Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

scrinul vietii

Am cumparat scrinul asta anul trecut, prin septembrie. N-am avut timp de el, asa ca l-am acoperit cu o folie groasa de plastic, ca si pe alte lucruri cu care i-am umplut curtea maica-mii, de-am disperat-o, cu gandul ca-l fac la primavara. Si-am facut o pula. Luna trecuta maldarul de cufere, scrinuri, mese, scaune, etc era la fel de mare, iar toamna/iarna erau colea, la doua luni. Asa ca am intrat drastic in ele si trei sferturi au ajuns lemne de foc, la tara, la unchiul meu. Scrinul a scapat. L-am pus deoparte, pana zilele astea.

scrin6

Cand l-am bagat in lucru, l-am gasit rablagit la maxim. Spatele distrus, picioare putrede, ghidajele sertarelor rupte, lemn umflat si curbat... In patru zile l-am pus la punct, apoi am pus mana pe rindea si pe cutia de lac. La final i-am schimbat manerele sertarelor si i-am pus role in loc de picioare, ca namila are aproape o suta de kile. Si arata cam asa:

scrin4

scrin1

scrin2

A fost o placere sa descopar ca sertarul de sus are o balama ascunsa, care face ca masca sertarului sa coboare. Cel mai probabil, are functia asta pentru a putea pune/scoate rufaria in sertar fara sa o mototolesti. Am descoperit-o tarziu, cand finisam sertarul, pentru ca fostul proprietar al scrinului o batuse in cuie. Acum, balamaua cool e din nou functionala.

scrin3

Si cand am vazut ce incapator e, si ce misto i se trag sertarele acum, am decis sa-l pastrez. O sa-mi tin in el colectia de harti, postere si reclame....

scrin5

... idee care m-a costat scump. Abia mi-a incaput in masina. Abia l-am urcat in ea si abia l-am dat jos, la bloc. Si e mai mare, pe orice latura, decat liftul de la blocul unde locuiesc!!! Cum scap intr-un magazin de bricolaj imi cumpar cinci rulete: una in masina, una la chei, una in casa, una la dracu' sa ma ia de bou, trebuia sa masor liftul inainte sa apar, ca o floricica, cu scrinul...

Asa ca a trebuit sa-l urc pe scari. Opt etaje. Singur. Daca nu-mi faceam un ham din chingi auto, as fi ramas cu el jos pana gaseam pe strada un nene dispus sa-si rupa spatele impreuna cu mine. Asa, mi-am rupt spatele singur. Ca un sclav in Egiptul antic, l-am urcat treapta cu treapta, 176 de trepte. Cam 40 de secunde pe etaj, fara oprire, ca o luam la vale cu el cu tot, cu pauze de gafait de 2 minute pe fiecare palier. Acum mai am doar sa-i fac loc pe hol, adica sa mut dulapul din hol in dormitor, din dormitor sa scot valizele alea si sa le duc pe balcon, iar din balcon sa scot....

Doua ore mai tarziu: sunt rupt. Dar am un scrin de senzatie. 

INDISPONIBIL. Daca vrei ceva similar, scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. si cum imi pica unul in mana, te anunt.

Citeşte mai departe ...

nu e terorism. e anarhie.

Atentat. Masina in multime, arme, ostatici. Din senin, intr-o joi, intr-un loc unde terorismul este doar un cuvant: Barcelona. Unsprezece milioane de turisti anual. Ce dracu' i-a apucat? De ce la Barcelona? Ce-a facut asa rau Spania miscarii islamiste? Nimic. Daca era terorism nu se intampla doar o data. Nu mai e vorba de terorism, asa cum in SUA nu e vorba despre rasism, ci despre lipsa de chef a unora de a mai trai amestecati cu oameni diferiti de ei. E vorba despre stres, despre nervi pe mersul lucrurilor, despre nevoia de schimbare. Unii nu rezista la atat de multa tehnologie, altii au implinit 20 de ani de urmarit filme horror, unii s-au saturat sa caute jocuri violente realiste si au zis sa se joace de-a jocurile lor preferate in strada. Uitati-va la orice nivel al societatii si la orice segment demografic si o sa vedeti violenta in toate formele ei. Uitati-va si la noi. Uitati-va cat sunt de fanatici sustinatorii partidelor, sau ai Oliviei Steer. Scrieti pe net ca sunteti pro sau anti gay si o sa simtiti violenta din plin. 

Nu mai exista miting fara un dement care provoaca fortele de ordine. Nu mai exista scoli fara un elev care chinuieste cu sadism alt elev. Nu mai exista sat fara un incest si club fara un scandal. Nu mai exista meci fara bataie.

Ce vedem zilnic sunt doar germenii unei boli care va cuprinde planeta: anarhie. Multe razboaie mici, duse de indivizi, fiecare cu steaua lui. Suntem complet schimbati de tehnologie, traim dupa norme specifice societatii informationale si bulei personale, dar fizic suntem tot intr-o societate postindustriala. Individul care isi cauta identitatea dupa criterii vechi, de negasit in societatea din jur, ajunge sa fie extrem de stresat si sa caute un conflict. 

Lasati Barcelona. Uitati-va aici, in jurul nostru. La tatal care si-a violat fetitele. La cel care si-a injunghiat fiul de 8 ani. La femeia care s-a sinucis, aruncandu-se in fata trenului cu tot cu cele trei fetite. La oamenii care se duc la mitinguri ca sa se bata.  Pe toti ii leaga un nou tip de nebunie, pe care nu poti sa nu o legi de influentele tehnologiei. Faptul ca ne injuram de morti pe net din motive puerile e doar debutul violentei ca mod de viata. Doar ne obisnuim cu ea, doar ne antrenam in ura. Pentru unii, mai labili, e suficient sa apara un influencer care sa-i capaciteze sa duca ura la nivel fizic. O vor face senini. 

O sa mai vedem orori din astea. Tot mai des. O sa vedem oameni care omoara oameni doar ca sa fie faimosi, nu din motive politice sau religioase. Asa raspunde la stresul schimbarii invididul primitiv sau nepregatit psihic sa se conformeze unor reguli aparute peste noapte, pe net.

Am niste amici, care au un fiu. Ii vizitez destul de rar, dar il tineam minte pe pusti superactiv in interactiunea cu mine; ne jucam, discutam.... La ultima vizita, insa, era complet absent, scufundat in tableta.

- Ce joci?

- Un joc cu bande. Omor oameni. Mai am trei de omorat si imi fac banda mea.

Daca la 8 ani omoara oameni intr-un joc ca sa obtina o recompensa virtuala, credeti ca o sa i se para absurd sa omoare oameni reali, peste 20 de ani? 

---------------------------------

Fa o carte cadou unei tipe misto:

w1 w2 w3 w4

Citeşte mai departe ...

cea mai mișto ospătăriță pe care am văzut-o

Observ frecvent femei extrem de mișto care lucrează în localuri, dar foarte rar scap furculița din mâna când le văd. Iar cu tipa asta situația a fost foarte fun pentru că nu i-am văzut figura. Când am intrat in local, ea trecea pe o alee, prin fața noastră, cu capul mascat de un coleg care ducea o tavă. Am putut vedea doar bustul impecabil, mișcându-se leneș, sub tricou. Nu ea ne-a servit, ci un băiat cu burtă, atât de simpatic încât mai aveam să-i dăm și lui un scaun și un pahar de vin. Cat timp am mancat, tipa a trecut de inca două ori, înainte-înapoi, pe lângă foișorul nostru, dar paravanele alea de lemn i-au ascuns, din nou, fizionomia. S-au văzut din plin însă picioarele lungi, fundul misto, părul auriu și pielea de un bronz de-a dreptul comestibil. Arata atat de bine incat un comeseam de-al meu n-a rezistat psihic și a dat o tură să o vadă. N-a reușit. 

Eu nici n-am încercat.

Făcusem deja fotografia asta și am zis că e mai mișto să rămân doar cu amintirea acelui corp perfect, așa cum era sugerat de tricoul larg și de jeanșii aia rupți fix unde trebuie. Nu m-am gândit ca ratez o tipă posibil foarte frumoasă, pentru că mă speria mult prea tare gândul că ar putea să fie urâtă. 

Poza e facută prin paravan, cu telefonul. Apropo: ne vedem la workshop?

Citeşte mai departe ...

ceafa de porc pe Calea Victoriei: ce-ai, ma, esti prost?

Eu am fost bou. In loc sa ma opresc, ca de fiecare data, fix in Piata Victoriei, unde Ana face papa bun, am zis sa nu ma port ca un coclit conservator, imbatranit in propriile clisee, si sa dau si altui local o sansa. Aveam treaba pe langa Starbucks-ul de pe Calea Victoriei, asa ca oprirea la carciuma de peste drum, Atelier Bistro, a fost alegerea fireasca. Am cerut meniul si am plonjat ca ignorantul in lista de denumiri de mancare internationala, ca pe toata nenorocita aia de strada, pana am vazut "colacul de salvare", adica ceafa de porc. "Simpla, fara nimic langa ea. Si bine-bine facuta, te rog".

Paranteza: pentru cei care, dupa ce-mi citesc asertiunile culinare, ma fac "gras lacom si prost": frate, nu mananc mult deloc si nu mananc prostii. Rosii cu branza sunt mancarea mea de baza, nu prea mananc sosuri, mezeluri deloc, nu bag in mine shaorma, nu ma ating de maioneza si urasc carnea grasa, carnea mea preferata e slaba si crocanta, aproape uscata. Nu-mi plac mancarurile fara un gust dominant si ma dispera chef-ii care zic daca musti de aici are gust de pula, iar daca musti de aici are gust de pizda ma-tii de sofisticat, in noua cazuri din zece vreau doar sa mananc, repede, ceva comestibil care sa ma faca sa functionez, nu sa lacrimez induiosat cu gandul la gustul pranzului. Si o sa prefer oricand o bucata de carne de 2-300 de grame, bine facuta, fara nimic altceva, unei compozitii cu 11 condimente si 5 feluri de carne, din care imi plac doua bucatele de ceva.

Unde pui ca trebuie sa fii un bucatar tare prost sa nu poti gati ceafa de porc. E cea mai fina bucata de carne de pe animalul ala, daca o prajesti corect si ai sare prin bucatarie, iese buna, atat e de simplu. La Bistro Atelier, insa, ceafa de porc e un preparat care mai trebuie exersat. Bucata aleasa pentru mine a fost prea groasa si taiata cam cu toporul. I-au pus si piper, dracu' stie de ce. Cat despre sosul ala dulce cu care era manjita farfuria, imi place sa cred ca asa era farfuria, nu ca chef-ul crede sincer ca merge ceva dulce la ceafa de porc.Si n-a fost nici macar bine facuta, desi eu o cerusem "bine-bine facuta". Partea buna e ca eu imi calculasem timingul astfel incat ceafa aia de porc sa-mi tina de foame vreo 10 ore. Mancand doar trei cruste corcante de pe bucata aia de carne nefacuta, in greutate totala de 50 de grame, am slabit ca un boss, cred, pe caldura de vineri, cel putin un kil.

M-au socat cu preturile, insa. Doar 25 de lei ceafa, doar 6 lei apa. Pe Calea Victoriei, unde-s chiriile pana la cer. Probabil ca meniul ala international prinde in zona si vanzarile Bistro Atelier sunt ok. Bine naibii ca nu cere multa lume ceafa de porc in zona aia, ca s-ar inchide localul intr-o luna....

O sa mai caut ceafa de porc pe Calea Victoriei. Nu, ca acuma m-am intaratat...

p u b l i c i t a t e

 

Citeşte mai departe ...

Jurnal de Ghena cartea

Jurnal de Ghena este prima carte scrisa, in Romania, de catre o pisica gasita la ghena. Cum s-a intamplat? Citeste: "Era vineri. O zi de-aia de vineri, perfectă, care râde la tine, după o săptămână la fel de bună. Terminasem cu bine un proiect foto, aveam ceva bani în buzunare, scosesem mașina din service, #magirl era plecată, aranjasem un fuckening cu ceva nou pentru sâmbătă seară, luni urma să bat palma pe încă un proiect foto mișto, era soare, când... Se auzea ca o sirenă în miniatură. M-am dus spre ușa aia metalică, mișcată de vânt. Jos, cât un iaurt, un pisoi gri. El era sursa zgomotului. Am decis pe loc că nu pot lasa un pisoi atât de mic la ghenă. “Îl iau, îl țin weekendul asta și luni îl scot la adopții, pe net”, mi-am zis. L-am luat. Am intrat in casa, l-am pus jos și a dispărut imediat sub canapea. L-am revăzut a două zi, dimineață. Ieșise, mânat de sete și de foame, probabil. L-am băgat cu botul în castronul de apă, apoi în cel de mâncare, l-am mai mângâiat un pic și l-am eliberat. Smaf, sub canapea. Duminică nu l-am văzut deloc. Duminică seară, când m-am întors, apa era neatinsă dar lipsea un pic de mâncare și mirosea cam ciudat. Am fost nevoit să-i invadez intimitatea măcar cat să elimin sursa mirosului. A fost atât de cuminte încât am zis că-l mai țin câteva zile...."

cumpara Jurnal de Ghena online de AICI

Ce spun despre carte cei implicati in aparitia ei?

Editura Univers: "Jurnal de Ghenă este povestea unui pisoi găsit acolo unde de obicei nu găsești nimic gri și superb. După trei luni de la descoperirea lui la ghenă, pisoiul povesteste plin de umor ce se întâmplă acum în viața lui și a animalului lui de companie, dar și ce face el pentru umanitate".

Cel care l-a găsit pe Ghenă la ghenă: „Mă scoate din minți, am momente când urlu la el ca la un om, când îl alerg prin casă, când îl înjur ca în trafic. Cumva, însă, reușește de fiecare dată să facă ceva atât de amuzant sau de inocent încât îl iert. Într‐un mod absolut cretin, mi‐e drag de el tocmai pentru că este atât de versatil și de distructiv. Nu mă plictisesc niciodată, are momente când se poartă ca un șoarece, ca un câine, ca o nevastă, ca o soacră, ca un ceas potrivit greșit sau ca un asasin plătit. N‐o să uit niciodată, de exemplu, cum mi s‐a băgat între picioare exact când, ieșit de la duș, îmi trăgeam tricoul pe cap. M‐am împiedicat, am dat cu ambele brațe într‐o lustră care a pocnit de‐am oprit curentul pe toată scara și în bezna aia eu alergam pe întuneric, călcând în cioburi de becuri și urlând «Unde ești, în pizda mă‐tii, că te omor»…“

Ghena insusi scrie ca: “Mă numesc Ghenă pentru că am fost găsit la ghenă, de parcă Bogdan se numește așa pentru că a fost găsit la Bogdănărie! Mă rog! Acesta este jurnalul meu, cu lucrurile importante pe care le fac eu pentru umanitate dar și despre cât de nașpa este animalul meu de companie, Bogdan. Vreau să mulțumesc Editurii Univers pentru că am acceptat-o și vreau mulțumiri din partea ei pentru că acum este singura editură din lume care a publicat cartea unei pisici care nu e doar un mare scriitor, ci și inventatorul *Posenului* (*posen = combinația de poze și desene, cuvant inventat chiar de Ghena - n.r.)

cumpara Jurnal de Ghena online de AICI

Jurnal de Ghena / Online / PDF  / Download / Pret / Reducere / Informatii Esentiale

Cum cumperi online cartea Jurnal de Ghena?

Cartea Jurnal de Ghena se poate cumpara doar de pe o singura librarie online, respectiv de pe site-ul Editurii Univers, adica de aici: https://edituraunivers.ro/produs/jurnal-de-ghena-despre-viata-bobita-cu-bobita/. Jurnal de Ghena nu se vinde in librariile Humanitas, Carturesti, Diverta, si nici pe libris, elefant, emag sau alte site-uri de vanzare de carte online, la cererea autorului.

De unde descarci cartea Jurnal de Ghena?

Daca vrei sa citesti cartea Jurnal de Ghena de pe dispozitive digitale, de la telefoane mobile, tablete, laptopuri sau ebook readere, cum ar fi Kindle, si daca ai cautat cartea Jurnal de Ghena in format pdf, mobi, epub, epub2, afla ca nu ai o optiune valida. Cartea Jurnal de Ghena este disponibila doar in forma traditionala, tiparita. Daca descoperi ca poti sa o downloadezi de pe torrente sau de pe siteuri ilegale, te rugam sa scrii la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Ce pret are cartea Jurnal de Ghena?

Cartea Jurnal de Ghena se vinde la pretul de 28,48 lei

Jurnal de Ghena - Reduceri

Jurnal de Ghena nu este inclusa, momentan, in nici o campanie de reduceri.

Jurnal de Ghena PDF  / Informatii Esentiale

Scrie la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. pentru a primi pe email cateva pagini in format pdf din cartea Jurnal de Ghena.

cumpara Jurnal de Ghena online de AICI

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica