M-am uitat pe blog, sa vad cand s-a intamplat. Deci am desfacut sacul de nisip de litiera vineri, 2 noiembrie. Azi e marti, 20 noiembrie si am pus in litiera ultima cantitate de nisip din sac, adica un strat de 3cm. Probabil sambata sau duminica o sa fie nevoie sa desfac un sac nou. O sa fie, deci 22 de zile de cand "am trecut pisica pe zeolit". Daca n-as fi facut acele experimente, ar fi fost inca doua zile. Trei saptamani fara pic de miros de rahat pestilential, asa cum m-a obisnuit Ghena in ultimul an. Trei saptamani fara stresul "suna cineva la usa, du-te intai in baie si verifica daca nu cumva ai o bomba olfactiva". Trei saptamani de "am uitat de litiera, dar ma ocup de ea dimineata", fara frica de a deschide ochii intr-un mediu de-a dreptul toxic. Trei saptamani minunate din perspectiva asta, de crescator de pisici. Si totul a costat doi lei pe zi. Pai ce, nu merita fericirea nasului meu doi lei pe zi?

Si o observatie pe care n-aveam cum sa o fac inainte de utilizare: pana si Ghena este influentat de lipsa mirosului. Inainte, putea sa fie litiera relativ curata, daca mirosea mai nasol, mi se caca pe gresie. Asa, in semn de protest ca nu-i pun nisip curat. Acum se caca si cand in litiera mai e un strat de un centimetru de zeolit, pentru ca nu miroase deloc, deloc, deloc, nici macar pentru nasul lui fin, de pisica. "Ti-am spus eu", a ras Gabriel Bruj, proprietarul companiei care a inventat nisipul asta de pisici, cand i-am zis "trec sa mai iau zece saci". Uite-i in poza (unul l-am dat pana am ajuns acasa). 

Daca n-ai inteles despre ce scriu, aici, citeste acest text.  Daca ai inteles, iti las doar locul de pe net de unde poti sa comanzi nisipul Enviro Naturals Cat Litter.

cărți și bijuterii mișto-rău găsești pe https://bogdanstoica.ro/shop 

”În noaptea de 17/18.11.2018, poliţia a fost sesizată de către un reprezentant al Spitalului de Urgente Alba Iulia cu privire la faptul ca la camera de gardă s-a prezentat o tânără care acuza pierderi de memorie si care este posibil sa fie victima unei infracţiuni. În urma examinării acesteia de către medici nu a rezultat că ar fi fost victima unei fapte comisa cu violenţă. Tânăra, în vârstă de 20 de ani, le-a spus poliţiştilor că nu-si aminteşte nimic si că nu îşi găseşte telefonul mobil si portmoneul".

Tipa tocmai trecuse prin incidentul filmat de o camera de supraveghere si care, de ieri incoace, a fost vazut de cateva sute de mii de oameni. Cel in care un individ ii trage in figura un pumn teribil, care o lasa in stare de inconstienta, ca sa-i fure telefonul si portofelul. 

Logic, fiind vorba de un infractor imbecil (astia care fac talharii sunt, de obicei, foarte-foarte prosti, dar, din pacate, si extrem de violenti), autorul a fost prins in 48 de ore. E tot din Alba Iulia, se numeste Nicolae Tiberiu Drăgoi, mai are o condamnare pentru tâlhărie şi viol, a fost închis, dar a făcut cerere de eliberare condiţionată si a fost eliberat acum doua luni in baza Legii 169 privind recursul compensatoriu. El si alti 9.000 de infractori.

Legea 169 a fost scrisa si sustinuta de Tudorel Toader, ministrul Justitiei sustinut de ALDE. Iar eu am o fata, de 16 ani, un cetatean normal, care crede ca traieste intr-un habitat uman guvernat de legi si de reguli menite sa-i asigure siguranta. Prin legea lui cretina, Tudorel Toader a stricat echilibrul habitatului si ii ameninta siguranta. Cum sa mai votez, vreodata, partidul care sustine un tip care ia asemenea decizii gresite? Cum?

Sigur, ALDE are, inca, destule voturi, de la oameni care nu gandesc ca mine. Nu toti sunt tati de fete, nu toti simt ca ii apuca furia aia mare cand vad un video ca cel indicat mai sus si nu toti stiu ca omul pus de ALDE la butoanele tarii e responsabil de aceasta mizerie. Dar mai sunt inca 9000 de infractori eliberati. Daca fiecare din ei recidiveaza si lasa ALDE fara o suta-doua de voturi... ia faceti socoteala. 

Fuck Tudorel Toader.

Fuck ALDE. 

Forever.

"Bai, am facut rele cat cuprinde, si pe aici, si pe afara. Dumnezeu stie ca sunt un nenorocit, ca au plans multi dupa ce ne-am intalnit si cand o fi sa ma scoata la plata o sa platesc. Dar astea, cand ii dai omului in cap sa-l distrugi, ca sa-i iei un lantic sau telefonul, cand te iei de astia micii, aiurea, sa-i nenorocesti pe viata, astea nu-s fapte. Astea-s terori, baga-mi-as pula, pe langa mine nu sta nici unul de-a facut talharii, ii zic "fa pasi, ca ma urc cu masina pe tine". (citat din expertul international care ma ajuta sa scriu "Tratat de Etica Furtului").

Nu i-am zis pisicii "Ghenă" degeaba, știu exact când se cacă, după miros. Asta deși baia, unde se află litiera lui, e în capătul opus al holului, la cinci metri de sufragerie. Și orice aș avea de făcut, trebuie să las totul deoparte și să mă duc, să apuc lopățica aia cu găurele și să caut, prin nisipul din litieră, bomba chimică care i-a ieșit pisicii din cur și care pare că poate desprinde plăcile de faianță de pe pereți. Și e frustrant. Eu chiar sunt atent, la baie. Nu las niciodată urme ale activității mele pe acolo, folosesc zilnic peria și detergentul lichid pentru vasul de toaletă, iar atomizorul cu parfum de pe perete e folosit de fiecare dată. Sunt cumva mândru că, deși restul camerelor arată ca în orice casă locuită de un burlac, baia e demnă de o cameră de hotel. 

Ca să fiu exact: era, pană sa-l adopt pe infect. Acum am în baie doua probleme: fie litiera pute de-ți mută nasul din loc, fie te intepi sau aluneci pe nisipul aruncat din litieră de sărăcia gri care tocmai și-a facut nevoile (câteodată cred că pisica mea e reîncarnarea unui biciclist căcăcios, așa pedalează). Și nu mai știam ce nisip să cumpăr. Ăla mare, alb, semitransparent, din silicat, nu e bun de nici o culoare. Cumva, cristalele alea își împrumută mirosul unul altuia, indiferent câte s-au udat sau murdărit de rahat si în câteva zile pute toată litiera, cu sau fără bombele micuțului în ele. Nisipul simplu, ăla care costă foarte puțin prin Carrefour, este odios. Pute si nefolosit, și asta te face să treci peste scopul pentru care ai adus și vărsat, într-o cutie din casă, așa ceva. Nisipul parfumat, făcut din pietricele alea care seamănă cu creta, ar fi cel mai bun dacă n-ar fi extrem de ușor. Fiind usor, lepra il aruncă prin toată baia. Mai are și o oarecare aderență la blana lui, așa că-l si plimbă prin tot apartamentul, astfel încât, dacă nu folosesc zilnic un aspirator, încep să găsesc nisipul peste tot. Mai e un produs, care nu e nici o adunătură de peleți moi, nici nisip, și care e parfumat într-un mare fel cu lavandă. Problema e că în primul sac am găsit doi gandacei. Vii. În al doilea erau trei. Așa că mi-am băgat pula în brandul ăla, forever. 

Eram cumva împăcat cu gândul că, asumându-mi să infiez mică jigodie de la ghenă, mi-am adus mirosul unui tomberon plin în casă, când m-am (re)întâlnit cu Gabriel Bruj. Tipul cu zeolitul. Ne știm cam de un an. Bine mobilat la cap, omul e pasionat de artă și vine periodic într-un loc unde și eu mă duc destul de des. Știam doar vag cu ce se ocupa. Până acum, când m-a lămurit. Eram în locul perfect: la standul lui de la Indagra, cu o droaie de produse și de pliante in jurul nostru.

Gabriel face produse din zeolit, o rocă vulcanică naturală cu o compoziție și o structura aparte ce funcționează ca un magnet chimic pentru metalele grele și diverse chimicale, pe care le încorporează în structura lui și nu le mai eliberează. În câteva țări, soldații au în raniță batoane de zeolit pentru situațiile în care au fost expuși la gaze toxice sau la metale grele. Tot zeolitul a fost utilizat cu succes în 2011, în operaţiunea de reducere a radiaţiilor nucleare de la Fukushima. Datorită acestor proprietăți, zeolitul e folosit în purificarea apei, în hrana animalelor și în agricultura bio, pentru că poate suplini toate nenorocile chimice care se dau in mod normal pe plante. Gabriel Bruj investește permanent în fabrica lui, unde zeolitul este măcinat și tratat în mai multe feluri, sau mixat cu dolomită, calciu și magneziu, pentru a mări numărul aplicațiilor în care face bine: materiale depoluante pentru sol, suplimente alimentare pentru animale, produse de detoxifiere de uz uman, catalizatoare industriale si ingrediente pentru producătorii de detergenţi. Mai nou, zeolitul va fi folosit in eliminarea microtoxinelor din lapte, dar asta e alta poveste, v-o spun alta data. Ideea e ca Gabriel este foarte, da' foarte, pasionat de munca lui.

- ".. și am făcut și un nisip pentru pisici, cu zero miros", îmi spune. 

- "Hm", am zis eu. "Am testat toate produsele posibile și imposibile din toate magazinele, inclusiv pe cele care dublează valoarea pisicii. Toate miros, te asigur".

- "Toate în afară de al meu. E făcut din zeolit, iar asta reține mirosurile. Ia un sac, să-l testezi".

L-am luat din politețe. Tot din politețe am golit și spălat litiera infectului și am pus noul produs. Arăta ca bilele alea mici de zgură dintr-o turnătorie și am remarcat că nu au creat un norișor de praf când am vărsat produsul din sac in litieră.

Cum javra mea nu se cacă la comandă, am testat produsul cu un pic de oțet de vin. Mirosul de oțet s-a dus dracului instantaneu si a durat cateva secunde ca zeolitul să adere la lichid si să formeze un bulgăras. (vezi video)

M-am intors să iau lopățica. Cat a durat? Doua-trei secunde, probabil. Timp suficient pentru ca bulgărasul să se intarească si mai bine (vezi video).

Am luat un bulgăras d-ăla si l-am mirosit indelung, cum miroase Ghena masa, cand mănanc. Ciuciu miros de oțet!

Adaug si că, in alte cateva secunde, bulgărasul ăla era aproape la fel de tare ca o piatră. Uite, ultimul video:

Asta era vineri. Azi e miercuri, a sasea zi din noua mea viață. Holul și livingul sunt curate, fără nisip peste tot. Acum curăț litiera dimineața, nu oricând se cacă musiu Ghenă. Și am starea de spirit cu care umblu în cutia poștală, nu pe cea de "iar o să fac hepatită". Zeolitul ăsta e mi nu nat! Urmele de digestie ale lui Ghenă sunt izolate perfect de restul nisipului și nu sunt nevoit să arunc jumătate de tăviță. Litiera are pereții curați, pentru că granulele astea nu devin lipicioase cu timpul. Ghenă se cacă la fel de mult și de intens, dar nisipul ăsta de pisici i-a venit de hac.

Am citit și ce scria pe sac si pe site, ca să înțeleg care-i faza. Mirosurile sunt eliminate prin reacții chimice la nivel molecular. Produsul e sută la sută natural, fără aditivi sau alți compuși chimici. Este antibacterian, paraziții nu se pot înmulți în mediul ăsta. Nu provoacă alergii, nici pentru om, nici pentru animale. Nu este toxic, neexistând riscul de imbolnăvire al pisicii dacă înghite produsul accidental. Iar la cât de mare e sacul, probabil că îmi va ajunge mai mult de o lună de zile, deci scap mai ieftin decat cumparand nisipul ăla cu lavandă si cu gandaci. 

Firma lui Gabriel se numește Enviro Naturals. Produsele lui sunt romanesti, facute din zeolit romanesc. Dacă faceți business în agricultură, in creșterea animalelor, daca fabricati filtre de apă sau va ocupati cu depoluari de apa si de sol, intrați cu incredere pe www.enviro-naturals.com/. Prelucrat corect, zeolitul asta e o minune a naturii. 

Pentru pisicari: nisipul-minune se numește Enviro Naturals Cat Litter - Substrat pentru Pisici și se poate comanda, deocamdată, doar de AICI (LINK). Cât de curând, produsul o să fie disponibil și în marile magazine, iar daca zoo-center-urile n-o sa-l cumpere, inseamna ca nu se pricep la marfa buna. Vi-l recomand ca pe cel mai bun produs nisip de litieră, de pe pozitia tipului a cărei pisică face cei mai monstruoși si pestilentiali rahați din lume. Mereu m-am gândit să vând motanul rușilor, ca armă chimică, dar știți ce greu folosești telefonul când te sufoci și te ustură ochii în același timp?

UPDATE: dupa trei saptamani, am decis sa-mi mai cumpar niste Enviro Naturals Cat Litter - Substrat pentru Pisici. "Decat" zece saci. Detalii AICI.

Stiti dilema aia, "ce-a fost intai, oul sau gaina?". Asa e si dilema noastra: eu am facut posibil succesul 5togo Ploiesti sau Alina, proprietara cafenelei, a dus la succesul de moment al blogului meu? Discutam despre asta periodic. Ea n-are cum sa ignore ca au venit oameni din toata tara si din strainatate, de la sute si mii de kilometri distanta, sa-i plateasca o cafea si sa o felicite, dupa ce au citit despre ea pe blogul meu. Ca a vandut multe cafele unor oameni pe care ii durea in pula ce beau, dar care voiau sa o cunoasca pe tipa "despre care a scris atat de misto dementul ala pe blog". De-aia imi zice: "fara tine nu reuseam, sau nu ajungeam la nivelul asta". Pe de alta parte, nici eu n-am cum sa ignor ca textul scris acum doi ani despre Alina a facut aproape 500.000 de afisari. Mai am cateva texte pe site de peste 200.000 de afisari, cateva de 100.000 si o droaie de 60-70.000 (stiu, acum unii nu cred iar altii se zgarie pe ochi). Si puteti ara netul in lung si in lat, puteti sa luati la puricat cele mai mari site-uri din Romania, de la ziare.com la hotnews, n-o sa gasiti multe texte pe care le-au citit jumatate de milion de oameni. De-aia ii raspund si eu: "daca povestea era de cacat n-o citea nimeni, iar povestea e a ta, n-am inventat nimic". Asa mi se pare logic. Eu am doar un blog, nu un instrument de hipnotizat oamenii. Si dovada o constituie tot Alina, care, acum un an, a deschis un salon cosmetic, despre care am scris un text in acelasi sens. Stiti ce chix a dat cu salonul? Monumental! Pentru ca, spre deosebire de cafenea, la salon nu si-a facut lectiile inainte sa-l deschida. Am scris si despre esecul ala. Doamne, ce s-a ofticat! :)))

Pe de alta parte, acel chix i-a prins foarte bine. A fost sutul ala in cur care a facut-o sa-si dea seama ca nu se pricepe la orice. Asa ca Alina s-a intors la antreprenoriatul in cafenele, s-a mai instruit un pic si a cautat locul perfect pentru inca o cafenea 5 To Go. Si ghici unde l-a gasit? Acolo unde s-a pregatit pentru prima ei cariera, cea de petrolist. La Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti. V-am povestit asta, in celalalt text.

5ToGo Universitatea Petrol-Gaze nu e singura cafenea "universitara". Sub acelasi brand gasiti cafenele similare si la Facultatea Romano-Americana, si la Politehnica, si la Universitatea din Constanta. Dupa modelul asta s-a luat si Alina, a asteptat ca UPG Ploiesti sa scoata la licitatie spatiile comerciale din campus, a depus o oferta si a castigat. A fost primita bine, pentru ca studentii plac foarte tare conceptul asta, iar cafenelele din/de pe langa facultati merg foarte bine. Ramane de vazut cum o sa mearga noul Five al Alinei.

Am fost, ieri dimineata, sa iau pulsul noii locatii. Pe la 8.30 dimineata. Stiti casutele alea mici si adorabile, din lemn, de la Ikeea, Hornbach sau Leroy Merlin? Ei bine, a Alinei e si mai misto, desi e facuta de un prieten de-al ei care n-a mai construit niciodata asa ceva. Casuta a fost planul B. In planul initial, aici trebuia sa fie o dubita retro si cool, utilata misto, cum vezi pe la festivalurile de street-food. Faza a fost ca baiatul care i-a promis minunatia auto pe niste bani a venit, in ultima zi, cu alte pretentii financiare si o sapuniera de duba moderna de cacat, careia ii sudase niste tabla ondulata, ca sa para retro. Alina i-a spus pa-pa pe loc, si bine i-a facut. Asa trebuie sa faca oricine, in business, cand cineva promite una si livreaza alta. 

Desi pare prea mica, casuta de lemn e cuprinzatoare si are tot ce are cafeneaua 5 To Go din centrul Ploiestiului: cafea buna la esspresor, sucuri, apa, sandwichuri, prajiturele, zona de asteptare, scaune inalte si comode, muzica, un deck cool.... Cand Alina o sa fie la cealalta cafenea, sau acasa la copil, [#singlemom] o sa dati acolo de Andrei: un baiat cu grate pline de tatuaje, ca un nenorocit, dar cu zambet de tocilar de treaba. 

Cu campusul gol (erau cursuri la ora aia), Alina avea o coada de patru persoane. Mi-am luat o cafea si am asteptat. 

Inca trei. Inca doi. Inca cinci. Intr-o ora, ca dupa aia am plecat, au trecut pe acolo vreo 30 de studenti si studente. Curiosi. "Cat e aia? Dar ailalta?". Cinci lei. De-aia ii zice, locului, "cinci / pleaca". E cu adevarat un magazin foarte misto. Radu Savopol, creatorul brandului 5 To Go, n-a ajuns de-am'pulea la aproape o suta de unitati si la un succes pe care eu nu pot sa-l compar decat cu franciza Fornetti din anii 2000. Vorbim, pe bune, despre un business care merge. 

Habar n-am cati dintre studentii UPG citesc acest blog. Habar n-am daca aveau in campus, pana azi, de unde sa-si ia o cafea, un sandwich sau o chestia de-aia vegana. Sunt, insa, curios, daca o sa se repete fenomenul de acum doi ani. Daca cititorii mei, oricare ar fi ei, o sa dea o bila alba unei tipe care nu vrea o existenta liniara, daca o sa aiba chef sa-si cheltuiasca banii in cafeneaua ei si daca o sa o promoveze, ca acum doi ani, doar pentru ca le place ideea ca undeva, in Romania, exista o femeie care vrea sa-si controleze banii, timpul si destinul asa cum vrea ea, nu asa cum vor un sot refractar, un angajator stupid sau vreun dement din politica. 

Azi, vineri 2 noiembrie, Alina deschide oficial a doua cafenea 5 To Go din Ploiesti. Cafeneaua e in campusul Universitatii Petrol-Gaze Ploiesti, langa sala de sport. In semn de sprijin, am lasat azi, la ea, douazeci din cele mai recente carti pe care le-am scris, cu autograf. O sa vi le dea, cate una la fiecare zece clienti, tipa cu moaca de copil. 

Bafta, Alina. 

Daca nu ajungeti la cafenea, dati-i un semn pe facebook, ca Alina e genul ala de fraierica-geamantan, care crede in urari si in felicitari... 

Încep prin a-mi mulțumi chiar mie, pentru că am scris o carte la lansarea căreia am cunoscut-o pe Alice, creatoarea celei mai mișto, amuzante, moderne și confortabile case mici pe care am văzut-o vreodată:  megaminicasa.

Când am cunoscut-o, Alice se agita să strângă semnături ca să schimbe legea ordinii publice. A facut asta dupa ce a ascultat o droaie de manele, cu boxele date la maxim de noii vecini de coșmar ai casei pe care si-a facut-o singurică cum a vrut mușchiul ei. Sătulă de zgomotoșii de peste gard și de reacția palidă a Poliției, Alice și-a dorit intai să-și ia casa in spate și să se care unde o vedea cu ochii. N-a mers, dar asta i-a dat ideea unei noi afaceri. Așa ca s-a apucat, in paralel, de 1. studiat metode/tehnici/materiale pentru case mobile și 2. de modificat legea privind ordinea publică. 

Intr-un an, a dat de cap la ambele probleme. Toata vara aia, a studiat legislația și pârghiile cetățenești si a scris atatea emailuri către politicieni si institutii incat, ca prin minune, în Parlament a aparut o inițiativă legislativă privind dotarea poliției cu sonometre. Că acum, de exemplu, Poliția nu poate da amenzi pentru zgomot prea mare, decât noaptea, iar Garda de Mediu, care are sonometre, nu vine pe loc la sesizări de zgomot pe 112. Dacă trece proiectul ăla de lege (și sunt șanse mari să treacă), n-o să mai poți face vreun zgomot mai mare de 50 de decibeli decât în anumite condiții. 

S-a apucat si de aceasta casa, cu un prieten. Cosmin avea nevoie de un business-plan pentru o afacere de-a lui, cu containere folosite ca spatii de depozitare. In timp ce ii explica ce si cum, iar Alice traducea in cifre pentru calculul rentabilitatii investitiei, le-a venit ideea #casa_ușor_de_mutat. Au inceput sa "brodeze" pe marginea ei., sa studieze piata sa veda daca exista ceva asemanator, daca e sustenabila financiar, ce materiale s-ar potrivi acestei constructii speciale (pentru ca trebuie ridicata, si risca sa se deformeze). De-aia, de exemplu, au ales sa o placheze cu un termosistem decorativ deloc ieftin, dar care nu crapa la eventualele tensiuni ale fierului. Pe langa asta, structura trebuia sa fie foarte rezistenta, cu o calitate foarte buna a fierului si a ranforsarilor. Si pe urma s-au apucat de munca efectiva. Au stat 40 de zile in santier, au muncit cot la cot cu toata lumea. 

Mi-a povestit atat de mișto cu ce se ocupa (mi-a trimis si poze), incat i-am spus: "Vorbeste cu Cosmin (tipul din stanga): când aveti casa gata, eu va fac pozele". 

Iar acum (noiembrie 2018) casa e gata. E gata și site-ul casei. Iar pozele sunt pe site. 

"Eu sunt pasionată de design, Cosmin e pasionat de containere și de fier. Am hotărât să investim împreună și să facem acest proiect în care credem. Ne-a fost destul de ușor: Cosmin e în businessul cu fier forjat și are și un magazin online de materiale de construcții (ambele firme sunt pe site, la parteneri) asa că el s-a ocupat de paturi, copertine, scară, panourile de tablă perforată, după modelele mele. Materialele de construcții tot de la el au venit. Eu m-am ocupat de proiectarea spațiilor, de business plan-ul proiectului, de design și de toate celelalte cumpărături pentru mobilarea, utilarea și decorarea casei". 

Dincolo de poze, vreau să vă povestesc cum mi s-a părut mie casa aia: perfectă. N-aș fi crezut că poți aranja în 40 de metri pătrați două dormitoare, un living, o bucătărie și o baie, fără să arate ca o locuință de tip militar sau a container de sinistrați. Dar se poate, Alice și Cosmin (asociatul ei) chiar și-au bătut capul. 

Stand in casa aia, printre toate lucrurile alea așa mișto făcute, mi-am dat seama care-s puncte forte ale locuintei imaginate de Alice și Cosmin:

Te muți în ea doar cu hainele și cu laptopul, pentru că ei ți-o livrează exact cum o vezi în poze. Cu tot cu canapea, pled, covor, becuri, perne pe pat, săpun la baie, linguri și furculițe. Vezi farfuria aia de pe masă? E a ta  și aia.

Spre deosebire de o casă obisnuită, sau de un apartament, care sunt potrivite pentru un anumit fel de oameni, casa asta este perfectă pentru tot felul de oameni:

• - un cuplu care are un teren mișto și deloc răbdare să-și construiască o casă. 
• - e bună de făcut cadou fiicei, sau fiului, la majorat.
• - poți să o pui pe un TIR și s-o duci pe malul Marii Negre, sau undeva în Grecia, pe un teren din apropierea Mediteranei.
• - dacă ai deja o casă mare și mișto, cu o curte cât toate zilele, merită să iei și o casă de-asta. S-o pui lângă lac, pentru oaspeți, sau în fundul livezii, pentru momentele când vrei să te relaxezi doar tu cu tine.
• - dacă vrei să pornești o afacere în turism, vei constata că e mai ieftin să cumperi 5-6 case de-astea, pe rand, pe măsură ce te extinzi, si să poți caza decent 20-25 de oameni, decât să construiești, timp de un 3-4 ani, un viloi oribil si mereu prăfuit si neterminat, intr-o curte plina de moloz. 
• - se potrivește și celor doi ingineri care-ți ridică pe câmp un ansamblu de blocuri, și rudelor in varstă de care vrei să ai grijă si pe care le vrei în aceeași curte cu tine dar fără să-ți afecteze intimitatea.
• - e buna si de centru de workshop-uri, si de firma de servicii , si de cabinet medical, si de...

De ce înșir aici doar scenarii care presupun ceva bani în cont? Pentru că nu e o casă ieftină (deși dacă te apuci să o faci singur, vei plăti mai mult, pe proiectant, designer, materiale de construcții la prețuri mai mari). Nu e pentru sinistrați, nu e pentru tineri căsătoriți care isi cresc copilul cu doua salarii minime. Casa costă vreo 38.000 de euro plus TVA, pentru că are toate dotările: încălzire în pardoseală, aer condiționat, mașină de spălat, flori la fereastră…cam tot ce-ți trebuie într-o casă. Iar structura pe care e făcută este practic antiseimică.

"O s-o vindeți până să apucați să va întrebați "unde fac Revelionul?", i-am spus lui Alice după ce am vizitat si fotografiat casa. Ea n-a zis nimic. Are niște emoții....

O droaie de poze si de informatii cu casa-minune gasiti pe reinventinghome.ro sau pe facebook, iar dacă ți-a plăcut acest text deschide și unul din aceste linkuri: 

"atașez două poze din weekendul trecut, te rog să-mi transmiti observatiile tale despre fiecare".

Weekendul trecut am fost la workshop-ul de fotografie cu telefonul, cu echipa Ciucas X3. O gasca de oameni extrem de misto, megauniti in jurul dragostei lor pentru natura, sport, munte, care organizeaza, de ceva ani, Cel Mai Misto Concurs Din Lume. A fost o placere sa stau cateva ore cu ei. Si le-am zis, la final, ca daca au chef sa puna in practica ce-au invatat, sa-mi trimita si mie, o poza, doua, urmand ca pe cea mai buna dintre ele sa o premiez cu un set de carti de-ale mele.  Si-am primit patru poze.

Foarte misto. Omu' a incadrat drept, a asteptat cat trebuie pentru ca telefonul sa-si faca expunerea, vad detalii (iarba), vad si cerul nears in spate, am si o linie directoare care imi plimba ochiul prin imagine (poteca). Nu-mi place ca grupul se indreapta spre coltul imaginii, pare ca vor pasi, in curand, in afara fotografiei. Cred ca daca lasa un pic mai mult loc in stanga jos, sau daca se aseza de cealalta parte a potecii iesea o poza de nota 10.

Spuneti si voi, daca vedeti ceva de reprosat. Poza e perfecta: expunere, culori, incadrare, subiectul fix unde trebuie, la o treime de marginea din stanga, iar orizontul e la o treime de marginea de jos. Pacat doar ca fotograful n-a indreptat poza, dupa ce a facut-o si a privit-o. Curbura orizontului s-ar fi vazut mai clar. 

Intr-un mod foarte misto, omul a surprins nu doar povestea interactiunii haioase dintre un caine si o pisica, ci si povestea unui tip care se distreaza de minune urmarindu-i si incercand sa le faca o fotografie. Trec repede peste incadrare, culori, expunere, pentru ca nu am ce sa zic. Totul e foarte bine, uitati-va in fundal, cate detalii se vad, desi focusul e pe planul apropiat. 

Asta ar fi fost o poza foarte misto daca nu ieseau paiele alea din zapada, in stanga jos. Stiu ca nu-s paie, dar par paie, si cu urma aia neagra pe drum, poza ma arunca in rural vizual, din care ma scoate, apoi, brutal, cu cele doua relee de comunicatii, cu cladirea evident montana, si cu masina aia parcata.... Nici grupul nu se vede bine, pentru ca turistii sunt destul de departe si cu spatele. Pe scurt: cred ca-s prea multe elemente neclare pentru o singura poza. Un singur drumet, mergand spre cabana, incadrat dintr-un unghi care sa evite paiele, noroiul de pe drum si releele, ar fi spus povestea calatorului care vine de departe pentru un ceai, in aerul ala curat sugerat de zapada si de cerul senin. 

Ce vreau sa zic este ca as premia fotografia aia cu parapanta, dar o sa trimit cartile celui ce a fotografiat tipul, cainele si pisica.

UPDATE: a venit si a cincea fotografie.  

N-o mai comentez. Doar anunt ca dublez premiul: o sa fie doua seturi de carti, pentru doi castigatori. 

daca vrei sa participi si tu

la un workshop de

fotografie cu telefonul

- in decembrie organizez doua -

asa ca apasa aici.

Penultima postare e din 23 octombrie. Ultima e din 6 noiembrie. Azi suntem în 13 noiembrie și pe facebook-ul prezidențial nu apare nici o imagine de la Ziua Armistițiului, acel eveniment desfășurat pe 10 noiembrie la Paris, la celebrarea a 100 de ani de la încheierea oficială a primului război mondial.

Întâi am zis că n-a pus nici o poză pentru că a omis să spună Europei dubla însemnătate pe care o are pentru el acest eveniment. Că na, noi facem 100 de ani de stat modern tocmai datorită modului în care s-a încheiat primul război mondial. M-am uitat apoi pe pozele postate pe presidency.ro (da, așa se numește site-ul oficial al președinției României, e o tâmpenie consacrată pe vremea lui Ion Iliescu și păstrată de toți succesorii săi) și m-am lămurit de ce ciuciu poze pe facebook. Păi iar se stârnea un jihad care-l mai cobora juma' de procent în sondaje. Ar fi fost a doua lovitură de imagine dată, președintelui, de propria sa soție.

Care n-a ratat ocazia să se dea în stambă elegant si la Paris, exact cum a facut-o si la Pompei, si la Vatican, si la New York. Uite-o:

Carmen Iohannis e îmbrăcată chiar mișto. Pantofii și paltonul sunt fără cusur. Problema e că nu trebuia să le poarte la evenimentul ăsta, care era un omagiu adus celor 16 milioane de soldați care au murit în primul război mondial (500.000 dintre acei eroi au fost români). Nici nu trebuia sa stie protocolul: cine dracu' se duce imbracat asa la un parastas?

N-o să mai adaug că Emmanuel Macron are pantofii de un negru mat iar al nostru și-a pus pantofi de lac, uitand a doua regula a doliului (nu porti nimic stralucitor si lucios). Oricum nu vede nimeni această subtilă diferența când are ditamai albăstreaua adorabilă în prim-plan.

Orasul Ploiesti devine, de azi, cel mai misto loc din Romania din perspectiva iubitorului de teatru. Marcel Iures, Florin Piersic Jr, Horatiu Malaele, spectacole stradale si piese de teatru jucate in berarii sau printre BMW-uri sunt doar cateva din ingredientele Festivalului de Teatru "Toma Caragiu", al carui program l-am pus mai jos. Pana la program, am vrut sa ma asigur ca stii cum sa te porti cand mergi la teatru, si am schematizat asta intr-o forma agreabila chiar si pentru un dobitoc patentat. 

1. Fa o baie si poarta haine curate. Nu e suficient sa te freci la subrat cu servetele parfumate. Rolul de dihor e luat, deja, de un dihor, iar piesa aia se joaca in padure. 
2. Nu mai e obligatoriu sa te imbraci intr-un anumit fel, cand mergi la teatru. Evita, totusi, chestiile tipatoare. Adica, decat sa porti baschetii aia rosii si stupizi, nu cumva e mai bine sa nu vii cu fesul pe cap, ca un penibil?
3. Continua sa-ti jignesti prietenii de zi cu zi intarziind permanent la intalniri, dar la teatru e ok sa ajungi cu 15 minute inainte de a suna primul gong. Dacă totuşi ai intarziat, ca un cretin jenant ce esti, e de porc sa-ti cauti locul deranjand oamenii. Stai langa usa, pana la sfarsitului actului sau partii, sau aseaza-te pe unde poti. 
4. Daca esti insotit si ai locuri la mijlocul randului, bărbatul merge primul, nu femeia. Si mergi cu fata spre cei care s-au asezat deja pe acel rand, nu le bagi fundul in ochi 
5. Stiu ca la film iti arunci geaca pe scaunul vecin, dar, la teatru lasi haina la garderobă. Sau o tii pe tine. Nu stai cu ea in brate, fosnind din cand in cand, ca o foca in sacul de dormit.
6. Nu-ti place piesa? Si ce! Stai dracului acolo, fara sa te foiesti sau sa bombani. Profita de pauza pentru a fugi sau asteapta finalul. 
7. Telefonul mobil trebuie închis, sau bagat in buzunar. Nu tinut in maini, lasat pe silentios, cu ecranul iluminat de notificari din cand in cand. Deranjezi ca faza lunga pe drumul Mizil-Buzau.
8. Mananca acasa. Esti cel mai mare ghertoi din lume daca mananci ceva în timpul spectacolului.
9. Daca ai vazut pe cineva cunoscut, prin sala, nu te ridici sa te duci sa-l saluti, si nici nu strigi "Ce faci, boss, Viorica unde e?". Salutarea cunoştinţelor se face cu o simplă înclinare a capului spre aceasta.
10. La final e de porc sa o rupi la fuga, spre garderoba, ca sa nu stai la coada. Nu esti la Lidl, unde vrei mereu sa prinzi o tigaie la oferta. Esti la teatru, dobitocule. 

Ai citit? Bun. Acum citeste si asta: festivalul o sa dureze 6 zile. De azi, marti 6 noiembrie, pana duminica, 11 noiembrie. Sunt mai multe spectacole in fiecare zi, in mai multe locuri: la teatru, la filarmonica, la teatrul pentru copii, la casa de cultura si in zona pietonala din centru, in beraria Curtea Berarilor si in showroom-ul BMW. Biletele se cumpara online, de pe site-ul teatrului, adica de AICI.

• Unde sa mergi marti, 6 noiembrie

ora 17:00 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: o ora. Se joaca "#EmojiPlay" - un spectacol de teatru coregrafic, de Gigi Caciuleanu. Cu dansactorii Ana Visan, Irina Strungareanu, Adrian Nour, Alex Calin, in alternanta cu Bianca Bor si Bogdan Iacob (Teatrul Excelsior Bucuresti). 

ora 18:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: doua ore si 45 minute (cu pauza). Se joaca "Titanic Vals", de Tudor Musatescu. Cu: Alin Florea, Mirela Zeta, Sorin Miron, Nicoleta Hancu, Carol Ionescu, Andrei Hutuleac, Alexandru Pavel, George Costin, Adrian Nicolae, Codrin Boldea, Andrei Redinciuc, Ariana Presan-Miron, Sorin Flutur, Maria Carlescu Badea, Voicu Aanitei (Teatrul Metropolis Bucuresti). 

ora 19:30 / Locația: Sala Filarmonicii Paul Constantinescu. Durata: o ora si 10 minute. Se joaca "Svjek in concert", de Jaroslav Hasek, spectacol-concert de Ada Milea. Cu: Adrian Cucu, Catalin Herlo, Radu Dogaru, Mihnea Blidariu, Cristian Rigman, Miron Maxim, Matei Rotaru, Sanziana Tarta, Nucu Pandrea, Giovanni Mateescu (Teatrul National Lucian Blaga Cluj-Napoca). 

• Unde sa mergi miercuri, 7 noiembrie

ora 17:00 / Locația:Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: o ora. Se joaca "Text Shop", One Man Show performance Gigi Caciuleanu. Tot aici are loc lansarea albumului „Gigi Caciuleanu – OmulDans” , autor Ludmila Patlanjoglu

ora 18:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: o ora si 55 minute. Se joaca "Arta Convietuirii", de Yasmina Reza. Cu: Alina Turcanu, Gheorghe Pietraru, Natalia Prodan, Anatol Guzic (Teatrul Eugene Ionescu Chisinau)

ora 20:30 / Locația: Sala Filarmonicii Paul Constantinescu. Durata: o ora si 20 minute. Spectacolul "Back to Swing", concert Marius Mihalache.

• Unde sa mergi joi, 8 noiembrie

ora 18:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: doua ore (fara pauza). Se joaca "Totul e relativ", de Alan Ayckbourn, regia Felix Alexa. Cu: Raluca Gheorghiu, Gabriel Rauta , Constantin Cotimanis, Catrinel Dumitrescu (Teatrul Nottara Bucuresti)

ora 19:00 / Showroom-ul BMW din Bariera Bucov. Durata: o ora si 30 minute. Se joaca "Angajare de clovn", de Matei Visniec, regia Daniel Bucur. Cu: Magda Catone, Gavril Patru, Paul Chiributa (Teatrul George Ciprian Buzau)

ora 20:30 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. "Ole!", one-woman-show, cu: Elodie Hatton (Fi-Solo Company, Franta).

• Unde sa mergi vineri, 9 noiembrie

ora 17:00 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: 45 minute. Se joaca "The Forest of My Tree", de Sasho Dimoski, regia si scenografia Aleksandar Ivanovski. Cu: Vasil Zafirchev, Sashko Kostov (North of Impact Theatre Company, Republica Macedonia)

ora 18:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: o ora si 10 minute. Se joaca "Shylock", de Gareth Armstrong, regia Horatiu Malaele. Cu: Horatiu Malaele, George Mihaita, Mirela Zeta, Bogdan Malaele, Anghel Damian, Lucian Ionescu, Ruxandra Grecu, Vlad Birzanu, Stelian Dobra, Catalin Cajvan, Marius Oprea, Mario Rusescu, Valeriu Alecsandru, Alexandru Birsan, Gabriel Cristea, Alexandru Mardare, Constantin Codrescu (Teatrul de Comedie)

ora 20:00 / Showroom-ul BMW din Bariera Bucov. Durata: o ora si 30 minute. Se joaca "Dumnezeul de a doua zi", de Mimi Branescu, regia Claudiu Goga. Cu: Vlad Zamfirescu, Mirela Oprisor. (Teatrul Metropolis Bucuresti)

ora 21:00 / Locația: Beraria "Curtea Berarilor". Durata: o ora si 20 minute. Se joaca "Zaraza", cu Aurelian Temisan (voce), Vlad Popescu (baterie), Alexandru Marin (contrabas), Albert Tajti (pian), prezentator Cristi Marica.

• Unde sa mergi sambata, 10 noiembrie

ora 16:00 / Locația: Esplanada Palatului Culturii. Durata: 45 minute. Se joaca "Aigua", spectacol stradal, regia Biel Jorda. Cu: Alba Blanco, Sara Gil, Xavi Castello (NUC Theatre Company, Spania)

ora 17:00 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: o ora si 20 minute. Se joaca "Fata din Curcubeu", de Lia Bugnar, regia Lia Bugnar. Cu: Ilona Brezoianu. (Godot Cafe Teatru)

ora 18:30 / Locația: Sala Casei de Cultura a Sindicatelor. Durata: doua ore si 15 minute (fara pauza). Se joaca "Zaraza", in regia lui Razvan Mazilu. Cu: George Liviu Frincu, Dana Vulc, Andrei Radu, Karl Baker, Ion Radu Burlan, Manuela Alionte Frincu, Cosmin Sofron, Nico, Daniela Raduica, Marius Balan, Romeo Zaharia, George Capanu, Robert Oprea, Mihaela Dutu, Rodica Alexandru, Petty Musa, Robert Anton si copilul Alexandru Vasilescu. Baletul Majestic, solisti balet: Loredana Badica si Razvan Hanganu (Teatrul Toma Caragiu Ploiesti)

ora 21:00 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: o ora si 15 minute. Se joaca "Gardenia", de Elzbieta Chowaniec, regia Zoltan Balazs. Cu: Antoaneta Zaharia, Paula Niculita, Simona Popescu, Madalina Ciotea (Teatrul Odeon Bucuresti

ora 21:30 / Locația: Beraria Curtea Berarilor. Durata: o ora. Se joaca "Noua piese de teatru remixate", un spectacol-concert de Alex Stefanescu.

• Unde sa mergi duminica, 11 noiembrie

ora 16:00 / Locația: Esplanada Palatului Culturii. Durata: 45 minute. Se joaca "Aigua", spectacol stradal, dupa o idee de Biel Jorda, regia Biel Jorda. Cu:Alba Blanco, Sara Gil, Xavi Castello (NUC Teatre Company, Spania)

ora 18:00 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: doua ore si 30 minute (fara pauza). Se joaca "Pescarusul", de A.P.Cehov, regia Andrei Serban. Cu: Ionut Visan, Madalina Anea, Constantin Cojocaru, Florina Gleznea, Vitalie Bichir, Alina Rotaru, Anghel Damian, Gelu Nitu, Mihaela Trofimov, Richard Bovnoczki (UnTeatru)

ora 20:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: o ora si 50 minute (fara pauza). Se joaca "Stage Dogs", de Florin Piersic Jr., inspirat de A Life in the Theatre, de David Mamet. Cu: Marcel Iures, Florin Piersic Jr. (Teatrul Act, Bucuresti)

[pentru tineri]: Toma Caragiu, cel care da numele festivalului, a fost un actor foarte tare. Voi, astia sub 25 de ani, probabil n-ati vazut nici un film in care a jucat omul asta, dar daca ati avea curiozitatea sa petreceti pe net cateva ore alaturi de Toma Caragiu, ati intelege mai bine de ce mai toti oamenii de 30-60 de ani folosesc niste expresii aparent fara sens si apoi se strica de ras.

[pentru dobitocul patentat descris mai sus]: la Festivalul asta, o sa fiu prezent cam la toate piesele si spectacolele. Cu Nikonul. Adica, ai sanse mari sa castigi o celebritate nedorita, daca te porti ca un imbecil. 

Daca totul merge bine, o sa vezi zilnic fotografiile de la toate evenimentele pe paginile de facebook ale teatrului si ale festivalului. Da-le LIKE din timp, sa nu bajbai dupa aia, incoerent, incercand sa-ti aduci aminte "Toma si mai cum?"

Dacă ai ghinionul să te prindă un cutremur mare în Metro, Selgros, Auchan, Dedeman, Hornbach, Leroy Merlin sau BricoDepot (adica acele magazine unde raftul este inalt, iar in partea de sus sunt paleti cu marfuri), sunt șanse mari să mori strivit de marfa care o să zboare, cu tot cu paleți, de pe rafturile de sus. Vorbim despre mii, poate zeci de mii de victime, câți romani intră zilnic în cele aproape 150 de magazine de mai sus. Asta pentru că România refuză să reglementeze riscul la cutremur, așa cum a făcut cu riscul la incendiu după #colectiv, deși există soluțiile tehnice de a transforma magazinele de tip cash-and-carry în locuri foarte sigure. Lipsește, însă, voința politică.

Două ore am stat de vorba cu cineva care chiar se pricepe la asta și am înțeles următorul lucru: că, în caz de cutremur mare, cum a fost cel de noaptea trecută, există câteva locuri extrem de riscante, unde pot avea loc adevărate carnagii. Locuri în care mergem cu toții, destul de des, fără să fim avertizați cu "atenție, acest loc este o capcană mortală în caz de cutremur". Duminică, după faimosul cutremur care ne-a speriat pe toți sâmbătă noaptea, am stat de vorba cu Mircea Ionică, fondatorul companiei Baibia, care se ocupă cu soluții de depozitare. Din 2016, când a devenit conștient cât de precară e siguranța într-un depozit sau într-un magazin cash-and-carry în momentul unui cutremur, Mircea a încercat să implementeze în România o invenție absolut uimitoare a unei companii americane, care face ca marfa depozitată pe rafturi să nu mai zboare în capul angajaților sau cumpărătorilor in timpul unui cutremur. Din păcate, pentru că statul român ignoră subiectul, nu a vândut nici măcar un dispozitiv. 

"In 2015, eram în discuții cu o firmă care construia un depozit de materiale inflamabile și toxice. Au cerut o evaluare independentă a unui specialist, care să garanteze că rafturile noastre le garantau siguranța unor substanțe la un cutremur cu magnitudinea de 8 grade. Expertiza a sunat sec: cu rafturile vizate este exclus ca produsele alea să nu se verse. Atunci m-am apucat să caut o soluție, pe care am găsit-o în Statele Unite. Era, însă, ceva mai scumpă. Proprietarii depozitului nu au dorit însă să cheltuiască mai mult cu 50% decât convenisem inițial și au preferat să plătească o expertiză cum doreau, în Turcia. Eu m-am retras. Tot din Turcia au venit și rafturile, muuult mai proaste decât ale mele. Acum, depozitul ăla a devenit un adevărat risc de mediu în cazul unui cutremur, cu toate substantele alea care vor zbura in toate partile, iar pagubele vor fi plătite de asigurătorul depozitului, care și-a calculat riscul, fara sa stie, în funcție de o expertiză fundamentata superficial". 

Mircea este singurul care vinde în România, prin Baibia Kind, una din cele doua soluții antiseismice de raft disponibile în lume. Cum n-a vândut nici o cutie, iar cealalta solutie nu are un reprezentant in Romania, rezultă că nici o firma din România, din cele care dețin depozite cu paleți puși pe rafturi, nu are, în acest moment, o soluție antiseismică. Nici una. Asta deși România este o țară cu risc seismic ridicat.

Cum am ajuns aici? Din trei motive:

• Nu există o legislație europeană unitară în ceea ce privește riscul la cutremure, pentru că multe țări din UE nu au deloc risc de cutremur. În Germania, de exemplu, poți construi legal o casă care să reziste la cutremure de doar 3 grade pe scara Richer. Nu se compară cu 8 grade, cum are România riscul de cutremur. Sunt nemții niște fraieri? Nu. Dacă asta spune geologia despre structura solului de la ei, iar România ii primește aici cu soluțiile lor, de ce ar cheltui aiurea banii?
• Mai toate firmele care au depozite logistice și magazine cash-and-carry în România vin din țări unde riscul la cutremur nu este reglementat tehnic ca la noi. Franța, Germania și Austria, de exemplu, în lipsa unui istoric cu cutremure mari, nu au legislație tehnică severa, deci Metro, Selgros și Leroy Merlin, venind din aceste țări, nu iau cutremurele mari în calcul atunci când isi proiectează si procură rafturile. Și nu trebuie blamați pentru asta. Din nou, fac asta pentru că li se permite, nu pentru că sunt niște firme rele.
• România nu s-a confruntat recent cu nici o nenorocire umanitară generată de vreun cutremur, iar istoria ne arată că noi doar așa ne preocupăm de un cadru legal bun. N-am avut o legislație în ceea ce privește câinii comunitari până când un băiețel a fost mâncat de viu, de câini, în București. N-am avut o politică de evaluare pe bune a reeeducarii în închisori până când prea multi analfabeți au scăpat de pușcărie scriiind cărți pe care nu le-a văzut nimeni. Nu am avut o legislație anti-incendiu serioasă până când a avut loc tragedia de la Colectiv. E cumva logic să fim brambura în domeniul riscului seismic, nu?

Deși ar trebui să nu fim. În 2014, un colectiv de specialiști a strâns toate normele tehnice posibile și imposibile si a scris Indicativul GP 128, care a devenit litera de lege prin Ordinul 393, semnat în 2015 de ministrul Dezvoltării. GP (Ghid de Proiectare) 128 spune clar că, în vederea preîntâmpinării situațiilor de risc în caz de cutremur, dacă nu ai vreo formă de protecție seismică a rafturilor (si tocmai v-am explicat ca nici o firma nu are), trebuie să ranforsezi fiecare raft până-ti sar capacele, platind cu sută la sută mai mult decât pe un raft normal.

Din 2015 până în prezent, nimeni n-a pus în aplicare Ordinul. Știu, pare un nonsens, dar suntem în situația în care statul român obligă firmele să construiască magazine si depozite sigure, dar nu le obligă să le utileze cu rafturi sigure. Ca să construiești un gard de doi metri înălțime ai nevoie de o droaie de autorizații, dar ca să construiești un raft de cinci metri, plin de cutii mari și grele, care pot ucide mii de oameni, nu-ti trebuie nici un act. Logic, firmele au continuat să utileze depozitele și magazinele cu rafturi nesigure în caz de seism. Rețeaua spațiilor de acest fel, în care circulă zilnic oameni nevinovați care nu știu la ce risc se expun, aproape că s-a dublat din 2015 pana azi. La fel și riscul. Dacă un cutremur de 6-7 grade ar avea loc mâine, pe la ora 14.00, în cele 150 de magazine de mai sus ar muri, lejer, câteva mii de oameni, iar pagubele ar sări de doua sute de milioane de euro. Adaugati si depozitele fabricilor, uzinelor, transportatorilor, pline de rafturi la fel de nesigure si de angajati, si veti vedea dimensiunea apocaliptica a catastrofei.

Și aici mă întorc la Mircea și la dispozitivul adus de firma lui, din Statele Unite. Costă cam 500 de dolari bucata. Pentru un magazin de tip Metro, investiția totala ar crește cu 500.000 de euro. O nimica toată, dacă pui suma lângă pagubele materiale care se pot produce când îți cade toată marfa de pe toate rafturile, în tot magazinul, iar o parte din cutii omoară câteva zeci/sute de angajați și clienți, deopotrivă. Testele făcute de inventatorii dispozitivului sunt elocvente.

Cu un dispozitiv costisitor care poate replica orice cutremur inregistrat pe Pămant, americanii au testat un raft fără protectie la seism. Dupa primele 20 de secunde, marfa incepe să cadă de pe raft. In alte zece secunde, toate marfurile depozitate nu mai valorau nici cinci dolari si oricine a fost in zona raftului ar fi fost strivit si omorat sub tonele de marfă. Vezi in poza de mai jos cum a decurs testul:

Acelasi simulator, acelasi cutremur, cu testarea aceluiasi tip de raft echipat, insa, cu dispozitivul antiseismic adus in Romania de Baibia. Marfa se misca pe rafturi, dar nu pica. Daca era un cutremur real, intr-un magazin real, nu murea nimeni, iar pagubele ar fi fost minore. Vezi in poza de mai jos cum a decurs testul:

Inventie a savantilor de la Universitatea Buffalo, dispozitivul Ridg-U-Rack, se monteaza pe fiecare picior al unui raft si ii permite acestuia miscari laterale controlate, anuland astfel, riscul de leganare si de cadere al marfurilor amplasate in partea de sus a raftului. Nu e vreo mare smecherie: in lume se construiesc deja cladiri pe role, sau zgarie-nori cu penduluri de echilibrare. Americanii de la Ridg-U-Rack au doar meritul ca s-au concentrat pe miscarile rafturilor si ca au brevetat si produs dispozitivul. In California, de exemplu, zona cu risc seismic ridicat, mai toate magazinele mari au rafturile dotate cu dispozitivul Ridg-U-Rack. Nici acolo nu s-au dat in vant antreprenorii sa-si cheltuiasca banii pe ele, dar asiguratorii le-au impus: "nu-ti mai asigur marfa din magazin pentru cutremure daca nu-mi demonstrezi ca ai luat toate masurile pe care puteai sa le iei".

Și aici ajungem la o alta chestiune serioasă: asiguratorii români nu fac presiuni pe statul român să pună în aplicare Ordinul 393, desi, dupa Colectiv, cand a fost vorba despre incendii, au devenit foarte exigenti (nu mai poti asigura un hotel sau un restaurant daca nu ai cate stingatoare, sprinklere, pompe etc trebuie). Asiguratorii nu par să știe nici că acum își pot reduce riscul de despăgubire cu unii clienți, care în caz de cutremur mare, ii va face vor achite sume exorbitante companiilor, drept daune pentru distrugeri, accidentări și decese. Iar riscul unui cutremur mare este real. Dacă v-ați uitat pe știri, ați aflat deja că mai toți specialiștii spun că un cutremur mare se poate produce oricând.

"Nu este vorba doar despre mine și despre afacerea mea. Firmele își pot cumpăra rafturi ranforsate conform normelor din Ordinul 393 de unde vor, sau le pot ranforsa pe cele deținute cu ce firme vor, nu e obligatoriu să cumpere dispozitivul ăsta de la mine. Vreau doar ca lumea să știe că, noi, cei din industria asta, livrăm ce dorește clientul. Dacă clientul imi cere rafturi obisnuite, eu i le dau, pentru că dacă nu i le dau eu le ia de la altul si eu inchid firma. Pe mine mă șochează doar că se știe de riscul la seism și nu se face nimic. Ba, mai mult, tot crește consumul de rafturi nesigure. Au apărut și alte magazine, mai mici, care folosesc rafturi înalte, fără să întrebe nimeni pe nimeni de unde au cumpărat ruginiturile alea, dacă s-a testat rezistența la torsiune, dacă și-au avertizat clienții că sunt în zona unei structuri nesigure și periculoase. Nu e nevoie să pice pe tine un palet întreg de marfă: un sac de 3 kg de adeziv de faianță îți poate rupe spatele sau zdrobi capul. Mi-e teamă că ne apropiem de o situație periculoasă și cred că cineva trebuie să vorbească despre asta. Să nu ajungem ca la #colectiv, unde au fost blamați întâi producătorii de burete fonoabsorbant, ap[oi montatorii, apoi patronii, și abia apoi s-a constatat că tragedia a avut loc pentru ca statul nu a impus respectarea legii", mai spune Mircea.

Problema rafturilor periculoase este mai serioasă decât pare. În România sunt peste o mie de magazine cu rafturi inalte în care mergem cu toții, la cumpărături. În fiecare moment, din timpul zilei, în aceste locuri se află probabil un milion de români, care se află într-un pericol evident din cauza rafturilor, în cazul unui cutremur. Ocazional, devenim conștienți de asta:

• Craiova: un raft s-a prăbușit în capul unei cliente LIDL 
• Suceava: Doua femei au ajuns la spital dupa ce peste ele s-au prabusit cutii cu borcane de pe un raft
• BOTOSANI: Raft căzut peste un copil într-un magazin din oras
• Bucuresti: Cateva zeci de mii de euro va plati METRO unui client caruia i-a cazut un bidon in cap
• PITESTI: O femeie a murit intr-un centru comercial dupa ce un raft de sticla a cazut peste ea
• Craiova: Un bărbat a murit la cumpărături, strivit de un container cazut de pe raftul Selgros
• DUMBRAVENI: O femeie a ajuns la spital dupa ce mai multe rafturi dintr-un magazin au cazut peste ea

Ai citit titlurile astea? Bun. Acum gândește-te ce se poate întâmpla în cazul unui cutremur mare petrecut în timpul zilei. Cam cum o să fie când spre clientii dintr-un magazin o să coboare, cu viteză, de pe rafturi, mii de tone de corpuri dure. Cât e de posibil să vezi si un raft căzând peste alt raft si acesta peste altul, creând un efect de domino ucigas și un haos din care n-o să mai ai cum să ieși. Acum gândește-te cam câți alți oameni erau într-un magazin d-asta, când ai fost tu ultima oară. Mai degraba cateva sute decat doi-trei, nu? Multiplica ce-ai vazut cu o mie de magazine ...

Înțelegi acum, sper, de ce e important ca Inspecția in Constructii să treacă la aplicarea Ordinului 393? Ca asigurătorii să treacă la impunerea reducerii riscului la seisme al rafturilor din magazine și depozite? Ca antreprenorii să cheltuiască acum mai mult, decât să cheltuiască tot in viitor, încercând să cumpere durerea unor sute de mii de oameni rămași fara rude. O astfel de mobilizare stat-firme s-a mai petrecut o dată, după Colectiv, iar aceasta a rămas singura mare tragedie moderna provocată de un incendiu tocmai pentru ca statul a luat incendiile in serios. Dupa cutremurul de sambata noapte, e clar ca a sosit timpul sa evitam o tragedie cu mult mai mare ce se poate provoca din cauza unor rafturi nesigure, da?

Am scris despre dispozitivul-minune adus in Romania de firma lui Mircea pentru ca Mircea este singurul om din domeniul asta pe care il cunosc. Daca vreo alta firma vinde, in Romania, solutii similare, sa-mi scrie.

V-am zis deja cum am ajuns să zâmbesc ca în Las Fierbinți si ca mai am un pic si ajung în gură ca în cur. V-am povestit si cum a fost la radiografia viețîi mele și ce zbucium a fost în sufletul meu micuț și negru când am luat decizia de a-mi repara dantura. Acum o să vă povestesc prima interacțiune concretă dintre mine și sadicii de la Officedent. Că n-a fost deloc cum mă așteptam.

Prima care s-a schimbat a fost Raluca. Din tipa zâmbitoare și prietenoasă s-a transformat într-o doctoriță zâmbitoare și prietenoasă, care mi-a adresat cele mai intime întrebări posibile. De exemplu, dacă scrâșnesc din dinți, în somn. Și care e problema ei? Dacă mă doare când mestec, pe stânga și pe dreapta, și pe mijloc și pe.... mestec pe unde vreau eu, iar dacă doare nu mai mestec, ce, crede că nu mă descurc? Dacă fumez nu m-a mai întrebat, că și-a dat seama singură. Și tot așa. Cel puțin o oră a durat interviul, ocazie cu care am aflat că dantura mea e cam ca un Opel Vechi care s-a dat de trei ori peste cap, dar căruia ii mai merge motorul. Adică, n-am probleme mici, ci multe. De exemplu, nu mai am cei doi (ceva) de pe mandibulă, pe care se sprijineau dintii de pe maxilar. Că acolo unde cred eu că mestec cu niște măsele care dor (cum intri în gură, în stânga sus), nu mai am deloc măsele, doar frec mandibula cu maxilarul, în lipsa celor doi stâlpișori anterior menționați și de-aia mă doare. Că gura mea se închide ca un portbagaj care nu mai are chederul ăla de cauciuc. Că o să mi se tocească dintii de jos, apoi pula mea, m-am căcat pe mine de mila celui care o să fiu în câțiva ani. 

După asta, Raluca a terminat cu întrebările și, asistată de Fivi, a inceput să mă mamelească în gură. Serios. Mi-a atins și masat fiecare dinte, pe unii într-un fel de-a dreptul intim (eu n-am scotocit niciodată între o măsea). De unii a și tras. Boscorodea ceva, ca la șah, gen cal la C3, nebun la D4, iar Fivi nota. Săraca fată a avut ce nota!

La final, am tras concluzia că am cel puțin trei dinți buni. Mie mi se pare ok, e un procent de 10% din total, adică un bun început pentru restul vieții mele. Raluca, insă, sustine ca situatia nu e roz, ci gri inchis. Am luat o pauză, în care Fivi m-a cinstit cu o băutură grozavă, cu gust de fructe. Am cerut un pic de vodcă, să pun în ea, dar fetele n-au vrut să mă servească (să vezi ce review le las pe booking!) Cât timp eu încercam să mă îmbăt cu apă de gură, Raluca moșmondea ceva în spatele meu. Și nu e corect, când o femeie meșterește ceva în spatele tău, nu e de bine. Logic, m-am speriat iar cu curaj și am tunat, cu cea mai subțire voce groasă posibilă: "ce urmează?". "O să-ți scanăm dantura și pe urmă o să te vadă Aldo", a venit răspunsul. 

Am primit o pauză de fumat. Și la locul de fumat - ține era, ține, ține? Trei doctorițe, una mai mișto ca alta, toate cititoare din auzite ale cărților mele. "Dar de ce bărbații...?" "Și tu cum crezi că...?" Pula mea, eu le-am zis că habar n-am nici ce-am scris în cărți, ca nu mă pricep la femei, plus că m-aș fi ascuns sub halatele lor de Aldo, dar ele nu și nu, chiar nu m-au lăsat să mă pregătesc psihic pentru scanare. Am apucat doar sa ma uit discret, pe google, ce înseamnă "o să te vadă Aldo", în argou. N-am găsit nimic, deși eram convins că e ceva de genul "o să mori în chinuri".

M-am mai liniștit când a început scanarea. Spre fericirea mea, Raluca nu mi-a scos fiecare dinte, nu l-a pus pe un scaner și nu l-a scanat, cum scanez eu fotografiile vechi. Nu. Mi-a băgat în gură ceva ce semăna cu ceva ce nu credeam că o să am vreodată în gură. Șmecheria aia comunica satanist cu televizorul de deasupra mea, și am putut vedea, pas cu pas, cum arată interiorul gurii mele. Mai exact, un mulaj 3D al fiecarui dinte in pozitia lui. 

Nu mi-a plăcut ce-am văzut, recunosc si, pentru prima oara, am inteles de ce tot pomenea Raluca cand de implant, cand de coroană. Am cerut să se dea televizorul pe Playboy TV, sau pe Hustler, unde am văzut, mai demult, niște molari in niste vecinătăti de excepție. Din nou, fetele m-au refuzat (bun, le fac reclamație si pe turneo, o să vadă ele pe dracu'!). Cam zece minute pe falcă a durat totul. Meritul meu, că dacă aveam toți dintii ar fi durat mai mult. Nu?

Și când s-a terminat, m-am trezit cu degetul unui italian în gură. 

Nu glumesc. Aldo este un tip care vine periodic, din Italia, la Officedent, unde preda niște chestii stomatologilor din toată țara. Se pare că e un fel de profesor, iar la Officedent funcționează un fel de centru de instruire. 

Și acum imaginați-vă scena. Pe bancheta aia se află un om care a trecut prin multe, palid de curajos. În gura lui se uită o româncă ce vorbește engleză cu un italian care înțelege engeza dar răspunde în italiană. Din când în când, italianul mai bagă un deget în gura omului de pe banchetă cum bag eu degetul mic în supă, când o încălzesc, să văd dacă e comestibilă. A fost ok, câteva minute, dar pe urmă Raluca și Aldo s-au așezat temeinic la o discuție, ea arătându-i ceva pe monitor, el gesticulând în gura mea. După care și-a proptit degetul într-o gaură unde pe vremuri trăia linistită o măsea și așa a rămas, continuand discutia. 

L-am suportat vreo două minute, după care am început să mă întreb ce e asta. E uituc? E un fel de salut doctor-pacient? E dominare, gen "țin ce vreau în gura ta"? Să-l mușc? Să-l sug? Să suflu rece? Ce pula mea face asta cu degetul în gura mea, în pula mea, că.... Băi, și exact când mă pregăteam să leșin de furie, Aldo și degetul lui au dispărut. A apărut Raluca care mi-a zis "Gata, te-am pupat, o să te sune Otilia să te programeze la [paraordopulamea]. Nu cu mine, am venit doar pentru tine, ca te stiu patetic disperat. Scanarea pleacă in Italia, la Aldo, ca el foloseste de mai mult timp tehnologia asta si poate vine el cu o solutie mai wow. Hai, pa".

Demn, am rupt-o la fugă pe scări, să mă podidească plânsul în mașină. Când m-am mai liniștit, am analizat situația: deci e ca la escrocheria Accidentul, unde cineva se da altcineva, si cu totul altcineva iti ia banii. Raluca m-a văzut pentru că aveam încredere în ea, dar data viitoare o să-mi intre în gură oameni în care nu am încredere. Care din ei o sa fie? Sa-mi iau cutitul sau o teavă mică, de plumb? Sau să-mi iau un medical, ca să scap de doctorii ăstia suspecti?

Asta e. O să aplic tactica viteajeasca românească: o sa plang, o sa dau din picioare, o sa-i mușc și o sa fug. 

(va urma)

Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e.

************

Episodul 1 / rezumat: traumatizat în copilărie de un dentist rău, eroul nostru tremură ca o frunză când vede o firma pe care scrie #cevacuDENT și refuză să aibă de-a face cu satanistii sangerosi care trăiesc pe Pământ deghizați în stomatologi. Din păcate, vârstă înaintată și traiul bazat pe alcool, tutun și crantanitul oaselor de pe carnea de porc bine făcută la grătar a dus la avarierea danturii. Eroul nostru purcede, asadar, la descoperirea înfricoșătorului tărâm al stomatologiei și pleacă în regatul Officedent. (citeste integral episodul 1 din Jurnal de Officedent AICI)