Cand s-a deschis Sky Bowling, o sala de bowling si biliard, la Paulesti, toata lumea s-a intrebat cati oameni o sa se duca acolo, pentru ca Ploiestiul avea deja cateva sali similare. Apoi s-a deschis Sky Club, si locatia a capatat ceva mai multa consistenta. De fapt, atat de multa incat alte cluburi din Ploiesti s-au inchis. A urmat Sky Pool, cea mai misto dintre piscinele la care aveau acces ploiestenii si preferata fiicei mele. Ala a fost momentul in care Paulestiul a schimbat centrul de greutate al hartii distractiei din zona.

Sinergia a continuat cu Sky Ballroom, cea mai mare sala de evenimente, de nivelul celor de la Marriot, urmata de inaugurarea Sky Cuisine, un restaurant atat de sofisticat, incat n-am fost acolo decat de vreo doua-trei ori (eu sunt destul de taran la stomac....). Lipsea doar un hotel, din toata povestea asta.

Si l-au facut. 

Sunt printre putinii care au vazut, deja, cum arata Sky Blue, hotelul de cinci stele construit la Paulesti. Si este, de departe, cel mai luxos hotel din imprejurimi. Nu stiu cate hoteluri de cinci stele are Romania, dar stiu sigur ca prin Prahova nu era nici unul.

Ce sa va zic? Ca i-a costat, probabil, 20.000 de euro sa construiasca o singura camera, si sunt 39? Ca finisajele sunt impecabile? Ca paturile din camere au saltele de 30 de milioane bucata? Ca televizoarele sunt imense? Ca numai barul de la receptie reprezinta un stoc de bauturi de multe mii de euro?

De fapt, nu despre asa ceva este vorba, la Sky Blue. Ci despre faptul ca Dimitri a avut curaj sa-i dea mana libera unui arhitect bun, care a tinut cont doar in al doilea rand de costuri si a creat o cladire care iti place de cum treci de usa rotativa. Eu, de exemplu, m-am indragostit de gradina verticala (mi-am propus sa fac si eu una), de modul in care este iluminat holul (90% lumina naturala, care vine, ingenios, direct din acoperis) si de scaunele de la barul hotelului. Am si intors unul cu picioarele in sus, sa vad daca are vreo eticheta cu numele producatorului. N-are. 

Sigur, tot luxul asta are un pret. Daca va cazati la Sky Blue, nu va asteptati sa va coste cat la un hotel obisnuit. Ideea e ca n-o sa te simti furat. Cum sunt din zona, si am unde sa dorm, cel mai probabil n-o sa mai ajung niciodata in camerele alea senzationale (apropo, alea de la parter au, fiecare, o gradina).

O sa ajung, probabil, in sala de fitness. Arata perfect, aparatele sunt ultima generatie Technogym si e pe doua nivele, adica genul meu. Nu ma simt confortabil intr-o camera cu 100 de tipi si tipe transpirate.

O sa ajung, cu siguranta, si in spa-ul de la Sky Blue, o alta premiera pentru zona asta a tarii. Cu sauna umeda, sauna uscata si sauna himalaiana, cu doua jacuzzi imense, maseur, salon de tuns/coafat - e atat de diferit de restul spa-urilor din oras, incat nici nu merita comparat. Punctul forte al spa-ului este baia turceasca, o chestie pe care n-am incercat-o inca. Prietenii mei, insa, cand au auzit, au spus in cor "mergem". 

Stiu, unii o sa spuneti ca astea-s fiţe de doi lei, şi că povestea Sky Blue Hotel&Spa nu-si gaseste locul intr-o tara pauperizata de politicieni egoisti. Gresiti. Romania are nevoie nu doar de infrastructura "civilizata", gen drumuri, gaze, apa, energie, birocratie diminuata. Avem nevoie si de locuri mai mult decat decente, pentru baietii aia care au in laptop proiectul unei fabrici cu 5.000 de oameni, si pe care i-am putea convinge, astfel, sa le construiasca aici. Sky Blue are adresa de Romania. E perfect.

Poza de mai sus e facuta de mine, la inaugurare, si, probabil, nu e relevanta decat pentru mine. Gasiti poze multe, misto si elocvente, de la Sky Blue Hotel, pe www.facebook.com/skybluehotelandspa

Stiu ca las senzatia, cateodata, ca sunt extrem de inteligent, dar va asigur ca am momente in care sunt de-a dreptul oligofren. De doua zile, traversez un asemenea moment. Nu gasesc, nici in ruptul capului, geaca mea de iarna si lopata de aluminiu. Am facut ultimile doua zile in hanorac si pulover, dar, daca mai ninge un pic, imi bag si ma duc sa-mi cumpar o geaca. O sa fie cum a fost cu filtrul de cafea, pun pariu..

Lopata, insa, a trebuit sa cumpar. Stau la bloc, si, precum stiti, oamenii care stau la bloc sunt mai prosti si mai rai decat cei care stau la casa. Traind in colectiv, fara un lider, nimeni nu-si mai asuma o sarcina. Sa fiu, eu, cu tine si cu X, de exemplu, cei care curata parcarea. Nu, nene. La bloc, iarna, esti ca intr-un test de supravietuire. Cureti un loc, vine un nene si parcheaza. Mai cureti unul, mai parcheaza un nene. 

Dimineata, masina mea era sub un morman de zapada. Am intrat in Carrefour Market si am luat o lopata de plastic. 15 lei. Am eliberat doar o roata si s-a rupt. Plastic de cacat, care devine dur si casant la frig. De ce nu ma mir ca am gasit un produs atat de prost in Carrefour...

Asa ca dupa-amiaza, intre doua intalniri, am dat o fuga in Praktiker, poate gasesc o lopata ok. Si - surpriza! - mormane de lopeti de plastic, prost, de cacat, exact ca aia din Carrefour, cu 19 lei bucata. Aluminiu - ciuciu..

Am gasit, totusi, o solutie. Am cautat o lopata de fier, dreapta, si o coada de lemn robusta, scurta. Le-am cumparat, impreuna, cu 30 de lei. Acasa le-am fixat singurel, cu un holzsurub, si acum am o lopata care incape la fix in portbagaj si cu care voi putea nu doar sa dau zapada afanata, ci si sa sparg gheata.

N-am o incheiere la textul asta. Nu fiti tampiti sa va cumparati lopeti de plastic, atata tot....

Din capul locului, marturisesc ca eu si tenisul nu suntem cei mai buni prieteni. Am jucat anul asta, cu niste prieteni, care s-au tavalit de ras vazandu-ma cum tin racheta. Nici la tv nu prea ma uit la tenis. Am scris "nu prea" pentru ca, daca nu erai tu, nu ma uitam deloc.

Bine, si cand ma uit, ma uit ca raţa la muci. Prefer sa ma uit si sa citesc interviurile pe care le dai. Imi place foarte mult cum te porti in public, imi plac modestia ne-mimată si autoironia. Esti o femeie mişto, să ştii, dincolo de performanţa sportivă.

Dar mai ştiu 100 de femei la fel de misto ca tine. Nu comportamentul tău te face specială, ci performanţa sportivă. Toate fetele prietenilor mei vor să fie ca tine. Toate terenurile de tenis din oraş sunt pline de fetiţe care vor să fie Simona Halep. La Decathlon e mereu aglomeraţie in zona dedicata tenisului de camp. Si, te asigur, asta nu se intampla pana n-ai aparut tu la tv.

Cu alte cuvinte, ca vrei, ca nu vrei, ai devenit un model pentru societate. Unul dintre putinele care nu si-au aratat sanii si nu si-au pus chilotii murdari pe sarma din balcon ca sa devina celebru. Esti noua Andreea Marin a Romaniei si, de pe pozitia asta, sa stii ca ai si niste responsabilitati. Bunaoara, cum ar fi sa nu-ti asociezi imaginea, oricum, cu orice brand care e dispus sa te plateasca pentru a profita de imaginea ta. 

Am vazut noul spot Vodafone, cu tine si cu bunicutele. Este jenant, pe bune.... Ce promovezi tu acolo? Povestea unor bunicute care gatesc si pun poze pe net, cu mancarea, direct de pe smartphone-urile lor de 20 de milioane bucata? Pe bune, cunosti vreo femeie in varsta care face asa ceva? 

Bunicutele alea care gatesc strang like-uri. Atat este de nobil scopul lor. Sunt doar noul ambalaj cu care Vodafone (ca si Orange sau Telekom), imbraca ofertele alea scumpe si incorecte prin omisiune, prin care prostesc oamenii sa incheie contracte pe cat mai multi ani si bani, in schimbul unei iluzorii apartenenţe la un grup demografic cool. Vodafone este atat de mare incat nu mai este cool sa-l placi, ca brand. Si ca sa nu inchida pravalia, vodafonistii inventeaza periodic cate o poveste de-asta, cu un personaj ciudat, pe care apoi il arunca la gunoi. Mai stii ceva despre Ghita-ciobanul? Sau despre Gogu-soferul? Langa astia doi vrei sa ajungi? 

Ce vreau sa spun, draga Simona, este ca poti mai mult. Daca apareai promovand proiectele de responsabilitate sociala ale Vodafone, mergea. Asa, nu. Chiar nu. 

Am fost, acum vreo lună, la ziua unui amic la care se lasă, mereu, cu beţii crunte, mâncare simplă şi muzică populară cântată chiar de noi pe sculele, pe care le confiscăm de fiecare dată de la band. Si mi-a plăcut foarte mult să văd că un alt amic a venit în ie, pe care a asortat-o la nişte jeanşi. Soţia lui - la fel. Arătau foarte fresh şi mişto şi atunci mi-am dat seama că dacă aş avea o ie, aş purta-o. Asa am pus pe mine una din cele 3 cămăși populare oe care le am ca sa fac urmatorul experiment: s-o port.

Eram curios la maxim de ce fel de reactii ar aparea, pe unde umblu eu, intr-o zi obisnuita, cand o sa le intre unul pe usa imbracat cu o ie. Pariam ca unii o sa rada pe infundate. De prosti ce sunt, evident, pentru ca nu e nimic aiurea in a purta ceva ce te defineste. Americanii, de exemplu, o fac in fiecare zi. In plus, un pustan blond din Romania, care sta la bloc si e alergic la polen, dar se da dur in haine a-la-50cent - mi se pare, din perspectiva asta, de zece mii de ori mai demn de ras decat un roman care poarta un costum romanesc. Sunt convins, de asemenea, ca unii o sa aprecieze cămașa, nu pe mine. Nu sunt singurul care crede ca hainele populare romanesti sunt chiar misto. Mai ales ia. O poarta actorii de la Hollywood, este unul dintre articolele romanesti afectate de contrafacere, au folosit-o designeri ca Tom Ford sau Yves Saint Laurent... Sunt convins si ca o sa dau de oameni care o sa decida sa poarte si ei, din cand in cand, ceva de genul asta. Iar experimentul meu a avut ca scop raspunsul la intrebarea: Cati? Cati dintre cei cu care o sa interactionez o sa creada ca sunt nebun, cati o sa creada ca sunt un patriot modern si cati o sa decida sa poarte si ei asa ceva, luni, de Ziua Romaniei, sau de Ziua Iei, pe 24 iunie?

1. Iar vineri a fost ziua cea mare. Am iesit din casa la fix sa intalnesc taximetristii cu care ma injur o data la 3-4 zile, pentru ca blocheaza strada. Cinci rasete. Bun, deci cinci voturi contra.. 
2. Am fost s-o duc pe fiica-mea la o prietena. Si in masina, am constatat ca, desi sunt doar cu camasa, pe sub care am pus cel mai subtire pulover pe care il am, nu paralizez de frig, desi in masina erau zero grade. Am luat-o pe M de acasa, si desi ma asteptam la ceva de genul "hahaha", am primit un "Iti sta bine, tati. Da' nu stiam ca esti asa patriot". Scor: 5 anti-0 neutru-1 pro. 
3. Apoi am ajuns in mall, sa ma vad cu un amic. Bodyguarzii au ras amical si au zis ca e misto camasa. 5-2-1.
4. Prietenul meu a ras cu lacrimi de mine, vazandu-ma in camasa taraneasca. 6-2-1. Am gasit, la o masa vecina, doua pustoaice. Le-am intrebat ce cred despre camasa mea, si au zis ca li se pare foarte cool. Asta nu l-a impiedicat insa pe Marius sa rada in continuare. Scorul ajunge la 6anti - 2neutru - 3pro. Sau erau doar politicoase?
5. M-am dus la hipodrom, sa fotografiez debutul demolarii vechilor cladiri. A fost momentul zilei, pentru ca era extrem de frig, dar si pentru ca in presa nu vezi multe tinute extravagante, oamenii se imbraca adecvat evenimentului. Erau cel putin 30 de persoane, din care am vazut razand de mine vreo 5. Alti doi colegi au considerat camasa cool. Scor: 9anti-27neutru-5pro.
6. Am mancat, la pranz, cu niste amici, opt la numar, din care am avut un sustinator, care detine o cămașă cam la fel, doi care au zis ca-si cumpara si ei, doi care n-au zis nimic si unul care a ras la maxim. Oamenii din local s-au uitat lung dupa mine, deloc apreciativ. Scor: 18anti-29neutru-8pro.
7. Am lucrat, ceva timp, la o masa din acel local, iar dupa 5, cand am luat-o pe M de la scoala si am dus-o acasa, am ajuns iar in mall, la un magazin sportiv, unde vanzatoarea m-a asigurat ca am o camasa misto. M-am mai intalnit cu doi amici, care si-ar fi permis sa-mi zica "ce-i cu asta pe tine?". N-au zis, asa ca ii trec la neutri. Apoi ziua s-a terminat, am mers acasa. Nimeni in parcare, nimeni in lift. Trag linie....

Scor final: dintre toti oamenii cu care am interactionat in ziua in care am purtat la vedere o camasa traditionala romaneasca, 32% n-ar purta niciodata asa ceva. 52% dintre ei n-ar avea nici o problema cu oamenii care poarta asa ceva, iar 14% ar achiziona si purta o cămașă populară. Sincer, rezultatul este surprinzator pentru mine. Ma asteptam la ceva mai rau. Se vede, insa, ca etnic-retro-ul nu mai reprezinta o nișă.

Mai stiti momentul in care tocmai.ro si mercador.ro se bateau pentru suprematie? Si eu am crezut, la momentul acela, ca transformarea Mercador in OLX este o prostie si ca "varul" o sa castige. Nu stiam, insa, ce campanie de marketing incredibila pregatisera baietii astia.

Din capul locului, trebuie sa va spun ca eu nu reactionez la reclame. Da, cand vad o tipa misto ma uit cu atentie, dar nu tin minte produsul, brandul, sau ce vrea compania aia de la mine. De obicei, ma uit amuzat la ce scrie cu litere mici pe ecran, chiar inainte sa se termine spotul. Adevarul e acolo, nu in partea viu colorata a ecranului, va asigur.

Dar reclamele OLX din ultimul timp m-au lovit fix in zona decizionala a creierului. "Ai lucruri prin casa cu care n-ai ce face?". Cine n-are? Eu am chestii de care nici nu stiu. Acum doi ani, am pierdut un filtru de cafea. In casa! Ai zice ca n-ai cum sa pierzi  un filtru de cafea care e cat un bax de apa plata, dar eu am reusit. Am primit altul, la vreun an, si dupa aia l-am gasit pe cel vechi, intr-o cutie in care eu stiam ca am o imprimanta. Iar imprimanta am gasit-o intr-o lada cu hartii. Acum, daca ma iei tare, habar n-am unde e filtrul ala, din nou. Stiu ca l-am luat de acolo, dar nu stiu unde l-am pus.

Pe urma au inceput mesajele pe email. De fapt, asta a fost momentul in care am intrat, pentru prima oara in viata mea, pe site-ul asta. Si mi-a placut la nebunie. Am gasit, in zona foto, o droaie de chestii pe care as putea sa mi le iau pentru cel de-al doilea job. Plus ca interfata de telefon a site-ului este senzational de accesibila...

Asa ca am decis sa scap de niste chestii de prin casa. Nu cele functionale, care vor ajunge, ca si anul trecut, in shoebox. In mare parte, ce-o sa urc pe OLX sunt vintage-shit, pe care le cumpar, cand si cand, de la targuri de vechituri, pentru ca-mi aduc aminte de diverse chestii din copilarie, sau pe care le integrez in proiecte foto. Dupa aceea, chestiile astea ajung in cutii, care au ajuns sa ma enerveze. Pai nu-i mai bine sa ajunga la oameni care le vor pune pe un raft, la vedere, sa se bucure de ele, iar eu sa completez fie trusa foto, fie biblioteca pustoaicei?

"Asta e reclama mascata", o sa exclame un cretin, cand citeste asta. Nu e. Habar n-am daca o sa si vand ceva. Pe OLX (i) sunt tone de anunturi scrise cu picioarele, mi-a fost si rusine ca n-am si eu macar un "umpic" in anunturi. Colcaie de combinatori de telefoane, fake-uri si produse tinute parca la gunoi. Daca ti se fura ceva e mai safe sa intri pe OLX decat sa suni la politie. Zic si eu: un filtru serios, facut de operatori umani, ar fi binevenit pe site, daca tot se modereaza anunturile. 

Pe de alta parte, ce-am de pierdut? Nimic. De castigat? Poate, scapand de niste chestii, gasesc iar filtrul ala de cafea, sa-l dau dracului cuiva...

Comentezi? Fa-o aici.

Am crescut si cu caini, si cu pisici. Mare diferenta! Cand eram mic, cainele era primul nivel din sistemul de securitate al familiei (in care ultimul era tata, cu coada de lopata tinută dupa cuier). Pisica era considerata utila doar cand gasea mama vreun soarece prin camara. 

Cand am crescut, si-am inceput sa pierd noptile sau sa vin manga de la rockăreală, şi să dorm până târziu, câinele mă deranja cu lătratul. Aşa am rămas si azi. Dacă ar fi să-mi aleg câinele perfect, mi l-aş alege mut. Să nu latre nici când vin hoţii. Să le ia beregata în linişte.

Pisica, însă....

Pisica e o mare şmecherie. N-o să intru in detalii, dar la mine pe blog o să gasiti cateva poze cu caini si cateva zeci de poze cu pisici. Nu cred ca exista vreun animal mai misto, mai cu personalitate si mai fotogenic decat pisica. Si (ca o paranteza complet inutila), nu exista femeie mai misto decat aia care iti sugereaza o pisica. 

Si aici ajung la idee.

Imaginati-va un fel de telefon, cu un singur buton, cu difuzor exclusiv in sistem speaker, cu un singur numar in memorie: al tau. Pus undeva prin casa si conectat la un dispozitiv care elibereaza hrana. Cand pisica apasa butonul, sa va sune. Iar cand incheiati convorbirea, dispozitivul ala sa elibereze o portie de hrana.

Stiu, exista dispozitive care hranesc pisica, cand esti plecat. Dar nu-ti mai ofera satisfactia de a-ti hrani chiar tu pisica, pe cand jucaria asta o face. Si punem pariu ca nenorocita aia de pisica, cu abilitatile ei de a ne invata slabiciunile, va mieuna cel putin o data in timpul convorbirii, ca sa te simti tu bine si sa fii in continuare, pet-ul ei?

Stiu si ca e stupid sa platesti un abonament de telefonie pentru a vorbi cu pisica. Asa zicea si bunica de hainele pentru pisici, ca sunt o tampenie de necumparat, si acum genereaza vanzari de miliarde de dolari. Si ar putea fi gratis! Convorbirea s-ar putea desfasura pe net, prin Viber sau Whatsapp, cu telefonul pisicii conectat la wireless-ul locuintei.

Adaug si ca exista, deja, o droaie de oameni care sting lumina, pornesc caldura si deschid portile de-acasa de pe telefon. Ce mare smecherie ca a intrat si pisica in chestia asta? Mai ales ca forme cumva similare exista deja. Exista aplicatii de telefon care activeaza un dispenser de hrana de acasa, dar e musai sa cumperi dispenserul de la ei, cu sute de dolari. Exista si un alt model, in faza de prototip, cu webcam, in care iti poti vedea pet-ul de acasa. Dar nu vorbesti cu el!  

Nici n-ar fi primul element absurd a vietii noastre. Intr- zi am stat ca vita, cateva secunde bune, intr-o usa rotativa, asteptand sa se miste singura. Am servetele dedicate obiectivelor, desi alea de ochelari sunt umezite cu fix aceeasi substanta de curatare. Cumparam Nurofen, cu 30 de lei, desi contine tot atata paracetamol cat o cutie de paracetamol de 5 lei. Stiu oameni foarte sanatosi la cap, seriosi, cu cariere beton, care dau de mancare la porci virtuali pe Facebook. Altii dau like pe Facebook la poze cu pisici. De ce? "Pentru ca sunt atat de dragute!!!"

Acum, pe bune: nu te imaginezi, intrerupandu-ti interlocutorul, intr-o discutie: "Scuza-ma putin, ma suna pisica...... Alooo! Da, pisi! Da, iubita mea! Ti-e fomiţă, iubita? Hai, fugi si papa. Te pup! .... Gata. Ce spuneai?

Eu da. M-as distra foarte tare. Si tu la fel, daca in astea doua minute cat ai citit, ai zambit prosteste... :)

Înțeleg și eu că simbolul suprem al profesiei voastre nu poate fi făcut din plastic, pentru că plasticul n-are nimic de-a face cu istoria. Nici din fier, că ar rugini și ar transmite un mesaj prost. Pot sa inteleg numarul mare de decoratiuni aurite din biserici, pentru ca se refera la maretia CEO-ului vostru. Dar nu puteti, mă, macar cand iesiti in public, să vă atârnați de gât o cruce de lemn? de ceramică? de sfoară împletită? Biblia e plină de referiri la aceste materiale. De ce trebuie să fie din aur?

De ce trebui să vă afișați cu blingul de gât, în condițiile în care ce vindeți voi se referă la umilință, modestie, autocontrol în acumularea averii?

De ce, mă? Că nu pricep...

Personal, nu cred că oamenii mai stau cu faţa spre Biserica asteptand bunavointă. După 25 de ani în care au văzut decât dispret, tarife mari, opulenta si tupeu, nu mai suntem in situatia in care sa ne jenam ca simtim nevoia sa criticam o fata bisericeasca. Nu ne simtim mai putin crestini cand vorbim de rau un preot. Ba, dimpotriva, simtim ca facem curatenie....

Vorba voastră: să vă ferească bunul Dumnezeu de o reacţie populară ca aia de care s-a bucurat Ponta. 

............

Comenteaza aici, daca ai ce: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Instalatiile de iluminat exterior le-am cumparat anul trecut, cand am renuntat la furtunul luminos. Asa, e mai usor cand se arde un segment, si mai ok cand vrei sa aprinzi doar unele instalatii. Insumat, au vreo 40 de metri, si nu mai stiu cat au costat, dar sigur n-am dat mai mult de 200 de lei pe toate trei.

Tot anul trecut am facut prima oara si decoratiunile. Le-am facut din polistiren expandat, si asta a fost o greseala. Toate s-au rupt, distrus, macinat, asa ca asta-primavara n-am mai avut ce recupera. Anul asta le-am facut din polistiren extrudat, pentru ca e mai rezistent. Baxul a costat 110 lei si mi-a permis sa fac vreo 100 de decoratiuni de diverse forme, dupa ce mi-am cumparat un cutter bun si am distrus o cutie de televizor, din care mi-am facut tipare.  

Problema culorii - extrudatul nu e alb ca cel expandat, am rezolvat-o cu niste vopsea pe baza de apa, amestecata cu aracet. Un litru de vopsea Kober cu doi litri de aracet au fost de ajuns pentru vopsirea decoratiunilor. Tot asta a fost si greul operatiunii: a durat doua seri, pentru ca trebuit sa se usuce pe o parte ca sa vopsesc pe cealalta parte.

Montajul l-am facut ieri. Am asteptat sa plece M la scoala si am montat intai instalatiile de iluminat. Apoi, decoratiunile. Singur, cu o scara destul de grea si de proasta, mi-a luat vreo 4 ore. Am legat decoratiunile de bolta de vie cu un siret alb, banal, la trei lei ghemul. Anul trecut, am folosit sarma, care a ros polistirenul. Acum, cand e vant, decoratiunile se misca si atat. Evident, am decorat si casuta de vara, si terasa casutei. 

Dupa ce am terminat montajul si s-a intunecat, efectul a devenit maxim. Curtea are vreo 500mp si arata ca un decor de film pentru copii. M a fost din nou, surprinsa placut. Lumea se opreste pe strada si intreaba fie de unde am cumparat decoratiunile, fie ce firma mi le-a facut. Aproape nimeni nu ma crede ca toata distractia a costat sub o suta de euro, cu tot cu instalatiile cumparate anul trecut. 

Eu le-am facut singur pentru ca stiu ca fiicei mele ii plac surprizele, dar sunt convins ca ar fi muncit cot la cot cu mine sa le faca. In fond, e vorba de materiale usoare, de decupat, vopsit, decorat, lipit... Asa ca daca esti cat de cat indemanatic, ai un pusti sau o pustoaica cu chef de bricoaj, si ai chef sa te murdaresti un pic pe maini, poti purcede, impreuna cu toata familia, la confectionarea unor decoratiuni de craciun personalizate, cu ce simboluri sau personaje vrei tu. Si nu uita sa te distrezi facandu-le, da?