Toată lumea se întreabă de ce a absentat Klaus Iohannis la reuniunea dedicată Brexit, a Consiliului European de miercuri seară. N-a făcut-o, cum cred naivii, ca să se plimbe, cu soția, în parcul arheologic din Pompei. Nu. A fost la Pompei, în miezul celei mai spectaculoase civilizații europene a tuturor timpurilor, dar s-a dus ca să o sfideze. Să le arate că el e un gherțoi, iar soția sa îl merită pe deplin. Uite dovada:

În această imagine, vedem cum NU se poartă niciodată șosetele, articol vestimentar care se ancorează de doar două reguli: fie sunt de culoarea pantofilor (când ești genul clasic, british), fie de culoarea pantalonilor (când ești uno italiano vero). Șosete negre la pantaloni albi și pantofi maro poartă doar gherțoii. 

Iat-o și pe ravasitoarea sa soție:

La frumoasă plimbare din Pompei, Carmen Iohannis a purtat cea mai scurtă rochie purtată vreodată de soția unui președinte. Alte soții de presedinți poartă rochii mai lungi si cand joacă tenis de camp. Carmen e, insa, pe alta frecventă si, fiind soția unui gherțoi cu șosete negre la pantaloni albi și pantofi maro, totul e în regulă. Chiar se potrivesc, nu? 

La Coca-Cola, sau la Orange, de exemplu, se numeste manual de identitate vizuala. E o cartulie in care scrie tot: ce font, ce culoare, ce fundal, la ce distanta de margine, etc cand folosesti insemnele brandului. Nu ai voie sa iesi din manualul de identitate vizuala niciodata, pentru a mentine brandul unitar. Si la Politia Romana cred ca exista asa ceva. Faza e ca cel care se ocupa de imaginea institutiei nu e tot ala cu tipul care detine si a citit manualul. Ca daca era acelasi tip, nu aparea pe facebook poza asta:

Nu v-ati prins ce e in neregula cu imaginea? Ia uitati-va mai de aproape:

Nici acum nu se vede nimic ciudat? Mbine. Ia vedeti acum:

Acum v-ati prins: tipa aia blonda si misto si-a pus gradele invers pe uniforma. In loc sa fie stelele la umar si nasturele langa gat, la ea sunt invers.

Si e pacat. Lasa senzatia ca femeile din Politia Romana sunt doar de decor. Ca blondele sunt proaste. Ca... nu mai continui, societatea e si asa destul de misogina. Stiu o droaie de politiste misto. Nu merita ca, din cauza ca tipul care posteaza pe facebook si blonda din imagine habar n-au cum arata si cum se poarta gradele pe uniforma, toate politistele sa arate a proaste inutile.

Cum ziceam: pacat. 

Poza e de la Salonul Auto București 2018, unde politia a venit cu două simulatoare pentru derapaj lateral și răsturnare. Vi le recomand calduros pe amandoua, pentru ca va pot schimba total ca soferi.

E destul de greu sa faci columna lui Traian sa arate ca o pulă. Trebuie fotografiata intr-un anumit unghi, intr-o anumita lumina, ca unele lucruri sa se vada mai bine iar altele deloc. E destul de greu, de asemenea, sa o fotografiezi stramb. E atat de mare incat poti alinia camera foto dupa ea, si e atat de prezenta, dreapta, in imagistica turistica a Romei, incat nu prea ai cum sa o fotografiezi stramb.

Pe pagina presedintelui Romaniei, insa, ambele lucruri sunt posibile. Ia uite:

A baut, s-a imbatat, ii era lene, cineva a trecut si i-a dat peste mana exact cand facea fotografia asta? Dracu' stie. Cert este doar ca nu doar pe fotograf l-a durut in pula ca masacreaza cel mai important monument despre noi aflat in afara granitelor tarii. Tot in pula l-a durut si pe ala care a postat-o pe facebook-ul lui Iohannis, desi putea sa repare 90 la suta din raul facut, indreptand si cropuind altfel fotografia. Asa:

Cei doi cretinei au loc sa se desfasoare in voie pe pagina prezidentiala. Ce, credeti ca e prima oara cand pe pagina lui Klaus Iohannis apar poze de cacat cu monumente? Mai tineti minte cand s-a pus in cur la Masa Tacerii, a lui Brancusi? Nici n-ar mai trebui sa ne mai batem capul, omu' are emotii cat un aspirator...

Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul împăratului Traian, in anul 113, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia. Columna are exteriorul prevăzut cu in 124 de basoreliefuri, în spirală, ce reproduc războaiele dintre romani și daci. Columna are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. O copie a bazei Columnei lui Traian și copii ale scenelor reprezentate pe acest monument sunt expuse într-o sală a Muzeului Național de Istorie a României.

 ******************

 ******************

Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici: 

https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/

... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6

Opt bani. Atât a primit amendă ING Bank, de la Protecția Consumatorului, pentru mizeria de weekendul trecut, pentru fiecare dublare a unei tranzacții făcute de clienți. Au fost 225.000 de clienți afectați, în total, fiind, de departe, cel mai mare incident financiar din istoria Romaniei. La vreo 7.000 dintre ei dintre ei povestea a fost mai complicată, pentru că tranzacția dublată de-am'pulea de catre bancă i-a dus în zona de "fonduri insuficiente". Nu cred că cei 225.000 de români afectați și-au cumpărat creioane, de doi lei bucata. Au fost, probabil, note de plata în cârciumi, cumpărături prin mall-uri, carburant prin benzinarii, shopping online... La doar 10 lei / tranzacția, suma dispărută din conturi a sărit de două milioane de lei. La 20 de lei/tranzacție se adună patru milioane. La 50 de lei / tranzacție vorbim de peste doua milioane de euro. Si sunt sigur ca au fost sume mai mari de atat. 

Iar Protecția Consumatorului a aplicat băncii o amendă de doar 20.000 de lei. Cam opt bani de victimă. Nimeni n-a întrebat nimic despre cum mama dracului s-a întâmplat asta, cum pula mea s-a petrecut taman în weekend, dacă s-a mai întâmplat, la ce scară, dacă nu cumva se întâmplă și în alte bănci, dacă nu cumva legislația română permite jefuirea periodică și sistematică a conturilor oamenilor. Nimic, nene! ANPC a dat amenda relaxat. Și nici măcar nu a dat-o pe cea mai mare. Știu carciumi de pe litoral care au fost amendate cu mai mult. 

Nici faptul că ING Bank a fost anchetată în Olanda pentru încălcarea legii privind spălarea banilor și finanțarea terorismului n-a contat pentru ANPC. Nici faptul că banca a plătit 750 de milioane de euro amendă, autoritatilor olandeze, ca ancheta să se oprească. Dar probabil că la ANPC România nu citește nimeni știrile externe...

Pe fond, mă doare fix în pulă și de ING, și de banii clienților ING, printre care nu mă număr. Scriu despre incidentul asta pentru că nu scrie nimeni sau scrie într-un fel care să nu facă valuri. Clientii ING sunt senini si relaxati, au incredere in banca cum au pesedistii in Dragnea. Digi, de exemplu, a pus știrea pe site după miezul nopții (nu mă mir, bugetul ING de publicitate tv e consistent). Iar ANPC n-a scris pe Facebook nimic despre amenda, ci doar despre incident, desi in alte cazuri... 

Așa că vă rog să rețineți doar că, dacă veți fi vreodată jefuit de o bancă, statul român n-o să va sară în ajutor. Reprezentatul statului o să vină umil, ca o slugă, mormăind timid ceva despre obligația de a da o amendă, iar banca aia o să cheme un băiat cu o roabă de mărunțiș, pe care o să-l arunce, cu dispreț, spre gloata de proști rămasă fără bani, rostind din când in când, insulta aia de cocalar prost: "săracilor". O să fiți rugați să va aplecați și să ridicați de pe jos nu mai mult de opt monede mici, de căcat. Uitați-va bine la ele: nu sunt ale voastre nici alea.

În încheiere, va rog să va imaginați ce s-ar fi întâmplat cu ING Bank dacă ciugulea cateva milioane de euro din conturile a 225.000 de germani, englezi sau olandezi. Ce-ar fi scris Bild, Financial Times, The Post. Ce-ar fi zis autoritățile, ce amenzi s-ar fi dat, ce anchete s-ar fi făcut și câte procese ar fi avut loc.

Intelegeti, da? Săracilor.

Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici: 

https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/

... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6

Pentru Creangă, amintirile începeau cu șfara de motocei cu care se jucau pisicile pe prispă. Dacă citești cu atenție amintirile lui Creangă, o să vezi că este o carte motivațională. Prin toate povestioarele alea, Creangă se vindeca de prezent făcând recurs la trecut. De-aia au si devenit atat de celebre amintirile: pentru ca sunt cele mai bine scrise texte din tot palmaresul lui.

Toți avem amintiri de-astea. Unii din copilărie, alții din tinerețe. Pentru unii sunt importante imaginile, pentru alții sunete sau mirosuri. Am și eu câteva declanșatoare de-astea. Rucsacul foto, de exemplu: e jerpelit la maxim, dar nu renunț la el până nu se rupe sau se strică vreun fermoar, pentru că e primul meu rucsac dedicat. Jeanșii Levi's de vară, cumpărați în 2002, cand aveam patratele pe abdomen, care încă-mi vin, chiar dacă un buzunar e acum doar un pretext să mă scarpin la coaie. Și unghiera, de care nu mai știu nimic :(

Ultima oară am folosit-o să-mi scot un ciob din mână. Eram în bucătărie, n-a mers, am pus unghiera lângă filtrul de cafea și am pus mâna pe un cuțit... și de acolo nu mai știu. Sper doar că n-am aruncat-o. Am cumpărat-o în 1992, când am plecat în armată, cum plecau toti, cu dotări minime. Oricum urma să ne jefuiască veteranii.... Nici nu mi-a furat-o nimeni, nici nu m-a dezamagit vreodată. Îmi pare rău că nu m-am uitat niciodată ce marca era, pentru că și-a făcut treaba de parcă era din oțel elvețian. Gândiți-vă și voi: dacă-mi tai unghiile de la picioare săptămânal, în 20 de ani am folosit-o de peste o mie de ori. Adăugați și unghiile de la mâini, și toate cuiele pentru care n-am avut un clește cu fălci fine, toate ațele pe care mi le-am smuls din haine, toate.... pana mea, o dată am desfăcut o conservă cu unghiera aia, dezdoind cu migală marginea ambutisată. Probabil din cauza asta nici nu mai tăia foarte bine. Unghiile rămâneau ca niște lame de cuter, după ce trecea ea pe acolo, iar pila... pula mea, cred că am cumpărat și pierdut o sută de pile. Cine morții mă-sii le face lungi cât un pix și ascuțite la maxim, de nu poți să le porți în jeanși?

Si de luna trecută nu mai găsesc unghiera. Cu unghiile de la mâini am rezolvat-o: le-am mai ronțăit cu dintii și le-am mai luat la pilă (cumparand încă zece pile, probabil). Dar cu alea de la picioare aveam o problemă reală. Hai, că rupeam ciorapii mai treacă-meargă, dar începuseră să nu mă mai încapă pantofii. Și, săptămâna trecută, când i-am făcut lu' pisi o urmă pe picior de ziceai că a zgâriat-o un varan, am decis să fac rost de alta. Altă unghiera, nu altă pisi, care acum se teme un pic de mine ("dacă-mi dădeai una cu ghearele alea peste venele de la glezna sângeram o oră, de azi îți zic Wolverine-Junior....

Asa că luni am purces la: Google. Unghiere.

emag. Fuck emag forever, precum se știe, nu halesc acest business scump de nici o culoare, tot sper să vină Amazon și să-i închidă pe farsorii ăștia, cu prețurile lor umflate, cu produsele lor proaste și cu politicile lor asasine de piață.

bebetei.ro. Băi, nu. Clar, nu! Orișicat, îmi place să cred că am măcar unghiile mai groase decât un bebeluș, dacă pula nu....

farmaciatei.ro. Nu vreau unghieră de om bolnav, sunt sănătos tun!

seki.ro. Asta sună așa cum trebuie. Intru. Paradisu', nene! Enșpe feluri de unghiere, forfecuţe și pile. Japoneze. Am ales rapid o unghieră de mâini, o unghiera de picioare și o pilă perfectăăăăă, adică mică, deloc ascuțită, care arată ca urechea unui cyborg. Pai eu ador să port urechi în buzunare de cand eram mic!

Azi a venit coletul. Ca manuitor periodic de diverse scule, mi-am dat seama imediat că-s facute din oțel bun: sunt grele.

Am scăpat de ambalaje, am reintrat in rutina zilnică si, in cateva ore, mi-am tăiat si pilit toate unghiile de care stiu. Pe alea de la maini în mașină, la semafoare, iar pe alea de la picioare acasă.

Pe urmă am luat pila aia șmecheră și am atenuat toate imperfecțiunile. Pe urmă am coborât să plătesc niște facturi, cu urechea aia de cyborg în buzunar. Dacă avea cineva nevoie de o pilă șmecheră și-l puteam ajuta? Că mie îmi place să ajut....

Practic, azi, 16 octombrie 2018, am început o viață nouă. Adio ciorapi rupți din interior spre exterior. Adio dureri de deget când port pantofii ăia de costum. Adio urme pe picioarele mele când mă scarpin ca porcul, cu unghiile de la un picior pe celălalt picior. O sa fiu mai pozitiv si mai increzator in fortele mele, adica mai frumos. Si poate o sa am si erectii!

Și adio urme pe picioare lu' pisi! Nici n-o să-i spun. Parcă o și aud, in pat: "nesimțitule, ești cu șosetele în picioare?!", iar eu spunând, ca un bărbat adevărat, d-ăla foarte sigur pe el: "nu, pisi, doar că acum am unghiile foarte-foarte mătăsoase", iar ea strigând: "daaaa, asta visam din adolescență, un bărbat cu cele mai frumoase unghii la picioare din lume, mâine îți fac pilaf din găină de casă, superbule!", iar eu luand-o de mană si alergand amandoi spre apus (in planul meu, geamul de la dormitor, de la etajul opt, dă fix spre o plajă superbă din Bali, fix acolo!), purtand in maini amandoi buchete uriase de unghiere (eu), forfecuțe si pensete (ea), iar lumea strigand dupa noi "wow, ce unghii incredibile au ăia doi"...

Ce frumos si ce realist, nu? Eram precisă că o să vă placă.

Nu e prima oară. Nu o să fie nici ultima oară. Se pare că președintele României primește sondaje din care reiese că este mai simpatic, electoral vorbind, atunci când apare în public alături de soția sa. Altfel nu se explică de ce și-a promovat intens consoarta în perioada alegerilor prezidențiale și în anul următor, apoi a ascuns-o pur și simplu, iar acum, de când a anunțat că vizează un nou mandat de președinte, să iasă iar la braț cu soția și când trebuie și când nu trebuie, și cum se cuvine și penibil. Și aici vorbim despre recentele fotografii din Italia, de la vizitele de la Vatican și de la Episcopia Ortodoxă din Italia.

Dacă eram o națiune mai cretină și mai revanșardă decât suntem, cele două imagini ar fi putut stârni un război religios, atât sunt de antagonice. Începem cu fotografia de la Vatican:

Doamna Iohannis e îmbrăcată corect, cu o rochie care are mâneci si a cărei lungime coboară sub genunchi. Are și pantofi în picioare. Sigur, ar fi fost mai mișto ca rochia să nu aibă ciucuri și să nu se vadă pielea prin dantelă de pe brațe, pentru că genul asta de design sugerează cochetărie disimulată. Or, când te duci la niște preoți în casă, la nivelul asta de protocol, trebuie să transmiți doar respect. Faptul că tu, că femeie, te simți foarte pisi în ziua aia, nu interesează pe nimeni. Tot la minusuri ar mai fi că doamna Iohannis stă mai aproape de preotul din dreapta ei decât de soțul din stânga ei. Cred că-l și atinge pe părinte, cu umărul și cu șoldul. Și asta e de-a dreptul de porc. În religia catolică, preoții nu-s căsătoriți și au chiar au un jurământ de castitate.

Mă rog. Să zicem că n-a știut când se face poza și n-a apucat să se dea mai hacana. O punem la emoții și ignoranță și trecem peste, da? 

Trecem la fotografia facuta la Episcopia Ortodoxă a Italiei:

Este că vă dor ochii? :)))

Doamna Carmen Iohannis pare o turistă rătăcită prin clădirea aia. Cum să te duci cu o rochie atat de scurtă, când ești nevasta președintelui României? Unde sunt mânecile, un must în orice ținută prezidențială și mai ales atunci când interacționezi cu oameni din zona religioasă? Ce-i cu sandalele alea demne de mersul la mall? Și cu cureaua aia, fluturând a ștrengăriță bătrână? Noroc că e mai aproape de sot decat de preot. In rochia aia, îl băga pe săracul om intr-un show cu preoteasa...

Acum uitați-vă din nou la cealaltă poză, de la Vatican. Mai uitați-va o dată și la asta. Amintiți-va că vorbim de soția unui președinte de țară, nu de o tăntică oarecare. Că, în astfel de situații de protocol, orice constituie un mesaj, nu doar vorbele. Uitați-va la ambele poze și spuneți-mi că nu aveți impresia că președinția României respectă Biserica Catolică mai mult decât Biserica Ortodoxă. 

E de bine. Înseamnă că sunteți sănătos la cap. Că nu veți participa la un război religios cretin între membri a două biserici care s-au înțeles mereu, foarte bine, în România. Alții, însă, ar putea să o facă, ignorand faptul ca, de fapt, femeia asta nu respecta nici una din fețele bisericești pe care le intalnește.

Ea doar nu vrea să se îmbrace adecvat.

Nu vrea și gata. 

Ce? Care-i problema?!

E doispe lei un tub de confetti. Tragi de-o sfoara, face poc si ai o ploaie mica de hartiute colorate. Daca pocnesti trei tuburi, incropesti de-o secunda de aspect magic. Cu cinci tuburi, castigi inca o secunda. Dar tot nu arata si nu te simti ca la o petrecere, cand tunurile de confetti au un metru, in teava iti incape piciorul, hartiutele sunt mai degraba lucioase decat colorate iar rafala dureaza peste un minut. Ala e cu adevarat un moment, in care, daca esti sanatos la cap, te simti ca in Marele Gatsby.

Aseara, la petrecerea MRS Residence Ploiesti, a fost un astfel de moment, inainte sa cante Andra. Si am facut cateva cadre cu oameni coplesiti, pur si simplu, de mixul ala de lumini si confetti. Unii au intins mainile spre ele, ca un copil spre luna de pe cer. Altii chiar au inchis ochii, zambind. Din pacate, au fost si multi care au incercat sa imortalizeze momentul uitand sa-l traiasca. Sunt cei care, in fotografiile facute de mine, privesc in telefon, nu spre ploaia aia magica de lumini si senzatii. Ca tipul/tipa din imaginea de mai sus, care se chinuia inutil sa focalizeze, cu blitzul pornit, pe ceva ce se misca in jurul lui cu viteza unei petreceri reusite.

Iar rugamintea mea este ca, data viitoare cand ajungeti la o petrecere unde se organizeaza o ploaie de confetti di grande, lasati dracului telefonul. Daca e o petrecere misto, cu siguranta acolo e si un fotograf, care va va oferi amintirile dorite. Lasati chestiile alea de hartie sa va atinga, bucurati-va de ele si zambiti. Faceti ca doamna care doua ore mai tarziu, dansa frenetic cu o hartiuta de-aia ramasa in par. Era, cu siguranta, cineva care venise la petrecere sa faca amintiri, nu sa faca poze unor amintiri netraite.

P.S. 2 - Care ai fost sambata seara la petrecerea MRS Residence: eu o sa livrez pozele de la petrecere duminica. Nu stiu cand o sa le posteze, dar nu cred ca o sa dureze mult. Cauta-te, asadar, in imagini, de luni incolo, pe pagina lor de facebook. 

P.S. 2 - Cu lansarea si cu petrecerea de ieri, baietii de la MRS Residence schimba jocul pe piata imobiliara locala. O sa revin. 

******************

Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici: 

https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/

... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6

Azi a devenit oficial, dupa ce l-au prins pe dement: jurnalista bulgaroaica n-a fost violata si omorata pentru ca demasca corupti, ci pentru ca era frumoasa, buna de pula si alerga singura in areale similare cu Herastraul. Parca suna si mai nasol, nu?

Si e de rau. Pana azi, povestea Victoriei Marinova suna aproape confortabil, ca un fapt divers, aparent imposibil in viata obisnuita. Parea ca numai o ziarista care se apropie de zone "interzise" risca sa sa se "bucure" de o moarte precedata de o bataie si de un viol. Ne-am fi confirmat, cu totii, in minte, ca meseria de jurnalist este periculoasa si ca cine o face performant, tintind spre varful crimei organizate, isi asuma niste riscuri. Si am fi mers mai departe.

Asa, insa, dupa ce am aflat ca psihopatul ala era pe acolo cand a trecut ea, in pantaloni sport mulati, probabil cu castile in urechi, n-ai cum sa nu te gandesti la o situatia similara, in care nenorocul iti iese in cale cu viteza maxima. Nu-s tipa, dar am o fata care se pregateste sa devina adulta, intr-o lume tot mai dementa. Lumea ei, Romania, aparent diferita de lumea bulgaroaicei asasinate, e la fel de nasoala: cu un viol pe saptamana in fiecare judet, Romania nu e deloc cool. Din pacate, cand victima nu e o celebritate, autoritatile raman discrete, din cauza implicatiilor. Politistii dintr-un oras cu multe violuri pot fi promovati mai greu. Intr-un cartier cu multe violuri proprietatile se vand mai prost. E vorba prea mult despre bani si despre putere, cand ar trebui sa fie despre oameni.

Si ma gandeam ca am putea face cel putin cateva lucruri:

• 1. O campanie de informare, prin licee, in care tipele sa fie invatate cum sa se apere de un agresor aparut din senin, iar tipii sa afle riscurile legale care apar cand savarsesti un viol. Am cunoscut atatia adolescenti incat sunt convins ca majoritatea lor au niste lacune, in domeniul asta, cat Casa Poporului.
• 2. O actiune a serviciilor de informatii, astea care ne asculta pe toti, oricand, oricum, cu mandat sau fara, sa vada cum votam la referendum. N-ar fi mai misto sa-si foloseasca softurile si capacitatea de analiza ca sa urmareasca retelele sociale in cautarea postarilor care denota o dereglare psihica? Ca mereu, dupa cate o nenorocire, aflam ca autorul postase ceva care anunta viitoarea sa actiune abominabila. 
• 3. Modificarea Codului Penal romanesc. Da, din nou. Sau nu stiati ca violul urmat de moartea victimei se pedepseste cu mai putini ani de inchisoare decat talharia urmata de moartea victimei? Adica, daca violezi si omori victima, e omor calificat. Daca ii furi geanta si-o omori, e omor deosebit de grav. Cum dracu' e mai grav furtul gentii decat violul, stiu numai Catalin Predoiu si Alina Bica, marii experti in drept ai Romaniei si autori ai actualei mizerii din Cod.
• 4. Sa facem, ca in SUA, o evidenta publica a agresorilor sexuali. Acolo, cand cumperi o casa, primesti si o lista cu adresele din cartier ale celor care au fost condamnati, in ultimii 20 de ani, pentru agresiuni sexuale. 

Din toate ideile de mai sus, punctul 1 mi se pare cel mai usor iar punctul 2 cel mai important. Stiu sigur ca se poate, am vazut cu ochii mei cum, cu cateva postari, promovate prin microcampanii bine targetate, poti afla cati oameni dintr-o localitate n-au frigider sau sunt dispusi sa se bata la un miting. Oricat ar suna de nasol, sa afli cine e capabil sa violeze o femeie este foarte-foarte usor... 

Pana atunci, mai ales daca esti o tipa misto si atragatoare, ai grija pe unde alergi si cere, printr-un email adresat politiei locale, patrule in zona ta de interes. Nu stiu nici un oras in care politia locala e cu adevarat utila, iar emailul tau ar putea fi un bun inceput.