In stanga, e o poza facuta cu telefonul, asa cum vad ca fac poze prietenii mei. In dreapta, e o poza facuta dupa minime reguli de compozitie. Nici una din cele doua imagini nu reprezinta vreo minune, demna de expozitie, dar, totusi, care dintre ele crezi ca va sugera mai bine, postata pe facebook, ca sunt intr-o cafenea, si ca ma uit cum ploua?

Stiu, subiectul fotografiilor de mai sus e de-a dreptul cretin. Dar la cate poze cretine ai in telefon sau postate pe Facebook, cred ca ar fi mai misto sa le faci bine.

In decembrie, sustin doua workshop-uri de fotografie cu telefonul, in Ploiesti si Bucuresti. Ai toate detaliile AICI. Cred ca se potriveste:

• - oricarui parinte de copii de 0-3 ani. este perioada metamorfozelor incredibile, a premierelor, si e pacat sa nu ramai cu niste amintiri frumoase; 
• - oricarui adolescent care are nevoie de un chelcheșoz care să-l facă popular
• - oricărui puștan care vrea să fie fotograf
• - oricărui proprietar de afacere care are de gestionat o pagină de facebook
• - oricărei persoane care a spus cuiva, cel putin o data, cu regret in glas: "astea-s pozele din concediu, dar era mult mai frumos acolo decat se vede in fotografiile mele"

Inainte de toate, hai sa lamurim o chestie. Nu-s deloc adeptul cumpararii produselor de firma “cu orice pret”. Unele dintre ele, insa, nu-s doar atat, sunt si foarte-foarte bune. Dupa umila mea parere, Ray-Ban este unul dintre acestea din urma. Cam ca Mercedes, Kent sau Nikon. Gata cu disclaimer-ul, ma intorc la Ray-Ban.

In primul rand, cand porti Ray-Ban falsi arati de parca ti-e rusine ca esti sarac. N-ar trebui sa-ti fie rusine, nici eu nu-s vreun bogatas si nu oricine se pricepe sa-si monetizeze superior competenta. Sunt mandru ca am cunoscut oameni saraci absolut superbi, ale caror calitati fac invizibile tinutele modeste. Asa ca, ai incredere in mine: poti arata foarte bine si fara sa ai pacalelile alea de ochelari.

In al doilea rand, arati foarte prost. Grav de prost. Crezi ca nu ne-am prins ca ochelarii tai sunt fake? Pe bune, tu chiar crezi ca “nu e nici o diferenta”? Pe lentilele originale initialele "RB" sunt gravate, nu vopsite. Daca pe ochelarii tai cei noi scrie “Made in USA” esti cocalarul suprem, ochelarii astia sunt facuti de Luxottica. Si astia sunt italieni.

In al treilea rand, ne subestimezi. Porti in picioare niste copii de Nike, Chevroletul tau poarta logo-ul BMW, dar vrei sa te credem ca ai la ochi niste raybanuri originale? Pe bune?! Daca-ti spun ca pari mai degraba un tip cu probleme psihice ma crezi?

In al patrulea rand, transmiti un semnal extrem de daunator in ce te priveste. Ma faci sa ma gandesc ce altceva mai e fake la tine…. Totul?!

In al cincilea rand, pari complet imatur. Avem doar cinci simturi, si tu ai decis sa-l strici pe cel mai important dintre ele, chinuindu-ti ochii prin niste geamuri colorate, doar ca sa pari cool. Cat de cool crezi ca o sa pari cand o sa ajungi miop ca o cartita, dupa doar doua veri de purtat ochelarii prosti?

Astea ar fi argumentele pe care ti le-as ridica eu, daca te-as vedea la aceeasi masa cu mine, cu sticlele alea infecte pe nas. Dar exista si altfel de argumente, sa stii:

1. Desi pare foarte greu sa diferentiezi originalii de copie, de fapt e foarte usor: prețul si cat de usor ii identifici pe aia care ti-i vand. Site-ul ala pe care ochelarii de soare Ray-Ban sunt permanent redusi de la 800 la 200 de lei si care nu are decat un numar de telefon de contact ar trebui sa se numeasca luambaniiprostilor.ro sau cemiplacesamainbogatescdepeurmavoastra.ro.
In schimb, ochelarii originali Ray-Ban au același preț, care pleaca de pe la o suta de euro, oriunde in lumea asta, fie ca vorbim de online (de exemplu pe lensa.ro) sau de offline, cum sunt opticile din mall-uri.

2. Cand cumperi din Romania niste replici de ochelari Ray-Ban stii ce faci, de fapt? Dai bani unui arab sau unui chinez care are si alte afaceri dubioase pe aici, plus ca finantezi o retea interlopa care are cel putin un om cu sabie si trancan chiar la tine in cartier. Da, e fix tipul de care te temi, si tocmai i-ai cumparat o bere.

3. Nenea ala care importa Ray Ban plateste taxe la stat, frate. Pe bune, vanzarile sunt fiscalizate iar cu banii aia se cumpara inclusiv aparatura medicala cu care sunt tratati, in spitalele de stat, ochii cretinilor ca tine.

4. Ray-Ban sunt niste ochelari scumpi din considerente de pozitionare ‘’premium’’. Daca nu-ti permiti chestii ‘’premium’’, sa stii ca ai alternative, cum ar fi Polaroid.

5. Nu e obligatoriu sa porti Ray-Ban, sa stii. Este dreptul tau sa-ti cumperi ochelari de soare din plastic colorat, care sa-ti distruga ochii. Dar, pentru numele lui Dumnezeu: cumpara-i din orice benzinarie, cu doar 15 lei. Nu e nevoie sa dai 200 de lei pentru ca un smecher a scris "Ray-Ban" pe ei, iar tu sa arati ca un dobitoc.

1. In primul rand, melodia e chiar buna. Serios. Delia chiar are voce, si de data asta a primit si o instrumentatie reusita. De tip rock, ca sa zic asa. Ori, cand ai un rockuletz bunicel si o voce de exceptie, rezultatul n-are cum sa fie prost.

2. In al doilea rand, pentru ca 90% dintre fetitele de 14 ani nu viseaza neaparat la un iubit ca in filme, ci la tristetea de dupa momentul in care au fost parasite de acest iubit. Se vad femei superbe, pe o canapea superba, plangand superb...

3.  In al treilea rand, pentru ca Delia are versuri la cantecul asta. Pe bune, chestiile alea care se aud, rimand, pe "Da, mama, sunt beata", sunt muuuult mai bune decat multe din prostiile care se aud rimand la alte hit-uri romanesti. Apropo: v-ati uitat cine a scris versurile? Codin Maticiuc Poponetz! Nu stiu ce se mai bea prin Fratelli, dar merita incercat, clar...

4. In al patrulea rand, pentru ca bautura a ajuns extrem de populara la pustoaice. Nu zic ca e bine, am si eu o pustoaica, dar lucrul asta chiar se intampla. Iar fetele se imbata tot mai des fara sa stie cum s-o faca, si, de multe ori, ajung facute posta de niste tineri de treaba din Margineni. Sa bei cu talent a ajuns o aptitudine care trebuie dobandita si ma bucur sincer ca Delia a demarat aceasta campanie educationala. 

5. In al cincilea rand, ar trebui sa va bucurati cand va auziti copilul prin casa "Da, mama, sunt beata". Ce-ati vrea sa cante? Florin Salam?! Pai ala caruia copilul ii canta "Kill"em all" ce-ar trebui sa simta?

Da, stiu, acum m-ai injura ca la meci. Fa-o!

Am pus melodia, mai jos. Ascult-o ignorand faptul ca o canta Delia. Eu aud un rock moale, de tip fm, dar bun Si pe urma citeste versurile, ignorand, din nou, ca le-a scris Poponetz. Nu-s rele deloc.

Eu nu accept geometria in iubire
Triunghi in dragoste, plimbari pe o ata subtire
Si nu mi-e frica sa cad, mi-e frica sa nu cazi tu.
Nu poti sa-neci in vin amarul prea mult timp.
Dar timpul trece si vreau sa vad si dragostea trecand.

Da' am o geanta plina cu vise
Mi-e frica de intuneric, da' alerg pe strazi cu felinarele stinse,
Sa nu ma vada nimeni,
Din dragoste plansa.

Nu durerea, ci speranta ma omoara 
Si-ncerc sa dau uitarii in fiecare seara
Si nu mi-e frica sa pierd, mi-e frica sa nu pierzi tu.
Iti jur ca nu-l mai sun, chiar daca-s disperata, 
La fel cum o faceam de fiecare data. 
Zambesc acum, doar pentru ca ma vezi tu.

Da, mama, sunt beata 

Pentru ca altfel nu il pot uita
Si n-am nevoie de iertarea ta
Nu-mi spune ca n-ai fost si tu asa, candva.

Deci nu era de ajuns ca parlamentarii romani au votat, saptamana trecuta, in UNANIMITATE, prezenta trupelor americane in Romania, fix ca in anii 50, cand au votat in Marea Adunare Nationala prezenta trupelor sovietice. Nu, nene!

N-a fost de ajuns nici ca parlamentarii romani au decis ca vara asta poate sta in libertate orice interlop, violator si criminal aflat pana acum in arest la domiciliu, refuzand sa modifice, in sesiunea asta parlamentara, procedura penala in domeniu. 

N-a fost de ajuns ca au votat, ca disperatii, pensiile alea de cacat pe care nu le merita macar prin prisma celorlalte pensii din Romania, date unor oameni care au muncit, nu au dormit la serviciu.

Astazi ajungem la culmea activitatii parlamentare: minoritatile din Romania, reprezentate in Parlament voteaza pe cine punem sef la Serviciul de Informatii Externe.  Intre ei, strainii....

Deci este....

Era sa scriu epic, dar e un cuvant prea mic. Este infiorator, oameni buni. N-am fost niciodata un fan al politicienilor, dar ce se intampla acum seamana mai mult a republica centrafricana decat a Europa. Of....

Scuze, exagerez. Sunt convins ca mi se pare doar mie atat de nasoala situatia. Presa publica exact ce vor baietii astia. Asta inseamna ca nu mai intereseaza pe altcineva cedarea asta asta continua de suveranitate... 

Dar de vreo sase luni, cand ma uit la stiri, ma gandesc inevitabil ca locuiesc in tara gresita. Si-mi vine sa dau un anunt pe olx: "Se cauta cazare in orice tara din Europa unui fotograf. Exclus Grecia!". Nu mi-as lasa fiica aici, si nici n-as arunca-o intr-o aventura de-asta, internationala...

Fuck it! O sa caut ceva misto de fotografiat si-o sa-mi treaca.

www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Am citit 25 de pagini si am pus-o deoparte. E prima oara cand ma opresc din cititul unei carti care-mi place. Da, stiu ca eu am cerut cartea, dar am cerut-o asa cum fac de nenumarate ori, in baza unui impuls, fara sa cer detalii si fara sa ma informez. Si desi n-o sa termin de citit cartea, nu-mi pare rau ca am cerut-o. Nu va fi irosita, maine i-o dau fiicei mele si pun pariu ca o sa-i placa. 

N-am sa citesc toata cartea Dianei pentru ca eu nu mai pot sa citesc fictiune. De niste ani, citesc doar filozofie, istoriografie, biografii, carti de marketing, PR, sau diverse articole si studii pe net. Habar n-am de ce. Caut cate o informatie banala, de trei randuri, si stau sa citesc cate o ora. Cel mai probabil, mi-am distrus complet simtul artistic, dupa aproape douazeci de ani petrecuti intr-o meserie bazata pe cautarea si exploatarea adevarului. 

Asa tarat cum sunt, consider ca am, totusi, o viata senzationala. Am invatat sa fiu atent la cele mai mici detalii, si sa descopar detalii acolo unde altii nu vad decat contururi. Zilnic vad sau aflu povesti adevarate. Pe unele le scriu, pe altele le povestesc prietenilor. Cred ca tot obsesia asta a realismului m-a facut fotograf: cand fotografiez o poveste, fac dovada ca e o poveste adevarata. 

Pe de alta parte, de pe pozitia unuia care a citit cat trei si a scris cat doi, pot sa va spun, fara sa par doar un laudator, ca romanul Dianei Farca este chiar cool. E foarte bine "incarcat" vizual; de vreo doua ori, citind, mi-au venit idei de compozitii foto, lucru care mi se intampla rar. Imi place si cat de realiste sunt emotiile personajelor. Imi place scrisul saltaret, fara fraze lungi si fara subtilitati inutile de limbaj. Pun pariu ca Diana a scris romanul asta asa cum face tipa aia piruete pe sub apa: firesc, fara efort. 

Habar n-am in ce librarii puteti gasi "La limită", de Diana Farca, si nici cat costa. Gasiti toate informatiile pe www.dianafarca.com. Dar mi se pare o idee buna sa cumparati cartea asta, si o idee si mai buna s-o faceti cadou unui dependent de fictiune. 

.................

Apropo: tu ce citesti?

N-am invidiat niciodata pe cineva pe care il fotografiam. Pana azi! Faceam niste fotografii, la o piscina, cand am observat ca o inotatoare facea piruete, pe sub apa. Si-am urât-o instantaneu, ca pe Ponta sau Iohannis, pentru ca eu inot cam ca un peşte caruia i-ai pus atele pe toata lungimea corpului...

Ura mi-a trecut in cinci secunde. Acum doar o invidiez... 

Prima reactie a fost sa-i zic urarea crestina "sa-mi sugi p*la". Noroc ca mi-am dat seama, la timp, cat de prost putea sa sune injuratura in locul si in momentul acela. Eram doar eu si cu el, acolo, in toaleta aia pentru barbati din mall.... Apoi am vrut sa incantez eleganta mantra geto-daca "sa-mi bag pu*a-n ma-ta". Da' nu stiu cum dracu', nu-mi venea deloc s-o pomenesc pe maica-sa, in situatia aia. Cum ar veni, nu doar ca petrecem timp intr-o toaleta, doar noi doi, dar am decis sa ne cunoastem si parintii....

Continuarea e undeva prin cartile astea:

  

Ea e blonda cu ochi albastri, el e saten cu ochi albastri. Tineri, sub 30. Cand ii vezi, zici ca-s doi hipsteri care cauta o baba s-o traverseze strada, chiar daca ea nu vrea. Zici ca habar n-au de nimic, dar stiu ei mai bine orice, despre tot...

In realitate, cei doi muncesc de capiaza, toata ziua. Au o mica afacere. Un magazine de metraje, perdele, draperii, ace, brice si *^@#, chiar la Complexul Mare Nord. Magazinul ala este locul in care tu te duci ca diva, cu o poza salvata de pe net, in telefon, si Oana te ajuta sa alegi un material, pe care echipa lor il croieste si finiseaza; apoi sotul ei vine la tine sa ia masurile apartamentului si-ti face si montajul perdelei. Nu trebuie sa stii nimic, despre nimic, nu trebuie sa cauti prin oras suruburi, bride, sa te dai cu capul de masa ca nu intelegi nimic din instructiunile de montaj ale galeriei... E suficient sa te duci la magazinul lor, cu o idee in cap si niste bani la tine. Sunt atat de buni incat au inceput sa primeasca cereri si din Bucuresti, unde adaosurile in domeniul asta sunt uriase, nu ca ale lor...

Ai zice ca o afacere ca asta nu poate sa fie decat foarte prospera, nu? Ca celor doi le merge bine, ca-s lideri de piata in domeniu...

Ei bine, nu.

Mai exista si alte magazine de perdele care fac si finisaje, mai exista croitorii, mai exista firme de montaj. Nimeni din oras nu mai are toate serviciile pe care le asigura ei, dar fiecare serviciu de-al lor este concuratde cel putin inca o firma. Si asta ar fi ok, concurenta mentine preturile realiste. Problema lor cea mai grava o constituie insa retelele de retail. Magazine gen Baumax, Dedeman, Leroy Merlin, Praktiker... Acolo perdelele costa mult mai putin, pentru ca ăia cumpara vapoare intregi, din China. Iar romanii, ca fraierii, se duc dupa pret.

Nu ma pricep la perdele, dar stiu un lucru: cand ai de cumparat ceva pe care o sa-l folosesti pe termen lung, nu cumperi produsul ala in functie de pret. Te uiti si la calitate, la serviciile post-vanzare (gen montaj, sau garantie), la costul de intretinere. Pretul mic, la genul asta de produse, este doar metoda prin care comerciantul ăla scapa de o porcarie. Iar comerciantii din super/hiper marketuri sunt cei mai buni la asa ceva si cei mai cinici, deopotriva. De-aia, eu consider retelele de retail la fel de nocive ca bancile.

[Paranteza: Ganditi-va un pic: care este avantajul real pe care il aduce un magazine Carrefour, intr-o comunitate?
- Preturi mai mici la mancare? Esti foarte prost daca ai impresia ca preturile sunt mai mici decat la piata, sau la o carmangerie...
- Oferte periodice? Sigur, daca esti un bou care cumpara ceva doar pentru ca e ieftin, nu pentru ca are nevoie, da, este minunat! Acum ai un loc unde sa-ti arunci banii pe prostii...
- Toate produsele intr-un singur loc? Da, e genul de loc in care toate produsele sunt mediocre sau proaste, la preturi mai mari sau egale cu ce iti ofera orasul.
- Comert civilizat? Pe bune? De cand n-ai mai vazut toate casele de marcat deschise? Te simti apreciat cand stai la coada ca la Fisc? Sau cand vor sa-ti vanda niste portocale mucegaite? 

Acum gandeste-te ca un Carrefour inchide, in medie, 10 magazine de cartier, detinute de vecinii tai, prietenii tai, parintii colegilor de la scoala ai fiicei tale. Gandeste-te si ca daca magazinele astea se inchid, locul lor va fi luat de case de pariuri, farmacii sau sucursale bancare in cel mai bun caz. In cel mai rau, disparitia lor scade valoarea proprietatilor din zona, inclusiv a ta. Gandeste-te cati bani ies din Romania printr-un Carrefour. Majoritatea produselor nonfood vin din China, iar majoritatea produselor romanesti sunt facute de firme cu actionari straini. Companiile mici, romanesti suta la suta, n-au loc si bani sa-si tina produsele pe un raft de hypermarket. Finantezi niste ne-romani, cand cumperi din Carrefour, sa stii. Iar daca tara asta merge prost, e si din cauza ca ne cheltuim banii pe bunurile facute de altii.

Stiu, in capul tau e chestia aia, tipic romaneasca: “Da’ de ce sa-mi imbogatesc eu vecinul? Ce, el ma cheama cand are nevoie de ceva? Mai da-l in ma’sa!”. Ce sa zic, esti genial! Imbogateste-i pe actionarii Carrefour, atunci! Nu-i cunosti, ei nu dau doua parale pe tine, n-au o problema cu practicile incorecte de comert exersate in magazinul lor, pe tine, dar e bine ca te gandesti la prosperitatea lor. Inteligentule! Inchid paranteza]

Un Dedeman sau un Praktiker sunt fix din acelasi film cu Carrefour. Sunt niste companii detinute de niste oameni foarte bogati, care au puterea de a distruge toate afacerile locale mici care-i concureaza. Chiar daca iti sugereaza prin marketing prosperitatea si bunastarea, aceste entitati ti-o pun in pericol, nu ti-o aduc. Da, stiu ce-o sa zici: ca cei de la Dedeman sunt romani. Sunt romani, dar sunt din Bacau, nu-si plimba copiii pe aici, nu-si cheltuiesc banii prin cartierul tau, nu platesc decat taxe pe cladirea aia portocalie si dau niste salarii deloc mari. Cum sa le dau bani lor, si nu unuia cu care ma pot intalni in parc?

Cum sa-ti iei, frate, perdele de la Dedeman?!

• - Cum sa accepti sfaturile despre perdele ale unui pusti platit cu minimul pe economie?
• - De ce ai purcede singur la masurarea si montajul unor chestii la care nu te pricepi?
• - Cat de prost esti sa economisesti o suta de lei in schimbul unei alergaturi zdravene dupa accesorii, bormasina, autofiletante?
• - Cat esti de fraier sa crezi ca munca de o dupa-amiaza intreaga, impreuna cu un văr pe care va trebui macar sa-l cinstesti, iti va aduce altceva decat un rezultat mediocru?

Stii unde o sa ajungi? La:

• - “Ma bucur ca-ti place perdeaua, si mie mi-a placut, dar am luat prea putina, si vaca aia nu mi-a spus ca trebuie sa masor cu tot cu falduri”
• - ‘Nu te uita la mine ca ca sta stramba perdeaua, iubi e geniul care a montat-o asa. A zis sa facem economie...”
• - “Fata, sunt plina de nervi, am vrut sa calc perdeaua si s-a topit!!! E din plastic, daca poti sa-mi imaginezi asa ceva…”

Uită, te rog, de marile rețele de retail. Sustine-ți vecinii antreprenori si cheltuieste-ti banii in comunitate, cu cat e ea mai prospera, cu atat e un mediu mai sigur pentru copiii tai. Si ia-ti perdele de la profesionisti, nu de la niste oarecare...

Disclaimer: Nu-mi plac corporatiile pentru ca isi depersonalizeaza angajatii si fac intotdeauna afaceri proaste pentru capitalul autohton. Sustin cat pot si cum pot initiativele private misto, facute de oameni care-mi plac. Nu am primit perdele, draperii, ciucurasi sau favoruri sexuale, pentru a scrie acest text. Sigur, daca esti bou, poti sa-ti iei perdelele de unde vrei si sa ma injuri pe fb.com/bogdanstoica.ro.

Azi dimineață s-a întâmplat. Ies din bloc grăbit ca de fiecare dată. Și ghici ce? Mașina mea, parcată corect, este blocată de un Seat gri. 

Știu cum se procedează în situațiile astea: te urci la volan, pornești motorul și te rezemi pe claxon. În două minute ai scos oamenii din trei blocuri la geamuri, iar dobitocul care nu știe să parcheze vine grăbit, spunând ceva de genul "scuze, eram într-o operație, doi gemeni în același timp, unuia îi schimbam inima iar celuilalt creierul". Tu îl înjuri, el pleacă, și gata. Durează 5-15 minute, cum ai noroc. Nu mai fac așa, de vreo câțiva ani. Pe strada mea sunt două magazine, o agenție loto și o cofetărie. Prefer să intru în toate și să întreb clienții dacă ei sunt cu mașina aia parcată greșit. În nouă cazuri din zece găsesc șoferul, care își mută mășina, iar eu plec la treaba mea. Dacă nu găsesc omul pe acolo, sun la o firma de ridicări mașini. Da, durează mai mult, dar nu mă mai enervez. Azi, însă, am combinat cele două tehnici. Am mers pe metoda mea, dar am împrumutat vocalizele de la metoda standard. Adică am intrat nervos în magazinul de vinuri. Un nene chelios, cu bidonul în mână, se uita la mine. L-am luat tare din prima:

- Meștere, ești cu Seatul ăla gri?

- Da, de ce?

- De ce? Pentru că e adorabilă și vreau să mă căsătoresc cu ea!

- ....

- Pe bune, mă întrebi de ce? Mi-ai blocat mașina, in pula mea! N-ai văzut locurile de parcare de mai încolo?!

- Aaaa, scuze, termin în cinci minute și ies....

- Da, ai exact moaca unuia care termină în cinci minute! Nu vrei să ieși acum și să termini în mașină? Că mă grăbesc!

- .....

Era, săracu', complet fuckt'up. Nu se aștepta nici la aplombul meu, nici la dialogul ăsta. Așa că a lăsat bidonul și a ieșit. Iar eu m-am dus victorios la mașină mea care....

nu era a mea!!! nu era a mea!!! nu era a mea!!!

Omul blocase o mașină albastră, ca a mea. Dar nu pe a mea! "Am parcat după bloc, aseară, că aici nu era loc. Doamne, ce bou sunt...."

Ce era să fac? Să recunosc? Ar fi zis că fac glume proaste....

Așa că m-am prefăcut că vorbesc la telefon, cât s-a urcat el în mașină și a parcat mai încolo. Cum s-a pus în mișcare, am fugit, ca un hoț, înapoi în bloc, pentru dacă mă duceam la mașina mea trebuia să merg fix în direcția în care se deplasa el. Și-am zis să scriu asta, să n-o uit. Și să anunț că azi e Ziua Internațională a Boului, și că eu, anul ăsta, am sărbătorit-o în parcare.

cartile mele sunt pe bogdanstoica.ro/shop