N-am fost fanul mitingului diasporei, pentru ca nu am vazut, cum n-am vazut nici la celelalte mitinguri din ultimii doi ani, efectul. A fost inca o manifestare degeaba din perspectiva celor care au participat. N-a fost degeaba pentru partidele politice de dreapta, atat de lipsite de viziune, de lideri charismatici si de proiecte de tara incat singura lor varianta de crestere e sa inflameze periodic spiritele si sa mai ciuguleasca cate un procent-doua de intentie de vot. Din perspectiva asta, pe langa celebrul #muiePSD, pe care eu il spun din cauza dezastrului economic in care ne-au varat cele trei guverne Dragnea, adaug si un voios #muieUSR si un vesel #muiePNL. Pentru ca ambele partide se poarta exact cum se purta partidul nationalist al lui Hitler la debutul anilor 30: cultiva ura si atat.

Ca fost jurnalist, am inteles mai bine ca altii de ce era musai ca jandarmii sa evacueze Piata Victoriei la ora 11.00. Primisera ordin, iar cand porti o uniforma, executi ordinul, nu-l despici in patru ca la o dezbatere a Grupului de Dialog Social. Logic era ca oamenii sa plece acasa, dupa somatiile de rigoare, iar jandarmii sa redea perimetrul ala functiilor sale obisnuite. Iar daca oamenii nu plecau, trebuiau impinsi, cu cordoane. Nu gazati, nu batuti. 

N-am inteles, insa, ce-a fost cu violenta aia gratuita, de la evacuarea pietei. Cu batutul oamenilor care nu plecau acasa, dar nici nu sareau la bataie. O suta de jandarmi cu darul vorbirii, imbracati normal, ar fi evacuat piata aia in 30 de minute. Nu era nevoie de batut crunt tot ce parea ostil, mai ales ca 90% dintre oameni nu erau ostili. Cat despre cei ostili, despre manifestantii violenti de la mitingul Diasporei: va asigur ca nu-s din galeriile echipelor de fotbal. Am mai scris-o pe aici: toti baietii duri din galerii, cateva sute pentru fiecare echipa, sunt cunoscuti politiei si jandarmeriei la nivel de detaliu, cu nume, prenume, adresa, poza, porecla, droguri consumate, ocupatie, prieteni buni. Daca ultrasii erau cei responsabili de violentele din 10 august, politia ar fi ajuns la ei acasa pana sambata dimineata. "Cine au fost batausii de pe 10 august?" este, pentru mine, chestiunea-cheie din povestea asta mizerabila. Si daca nici un partid si nici un ziar nu da in branci sa afle, va asigur ca avem de-a face cu un blat politic intre toate partidele si toate serviciile secrete. 

Las deoparte misteriosii agresori ai jandarmilor si ma intorc la violenta atroce a baietilor in uniforme. Ma indoiesc sincer ca cineva le-a dat ordin sa bata femei si copii, batrani si tineri pasnici. Un astfel de ordin ar fi ramas in inregistrarile radio, in rapoarte si ar fi existat cel putin un jandarm care sa-l confirme. Singura explicatie plauzibila ramane, atunci, cultura organizationala a jandarmeriei. Poate ca asa fac ei. Asa se simt ei bine. Asa sunt invatati. Asa li se spune, cand devin jandarmi, ca se vor impune, ca vor transmite semnalul ca ei sunt cei smecheri. 

Pana sambata, 18 august, chestia asta a fost doar o presupunere, pentru ca nu pricepeam de ce ai antrena asa niste oameni meniti sa faca ordine. Acum, insa, sunt destul de sigur ca asa e. Pentru ca am gasit ceva, intr-un ziar romanesc de dupa Revolutie. O stire care, citita in zilele astea, mi-a dat fiori reci pe spate. Citeste-o si tu, integral, ca sa intelegi. 

Am citit de cateva ori, sa vad daca nu cumva ma lasa ochii: "numerosi mineri s-au oferit deja ca voluntari"...

Mineri, in prima generatie de jandarmi.... Actualii veterani, respectati, temuti, influenti.... Cei care formeaza bobocii....

 Sigur, poate fi doar o petarda de presa. O alegatie a unui jurnalist strain prost informat, cum sunt inca destui cei care scriu despre Romania. Inainte de a ma acuza de fakenews si supozitii bazate pe nimic, gandeste-te, insa, ca informatia asta poate fi verificata. The Times are o arhiva. France Presse are si ea arhiva. Nu in ultimul rand, orice jurnalist din Romania poate cere, Jandarmeriei Romane, urmatoarele doua informatii:

• 1. Locul de munca anterior, conform actelor de angajare ale primei generatii de jandarmi romani, altii decat cei proveniti din Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine al Ministerului de Interne (conform legii infiintarii jandarmeriei nr.40 din 18.12.1990).
• 2. Cati din cei care au, la rubrica locul de munca anterior, vreuna din minele din Valea Jiului, au fost / sunt angajati ai Jandarmeriei Romane si ce functii au? 

Si gata. Nu vom rezolva nimic, dar macar vom sti daca Jandarmeria Romana este doar un mutant al acelor hoarde salbatice de mineri, care au scaldat Bucurestiul in sange, de doua ori. 

In incheiere, trei lucruri:

• Nu va asteptati ca Ion Iliescu sa confirme sau sa infirme asa ceva. Lepra e prea bine antrenata in manevre de evitare, escamotare etc.
• Nu am de gand sa divulg nici ziarul in care a aparut stirea, nici ziua aparitiei ei, pentru ca sunt sigur ca mizerabilele partide de opozitie vor confisca pur si simplu informatia, folosind-o in scopuri electorale, iar mizerabilul partid de guvernare va fabrica cateva povesti menite sa decredibilizeze sursa. Va asigur ca ziarul exista in cel putin un exemplar: cel pe care-l am eu.
• Indiferent daca eu divulg aceste detalii, nu uitati ca orice jurnalist poate face investigatia sugerata mai sus. Investigatia pulii, intre noi fie vorba: scrii doua emailuri la The Times si la France Presse in care te milogesti de ei in numele democratiei si unul Jandarmeriei, care incepe cu "in baza Legii 544, privind accesul la...". Pula mea, pana si Tolo poate face "ancheta" asta...

Chiar daca vi se pare sau vi s-a spus ca am un scop in chestia asta, va asigur ca am scris-o doar din perspectiva mea de tata de fata. Nu-mi place violenta la adresa femeilor, as pedepsi-o cu ani grei de puscarie si nu vreau sa las fiicei mele o societate in care unii oamenii sunt batuti degeaba de alti oameni crescuti ca niste pitbuli chiar de catre stat. Nu traim in Germania nazista sau intr-o dictatura sudamericana, desii unii dintre politicienii nostri par sa creada asta. Sper din toata inima ca informatia nu se sustine, dar, daca e adevarata, as dori, pur si simplu, concedierea tuturor jandarmilor existenti si angajarea altora noi, sanatosi la cap.

Cum stiti deja, eu nu mai practic jurnalismul. Traiesc din carti, in bula mea, si mi-e bine asa.

Primul anchetat ar trebui sa fie seful operatiunilor jandarmeriei din aceasta seara. Acel militian complet imun la sociologie, comportamentul maselor, la tipul de oameni care era acolo, si care a pregatit o interventie demna de Anglia anilor 60, cand fortele de ordine se bateau cu huligani drogati si beti. De fapt, omul avea nevoie doar de o suta de baieti in civil, care sa-i curenteze si sa-i extraga pe provocatori din multime. Pentru ca multimea a fost foarte misto. Nu genul de multime care merita gaze si tunuri de apa.

Al doilea al trebui sa fie ministrul de Interne, singurul care ar fi putut sa opreasca, oricand, mizeria de operatiune organizata de jandarmerie. Autorul moral al atrocitatilor din seara asta. 

Pe urma as folosi acel soft de recunoastere faciala, pe care MAI il are, si as umple aresturile Capitalei cu toti cei care au pus mana pe o piatra sau sau au dat un pumn cuiva. 

Apoi ar urma toate jegurile descreierate care au umplut zilele astea retelele sociale cu instigari la ura, moarte, toti MaliniBotii care au scris "sa dam foc", "sa intram peste ei", "sa-i terminam". 

Inchei bagandu-mi in gurile tuturor liderilor de partide. Nici unul nu a facut acel demers prezent in toate manualele: apelul la calm. Dragnea a invocat o misterioasa operatiune oculta impotriva lui, preacorectul pulii mele ce se vede si acest vastangiu patologic, incapabil sa inteleaga ca e detestat si de copiii nenascuti. Al doilea mai avea un pic si inflama iar spiritele, facand o declaratie exclusiv anti-jandarmerie. Din pacate, nici Barna, nici Ciolos nu au folosit apelul la calm. Megatrist.

Am si cateva sfaturi, pentru cei ce vor merge iar la proteste. Le-am mai scris in [Cum sa iei bataie la un miting], le reiau aici:

• Nu mai luati copiii la proteste. Nu in Romania. Nu in perioada asta, tulbure cat cuprinde.
• Nu va luati de jandarmi. Doar executa ordine, obositi si plini de adrenalina. Jandarmii de vineri, 10 august, au intrat in dispozitiv la 11 dimineata. Filmati-i si raportati-i, daca fac excese. Nu intrati in conflict fizic cu ei.
• Filmati-i si fotografiati-i pe cei care se afla langa voi. Cand unul din ei incepe sa arunce cu pietre, sau sare la bataie, faceti cumva ca o poza cu el sa ajunga unde trebuie. Daca deja aveti asa ceva, trimiteti, de exemplu, la Parchetul General: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
• Cand cineva se poarta aiurea, pleaca de langa el. Plecati toti. Asa devine extrem de usor observabil si la fel de usor de extras.  

************

Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas. Cu autograf si cadouri le gasesti pe net, doar aici: 
https://bogdanstoica.ro/shop
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6

"Când sunt constipată mă simt greoaie, umflată, obosită; nu am chef de nimic", zice in spotul tv.

"Da' eşti chiar proastă, sa mor io!", mi-a venit sa raspund, de pe canapea. "Eu când sunt constipat mă simt minunat şi mă distrez de mă cac pe mine".

Apoi m-am gandit, pe vremurile astea, dacă eşti prost şi nu te angajezi într-o agenție de publicitate eşti chiar fraier. Poti face cariera. 

neproştii să apese aici: https://bogdanstoica.ro/shop

N-am iesit la meci, ci la masa, la invitatia cuiva, dar cand a inceput meciul a inceput si ploaia. Acolo am vazut grozavia. Meci. Finala campionatului mondial. Figuri concentrate spre ecranul proiectorului, gesturi repezite, adrenalina stapanita cu greu. Nu, nu vorbesc despre mine. Pe mine ma doare fix in pula de fotbal, de mingea aia mica si rea care nu vrea sa intre in poarta aia mare, de lacrimile de tristete sau de bucurie care ii unesc pe cei care tin cu Real, Steaua sau mai stiu eu ce echipa. N-am fost niciodata fanul vreunei entitati, in afara de Metallica, dar ma imbatam pe muzica ei la fel ca pe muzica oricarei alte trupe rock bune. 

Cum ziceam, dupa moacele celor de pe terasa acoperita, as fi jurat ca nimeni, niciodata, nicicum, nu-i va putea clinti de acolo pana nu afla daca Franta sau Croatia vor fi campionii lumii la fotbal. M-am inselat. Nu stiam ca un cacat de ploaie de vara poate fi atat de periculoasa.

Poc-poc, doua tunete, niste rafale de vant, si mai toate persoanele de pe terasa au inceput sa simta stropi de apa pe spate, pe brate, pe picioare. Nu multi, nu de sus, nu in pahare, nu cat sa urli. Daca era o terasa plina de fete nu mi s-ar fi parut nimic aiurea sa le vad ridicandu-se, pentru ca fetele investesc in rochii, in pantofi, in makeup, in tratamente corporale, ploaia nu e doar un risc de sanatate, e o perturbare a starii psihice de "sunt atat de frumusica azi". Faza a fost ca de la mese s-au ridicat minim zece baieti, intrati brusc in starea de #panica_man. Mai toti erau sub 25 de ani. S-au dus jos, in pub, unde televizoarele sunt doar niste decoruri, unde erau familii la masa, adica acolo unde starea de Marea Finala lipsea cu desavarsire. Practic, si-au bagat pula in ea de finala, de dragoste de fotbal, de ocazie unica de a vedea un meci misto. Pentru frezele lor de cacat, pentru pantofiori, pentru pula mea, habar n-am. Inca nu reusesc sa-mi dau seama de ce au facut-o.

• Sa-i fi crescut parintii gresit? Foarte posibil. Ma deprima, de fiecare data cand incepe ploaia, vazand incrancenarea si disperarea unor parinti care-si iau copiii la goana, spre un adapost, de parca ploua cu acid. 
• Sa fie ei niste delicati, pe care niste stropi de apa i-ar putea imbolnavi de pneumonie? Si asta se poate. Indopati cu antibiotice la fiecare raceala banala, crescuti cu carne de pui plina de hormoni si cu legume fierte pana la distrugere, se prea poate ca generatia asta sa fie mai fragila. 
• Sa fie doar prosti, iar efectul de turma sa-i domine? Si asta se poate. Adica, se prea poate ca liderul acelui grup de tineri sa fi mers spre adapost iar restul sa se fi luat dupa el de prosti ce sunt, nu de frica apei.

Un singur lucru e sigur: la cinci minute dupa acele rafale de vant incarcate cu apa, media de varsta pe terasa acoperita era de 35 de ani. In alte cinci minute vantul s-a oprit, iar ploaia a cazut bland, pe langa noi, racorind de minune zona. Meciul s-a dus si el, spre finalul cunoscut. Acesta:

 

Intai m-am distrat. Imi imaginam pustii speriati de ploaie si aflati in pub, cum vad la televizor ca eroii lor nu se tem de apa, ba chiar o fac parte a bucuriei lor. Apoi m-am intristat: mi-am imaginat momentul surprins in fotografie, avandu-i protagonisti pe fostii mei vecini de terasa. Am vazut finala terminandu-se pe ploaie, cu echipa castigatoare fugind ingrozita la vestiare si cu spectatorii calcandu-se in picioare in tribune, ca sa se adaposteasca. Si mi s-a infipt in creier cuvantul asta, urat, aproape de nefolosit: degenerati. Astia n-o sa inteleaga filmul "Singing in the rain". N-o sa faca baie in mare, pe ploaie. Nu o sa sarute niciodata o tipa, pe ploaie. Nasol, nu?

"Nota, te rog".

Ombrophobia or Pluviophobia is the fear of rain is a fairly common anxiety disorder seen in kids and adults alike. Ombrophobia produces a variety of symptoms that may vary from person to person: looking at the sky constantly to monitor rains or refusing to go outdoors when it rains. Adults with this phobia might have an elevated heartbeat or feel like running away or hiding, thoughts about death, being incoherent, or being unable to express oneself, feeling numb. The phobics also tend to become socially withdrawn or depressed.

Ma duc des la Pik Elegance. Ziua, de obicei. Bine, eu nici nu prea ies seara. Intr-o zi obisnuita, lucratoare, la ora 7 am vazut deja doua restaurante si doua cafenele, asa ca mi-e foarte greu sa reactionez pozitiv la "hai sa iesim si noi undeva". Aseara, insa, m-am dus "sa vad copilul". Cam ca Elaine, in Seinfeld, cu "Ya Gotta See The Baby!". 

Si m-am dus. Intalnirea era la Pik Elegance, in spate. Au astia un parc (ca terasa nu e), cu iarba, pomi, lac, foisoare si un loc de joaca mare. Probabil cel mai mare din Ploiesti si imprejurimi. Am ajuns cam cand se intuneca. Si nu eram in cea mai buna forma. Dupa 6 ore de munca fizica, julit si adormit, am crezut ca o sa cad cu moaca in pizza aia de pe masa si o sa incep sa sforai. Dar in vreo 20 de minute mi-am dat seama ca nu mi-e somn deloc si ca-mi place acolo. Desi simteam ca e ceva in neregula, pentru ca la intalnirile astea, unde cine mai are un copil mic il ia cu el, de obicei e o chiraiala obositoare, ca na, copiii sunt copii, fac o droaie de chestii in afara celor pe care le visam noi, respectiv sa stea pe un scaun si sa ne lase sa bem si sa sporovaim.

Pe urma m-am prins ca toti copiii celor de la masa disparusera. Erau la locul de joaca. Mare smecherie, babaiatule! Mare de tot. Cu doar 15 lei pe cap de copil iti poti lua concediu, pentru doua-trei ore, de la extenuantul job de parinte de copil.

Mi-am adus aminte, cand ieseam pe undeva cu M, cand era mica. O data la doua minute trebuia sa ma ridic, sa vad la ce masa s-a mai dus, daca nu cumva a iesit pe strada, ce pisica a mai gasit si ce caine vrea sa ia de la alta masa. Sigur ca era fun, n-am simtit-o niciodata ca pe o corvoada, dar nici nu era o seara relaxanta. Parintii de aseara, insa, erau complet zen. La fel si piticii, care se auzeau chiraind, in spate. La fel si eu, cum stateam in aerul ala racoros, cu apa din helesteu susurand, cu ceva rece in fata. Nici n-am prea participat la discutie, atat eram de concentrat sa-mi fie bine...

Mai ales voi, astia, cu copii mici, din Ploiesti: uitati-va la poza, ca sa intelegeti ce vreau sa spun.

Pik Elegance e aici.

• Au intrat peste el la doua noaptea, din senin: "Te transferam, hai la Giurgiu". 
• Desi era rupt de bolnav, n-au chemat salvarea, ci l-au urcat in duba. In patru labe, ca nu mai putea sa mearga.
• Aia de la Giurgiu, care habar n-aveau de transfer, cand l-au vazut asa, praf, au zis: "inapoi la Jilava, baieti, ca epava asta nu suporta regimul nostru de detentie". 
• Este dus inapoi la Jilava. La spital ajunge doar cand devine clar pentru toata lumea ca e pe moarte. 
• Moare la doua ore dupa tratament.

Precum vedeti, nu este vorba despre pesedisti, liberali, useristi sau alti cacati. Nici de dreapta sau de stanga. Este vorba doar de niste scelerati care-si ascund crimele cu sustinerea unor nazisti cretini, ignoranti si incapabili sa gandeasca singuri. De moarte prin tortura. De o crima savarsita de Stat.

Este povestea lui Stan Mustata, judecatorul acuzat de repetate fapte de coruptie si condamnat la opt ani de inchisoare. Tipul din poza de mai sus. A fost luat pe sus in aprilie 2014, exact înainte să se pronunţe în dosarul privind privatizarea ICA / Dan Voiculescu. A fost inlocuit cu celebra Camelia Bogdan, judecatoarea favorita a lui Traian Basescu, care a decis condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare. Din dosarul lui Mustata s-au scurs suficiente informatii ca sa-mi formez o parere despre el. Subiectiva, desigur. Un spagar. Moaca, vocabularul, tonul, mimica - totul vorbeste despre un tip cum am mai cunoscut si pe care nu l-as alege, niciodata, nici macar seful administratiei blocului in care locuiesc. Dar asta nu schimba cu nimic lucrurile. Omul a fost condamnat la opt ani de inchisoare, nu la moarte prin tortura. 

Sau nu?

Pai daca asa stau lucrurile, hai sa nu ne mai prefacem. Hai sa-i omoram pe toti. Si pe cei care trec pe rosu in intersectii, si pe cei care fura un pachet de biscuiti, si pe primarii care iau comision si pe cei care fura fier vechi. Sa ne stergem la cur cu tot sistemul juridic si sa facem 42 de locuri de executie, cate unul in fiecare oras. Iar in puscarii sa facem mall-uri. De ce sa mai mimam acest teatru atat de costisitor, de ce sa mai cheltuim o mie de euro lunar cu fiecare detinut, de ce sa mai riscam amenzi de la UE, de ce sa mai lasam oamenii sa spere ca-si vor mai vedea vreodata copiii, cainele? Stergem tot cu buretele, votam legea "cine nu ne place va fi impuscat" si gata. 

Ce, nu va convine? Va temeti ca vi s-ar putea intampla chiar voua? 

Bine.

#MuieTuturor

Din capul locului va spun ca eu nu-s cel mai mare fan al adunarilor de mii de oameni care beau, mananca si danseaza, iar la festivaluri nu ma duc nici batut. Sunt satul de cocalari care nu-si nimeresc palmele cand aplauda, manelisti care n-au mai facut o baie de la Revelion, babe care vand baloane si cretini care scuipa seminte. Un cumul de factori, personali si profesionali, m-au facut insa sa accept invitatia la Festivalul Usturoiului de anul asta, tinut la doi pasi de Pasul Tihuta si la trei de Bistrita, orasul meu preferat din Romania. Si mi-am furat-o.

Zero cocalari. Un singur imbecil beat a incercat sa-mi futa karma, dar a disparut dupa primul meu "nu'. Pai nu asa se face, bai! Dupa ce zic eu "nu", tu zici "da' ce, ma, esti smecher?", eu zic "si ce mortii ma-tii vrei?" apoi ne imbrancim un pic, eventual ne si batem. Nu pleci asa, ca politicosu'... Zero seminte. Bai, zero. Nu zic, poate ca era cineva pe acolo care manca seminte, dar cred ca isi baga cojile in buzunar. Zero manele. 90% din timp s-a ascultat folk, iar pe seara - Parazitii. Nu am gasit pe nicaieri baloane, bratari fosforescente, vuvuzele si alte cacaturi din plastic, aduse din China si vandute cu tot cu herpesi. Doar coronite cu flori, buchete de lavanda si alte chestii facute din ceramica, monede, os, flori, piele. Nu a aruncat nimeni pe jos cu farfurii, pahare de bere, servetele. Oamenii faceau pipi in toalete, nu pe un hectar inaintea si dupa ele. Nu mi-am murdarit pantofii in nici un cacat si nimeni nu si-a suflat mucii cu degetele. Oameni despre care ai crede ca voteaza PSD de cand erau mici stateau la aceeasi masa cu tipi purtand tricouri #farapenali. Nu se auzeau tipete de lesin din zona de unde cumparai carne, si nici urlete de bataie din zona dozatoarelor de bere si de vin. N-am calcat pe nici un betiv. Nu a vomat nimeni pe mine. Aia care faceau kurtos kolac asteptau sa vina lapte din sat. Lapte, nu praf de lapte fabricat la Unilever. Nenea care vindea palinca aia tare tot adormea, parca pentru a dovedi ca daca bei asa ceva te fura peisajul. Am vazut un copil care facea fapte bune de plictiseala. Politistii si asistentele medicale pareau adusi de la vreo agentie de casting: pula burtosi senilizati de caldura, pula mustacioase feroce.  

Ce pula mea era sa fac? Am stat pana s-a terminat si m-am carat la pensiune.

La Ursa. Aici, alte chestii enervante. Mobilier nou in camere, pietre de rau in podeaua dusului, o curte senzationala cu baldachin si terasa pentru 20 de persoane, o liniste de se auzea melcul prin iarba. Un pisoi portocaliu care se juca sub geam ori de cate ori ieseam pe balcon la fumat, de ziceai ca-i platit pentru asta. Gazde de-alea enervante, care te intreaba daca mai ai nevoie de ceva, care au grija sa fie cafea dimineata si vin rece seara. 

Ce pula mea era sa fac? Am stat pana s-a terminat sejurul si m-am carat acasa. 

Acum sunt acasa. N-am gasit loc de parcare langa bloc, ci la mama dracu'. La magazinul de jos nu au Kent lung, fumez o voma de Dunhill. Azi, in lipsa mea, boul de Ghena a intrat in bucatarie si a deschis usa frigiderului si din cauza lui beau acum vin cald scriind pe tastatura mea lipicioasa (futu-ti mortii ma-tii de pisica, cum termin aici te caut si te omor). Bai, da' stiti ce bine ma simt? Superbine! Abia astept Festivalul Usturoiului 2019 sa ma duc iar, sa-mi fie nasol. Am citit pe undeva ca e bine ca, din cand in cand, sa lasi luxul si confortul si sa te duci undeva unde lucrurile sunt altfel. Cica te ajuta sa te regasesti cu eul tau si cu mortii ma-sii si cu dezvoltare personala si karma si chakre si cu pula mea. 

Sa nu uitati sa va uitati si la poza. Ca si perspectiva foto mi s-a parut enervanta la Festivalul Usturoiului: nici o famelica in auriu, nici o grasa in mulat, nici o tampita pe platforme cu toc in iarba.... Cum vin femeile din Bistrita la festivaluri, frate, nu le e rusine!

De ce cand LIDL este prins cu marfa contrafacuta difuzati stiri cu "un  mare lant de magazine", iar cand Vasile Escrocu' din Piata Obor face acelasi lucru, in chioscul lui de termopan, difuzati stirea cu moaca proprietarului, vitrina magazinului, adresa exacta? De ce cand la Kaufland se vinde carne de cal in caserole de mici de porc nu spuneti, pe durata intregii stiri, nici macar o data, "kaufland"? Cum mai functioneaza protectia consumatorului, cand voi difuzati stirea fara cea mai importanta parte a ei, respectiv locul in care se vinde infama otrava?

"Da, dar ANPC nu ne da numele companiei prinsa cu ilegalitati", o sa spuneti. Ca asa facea Protectia Consumatorului si pe la mine prin sat, cand faceam presa. Stiti cum am rezolvat-o? M-am apucat sa scriu despre averile inspectorilor ANPC, despre achizitiile institutiei, am inceput sa cer procesele verbale de amenda anulate ulterior controlului si n-am mai difuzat o stire despre activitatea de pe teren a institutiei. Si ghiciti ce? ANPC a reinceput sa-mi trimita comunicate de presa care contineau si numele companiilor prinse pe picior gresit. 

Aveam doar un site de stiri local, nu cine stie ce baros mediatic. Nu aveam nici pe departe forta voastra, puterea voastra de influenta. Daca unul din voi se duce la primul-ministru sau la presedinte, la vreo intalnire de-asta simandicoasa, internationala, si-l intreaba: "Aveti idee de ce ascunde ANPC numele companiei LIDL, prinsa cu eticheta mincinoasa?", zboara seful ANPC de pe post ca o pasare din cuib. Si lucrurile se regleaza. 

Presa poate face orice, in numele libertatii de exprimare si a interesului public. E pacat sa renuntati la asta, de teama ca Lidl, Kaufland, Carrefour, Cora sau mai stiu eu ce retea de magazine n-o sa va mai dea publicitate. Pentru ca o sa va dea. Au pulpe de pui care expira in 24 de ore, au iaurturi pline de E-uri care explodeaza in depozit, au TIR-uri intregi de sucuri pline de zahar care se strica prin parcari. Pai daca nu difuzeaza azi cateva sute de spoturi cu "oferta incredibila, doar doi lei optzeci....", retailerii pierd zeci de milioane de euro.

Faceti destul rau Romaniei, neavand un cod etic privind (ne)difuzarea de publicitate manipulatoare si mincinoasa la produse care ne omoara pe termen lung. Nu-l faceti si pe asta, care omoara oameni pe termen scurt. 

Băi, ce m-am enervat în ziua aia! Căutam niște ceva comod de purtat în picioare, că venea vara. Am luat la rând Decathlon, Aldo, Intersport, CCC, Deichmann, H&M, Nike, pula mea, era să intru și la Musette să întreb: "nu va supărați, aveți cumva niște încălțăminte bărbătească care să nu mă transforme într-un peruș viu colorat?" Pentru că n-am găsit decât căcaturi argintii, aurii, roz, roșii, sau chestii care păreau comode, dar erau pline de blingblinguri cretine, numa' bune pentru semibărbații care se încalță ca niște pizde. Spre seară, însă, flămând și obosit, am capitulat: mi-am luat niște teniși și niște pantofi sport de la Lee Cooper, niște converși de la Intersport și niște pantofi de piele întoarsă de la AmUitat. Îi port, din mai, încoace, cam pe toți.

Conversii sunt o rușine. Călduroși, degrab'urat mirositori, iar mersul pe talpa aia plată și subțire mă face să simt fiecare pietricică de pe asfalt. Tenișii de la Lee Cooper sunt cam din același film, dar îi salvează designul clasic, albastru cu ațe albe. Pantofii sport de la Lee Cooper sunt și ei comozi, dar dupa primul spalat au inceput sa arate de parcă au cinci ani, nu cinci saptamani. De pantofii de piele întoarsă nu mai zic nimic, pentru că într-o luna s-au îmbâcsit cu praf de nu le-am mai scos fața. Acum sunt gri petrol, nu albaștri.

Am purtat pantofii, la o cămașă gri, când am cunoscut-o pe Ligia, tipa care aduce în România pantofii Giesswein Merino Runners. Eu eram la un eveniment dedicat cititorilor, ea venise să-i cumpere copilului Jurnalul de Ghenă pentru copii. Tipa e din Deva. Scoala Germana, daca intelegeti ce vreau sa spun. 18 ani in corporatii germane. O tipă cool. În cinci minute eu îi povesteam cu câtă pasiune mi-aș ucide pisica iar era îmi spunea ce mișto sunt sneakers-ii pe care ii vinde. Am ținut minte, și după o altă dimineață în care am făcut o depresie uitându-mă la jegurile incomode și nasoale care mă așteptau pe hol, am trecut pe Giesswein. Gri ca nemernicul de Ghena, care, mai nou, mi-i duce pe te miri unde, ultima oara i-am gasit pe balcon....

550 de lei.

Sunt convins că acum îți spui "holly fuck, ce pula mea, au dvd player?". Și eu fac la fel, pentru că sunt un tip neglijent, cu un stil de viață care presupune poduri și beciuri murdare, vopsea, vin roșu... Numai că în ultimile două luni mi-am învățat lecția încălțărilor ieftine, care te obosesc și te enervează fix de câți bani ai dat pe ele. Unde pui că Merino Runners-ii au costat mai puțin decât cele patru eșecuri de mai sus. 

Port pantofii ăștia zilnic, de zile bune. La început m-am simțit aiurea să intru în casă, să mă descalț și să nu o rupă pisica la fugă de lângă mine, cu ochii in lacrimi. Să ajung târziu la pisi, dupa o zi lungă, și să nu-mi zică: "nu știu ce porți în picioare, dar cred că au murit de câteva zile și trebuie îngropați". Să nu mai simt bucuria aia că-s desculț, pe gresia mea rece., pentru ca nu mai am picioarele fierbinti. Si sunt de-a dreptul fericit că am cunoscut-o pe Ligia, tipa care a lăsat corporațiile pentru o chestie găsită de soțul ei pe Kickstarter. 

paranteza: [Pentru cine nu știe: Kickstarter este un site unde oamenii își prezintă ideile la modul asta: "Vreau să fac un melc rapid, îmi trebuie două mii de euro pentru un blender, un melc si niște material genetic de ghepard, cine-mi dă cinci euro va primi la anul un melc rapid cu doar 500 de euro, nu 890 de euro, cât va costa în magazine". Mai pe scurt, soțul Ligiei a găsit pantofii ăștia pe Kickstarter și și-a comandat in avans două perechi]. 

Ligia: "Eu n-am vrut. Nu mă vedeam cu botosii ăștia, în picioare. Și-a luat al meu, a luat și copiiilor... I-am văzut că nu mai ies din ei, dar am ținut-o pe a mea, că eu nu port așa ceva, un an, până cand el a ajuns la Viena si mi-a luat și mie o pereche. Albi. Și când i-am pus în picioare prima dată....

• Pantofii Giesswein sunt sunt considerați niște UGG-uri de vară pentru că sunt făcuți cam ca UGG-urile și servesc acelorași scopuri nobile: confort și sănătate. Talpa e dintr-un polimer care imită cauciucul, cu particularitatea că e complet antiderapant. Restul e făcut din lână pură virgină, din Austria. Turnarea tălpilor, țesătura aia de lână, croiala și montajul au loc tot în Austria, nu în Pakistan sau China, cum se întâmplă la "marile" mărci de încălțăminte, care-si produc incălțămintea cu copii flămanzi din țări paupere. Probabil de aici si pretul...

Ligia: "Cu toata familia incăltată cu Giesswein, mi s-a părut logic să-i caut pe net pe producători, să încerc să aflu care le este importatorul pe Romania. Nu aveau, iar eu aveam chef sa aplic, pe un business nou, ce am invatat in 18 ani de corporate business. I-am întrebat dacă i-ar interesa să îi reprezint eu. Au acceptat. A mai trecut ceva timp până am pus la punct toate detaliile, site-ul, livrările. Acum e totul ok, mai rămâne să se convingă și alții cât de buni sunt pantofii astia".

• Îi port fără ciorap. Nu mi-e cald în ei, oricât ar fi de cald afară. Nu miros. Nu mă rod și nu mă țin pe nicăieri. Parcă port un ciorap, așa-i simt pe laba piciorului și pe gleznă. Sunt megausori, iar talpa aia e de-a dreptul perfectă. 

Ligia: "Ce să-ți zic de clienți? Mai toți prietenii noștri și-au cumpărat și se simt foarte bine în ei. Am vândut mai mult în Ardeal, că oamenii de acolo au mai multe legături decât bucurestenii cu Austria, cu Germania, unde Gieswein sunt deja pe val și se vând în draci. Toată lumea îi compară cu UGG-urile: si pentru că-s scumpi, dar și pentru că merită banii. Tu ești primul client din Ploiești".

• "Păi dacă-s primul client, nu vrei să-ți aranjez o prezentare la 5togo? E o cafenea din centrul orașului, nu e ploieștean să nu știe de ea. Da-mi niște pantofi, mărimi diferite, si Alina o să-i expună acolo. Că nu mai am chef să mă tot descalț, când mă întâlnesc cu amicii, ca să-i probeze si ei. Pana mea, când mă întorc acasa, Ghena imi miroase pantofii, si se uita la mine cu privirea aia: "cu ce pisica m-ai inselat si azi, lepra ce ești?"

Bai, si tipa a vrut. S-a dus la depozit, mi-a dat niste pantofi, eu i-am dat Alinei, care i-a asezat frumos pe un raft, in cafenea. Daca esti in trecere prin centrul Ploiestiului, du-te sa-i vezi, iar daca-ti plac, comanda-i. Iar daca ma vezi pe acolo, te rog nu-mi mai cere sa ma descalt ca sa-mi probezi pantofii. Am pedichiura nasoala, plus ca nu m-am epilat....

Nu stiu cum sa inchei textul asta. Daca as fi Ligia, m-as duce cu o pereche de Giesswein la ministrul cu oaia, Petre Daea, sa-i arat ce fac austriecii cu o resursa naturala de care Romania isi bate joc, poate inventeaza omu' un program de subventionare a achizitiei de lana, pe care acum ciobanii o ingroapa, pentru ca nu o vrea nimeni. M-as duce cu Giesswein-ii in scoli, la sedintele cu parintii, sa vada mamicile diferentele dintre un pantof bun, facut din resurse regenerabile, si porcariile din plastic din picioarele copiilor lor. M-as duce la maratoane si la crosuri, cu standul, pentru ca senzatia de descult incaltat pe care o am eu, in pantofii astia, sa fie impartasita de cat mai multi oameni. Si as publica macar cateva din zecile de mesaje primite, care incep cu "multumesc, ma simt extraordinar". Pun pariu ca Nike si Adidas nu primesc asemenea mesaje. Pantofii aia satisfac statusul social, nu picioarele.

Pe Ligia o gasiti AICI. 

Pe facebook, pantofii sunt AICI.

In Ploiesti, pantofii pot fi vazuti, pana pe 25 iulie, la cafeneaua 5 To Go (Piata Victoriei, zona sahistilor).

Magazinul online Giesswein e AICI.

Daca va intrebati cat costa la mine pe blog, un titlu de genul "imi place foarte mult produsul X", sa stiti ca nu vi-l permiteti. Nu scriu minciuni pe bani. 

Satula sa ma vada fericit intr-un mod atat de egoist, #magirl a cerut, si ea, niste MerinoRunners de la Giesswein. I-a vrut negri, desi pe site sunt vreo sapte-opt culori disponibile. Ne-am scos amandoi pantofii la un drive-test, ocazie cu care am verificat daca husa aia de telefon pentru brat merge atasata pe fizicul lui Ghena. Merge. Pozele care urmeaza sunt facute, practic, de prima pisica-fotograf de care am auzit eu.