Ai mintit cu salariile si cu primele, nu am luat nici o prima cu Brasovul.

Asa suna logic, dupa declaratia lui Andi. Cand cineva imi spune ca aranjamentul ramane asa, eu inteleg ca iei aceeasi bani, cu tot cu prime.

Ba, sunteti penibili. Am documente.

Care "sunteti", ma? Si eu puteam sa spun ca esti penibil cand luai leafa aia. Eu sunt primul care saluta aparitia de documente, dar nu le-ati scos. 

Voi mintiti, si eu v-am dovedit mereu cu adevarul. Voi ati spus minciuni, eu v-am decredibilizat. Eu am spus mereu adevarul.

Vivi, n-am scris nici o minciuna acolo. Tu ai mai gresit o data, si n-am ezitat sa te corectez si sa te cert. N-am scris decat ce mi-ai declarat. Eu n-am zis ca aia e treaba sigura, ci ca, daca declaratia lui Andi e adevarata, Vivi ia aceeasi bani, adica si prime.

Dar conform declaratiei lui Andi, ai scris ca Andi si-a marit salariul? Ca si-a facut leafa trei mii de euro. Ca a luat 270 de milioane, avans?

N-am scris. Nu salariul lui Andi era tema articolului. O sa scriu, daca e asa. Dar vezi ca 270 de milioane reprezinta mai mult de trei mii de euro...

 Nu tin minte sa fi zis trei mii de euro. Exista documente. Dar ca Andi va da niste bani pe sub mana, tie si lui Patraru?

Andi nu-mi da nici un ban, Vivi. Gresesti.

Nu la negru, scuze, pe contracte de publicitate.

Nu am asemenea aranjamente, Vivi. Gresesti. L-a certat primarul de nu mai da nimic. Eu nu sunt interesat de fotbal. Ma intereseaza doar ca tu iei un salariu nesimtit din bani publici.

 Am contracte care...

Nu ma intereseaza contractele. E prea mare. E nesimtire sa iei salariul asta din bani publici, cand unii mor de foame, iar functionarii publici din Primarie iau cinci milioane de lei. Leafa ta mi se pare enorma, atat. Ma doare-n cot de fenomenul sportiv.

 Am luat bani, dar am adus atat de multi, incat puteam sa iau de cinci ori mai mult. Asa e si la Chiajna, si la...

Nu ma intereseaza ce e la Chiajna. Eu stau in Ploiesti. Eu vreau becuri, strazi, locuri de joaca, politisti, nu salarii de 10.000 de euro. Din mediul privat, de la Capra, poti sa iei si o suta de mii de euro pe luna, nu ma intereseaza. Asta e singura mea pozitie publica. Asa putea sa zica si Frumuzache, care a violat trei fetite, sa spuna ca in Germania a violat unul cinci fetite si care e problema? Comparatiile astea nu valoreaza nimic.

 Ti-am zis ca nu-i mai iau din octombrie.

Excelent. Inseamna ca eu am avut dreptate, si ca e o nesimtire sa iei asemenea salariu din bani publici.

 Da, si acum o sa zici am scos-o, am scos-o, si pe urma faci ca data trecuta.

Vivi, modific textul imediat, iti pun declaratia ca nu iei primele. Hai pa.

"În vremea în care superbul Ansamblu Statuar „Caragiale“ era depozitat, sub formă de piese disparate, în curtea din spate a Muzeului de Artă, un neghiob în trecere i-a înfipt D-lui Goe o țigară în gură, iar un alt individ, de aceeași anvergură intelectuală, de data aceasta din eșalonul fruntaș al presei prahovene, mereu în căutare de senzațional sordid, a difuzat cu încântare, pe site-ul propriu, accesat până și de câinii de la Bucov (lipsiți, deocamdată, de uzul unui sistem de radioficare), fotografia sculpturii mutilate cu glumeață imbecilitate".

Daca nu v-ati prins, la mine se refera Florin Sicoie pe altPHel.ro. Eu sunt neghiobul in trecere, mereu in cautare de senzational sordid. Asta pentru ca am difuzat pozele grupului statuar dedicat lui Caragiale inainte ca acesta sa ajunga in fata Casei Albe, poze in care ala micu' are un chistoc in gura (detalii AICI). Ma intreb ce-ar fi vrut sa fac... Am fotografiat statuia in forma in care am gasit-o. Trebuia s-o sterg de praf, sa-i mai dau un lustru? E vina mea ca cineva i-a pus un chistoc in gura micutului? Are Sicoie senzatia ca eram acolo sa fac poze pentru un catalog de arta? Nu, tati, daca un grup statuar este batjocorit in curtea unei institutii culturale, iar pozele surprind asta, atunci acestea sunt cu atat mai bune. 

Chestia cu citit "până și de câinii de la Bucov (lipsiți, deocamdată, de uzul unui sistem de radioficare)" se vrea a fi o ironie, pe o poveste mai veche. Intr-o sedinte de consiliu local, Florin Sicoie s-a opus instalarii unui sistem audio in Parcul Bucov, ca sa se nu "puna manele", iar eu l-am criticat (detalii, aici), motivand ca orice locatie publica merita un echipament de acest fel, macar pentru a facilita gasirea mai rapida a copiilor pierduti temporar de parinti, intr-o zi de plimbare si distractie la iarba verde..

...................................

"Trec peste faptul că neghiobul dintâi nu cunoștea opera lui Caragiale, dacă îl confunda pe D-l Goe cu Ionel din „Vizită…“, la fel de obraznic, dar și fumător, ca orice militar care se respectă. Dar nu pot trece peste faptul că un jurnalist de talia lui Bogdan Stoica, zis și Fido, nu știe că există o lege a dreptului de autor și că orice reproducere, inclusiv fotografică, necesită acordul (scris!) al titularului drepturilor, în speță, Primăria Ploiești, care le-a cumpărat, odată cu lucrarea, de la sculptorul Radu Ciobanu", mai zice Sicoie.

Aici m-a pierdut. Care "talie", daca sunt un "neghiob in trecere"?!". Cat despre povestea cu nerespectarea dreptul de autor, n-am citit in viata mea acuzatie mai penibila. Publicarea pozelor a fost si este justificata de pretul imens al grupului statuar. Nea Florine, ati platit doua sute de mii de euro pe o tona de bronz dichisit intr-o maniera discutabila! Cu banii astia, Primaria putea cumpara o masina de debitat metale cu jet de apa, pe trei axe, o instala la SGU si impodobea tot orasul cu reproduceri exacte ale moacelor oricaror personalitati ar fi dorit muschiul comunitatii...

...................................

"Probabil că, pentru un ziarist care și-a făcut din trivialitatea limbajului un adevărat titlu de glorie, o operă plastică, interpretabilă, deci vie, nu e decât un pretext pentru câștigarea laurilor veștejiți ai unei scârbavnice notorietăți".

Sa-mi bag pula, aici m-a nimerit! Da, folosesc un limbaj vulgar cand scriu despre lucruri care ma deranjeaza. Florin Sicoie ar dori sa ne exprimam delicat si cand laudam o statuie uratica si scumpa cu draci, si cand prezentam un hot jegos de bani publici. Nefericitul uita ca asta este o alegere personala, nu o regula. Ca asa cum am voie sa scriu elegant, mi se permite si sa injur. Platforma asta online e un produs particular, al pietei de informatii, cui nu-i place, sa nu-l consume. Produsul meu nu e acelasi lucru cu produsul reprezentat de grupul statuar dedicat lui Caragiale, pe care-l platim, fara sa ni se ceara acordul, la pretul infam de 0,2 euro / gram, ca sa-l consume niste baieti ajunsi in pozitia de a lua decizii pentru noi doar pentru ca au pupat in cur niste lideri de partid, mai demult, cat sa-i puna pe o lista. 

...................................

"Acum câteva zile, pe un post local de televiziune cu iz pestilențial de brânză, un reportaj de rafinamentul fotografiei de mai sus prezenta cu deliciu un grup de tineri oligofreni, care zgâlțâiau cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună una din piesele Ansamblului „Caragiale“, victima fiind, de această dată, biata tanti Mița".

Aici nu e vorba de mine. Bai astia de la Wyl TV, cred ca la voi se refera...

...................................

"Se pare că, în accidentatul peisaj al societății românești, profanatorii nu se mai limitează la cadavre și morminte, ci au trecut, cu furia barbarilor, la monumente, scriitori și personaje.

De aici și până la gestul dezaxatului mintal Laszlo Toth, care a atacat „Pietà“ lui Michelangelo Buonarroti cu un ciocan geologic, nu e decât un pas".

Mars, ma.... Dupa logica asta, si eu pot spune ca de la talibanismul cultural al lui Sicoie, care demoleaza ideologic orice nu-i satisface simtul estetic, pana la cretinismul unui tip ca Ceausescu, care demola biserici din acelasi motiv, nu e decat un pas. Sau sa spun ca daca Sicoie nu e este de acord cu o instalatie de radioficare la parcul Bucov, menita sa ridice gradul de siguranta al copiilor, incurajeaza pedofilii ca Frumuzache sa mearga sa "vaneze" la iarba verde, loc in care, deocamdata, din cauza lui Sicoie, o operatiune de cautare/salvare este imposibila...

...................................

Concluzie. As fi reactionat altfel daca as fi fost criticat de un om de cultura care n-are nimic de-a face cu mizeria asta de administratie a Ploiestiului. Florin Sicoie este insa politician, lucru care ridica serioase semne de intrebare asupra rigiditatii coloanei sale vertebrale. Este si consilier local, in cel mai dubios mandat din istoria orasului. Este si membru al acelei echipe de mercenari din Consiliul Local care a mimat una si a facut alta, timp de trei ani, votand senin pentru legalizarea a numeroase ciordeli de bani publici. Nu in ultimul rand, ca om de cultura implicat in dotarea Ploiestiului cu un grup statuar de doua sute de mii de euro, il suspectez pe Sicoie ca a fost si subiectiv in luarea deciziilor care au dus la virarea acestei sume imense intr-un cont, pentru o prestatie artistica pe care eu personal o consider modesta.

Sau "de cacat", cum ar spune un neghiob trivial....

Carutasii din Ploiesti vor fi obligati sa isi doteze vehiculele cu dispozitive fluorescent-reflectorizante, cu cel putin o sursa de lumina de culoare galbena sau alba, harnasamente reflectorizante pentru cai, un recipient care sa colecteze dejectiile animalului, pungi si cu lopeti sau cu maturi din nuiele pentru a sterge fecalele.

Dincolo de reguli, ramane intentia idioata a consilierilor locali, de a permite existenta carutelor in trafic, in 2012.

Mars, ma...

“Eh…”, ar raspunde o femeie serioasa. “Hai, maaaaaa!”, ar rade un betivan oarecare. “Mai bine ma intrebi ce i-as face eu ei”, ar raspunde un moldovean mucalit. Si tot asa. Daca ar fi sa adresam populatiei intrebarea din titlu, va spun eu ca am primi numai raspunsuri cu conotatii sexuale. Chiar am facut un focus-grup cu prietenii mei, stiu ce spun…

Nu, acum pe bune, uitati-va la bilantul Elenei Udrea de pana acum:

a divortat de Cocos – pentru ca aluia ii vine scadenta in justitie, si ar fi putut sa-i strice imaginea
s-a lasat de imobiliare si s-a apucat de agricultura – cum se uita ea la orz e o imagine care o sa ma bantuie
si-a facut breton, ca sa para mai serioasa – de fapt, arata mai batrana
si-a reparat si dantura – desi coroana aia, pusa in graba probabil, n-a iesit in cel mai corect alb
a sarit cu parasuta – desi ii e frica de moare de inaltimi
a facut fitness in parc – desi un sportiv ar vedea cu usurinta ca Udrea e amotrica
a mancat salam cu ardei in public – adica ceva ce o doamna n-ar face niciodata
a mancat mici la un balci – eu nu mai mananc decat mici facuti acasa, astia din supermarketuri fac micii din cele mai proaste resturi de carne, cum a mancat ea din jegul ala ma depaseste…
a imbratisat o tiganca prin Gorj, simuland ca o iubeste – pe bune?! pai e plin de tigani in fata Guvernului, p-aia de ce i-a evitat pana acum?
a participat la jocuri de tip “stii si castigi” la Kanal D, intr-un program atat de serios incat, dupa ea, a urmat Connect-R inselandu-si logodnica
a recitat poezii – de fapt, doar o poezie, care pare sa fi fost scrisa de un stalker
a cantat – Elena, te implor, nu mai face asta niciodata, a fost prima oara cand am auzit toti oamenii din blocul unde stau, razand
Ati citit lista? Si? Ati gasit pe ea ceva specific unui politician serios? Vreo declaratie de intentie? Un plan de tara? Un proiect personal? Mesaje care sa arate cum privesc UE, SUA, Rusia, China, candidatura ei la presedintie? Ceva serios si plictisitor, de nepublicat in Click, Cancan, Libertatea, Spynews?

Nu. Nimic. Si stiti de ce? Pentru ca Elena Udrea nu vrea sa fie presedintele Romaniei. De fapt, ea candideaza doar ca Personaj Monden Suprem al Romaniei. Imita, la tv si pe Facebook, comportamentul imbecil al adolescentilor, in speranta ca le va deveni agreabila, iar astia vor genera un curent de simpatie pentru ea, curent vizibil in sondaje. Vrea sa fie importanta, dar fara sa vrea sa castige.

Si stiti de ce? Pentru ca nu e tampita. Udrea stie ca romanii nu sunt atat de mancipati incat sa voteze o femeie-presedinte. Stie ca cele sase procente obtinute de PMP la euroalegeri nu se pot multiplica de noua ori. Stie ca Ponta este castigatorul dat in plic de americani.

Si de ce mai candideaza, atunci? Cum spuneam, ca sa devina importanta. Dupa schimbarea presedintelui Romaniei, puzderia de partide si partidulete va migra spre doua personalitati: una care va conduce dreapta, si una care va conduce stanga. Si ea vrea sa fie una dintre ele. E o pozitie pentru care va trebui sa lupte, din decembrie 2014, cu Johannis, cu Blaga, cu Boc, cu MRU, cu Diaconescu…

Oricat ar parea de bizar, Ponta si presedintia Romaniei nu sunt tintele care o intereseaza pe cea mai celebra blonda din Romania. Sunt doar calul si caruta in care s-a urcat ca sa ajunga si ea cineva, la oras…

Text publicat pe www.psnews.ro 

Am o propunere pentru Facebook: pe langa starile: "in a relationship", "in a open relationship", "divorced", "complicated" si "single", sa adauge "single malt". Pentru momentele bune.

Cât de prost esti, ma, de-ai facut focul pe marginea DN1, pe ceaţă? Poate trece chiar mă-ta cu o maşină, şi i se lipeşte fumul ăla umed de parbriz, de nu mai vede pe unde merge când vine să-ţi rupă curul ăla de ţăran prost, scăpat în cap la primul prăşit ...

Presupun ca icteristii care se bucurau ori de cate ori ma injuram cu Misu si cu Nica asteapta cu sufletul la gura ca eu sa arunc, bucuros, o galeata de pamant peste carierele lor tv. Din pacate pentru ei, nu ma bucur.

 Asta din doua motive: am lucrat, in paleoliticul presei locale, si cu Bogdan Enache, cel care conduce acum Alpha TV, si cu Florin Manole, cel care conduce Telegraful de Prahova. Sunt niste baieti ok, genul ala pe care eu iil apreciez in presa: porniti de jos, de la agenda/pix/maxim pager, nu masina/mobil/tableta/wireless/google. Sincer, ii preferam pe Valentin Lazar si Arthur Zafiriadis, care n-au reusit sa creeze probleme de concurenta reala nici site-ului meu de stiri, nici prestatiilor mele tv.  

 Am lucrat si cu Marius Nica, si cu Misu Nicolae. Si chiar daca nu ne-am avut bine, n-am cum sa ma bucur ca se duc de la locul 2 in tv-ul local la locul 5 si ca l-au schimbat pe Liviu Luca cu William Branza. Chiar sper, ca o data ce au schimbat managerul, sa realizeze ca se poate face presa competititva si fara aruncat cu rahat.

 Apropo: Bogdan si Florin, ar trebui sa bem un sprit, acum ca v-ati intors in decor....

Stiu exact sentimentul pe care il are un om cand copilul lui e pe un pat de spital. Stiu ce hau imens ti se face in stomac cand copilul trece, pe un hol, prin fata ta, inert, pe un pat cu rotile. Sentimentul de panica pe care l-am trait eu era insa unul controlat: operatia era programata, platisem o groaza de bani, aveam pile tari, si eram in cel mai bun spital din Romania, la cel mai bun medic de profil, mana dreapta a lui Pesamosca.

 Un lucru tot s-a intamplat: din 30 iunie 2011, nu-mi mai place sa scriu povestile din spitale. Prefer sa incerc sa le rezolv.

 Luni, 26 martie. Un amic ma suna, pe 10 seara, ca alt amic de-al lui are o problema cu copilul, la Spitalul de Pediatrie din Ploiesti. Operatie banala de apendicita, dar copilul ramane cu un picior paralizat. Medicii raspund obraznic parintilor, refuzandu-le accesul la informatii si transferul spre alt spital. Se discuta despre ghips (ca sa mascheze problema, probabil), si o asistenta intreaba: "dar nu cumva copilul era asa, olog, dinainte, si nu vreti sa spuneti?!".

 Raman fara aer. De parca te-ai duce cu copilul la spital cum te duci cu Oltcitul la service, spunand, la plecare, ca inainte aveai bujii noi si cineva ti-a schimbat oglinda. Amicul imi cere sa scriu despre caz, poate se rezolva. Ce sa scriu? Pana scriu, pana se intampla ceva, soarta pustiului se putea pecetlui intr-un mod dramatic, si-mi aduc aminte de M, pe patul ala de spital...

 Cer un ragaz de 10 minute si-mi sun doua prietene din Bucuresti, carora le cer mobilul lui Raed Arafat. Il primesc si-l sun. Ce poate sa-mi zica? Ca l-am deranjat? Aia e! Las' sa raman eu in istorie, ca ala care l-a deranjat pe Arafat....

 Telefonul suna, si mi se raspunde. "Raed Arafat?", intreb eu, ca un cretin. "Da". Spun poezia: jurnalist, am aflat ca, situatia pare grava, medicii incearca sa-si musamalizeze prostia. Arafat: "Nu sunt in tara" (baga-mi-as pula, acum se scuza, sa vezi!) dar (stai ca poate poate...) o sa vorbesc la centrul de transfer. Dati-mi un sms cu datele copilului". Pac, inchide telefonul. 

 Dau sms-ul. Si stau. Mai vorbesc cu prietenul meu, ii spun ce-am facut, asta nu ma crede, eu insist ca nu sunt baut, imi vad de ale mele, imi pun in cap sa ma duc dimineata la spital. 11.40, inca putin si se face miezul noptii, cand suna telefonul. Ma uit pe afisaj: Raed Arafat...

 "Am vorbit la minister, s-a vorbit si la spitalul din Ploiesti, medicii spun altceva, important e ca pacientul e stabil, asa ca actionam dimineata". 

 Imi sun din nou amicul, asta suna parintii, toata lumea isi ia doza de speranta. Ma culc fericit.

 Si ma scol in vesti proaste. La 7.30 dimineata, medicii de la Spitalul de Pediatrie Ploiesti incearca sa convinga parintii sa-si ia copilul acasa, desi acesta are un picior paralizat. Parintii refuza, cer transfer la un spital din Capitala, dar medicii refuza la randul lor si ameninta ca "va punem copilul in brate, fara acte, fara nimic". 

 Am o urgenta marti dimineata, nu pot face nimic pana la 8.30, cand aflu noutatile: dupa ce s-a aflat de cine s-a interesat de copil, acesta a fost transferat la alt medic, pe alt tratament. Medicii au intrebat, veninos, parintii: "de ce ati sunat la Minister, chiar vreti sa inchideti spitalul asta?", dar si-au facut treaba by the book.

 Miercuri, copilul e mai bine: poate misca piciorul din sold, mai are doar un usor blocaj al genunchiului, iar noul medic nu are nimic din aroganta si relaxarea primului. Parintii sunt fericiti, iar eu ma chinui de la pranz sa incropesc un sms misto de multumire pentru Raed Arafat. Nu-l mai sun, las linia liberă, pentru alt roman disperat...

publicitate