banii mei?!

Avem un contract, coa'e. Cand nu ti-am platit banii cuveniti, taie netul si cablul, sunt de acord. Dar daca ti-am platit, livreaza serviciul IMEDIAT, nu cand vrea muschiul tau! Sau luna asta o sa vina factura mai mica, minus o zi, aia in care am fost deconectat? Cine a gandit enuntul: "nu conteaza daca omul a platit, mai tineti-l fara serviciile noastre o zi, sa se invete minte"? In ce contract apare asta, ca in al meu nu scrie nimic...

Mi-am adus aminte, azi dimineata, de toate momentele petrecute in sediile UPC. Cum achitam nu 111,2, ci 120 de lei, "ca sa fie suma rotunda". Cum imi povesteau fetele de target-urile care trebuie atinse la abonamente pentru canale tv de cacat, si pe le-am inclus in pachet. De milogeala continua, disimulata intr-o politete corporate, totul pentru 1-5 lei pe luna, si care mi se parea ok pana azi, pentru ca netul merge ok iar semnalul tv e bun. Asta desi pot pleca oricand din curtea UPC, poza de mai sus e facuta la usa, pe casa scarii, baietii de la Digi abia asteapta sa ma mut la ei....

De azi, insa, cand am aflat ca banii mei ajung si la niste baieti care au inventat din pura rautate proceduri de pedepsire, in afara actelor, contractelor si practicilor concurentiale, am decis sa devin un client-problema pentru UPC. Nu vorbesc de persecutie, ca imbecilii de mai sus. Ci de spiritul si litera legii. Sa ne pedepsim reciproc, copii.  

UPDATE - UPC a comis-o din nou. Luni, 22 august 2016, am achitat factura. In termen, care expira marti, 23 august. Si ghici ce? Marti dimineata, serviciile UPC erau suspendate pentru neplata. Probabil upeciștii folosesc și acum același sistem de căcat care nu vede plățile în timp real. Așa că aștept, din nou, ca pe următoarea factură să găsesc o reducere, aferentă perioadei în care am fost deconectat abuziv. Pentru că altfel, vorbim de venituri necuvenite încasate pentru un serviciu care n-a fost prestat. 

Ceea ce-mi ridică o altă problemă. Are cineva idee când au fost ANPC și ANAF ultima oară la UPC sau la Digi? Și ce-au găsit? Cum scapă ăștia, fiind atât de mari, cu rulaje de bani atât de aproximative, și cu atât de multe contestații la activ, de menghina nemiloasă a statului?