Adorabila tacerea din aceste zile pe subiectul deschis frontal de o televiziune din UK si care ne face iar, pe toti, de-a valma, romi care o ardem aiurea si pe ciordeala in preafrumosul si prietenosul Regat Unit. Tace Mandruta, tace Banciu, tace Mircea Badea, tace si CTP. Tac toti liderii de opinie. Tac si toate ONG-urile antidiscriminare, toti senatorii si deputatii de Diaspora, toate asociatiile si fundatiile facute vreodata pentru a sustine, chipurile, interesele Romaniei in strainatate. Nu tac doar cele cateva sute de mii de romani misto din Marea Britanie, care si-au castigat cu munca multa si umilinta cat cuprinde, dreptul a se integra in Marea Britanie, desi vorbesc limba mai bine, fac baie mai des si tin mai mult la bautura, decat nativii.  Si sa nu uit: frate, uite-acu' se face mâine şi uităm cu toţii să-l felicităm chiar pe presedintele ţării. Pe domnu' Klaus Iohannis, da? Nu tace nimeni cum tace el pe subiectul reportajelor tv de căcat din Anglia! Si stiti de ce tace atat de tare si de frumos? Pentru ca el chiar tine la romanii din diaspora, băi proştilor... Astept ca o televiziune romaneasca sa faca un reportaj de tip "Vin Englezii", si care sa contina doar referiri la pedofilii britanici prinsi de Politia Romana, in ultimii 10 ani.

Nu exista cercetari sociologice in domeniul asta, dar, din ce-mi aduc eu aminte, prostul de Facebook a aparut cam odata cu metrosexualul. Si daca cel din urma a socat cu unghiile lui lacuite, prostul s-a facut remarcat imediat prin faptul ca el nu creaza continut, e prea prost pentru asta. Ori distribuie tampenii, gen "un cent pentru un like", sau "vezi cine mi-a vazut profilul de facebook", ori critica si distruge continutul altora, cu o ravna care nu poate avea la baza decat probleme sexuale grave. 

Pe masura ce din metrosexual au derivat hipsterul si lumbersexualul, s-au rafinat si categoriile de prosti pe Facebook, uniti de o caracteristica definita genial de Ţutea: prostul este mereu sigur pe el. 

Asa am ajuns sa scriu Topul Prostilor intalniti de mine pe Facebook:

1. votantii Monicai Macovei. Sa te implici in sustinerea unui perdant declarat din cursa prezidentiala te face cel putin iresponsabil, patriotic vorbind. Ideea de a "trage semnale" este naiva. Ori votezi cu unul care-ti place si are sanse, ori votezi cu unul care-l poate bate pe cel pe care-l detesti. Sa votezi un tert e ca si cum, la razboi, ai anunta ca o sa tragi doar asupra soldatilor supraponderali, ca sa tragi un semnal de alarma in ceea ce priveste obezitatea.

2. fanii lui Iohannis. Pot sa inteleg ca l-ai votat pe neamt, sa scapi de Ponta. Dar sa-l placi, ma?! Pe bune? Ce e de placut la omul asta? Si ce credeai ca o sa faca? Cand? Cu cine, ca e inconjurat de mafioti la fel de mari ca ai lui Ponta....

3. aia care vor razboi cu Rusia. Sunt, de departe, cei mai periculosi dintre prostii de pe Facebook. Nu taie o gaina cand ajung la tara, nu se uita la taierea porcului pentru ca sunt milosi, dar daca le arati un rus, sunt gata sa-i rupa beregata cu dintii. Cel putin, la nivel declarativ....

4. fanii Charlie Hebdo. Cum ar veni, pot sa-mi bag in mama lui Iisus, daca declar ca asta e un pamflet si fac si o caricatura de cacat. Sunt cei care confunda libertarea de expresie cu responsabilitatea exprimarilor publice. Apropo, baieti, revista aia "curajoasa" a disparut.

5. aia care vor religie in scoli, ca materie obligatorie. Am cunoscut unul, m-a speriat de-a dreptul. Faptul ca eu vreau asta ca materie optionala, si ca nu vreau ca fiica mea sa faca religie, ci alte chestii mai utile, m-a transformat intr-un dusman al unitatii neamului si al ortodoxiei in general. Apropo, el n-are copii, ma certa doar asa, teoretic...

o sa continui, sunt sigur. zilnic apare un nou tip de prost pe Facebook...

...................

comentarii? cate vrei, aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

La fel ca un aparat foto, statul roman vede oamenii printr-o lentila sensibila doar la anumiti factori. Asa cum eu nu pot sa fac fotografii in intuneric bezna, nici statul nu-l poate vedea pe un cetățean decat ca pe un deținător de lucruri. Problema e că statul român e un DSLR cu o lentila foarte proastă. Astfel, un amărât care deține, în acte, diverse bunuri, se linge pe bot de solidaritate, iar altul, care fura de cand s-a nascut, sta gratis intr-o locuinta sociala si conduce o masina buna, inmatriculata in Bulgaria, nu pe numele lui, este eligibil pentru ajutorul de stat. Primul face foamea, iar al doilea vine să ridice banii în masina lui diesel cu aer conditionat, jucandu-se pe smartphone-ul furat din mall cu o zi inainte.

Asta este marea tragedie de care nu se vorbeste. Dincolo de scandalurile de coruptie ale zilei, Udrea, Ponta, Videanu, Dragnea si alti nemernici d-astia nu ne fac rau doar furandu-ne. Faptul ca au facut din statul roman un sistem profund nedrept, care ajunge sa se intoarca cu spatele fix la cei care au luptat/muncit/murit facandu-l, este marea lor crima.

Nu banii conteaza, gaurim muntii la Rosia Montana si scoatem de acolo de cinci ori mai mult decat au putut ei sa fure. Problema e ca oricati bani am face, ii vom arunca in aceasta capcana mortala care a ajuns să fie Romania. Daca nu ne oprim un pic si nu repornim sistemul pe baza unor algoritmi corecti, tot ce se intampla acum e degeaba.

Sa ma fut in ea de zi. Am fost bine-dispus zece ore, pana am aflat că un amărât nu este eligibil pentru ajutor social pentru că deține mașina din imagine. 

pentru texte mai vesele decât ăsta, apasă aici

Eu nu le am deloc cu cumparaturile. Adica, nu vad de ce sa-mi cumpar lucruri. Cum sa-mi cumpar sosete, daca am? De ce mi-as lua un pulover, daca mai am cinci? In general, imi cumpar haine cand e nevoie. Ultima haina cumparata din Afi a fost o camasa. Aveam o intalnire chiar acolo, eram intr-un tricou, si am avut un feeling ca interlocutorul meu o sa fie bine imbracat. Asa a fost! Avea o camasa care valora cat toata tinuta mea, si-am facut bine ca am renuntat la tricou, chit ca am socat o baba, care m-a vazut cum ma schimbam in masina....

Azi, insa, m-am jucat, pentru prima oara, cu un card Afi VIP Club. Un card emis fie de Afi Palace Ploiesti, fie de Afi Palace Cotroceni, si care e valabil in ambele locatii. Se acorda dupa criteriul financiar, respectiv dupa ce-ti cumperi ceva, dintr-un singur magazin, de 700 de lei, si daca dupa aia, in maxim 30 de zile, mai cumperi, din oricare/toate magazinele afiliate, chestii de inca 2.800 de lei.

Multi bani, nu? Adica, nu e tocmai un produs popular. Pe de alta parte, nu sunt atat de multi. Toti cumparam, cel putin o data pe an, cate ceva de 700 de lei. Nici nu vreau sa-mi amintesc de luna septembrie, in care, in fiecare an, descopar cat a crescut fii-mea, de nu-i mai vin nici macar tricourile. Si n-a costat niciodata doar 700 de lei sa o pregatesc pentru scoala....

Plus ca daca te uiti la card ca la o investitie, cum m-am uitat eu azi... 

Am intrat azi, cu el, in doua magazine:

• La Reserved am vazut o camasa pentru M si o geaca pentru mine. Daca le-as fi luat, as fi beneficiat de un discount de 20% din partea magazinului, pentru ca asa suna oferta pentru doua produse cumparate, si de inca 10% de pe urma faptului ca am un card VIP. Scor final: in loc de 370 de lei, as fi platit doar vreo 250.
• In magazinul Nike, m-am uitat la niste banalitati de pantofi sport. 350 de lei pret intreg, 35% reducerea magazinului, 10% de pe cardul AFI VIP - mai ramaneau de plata doar vreo 170 de lei.

Pretty cool, nu? E ca si cum ai avea un inel fermecat, care reduce preturile doar pentru tine.

De fapt, la asta se rezuma totul. In loc sa te pupe in cur aiurea si sa-ti ia cadouri de Craciun, Paste si de ziua ta, afiotii iti ofera libertatea de a-ti cheltui banii pe chestii care-ti plac doar tie, cu atat mai avantajos cu cat esti mai tenace in a urmari ofertele. Poti sa-ti iei produse la jumatate de pret, pentru ca se cumuleaza reducerea magazinului cu reducerea oferita de card. M m-a anuntat deja ca o sa monitorizeze ofertele Mohito, Cropp si Sinsay, iar eu mi-am propus sa-mi iau naichiurile alea.

M-am uitat si pe site, sa vad ce alte chestii mai pot face cu cardul. Cateva chiar sunt ok.

• O sa profit cat pot de casa prioritara din Cora, pentru ca urasc sa stau la coada, am ajuns sa-mi fac cumparaturile de la magazine mici din cartier ca sa nu mai indur asa ceva in Carrefour, Kaufland si Cora. 
• O sa parchez in sectorul VIP din parcarea subterana doar cand n-am unde. Imi place afara, pentru ca pot sa fumez imediat ce ies pe usa mall-ului.
• O sa-mi spal masina, acolo unde o spal de ani de zile, la fratii B., pe bani, desi aici ar fi gratis. Nu de alta, dar eu sunt prieten cu ei, si mai stam la discutii...
• N-o sa-mi las geaca la garderobă, pentru ca eu port geaca doar cand altii au murit deja de frig.

Inca o observatie: aveam senzatia ca eu nu-mi cumpar nimic din magazinele partenere AFI VIP, adica Aldo, Al Wady, Amsterdam, Bigotti, Braiconf, Cinema City, Cropp Town, Il Passo, Jack& Jones, Kitchen Shop, Massini, Mohito, Moving Express, Musette, Nike, Optinova, Plafar, Reserved, Sabon, Samsonite, Sinsay, Timeout, Ted’s Coffee, Zappa. Acum, ca le-am trecut in revista, am constatat ca din zece (sunt 24 toate) am cumparat, anul trecut, cate ceva. Deci nu-s atat de anti-shopping cum credeam....

DISCLAIMER - N-am fost rugat/platit sa scriu acest text, nici de AFI, nici de entitati afiliate AFI si nici n-am cerut/primit favoruri sexuale pentru asta, desi n-ar fi fost impotriva religiei mele nici una dintre cele doua situatii. E doar o chestie care mi se pare fun.

Eram in Plopeni, cu un shooting. Fara masina, pentru ca am ajuns sa urasc sa sofez, si anul asta, mi-am propus o zi pe saptamana fara masina. Asa ca am ajuns la Plopeni cu microbuzul. Eram in fata restaurantului Enigma dupa ce ratasem cursa spre Ploiesti. Aveam 30 de minute, era pranzul, decizia de a intra sa mananc ceva a venit de la sine. 

Dar n-am putut sa intru. Nu de frica, neaparat. Dar statueta aia m-a fascinat. 

Cred ca daca s-ar scrie o istorie a kitsch-ului, patronii de restaurante ar trebui sa primeasca o sectiune separata. Iar dintre ei, baiatul asta, din Plopeni, ar trebui sa primeasca un capitol doar al lui.

Uitati-va cum isi intampina clientii. Uitati-va la ochii aia hipnotici si rai, la rictusul facial. Uitati-va cum tine mana aia, in aer, pentru ca cineva s-a zgarcit si nu a cumparat tot grupul statuar, sa existe o logica, ci doar personajul principal. Arata de parca cineva dinauntru o sa ma manance, in loc sa-mi garanteze, simbolic, ca voi avea parte de un festin culinar fara precedent.

S-ar putea sa se manance fabulos la restaurantul Enigma din Plopeni. N-am intrat, si n-o sa intru, insa, niciodata, acolo. E prea mare disconfortul psihic creat de nenea asta de pe peluza.

Sunt o droaie de monstri din-astia, prin Romania. Acesta este, insa, de departe cel mai Chucky din cati am vazut.

Coplesit de durere si cu lacrimi in ochi anunt moartea fulgeratoare a iubitilor mei jeansi Lee Cooper. Cumparati in 2009, din Baneasa Shopping City, s-au rupt, zilele astea, fix in cur.

Mi-au fost alaturi in momente grele si misto, deopotriva, protejandu-mi ce-am mai de pret, cu tenacitate si abnegatie. O sa le pastrez o amintire vie si luminoasa in suflet si o sa-mi amintesc cu drag de tot ce au insemnat pentru mine.

Inmormantarea nu va avea loc. O sa dorm cu ei sub perna, o perioada, cat timp o sa ma simt fragil si vulnerabil. Pe urma, vad eu ce husa de aparat foto fac din ei....

M-a apucat bricolajul. In timpul liber, mai ales seara, decat sa ma uit la Rahat TV, prefer sa migalesc la cate un fleac, de obicei vechi, pe care-l am, tot de obicei, din piata de vechituri. Habar n-am daca ce fac eu arata bine, pentru ca nu m-am hotarat inca daca sa le vand sau nu. Doua astfel de chestii au ajuns la alte persoane, pentru ca le-au placut, cica... Ma rog, nu despre asta este vorba. Ci despre Dedeman.

A venit la Ploiesti, acum doi ani, cu o campanie de marketing formidabila. Tarziu ne-am prins ca dedemanii au belit vreo 30 de copacei de pe rambleul unui pod, sau ca isi deverseaza apa pluviala in Dambu, nu ca noi, fraierii, in canalizare, cu factura de la Apa Nova. Tin minte ca m-am dus la inaugurare si-am plecat dezamagit de oferta: cam multe chinezisme pentru unii care cica sunt interesati sa sustina producatorii romani. La vreo saptamana, m-au dezamagit cu un prapadit de spray de vopsea, care costa 14 lei la raft si 20 de lei la casa. Inteleg sa vad rahatul asta de tehnica, scuzata mareu de retaileri cu "nu noi am bramburit etichetele, ci clientii muta produsele pe raft", la magazinele care au rulat deja cateva oferte la un produs. Dar asa, in pripa....

Penibil.

Ieri, insa, am fost pentru ultima oara la Dedeman. Pentru ca mi-am cumparat un bomfaier.

Descentrat. Cu manerul stramb. Unul din ghidajele pentru panza este deformat, te straduiesti un pic s-o montezi. Cand  tensionezi panza, se rasuceste ca o panglica, iar bomfaierul se mai deformeaza un pic. Nu ai cum sa obtii o taietura dreapta decat daca esti beat.

O sa radeti, dar aseara eram nostalgic, cu gandul la bomfaierul din garajul lui tata. Il stiu perfect, pentru ca atunci cand eram mic, o panza buna de bomfaier era pretuita, iar eu n-aveam voie sa umblu cu el, sa nu "o ciobesc". Anul trecut, cand am facut curat in garaj, m-am uitat pe el si am vazut ca e nemtesc. Exista in garaj inca de cand eu mergeam fara chiloti prin curte. Deci, are, acum, vreo 50 de ani. Si n-are nici o problema.

Ma uit si la bomfaierul de la Dedeman. E de doua ori mai usor, are o eticheta cool, dar este o porcarie de unealta. Proiectata gresit, executata dintr-un fier prost, finisata primitiv. Am curaj sa-l dau oricarui lacatus profesionist, spre testare.

Asa ca nu-mi mai cumpar nimic de la Dedeman. Nu e vorba neaparat despre bomfaier. Este vorba despre politica acestor baieti de a vinde produse proaste, culmea, unei categorii de oameni care vor sa faca ceva. Mie mi se pare, filozofic vorbind, o politica de sabotare a initiativei. Dedemanii nu sunt singurii. Vecinii lor, Artsani, sunt in boicot de doi ani.

Dobitocului care abia asteapta sa-mi spuna "Mestere, daca vrei ceva ok, ia-ti o scula profesionala si nu te mai caca pe tine", ii raspund, cu prietenie: Mars, ma, de-aici! Produsul profesional e ala care tine la mii de utilizari, nu cel care nu ma dezamageste inca de la prima. Cel mai ieftin bomfaier ar trebui sa functioneze bine macar la 10 utilizari.

Sa nu uit: stiti ce-am vrut sa tai cu bomfaierul ala prost de la Dedeman? Nu o tija de titan, nu o teava din calorifer, nu o scandura de salcam. Ci o oala de lut. Material friabil, moale...

Acum am descoperit ca merge taiata si cu cutitul de paine!

Comenteaza, daca vrei, aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Dacă n-a ştiut, sărăcuţa, că ce semnează este ilegal? Păi voi ştiţi ce stufos e un contract d-ăsta, corporate? Câte nuanţe se ascund în topică? Câte cuvinte complicate sunt scrise acolo? Dacă Elena Udrea e o victimă? Cum putea fi ea salvată?

Foarte simplu. Notiţe.

Aţi văzut,  in reclamele tv, chestia aia care apare scrisa jos "acesta este un supliment nutritiv", sau "masina e cu titlu de prezentare". De ce nu s-ar introduce chestii de-astea si in contractele semnate de ministri?

Adica, acolo unde scrie "valoarea contractului este de x milioane euro", sa se adauge si "Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani".

Iar acolo unde scrie "continutul acestui contract este confidential", sa apara si "procurarea ori deţinerea de documente sau date ce constituie secrete de stat, se pedepseşte cu detenţie pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani".

Eu cred ca baietii si fetele astea care put de bani si de lipsa de creier, deopotriva, ar deveni mai atenti cand semneaza.

Nu e simplu? Ziceţi şi voi....