Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

Ce să faci neapărat în 2016

  • "Cum adică, vrei toate salariile? Toate?! Toți angajații?!"
  • "Da. Toate. Nume, prenume, salariul net pe ultima lună."
  • "Nu se poate. Unde ai mai pomenit tu așa ceva, că eu trebuie să-ți spun salariile?"
  • "În lege. Și dacă nu mi le dați, vă dau în judecată".
  • "Băi Bogdane, hai să fim rezonabili, tu-ți dai seama ce tărăboi iese? Păi nici angajații nu știu ce salarii au colegii lor. Ne bagi în căcat grav de tot...."
  • "Sunt foarte rezonabil, nu-ți cer decât salariile. Vrei să cer și cheltuielile cu deplasările în străinătate pe ultimii 4 ani?"
  • "..."

Mi le-a trimis.  Iar articolul ăla a explodat, pur și simplu. Omul meu, deși era un ciuri-buri anonim, într-o entitate cvasi-falimentară, câștiga atunci de douăzeci de ori mai mult decât președintele României. Un șofer lua vreo mie de euro, în banii de azi. Existau patru persoane angajate ca secretară, iar la juridic erau 19 oameni, ca într-o firmă de avocatură. A fost fun. 

Ce-am făcut eu atunci poate face oricine, fie că e ziarist sau nu. Există o lege, a accesului la informații publice, valabilă pentru fiecare posesor de carte de identitate din țara asta. Poți să afli, printr-un simplu email, invocand această lege, și cât e de mare factura de telefon a președintelui României pe fiecare lună în parte. Orice nu e secret de stat, secret de serviciu sau informație confidențială, îți poate veni pe email.

De ce e important să te folosești de dreptul ăsta? Păi, ia gândește-te la terenul ăla de fotbal făcut în pantă. La sala de sport din satul fără școală și fără copii. La platanii de 3.000 de lei bucata din parcuri. La mașinile luxoase pe care le vezi în toate instituțiile. Punem pariu că ar fi fost mai puține sau deloc, dacă autoritățile alea ar fi primit niște emailuri de tipul ăsta, de la tine?

Anul ăsta fă măcar o cerere pe baza legii 544. Cere grădiniței din cartier să-ți spună cît cheltuie pe catering sau primăriei cât s-a cheltuit cu toaletarea copacului din fața blocului. Cere ceva, orice, cât să știe că existi și că te interesează.

Află totul despre cum se face o astfel de cerere și cum să afli orice despre banii publici cheltuiți în România, de aici: LINK.

NOTA: Referitor la cererea privind salariile - Între timp, unii bugetari s-au șmecherit, și acum îți vor spune că nu-ți pot oferi o listă de tip nume/salariu net, pentru că legea interzice difuzarea informațiilor personale, cum ar fi câștigurile salariale ale unei persoane. Și pentru băieții ăștia există o soluție: faci trei cereri, nu una.

  • a. o listă funcție / salariu net plătit în ultima lună, gen "referent 3/1.700 lei":
  • b. lista angajaților, de tip nume prenume / funcție;
  • c. organigrama instituției.

Pui tu cap la cap informațiile și ajungi tot acolo... :)

Pe baza unor idei la fel de cretine, dar din alt registru, am scris și asta. Have fun cu ea. 

Citeşte mai departe ...

Nu mă mai citi! Nu mă mai citi. Nu mă mai citiiiiiiiiiiiiiiii!

Haters gonna hate, zicea filozoful grec Aristotel. Așa e, nene. Am scris un text pe PSnews.ro despre manipularea media din dosarul Norvegia și mi-au picat în cap mii de troace de căcat. Unii chiar n-au înțeles că textul ăla era un apel la nejudecarea situației până nu primim informații complete despre caz. Iar din toate reproșurile, cel mai mult m-a deranjat ăsta:

"Domnule Bogdan Stoica, va scriu acest mesaj deoarece am citit articolul dvs. legat de cazul copiilor familiei de romani din Norvegia. Sunt profund revoltata de mesajul care reiese din inceputul articolului, si anume faptul ca persoanele cu autism ar avea creierii prajiti. Va sugerez sa cititi mai multe despre aceasta tulburare de dezvoltare si in acelasi timp sa le cereti iertare tuturor apartinatorilor acestor persoane. Spun apartinatorilor pentru ca ele, persoanele cu autism, oricum va iarta si asta pentru ca nu pot gandi ca atata rautate poate exista intr-un om. Apropo, sunt studii care arata ca persoanele cu autism nu prezinta un deficit mental, ci o suprasolicitare mentala ("Teoria lumii intense" care sustine ca autismul este o combinatie de hiper-perceptie, hiper-atentie si hiper-memorie). Asadar, va rog, informati-va sau macar ganditi inaite de a scrie ceva..."

Frate, eu n-am scris așa ceva! Uite citatul: "Pentru mine, devine fascinant autismul pe care opinia publică din România începe să-l manifeste, de ceva vreme. Pare că cineva ne-a prăjit creierii şi că mai putem să ne asumăm doar opinia cea mai vizibilă în spaţiul public, nu pe cea mai bună".

Puteți să mă tăiați în bucăți în piață, puteți să mă dați prin mașina de tocat, o să rămân ferm în a spune că ce-am scris eu nu este o jignire la adresa autiștilor. E o metaforă. O expresie literară. O amestecătură de cuvinte, folosită de mii de ani de cei care se exprimă prin semne scrise și care nu-s analfabeți. Nu mă refeream la autiști, ci la noi toți. F., persoana care mi-a scris mesajul, deși pare o femeie inteligentă, a citit prima frază și a frânat, mental, ca să se enerveze. Apoi a citit doar "creieri prăjiți" în a doua frază și gata, a luat foc.

I-am explicat femeii, succint, cum stă treaba, deși primul impuls a fost să o bag în mă-sa. Și știți ce face? Revine cu mesajul "Cred ca puteati alege o altfel de metafora. Nu stiu daca se pot utiliza "metafore" referindu-ne la la tulburarile psihice si de dezvoltare ale unor oameni"

Eeeee, și aici intrăm în zona lui "nu scrie". O zonă în care eu am lucrat 20 de ani, și care a început cu mesajele venite de la pedeseriști. Apoi de la servicii. Apoi de la pesediști, de la pedeliști, de la peneliști și de la toți căcănarii cu chip de politician pasionați de ce scrie presa. Și când scriu "mesaje" folosesc din nou o metaforă, pentru că cenzura s-a manifestat variat. Au fost amenințări, bătăi, persecuție, controale, filaje, interceptări și, bonus, o mașină incendiată. De-aia, când aud de cenzură, văd roșu înainte ochilor.

Trec peste fractura logică din enunțurile femeii, respectiv că autiștii sunt normali (primul mesaj) dar au tulburări psihice (al doilea mesaj). Trec peste jignirile pe care mi le-a adus (femeia mă acuză de răutate la adresa autiștilor, zici că-s vreun neonazist care a pus gând rău unei minorități). Trec peste toate și vă rog frumos, din tot sufletul meu, să nu mă mai citiți dacă nu vă place ce scriu.

Eu nu pun niciodată benzină de la Lukoil, pentru că nu-mi place ce face în orașul meu această companie. Nu cumpăr detergenți de la Unilever pentru că această firmă îmi poluează masiv orașul. Nu merg în locuri unde se ascultă manele, nu mănânc shaorma și nu beau vodcă, fără însă sa dau cu huo oamenilor care  fac. Puteți să faceți și voi același lucru în ceea ce mă privește: luați-mi audiența. Nu mă citiți, nu mă share-uiți. Boicotați-mă, folosiți doar alte platforme online, unde puteți citi alte texte, scrise de oameni care vă plac. Acționați cum vreți împotriva a ceea ce fac eu, fără însă să mai îndrăzniți să-mi spuneți ce să scriu, sau cum să scriu, pentru că am alergie la cenzură. Am propriul set de reguli de autocenzură, nu am nevoie de ale voastre.

Îi rog pe fanii lui Aristotel să nu se supere că am scris despre un citat inexistent. Era o metaforă. Observați, vă rog, și că mai sus am făcut o metaforă din "căcănari", termen care se referă la angajații de pe vidanje ai companiilor de tip ApaNova din toate orașele României. Sper că nu i-am deranjat. Sau da?

Citeşte mai departe ...

Tipul din filme nu există / Ai văzut filmul ăla, cu fundul ăla perfect?

Eu veneam de colea'șa, cu treabă, dar fără grabă. Ea scotocea în mașină parcată undeva în dreapta-fața mea, în zona banchetei din spate. Întâi am văzut ușa deschisă și abia apoi fundul perfect, cu jeanșii coborâți perfect de puțin, cât să nu-ți dai seama dacă lenjeria aia perfectă e roșie sau roz. Normal, am activat funcția ass vision și am trecut la o viteză inferioară, care să-mi permită să văd cât mai mult din film. Și filmul n-a fost prost deloc. Cred că ...

in cartile mele, care sunt aici: 


w1 w2 w3 w4 w6  

Citeşte mai departe ...

Indubitabil, bețivăneala este contagioasă. Elena explică.

Antena 3, 1 ianuarie 2016, acum câteva minute. Elena Udrea iese din sediul poliției, reporterii sar pe ea, încep discuțiile alea idioate, poate-poate iese o știre. Tipa se descurcă prost, se vede că n-a dormit suficient....

  • "Eu aș vrea să fac tot anul ce-am făcut la doișpe noaptea, de Revelion..."
  • "Și ce-ați făcut la miezul nopții?"
  • "Am ciocnit un pahar, cu prietenii..."

Vedeți? Bețivăneala se ia! Elena Udrea a stat prea mult cu Băsescu, și acum tot ce-și dorește e să bea...

publicitate

Citeşte mai departe ...

Ce, Elena Udrea nu poate gafa cu o fotografie pe Facebook? Ba poate!

Elena Udrea si-a schimbat fotografia de profil a paginii de Facebook. In nici 24 de ore, a strans 22.000 de like-uri. Am dat si eu unul, pentru ca fotografia aia imi place foarte mult.

Îmi place pentru că e o fotografie facuta cu telefonul. Sigur, un imbecil a făcut-o de la doi metri și a cropuit-o masiv, în loc să întindă mâna cu telefonul spre blondă și să facă poza mai de aproape. Rezolutia s-a dus dracului...

Imi place și că Elena e machiată ca un gard de țară, revopsit ori de câte ori proprietarul a mai pus mâna pe o cutie de vopsea. Pe fața ei nu mai există nici măcar ridurile de expresie, femeia arată de parcă e din plastic....

Îmi place că poartă o rochie de căcat, cu sclipici și cu mărgele pe umăr. Da, frate, ea chiar e din filmul ăsta, singura capabilă să dea mii de euro pe haine de doi lei. Cumpărați-vă, vă rog, o revistă mondenă și uitați-vă dacă vreo doamnă elegantă din lumea asta poartă vreodată mărgele cusute pe rochie. Vă spun eu: nu. Rochia aia merge purtată, în opinia mea, doar la recepția anuală a Taraf TV.

Nu în ultimul rând, îmi place muuuuuult-mult-mult că doamna Udrea s-a fotografiat cu niște zăbrele pe fundal. E chiar deșteaptă tipa, pe bune! Cât de subtil sugerează că pușcăria va fi importantă pentru ea și în anul care vine... 

Aștept, cu interes, și o fotografie cu Băsescu și cu niște sticle de băutură pe fundal, una cu Ponta citindu-i copilului din Pinochhio, dar și una cu Iohannis privind fix, în gol, dar având pe măsuță cartea Arta Conversației.

#facebookesimplupoliticieniisuntproști

Citeşte mai departe ...

Acasa la Liviu Luca

In 2010 am scris primul reportaj din presa romana pe tema proprietatii imobiliare de langa Ploiesti a lui Liviu Luca. Nimeni nu mai scrisese, ceva, vreodata, despre colosul intins pe mai multe hectare. Nici acum nu sunt multe texte pe tema asta. A fost un tur virtual, pentru ca n-aveam bani de poze din avion, nici drone nu existau... Am extras date din fotografii din satelit si din relatarile catorva oameni care au fost acasa la Luca si am povestit destul de corect. 

textul publicat in 2010:

Cum am cules informaţiile

N-a fost uşor. Primăria Păuleşti a refuzat să prezinte vreun fel de date referitoare la proprietatea lui Luca. La fel, mai multe firme care au avut lucrări acolo şi o bună parte din staff-ul ce lucrează pe domeniul Luca. Noroc că unii ne-au povestit cine vine pe acolo, şi am putut lua legătura cu ei.... O precizare, de la început: imaginile sunt luate de un satelit comercial acum 2 ani, când pe proprietatea lui Luca se muncea de zor la amenajări. Informaţiile care urmează vin de la un număr destul de restrâns de oameni care au fost invitaţi, sub diverse pretexte, de atunci încoace, acasă la liderul petroliştilor din România. Nici unul dintre ei nu ne-a putut spune "eu am vizitat tot", dar am pus relatările lor una lângă alta, iar cele mai recente dintre ele au arătat ce există acum acolo unde fotografia alăturată nu arată mai nimic.

Domeniul Luca pe dinafară

De la bun început trebuie spus că o plimbare pe jos este descurajantă: proprietatea este atât de mare, încât îţi ia o oră să faci un tur complet. După proporţiile clădirilor, suprafaţa totală de teren deţinută de Liviu Luca este între 6 şi 8 hectare. Face notă discordantă o limbă de pământ, în mijlocul proprietăţii, care nu a putut fi cumpărată de Luca, de la un vecin, oricât a insistat. Domeniul Luca înconjoară practic această proprietate şi face diferenţa prin gazonul perfect îngrijit şi puzderia de plante ornamentale, flori şi copaci, din cele mai variante specii, multe exotice. Probabil, acest ecosistem privat are o o echipă de grădinari care-l îngrijeşte.

Căsuţa maramureşeană

În marea de verdeaţă este delimitată cu gard o suprafaţă de aproximativ 5.000 mp, care are în mijloc o căsuţă maramureşeană. Unii oaspeţi cred că e o căsuţă veche autentică, demontată în Maramureş şi remontată aici. Alţii spun că a fost construită de la zero, de meşteri lemnari aduşi din nordul României. În spate, sunt două clădiri de locuit, una pentru administratorul domeniului, una pentru echipele de muncitori şi servitori. În faţa lor, un grajd ultramodern, încălzit, cu geamuri termopan, în care tatăl lui Liviu Luca a insistat să se crească găini şi vaci. Tot aici e padocul câinilor.

Bazin exterior cu peşti exotici, cât o piscină

În centrul proprietăţii, în faţa clădirilor familiei Luca, e un bazin cât o piscină (80mp), pe trei niveluri, cu temperatura controlată electronic, în care Luca creşte peşti exotici, de până la 200 de euro bucata. În spate, spre drumul care se învecinează cu proprietatea, a fost amenajat un parc, cu foişoare, care maschează discret un helioport. Tot pe partea aceea mai este o intrare pe domeniu.

Pază ca la unităţile militare

Tot gardul este înţesat de camere de supraveghere, senzori de mişcare şi instalaţii de iluminat, astfel că accesul este imposibil. În plus, zonele de gard sunt patrulate de peste 20 de agenţi de pază de la - aţi ghicit! - PSV Trust Security, firma de pază a grupului PSV Company, descendenta primei firme a sindicaliştilor din petrol, Petrom Service.

Unde stă sindicalistul

Toţi cei care au păşit în casa lui Liviu Luca au fost surprinşi plăcut. "A făcut totul cu bun gust, cu arhitecţi şi designeri, nu e ca la ţopârlanii îmbogăţiţi peste noapte. Intrările sunt decorate cu piatră şi marmură, casa are parchet peste tot", povesteşte un oaspete. Corpurile de clădire au destinaţii precise: unul adăposteşte bucătăria, zona de luat masa şi livingul, apoi cel dedicat dormitoarelor, şi la final corpul cu piscină la parter şi birourile Cristinei Luca, soţia liderului sindical. Între ele, la fel de bine decorate, camera de relaxare şi biblioteca. Corpul de clădire în care locuieşte Roxana, fiica sindicalistului, este separat de restul casei. În total, cei trei membri ai familiei Luca ocupă peste 2.000 de metri pătraţi, care au costat scump. "Ce-are Luca acolo e la nivelul unui hotel de 5 stele, mai puţin "bling-ul". Arată foarte bine, iar materialele sunt de cea mai bună calitate: draperii de mătase, mobilă din lemn natur, electronice de top. Da, nu e nimic ostentativ, în afara dimensiunilor", a mai povestit alt fost musafir.

Îngrijitorii

Miile de metri pătraţi de sub acoperişuri sunt curăţaţi zilnic, impecabil, de o mini-armată de îngrijitori, conduşi de Bandi şi Maria, doi oameni de maximă încredere ai lui Liviu şi Cristina Luca. Maria lucrează cu soţia sindicalistului de 10 ani, de când aceasta conducea o firmă de confecţii, iar Bandi îi ştie şi măsura la şosete sindicalistului. Cei doi conduc aproape 20 de oameni, care se ocupă de tot, având la demisol şi subsol facilităţi moderne, inclusiv călcătorie. "Când îi vezi p-ăia prin casă, peste tot, şi paznicii pe-afară, te simţi ca în filmele alea cu afacerişti sud-americani. Noroc că ăştia - (familia Luca - n.r.), nu se poartă ca ăia. Da, în faţa lui Liviu se stă drepţi de frică, dar soţia şi fiica lui sunt apreciate de angajaţi, pentru nu ţipă şi nu fac nazuri aiurea", ne-a mai povestit un vizitator al domeniului Luca.

Valoarea domeniului Luca

Valoarea de piaţă a unei proprietăţi imobiliare e dată de ofertă, iar domeniul Luca nu e de vânzare. Totuşi, cu sprijinul câtorva experţi în domeniu am estimat valoarea terenului la 50-100 de euro pe metrul pătrat (valoare teren, plus utilităţi, plus peisajistică şi plante exotice), iar valoarea casei la 1.000-1.500 euro pe metrul pătrat (preţ ce include construcţia, finisajele, mobilierul şi dotările de cea mai bună calitate). Un calcul simplu arată ce proprietatea locuită de Liviu Luca & familia valorează între 5 şi 11 milioane de euro. Sigur, acurateţea valorii este influenţată de relatările de mai sus, pentru că nu am avut acces direct nici la proprietate, nici la facturile de la "baza" ei. 

UPDATE 2016 - Liviu Luca este acuzat de DIICOT ca în perioada 2005-2009, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat care a prejudiciat PSV Company SA (fosta Petromservice) cu peste 15 milioane lei, prin decontarea unor lucrări ce figurau ca fiind efectuate la sediul PSV COMPANY din Bucureşti, lucrări care însă în realitate erau executate pentru imobilul din Paulesti al lui Luca Liviu. Acuzatiile formulate de DIICOT sunt spălare de bani și instigare la delapidare.

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Tușeuri rectale în fotografii guvernamentale? Da, dacă guvernul e al României.

Tușeul rectal este o metodă de explorare clinică ce consta in introducerea indexului prin orificiul anal in rect, dupa obtinerea relaxarii aparatului sfincterian in scopul palparii peretilor rectali. Este o manevră delicată, care necesită explicații atente și comportament adecvat, calm, pentru a fi acceptat de pacient. Miscarea degetului explorator trebuie sa fie realizata cu blandete, lent, pentru a nu cauza senzatie dureroasa. 

Am zis să nu-i stric omului Revelionul. Să-i priască și lui dumicatul festiv. Pe urmă am zis să nu-i stric vizita în Germania, să mercheluiască fericit cu șefa omoloaga lui. Plus că, per total, noile fotografii ale premierului sunt ceva mai bune decât odioșeniile vechi

În primul rând, la pozele postate pe 31 decembrie de Dacian Ciolos de Revelion îmi place foarte tare ca sunt alb-negru. Bine, eu nu le-as fi virat spre acel alb-negru specific fotografiei pe film, ci spre unul mai optimist, mai cald. Marmura aia nenorocită din sediul guvernului arată ca dracu alb-negru, zici ca pozele-s făcute intr-un cavou, iar senzația e că te uiți într-o revistă Paris Match din 1970. Dar tot e bine. Alb-negru estompează diferențele dintre nuanța cianotică a feței premierului, rozurile de grăsuni ale unora dintre miniștri și make-up-ul doamnelor din Guvern. Intenția și execuția fotografului au, așadar, o logică.

Așa că am să mă iau doar de PR-ul premierului. De cel care a ales fix aceste fotografii și nu altele, pentru a fi difuzate pe fb-ul lui Ciolos. Ori e o doamnă care n-a stat la cămin în facultate, ori e vreun superficial d-ăsta, imatur, care poartă costum ca să-și câștige respectul. Pentru că cel puțin două dintre imagini îi aduc deservicii premierului prin umorul involuntar pe care-l genereaza.

Fotografia nr. 1, de exemplu, s-ar putea numi "Tușeu rectal la guvern". Doamna nr. 1 pare că-l tratează pe premier cum sunt controlate persoanele suspecte la aeroport. Nu e deloc blândă, așa cum se vede pe mâna lui Ciolos, contractată în mod bizar pe spatarul canapelei. E adorabilă și figura nr.3: omul pare că spune: "It hurts? I feel you, bro...". Priviti-l putin si pe domnul din stanga premierului: in cheia asta, a tușeului, este că pare că-și apără fundul? :))

cio1

 

O să râdeți, dar nu e singura fotografie de tipul ăsta. Mai există una. Da, pare atât de improbabil, dar celui care a făcut selecția fotografiilor difuzate i-au scăpat două, nu una, gafe vizuale. 

cio4

Mai explic ce se poate vedea, și în imaginea asta, cu un ochi critic și unul pus pe glume, sau nu mai e cazul? Adică, sunt singurul care vede poanta de autobază sau nu?

Închei într-o notă optimistă, pentru că eu văd clar o evoluție în fotografiile premierului. S-a trecut de la misoginism și execuții fotografice proaste, la execuții rezonabile cu accente de PR politic autentic și cu susținerea subtilă a securității călătoriilor aeriene. Mai trebuie doar dat afară ăla care sortează fotografiile premierului, și gata, tehnocrația cioloșiană poate duce țara spre cele mai inalte culmi ale progresului și civilizației. 

P.S. - Poza asta, ultima, cu tușeul dublu aplicat doamnei... cum să zic, să nu se supere nimeni? E strambă.

Hello. Sâmbătă, 18 mai, organizez un workshop de fotografie cu telefonul în București, la Galeria Alexandra's. E locul meu preferat din București, cu lumina bună și multe lucruri frumoase în jur. Dacă te interesează, te aștept de la ora 17.00. Terminăm la ora 20.00, astfel încât să ai timp să ieși în oraș, să mănânci ceva și să exersezi ce-ai învățat până târziu în noapte, pentru că sâmbătă e Noaptea Muzeelor. Detaliile sunt aici: https://bogdanstoica.ro/blog/item/21293-workshop-de-fotografie-cu-telefonul

Citeşte mai departe ...

Mai sunt 24 de ore. Pregătește-te, o să fie de-a dreptul hardcore..

Rămâneți calmi, e timp destul. Băgați niște tracțiuni, agățați de paltonul vecinului de troleu. Găsiți o babă mai nevolnică și exersați pe ea calcatul în picioare. Cumpărați-vă 5-6 bidoane de apă plată ieftină și aruncați la țintă în față, în lateral și pe după talie. Rememorați câteva înjurături tari, care rimează, cică astea au cel mai puternic impact. Culcați-vă devreme, nu înainte de vă pregăti cele mai proaste haine, pentru că oricum se vor rupe.

De ce toate astea?

Păi mâine e Boboteaza, care vine din grecescul "băbătălia", și înseamnă "olimpiada națională de obținut apă sființită înaintea tuturor'. Cea mai mare bătaie organizată vreodată în lume. Cică și show-ul Survivor e inspirat după fapte reale, petrecute de Bobotează la Vaslui, în 1970....

Pula mea, dacă n-am fi atât de buni creștini măcar o dată pe an, n-am apărea niciodată pe Reuters! Așa că nu faceți țara de râs, da?

#săneluămapaînapoi #puiemătacareteacrescutatâtdeprost

publicitate

Citeşte mai departe ...

Ți-ai cumpărat petarde pentru Revelion? De ce, ești cretin?

Dacă ești adult, familist sau tată de copii și ai inclus în pregătirile pentru Revelion și niște petarde - ești un cretin. Nu scrie nicăieri în lege chestia asta, e doar părerea mea. Sunt atât de periculoase chestiile astea și am văzut, în cealaltă viață a mea (aia de jurnalist) atât de multe situații în care niște oameni au rămas fără degete, sau cu cicatrici pe viață, încât nu știu, sincer, ce-a fost în capul tău când le-ai cumpărat. Textul care urmează este pentru cei care au puterea să se răzgândească și să arunce la gunoi petardele cumpărate după ce le uda bine, până să plece la petrecerea de Revelion.

Și știi de ce? Pentru că petardele nu sunt fun. Nu se uită nimeni cum bubuie o petardă murmurând "vai, ce frumos....". Doar se sperie. Se gândește că le-ar putea sări în ochi vreo flamă, și să-i orbească. În afara dobitocului care aruncă frenetic cu petarde în jurul lui (ăsta fiind tu), nimeni nu e bucuros din acest motiv. Și nimeni nu pricepe bucuria ta. E ca atunci când îți rogi soția să te tragă de un deget și te beși. Pe bune, asta e marea bucurie a vieții tale, să faci zgomote puternice? Păi de ce nu sari de pe bloc, cu un balon legat de cap, pe o pubelă goală? Să vezi atunci zgomot mișto.... 

Acum, pe bune. Nici măcar tu n-ai motive să fii atât de bucuros. N-ai cum, pe bune, dacă ți-ai bate capul și te-ai pune la curent cu noutățile în domeniul ăsta, al pirotehniei.

Și spun asta pentru că s-a schimbat legea "petardelor". Statul le-a împărțit în patru categorii, după modul de utilizare. Acum, legea îți mai permite să cumperi și să folosești, pe persoană fizică, doar cele mai inofensive petarde din clasa F. Sunt patru feluri de efuri: F1 sunt alea mici care fac doar zgomot, F2 sunt cele care pot fi folosite în spații restrânse, F3 - pentru spaţii deschise mari și F4 - clasificate ca fiind "de mare risc". Mai există clasele P și T, dar n-ai tu treabă cu ele, astea pot fi folosite doar pe scene, și doar dacă sunt manevrate de un pirotehnist cu acte.

Ei bine, din toate cele patru efuri, tu ca un pulifrici oarecare, fără pregătire în domeniu, n-ai voie să folosești decât petarde din clasa F1. Și astea în următoarele condiții:

  • - niciodată între orele 24,00 şi 6,00. Cu alte cuvinte, de Revelion, la 12 noaptea și un minut, ești bun de amendă.
  • - niciodată la mai puțin de 50 m de blocuri cu 4 niveluri şi la mai puţin de 100 m de blocurile cu peste 4 niveluri. Adică nu în parcarea blocului.
  • - niciodată mai aproape de 500 m de instalaţiile electrice de înaltă tensiune, sau de instalaţii de gaze. Eu nu știu, în orașe, spații publice fără fire electrice pe o rază de 500 de metri, așa că te invit pe centura orașului.
  • - niciodată pe drumuri, niciodată pe aleile pietonale, niciodată în spaţii deschise cu aglomerări de persoane. Adică le iei cu tine degeaba în centru.

Înțelegi acum că ai dat banii degeaba pe petarde? Și că dacă vrei să te dai mare carici cu ele, în parcare sau în centru, riști să ți-o furi? Stii cât de grav? Foarte.

Legea zice așa: constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept. Ai prins ideea? Ai folosit efunurile ca un bou, sau ești atât de prost încât ai cumpărat petarde din alte clase de risc decat cele la care ai dreptul? Ai pus-o! Știu, o să spui că n-o să faci pușcărie pentru că ai dat banii ca un bou pe petarde. Dar dosar penal tot ți se face. Și-o să te cheme la poliție, după Revelion, să dai declarații. Să spui de unde le-ai cumpărat. De la cine. Apoi o să-l cheme pe ăla, să vă confruntați. El o să aducă martori niște cefe late, care o să se jure pe mă-sa că era cu ei când zici tu că făceați bizniz cu petarde. Si-o sa se uite urât la tine, și-o să-ți spună că află ei unde stai. Apoi dosarul o să ajungă la parchet, și procurorul o să te citeze ca martor. Știi ce mișto e să se uite la tine, de pe banca acuzaților, vreo zece dubioși acuzați de trafic de articole pirotehnice? Plus tovarășii lor din sală? Un an-doi, o să te distrezi de minune, cu tot cu amenințările dubioșilor, cu timpul pierdut și cu banii cheltuiți pe avocat. 

Cum ziceam, n-o să faci pușcărie. Dar amenda tot o s-o plătești. Asta se aplică pe loc. Doar 5.000 de lei. Superdistracție, nu? Cu tot cu proces, dosar, avocat, alte belele, fără două mii de euro nu scapi.

Derulează înapoi, acum. Ești în piață, la începutul lui decembrie, când dubiosul ăla ți-a oferit cu doar 50 de lei niște rachete de-alea tari și niște bombe de-alea grele. Chestii cu care te-ai distrat în ultimii zece ani. Niciodată nu te-ai uitat în jur, să vezi dacă se mai distrează cineva când tu le faci să explodeze. Nu te-ai gândit nici că legea s-ar putea schimba. Și nici că petardele reprezintă o distracție atât de scumpă, după schimbarea legii. Le mai cumperi?

Și încă ceva. Uită de sentimentul ăsta fals de siguranță. De momentul ăsta, când ești bine, atent la cum manevrezi petardele, cu copiii în siguranță, undeva în spatele tău. Cât de curând, copiii vor dori să le detoneze chiar ei, în absența ta, fără să aibă habar despre concepte precum capsă, detonare, viteză de ardere.... Dracu' știe de unde o să-și procure petardele, și cât vor fi de sigure, dar cert este că o să și le cumpere cu ușurință atâta timp cât tu i-ai finanțat ani la rând pe vânzătorii lor, nu văd de ce s-ar lăsa de asta cât timp există cerere. Iar mai târziu, copiii tăi vor dori să meargă la concerte de Revelion, de unde pot veni cu degete lipsă, sau cu semne oribile pe corp, pentru că cineva a aruncat cu petarde în jurul lor. Cineva nu mult mai prost decât tine.

P.S. 1 Regret foarte tare că Poliția Română n-a făcut un kit de informare cu riscurile legale, pe înțelesul tuturor și un clip video cu toate degetele smulse și fețele mutilate de petarde în ultimii douăzeci de ani. Ai fi înțeles mai bine despre ce este vorba. Regret si că nu se interzice complet utilizarea petardelor de către persoanele fizice. Speram că ideea teropapagalului ăla din Harghita, care a vrut să arunce în aer niște oameni folosind multe petarde, să conducă spre așa ceva, dar n-a fost să fie...

P.S. 2 Știi tu ceva cu zgomotele de Sărbători, dar nu știi bine. Tradiția românească spunea să pocnești din bici, atunci când mergi să-ti colinzi vecinii recitând Plugușorul, asigurându-i astfel că îi protejezi de spiritele rele. Detonand petarde arăți doar că ești prost cât să nu poți învăța Plugușorul și insuficient de bărbat cât să pocnești din bici. E ca și cum în loc să-ți fuți nevasta i-ai cumpăra, de ziua ei, baterii pentru vibrator.

Dacă ești genul #podcast abonează-te la canalul meu de youtube

banner y

dacă ești pasionat de nou și vechi, deopotrivă, deschide unul din următoarele linkuri:

bijuterii   branduri   cărți   ponturi   upcycling   vintage

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica