Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

dragă Tolo, hotărăște-te, o dată, cu #colectivul

Mega (not!) ancheta lui Tolo începe să primească și răspunsuri. S-au facut 3.500 de teste si doar 5% din dezinfectanti sunt neconformi. Adică nu fac bacteriile să dispară, deci sunt diluați. Sincer, la ce a a scris Tolontan, mă așteptam să fie doar 5% dezinfectanți buni. Informația nu l-a descurajat pe Tolontan. E manevră, oamenii sistemului acoperă ceva necurat, urlă tolo.ro. Mă îndoiesc sincer. Mă îndoiesc că acest ministru, venit de doar trei luni, a avut timp să-și creeze complici în toate DSP-urile din țară astfel încât să-l poată acoperi pe băiatul de la HexiPharma. 

E ilogic ce scrie Tolo. Și nu e singura chestie ilogică pe care a scris-o de când e jurnalistul sportiv cel mai preocupat din lume de business-urile din sănătate. Da, faptele există, dar modul în care le prezintă Tolo în ancheta lui e ciudat cu crăci.

De exemplu, în episodul 1, Tolo amintește că mai există patru producători de dezinfectanți cu aceleași probleme ca HexiPharma. În mod bizar, ancheta sa îi ocolește, în toate cele 5 episoade scrise până azi. 

În episoadele 1 și 4, Tolo spune că produsele de curățenie din spitale ar trebui verificate chimic de DSP-uri la avizare. Eu cred că asta ar fi cea mai proastă soluție posibilă: și eu m-aș putea duce la avizare cu un bidon cu produs țiplă, și după ce obțin actele necesare, să-l diluez și să-l vând până căpiez. Soluția corectă e testarea periodică, la beneficiar, fie el spital, cabinet, clinică. De ce nu se face? Dracu' știe.

Azi, Tolo l-a conexat pe patronul HexiPharma de actualul ministru al Sănătății, deși Hexi vinde produsele astea de 9 ani de zile, iar acest băiat e venit la MS de câteva luni. 

Nu zic că patronul de la HexiPharma e un înger. Dacă e să mă întrebi pe mine, pare un nenorocit disperat după profit. În mod sigur, și un evazionist cu pile. Dar nu pare tâmpit. Are deja o căruță de bani, deja își multiplica profitul de șapte ori, vânzându-și singur ingredientele necesare fabricării produselor (apropo, rețeta asta e folosită și de OMV). De-aia, nu cred că un tip care a reușit așa de bine să facă muci mecanismele de control ale statului român își băga singur coaiele în menghină mânărind rețetele în fals până la un nivel care putea genera anchete în spitale și, implicit, să-și fută singur vânzările. Îmi cer scuze, dar băiatul ăsta nu pare atât de prost.

Per total, ancheta lui Tolo arată ca o mașină care rulează drept, deși drumul are curbe. De-aia nu mi-a plăcut, din prima. Și-a mai fost ceva ce m-a deranjat profund. În primul episod, Tolo transformă o supoziție a unei surse într-o adevărată teoremă: pacienții de la #colectiv au murit pentru că dezinfectanții au fost diluați. Tolo nu revine cu probe asupra afirmației, ceea ce mă face să cred că a folosit asta ca ancoră emoțională, ca să vândă povestea mai bine. Și n-ar fi prima oară când face asta. Acum câteva luni, Tolo a încercat să pună tot scandalul #colectiv pe umerii lui Raed Arafat. Acum nu mai e Raed de vină pentru tragedie, ci dezinfectanții (deși nu m-ar mira deloc ca și scandalul dezinfectanților să fie pus în cârca lui Raed Arafat). Data viitoare când Tolo o să vrea trafic pe blog, o să vedem un nou vinovat pentru tragedia #colectiv. Și asta mi se pare mai de căcat decât dezinfectanții ăia de căcat de la HexiPharma.

cine m-a plătit să scriu acest articol

Citeşte mai departe ...

dimineața de Paște a unui păcătos

De Paște și de Crăciun imi este un pic rușine să mă manifest public. Sunt atât de bătut în cap încât confund cele două sărbători. Și nu e vina mea. Nu pricep cum e posibil să sărbătorim nașterea tăind porcul și învierea tăind mielul? Nu vi se pare că tăiem cam multe? Unde o să ajungem, dacă o ținem așa cu tăiatul?!

Așa că de Paște eu sunt așa, destul de low-profile. Am evitat cât am putut discuțiile de Paști, săptămâna trecută. Sâmbătă am făcut o megacurățenie în atelierul de upcycling. Sâmbătă seară, când voi vă umpleați de lumină, eu horcăiam ca porcul, rupt de somn. Logic, culcat până în miezul nopții, duminică, la șapte dimineața eram fresh.

Și ce dimineață.... Nu meritam așa ceva, la cât de păcătos am întâmpinat Paștele ăsta. Nu tu zgomot pe stradă, nu tu claxoane. Mi-am pus o cafea, am aprins o țigară și am deschis televizorul. Pe Pro era un videoclip cu muzică religioasă, sau o slujbă live, așa că am comutat pe Antena 1. "Urmează meteo", zice băiatul ăla. Perfect, ia să vedem cum o să fie vremea mâine...

Șmaf!, îmi trage televizorul una....

an01

Fac repede un backup. N-am dormit trei zile, nu? Sunt în dimineața de Paște. Aia sfântă, cu lumina, cu a înviat, cu îmbrăcat frumos, luat masa civilizat, cu vorbit frumos, mâncat frumos, băut ponderat. Ori fata asta e.... nepascală, ca să fiu delicat!

Nu mă uit des la meteo, iar la Antenă nu mă uit aproape niciodată dimineața. Așa că nu știu dacă fata asta lucrează de mult la Antenă, la Meteo. Dar nici nu contează, deja e cea mai frumoasă dimineață de Paște pe care o petrec la televizor! Cum îi turuie gurița aia... și n-aud nimic. Urmăresc atent momentele în care inspiră și spune diftongi moi în același timp. Asta e, frate, jurnalism tv de calitate! Când îl implici pe telespectator. Când îl ții cu sufletul la gură...

Țaca-paca, se termină meteo, apare iar băiatul ăla care spune că o să ne întoarcem la meteo mai târziu. Păi hai să ne întoarcem mai repede, că habar n-am cum o să fie vremea nici azi, nici mâine! Mai beau niște cafea, citesc știrile pe net, mă ridic să deschid ușa la balcon, și șmaf! din nou, televizorul umple de viață sufrageria. 

an02

Sunt deja un telespectator avizat. Remarc tot felul de chestii. Ce frumos inspiră când se întoarce. Ce frumos inspiră când zâmbește. Ce frumos inspiră!

an03

M-aș putea obișnui cu astfel  de dimineți, serios. Și aș deveni cel mai mare fan Antena 1. Mai ales că sunt semne clare că Antena 1 mă vrea telespectator....

an04

De exemplu, în prima imagine din acest colaj, apare cifra 22. V-ați prins, da? Eu nu sunt din filmul cu 22, port doar mărimea L la boxeri, dar rămân optimist, am și alte calități. În a doua imagine tipa râde, deci și ea crede că e ok să rămân optimist. În a treia, tipa indică spre numărul 18. Trebuie să fii major, adicătelea. Și sunt. Dumnezeule, am șanse mari!!!!

an00

Și uite!!! Mă aude! Mi-a făcut cu ochiul! Doar mie, pentru că restul României doarme, la ora 7, în dimineața de Paște. Deci ăsta e Paștele pentru păcătoși, nu? De mâine cred că port numai Jolidon, să pară că joc în filmul cu 22....

După această dimineață de Paște, am rămas cu două dileme:

  1. De ce o ține Antena 1 pe fata asta doar la meteo? Să-i dea, frate, toată emisia! Să bage publicitate când face pipi și când bea apă și în rest să apară ea, să le zică pe toate. 
  2. Are cineva idee, cum o să fie vremea, luni? Că ăștia de la Antenă nu zic nimic...

******

Apasa pe coperta oricarei din cartile de mai jos si cumpar-o, daca vrei sa faci unei tipe un cadou misto de Pasti:

w1w2w3w5w4w6  

Pachete-Cadou , numa' bune de dat cadou de Pasti: 

pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit vreodata de mine: link

 

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Să vă luați Neolife Shake! Să vă luați, da? Că e megasănătos....

Mi l-a recomandat Emanuel Dobrescu, un prieten foarte bun pe care mi l-am făcut pe facebook. Produsul se numește Neolife Shake și cică înlocuiește cu succes mesele și astfel îți controlezi greutatea. Cum am foarte mare încredere în prietenii noi și foarte buni pe care mi-i fac pe facebook am zis să mă uit despre ce e vorba. Ce am găsit m-a umplut de încântare...

Neolife Shake - Ingrediente (ordine alfabetica):

  1. acid L-ascorbic
  2. acid pteroilmonoglutamic
  3. agent de ingrosare guma de guar
  4. agent antiaglomerant dioxid de siliciu
  5. arome
  6. bre de ovaz
  7. bre de soia
  8. cianocobalamina
  9. clorura de sodiu
  10. clorura de potasiu
  11. colecalciferol
  12. D-alpha tocoferol
  13. D-pantotenat de calciu
  14. D-biotina
  15. extract de vanilie
  16. fosfat de calciu
  17. fructoza
  18. fumarat feros
  19. iodura de potasiu
  20. izolat proteic de soia
  21. lapte praf degresat
  22. lecitina de soia
  23. maltodextrina
  24. molibdat de amoniu
  25. niacina
  26. oxid de magneziu
  27. oxid de zinc
  28. piridoxina clorhidrat
  29. proteine din lapte
  30. retinyl acetat
  31. riboavina
  32. selenit de sodiu
  33. sulfat de cupru
  34. sulfat de mangan
  35. ulei de floarea soarelui
  36. ulei din tarate de soia
  37. tiamina clorhidrat
  38. tomenadiona

Am fost șocat. Eu credeam, ca boul, că shake-urile sănătoase sunt alea făcute din produse naturale, nu din E-uri, dar ce văd aici mă face să îndoiesc și de religia mea.... Frate, ce să zic? Neolife Shake e mișto. De fapt, e prea mișto. E mult prea sănătos pentru mine. Unde pui că e prea ieftin. Doar 208 lei cutia. Așa că n-o să-mi cumpăr niciodată Neolife Shake. O să-mi fac, ca până acum, shake-uri din lapte și sucuri naturale de fructe, deși știu că o să mor din cauza lor...

publicitate

Citeşte mai departe ...

Am vazut tablourile vii ale Laurei si sunt supermișto

Tablourile vii sunt acei magneti oculari, care ți-au atras atenția, in hotelurile scumpe, restaurantele de fițe și casele făcute cu ajutorul unui designer prin care ai fost in ultimii doi ani. Și sunt mândru să vă spun că o cunosc personal pe tipa care face cele mai mișto tablouri vii din România, din ce-am văzut eu pe unde am umblat si pe netul românesc. 

********

O stiu pe Laura Draghici de fix doi ani, de cand a deschis Chic Fleuriste. Nu, nu e o florarie, ci un atelier de artă floristică. Ocazie cu care am aflat și ce înseamnă fleuriste: artist în domeniul floral. Nu te declari singur fleuriste, ci faci niște cursuri. Laura a facut vreo zece, cu artiști internaționali. În acest moment, în România sunt foarte putini români care au un asemenea bagaj profesional. Buchetele și aranjamentele se fac la cerere și sunt personalizate la maxim, după cerințele evenimentului la care vor fi prezentate sau într-o manieră potrivită cu spațiul pe care îl vor decora. Nu se folosesc flori de plastic. Poate de-aia, clienții Laurei vin în mare parte din zona corporate. Sunt organizatori de evenimente, proprietari de săli de fitness și de hoteluri, care folosesc aranjamentele Laurei așa cum folosesc alții tablouri de pictori celebri sau piese de mobilier de firmă. Laura are un sistem foarte smart de abonamente, prin care, săptămânal, reface sau se schimbă aranjamentul floral al clientului. 

laura05

Mi-a placut si mai mult de Laura cand mi-a spus că s-a lăsat de banking, adica domeniul despre care eu cred ca n-ar trebui sa apară in CV-ul nimănui, pentru ca te lasă fără suflet. "Am lucrat 15 ani în mai multe banci. Spre final, când stresul devenise acut, m-am apucat de aranjamente florale, să mă deconectez. Am făcut in total peste zece cursuri, cu artisti florali internationali, am o diploma de fleuriste, si, dupa ce o sa termin si European Master Certification voi avea si acreditarea europeana ca fleurist. Mă bucur in fiecare zi, după foarte mulți ani, de plăcerea de a veni la serviciu. Iar acum, de cand m-am specializat si in licheni decorativi, vin cu nerabdare, nu doar cu placere". 

la 

Eu am văzut prima oară tablouri din licheni decorativi pe eMag. La 300 de lei tabloul 30x30cm, ai pretentii că are și DVD player, nu? Laura, însă, nu dă în prețuri ca emagienii cei lacomi. Lucrările ei se vând cu 1.500 de lei metrul pătrat (la eMag ai plăti, la suprafața asta, dublu, in jur de 2.900 de lei) și arată fix cum dorești tu. Vrei o zodie, un peisaj, un drapel, sigla firmei? Se rezolvă, pentru că Laura adaugă lichenii centimetru pătrat cu centimetru pătrat (face minim o mie de manevre la un tablou de un metru pătrat). E o muncă de Sisif care îi permite, însă, Laurei, obținerea unui impact vizual de excepție, de negăsit, in acest moment, in altă parte. Dacă mă apuc să compar ce-am văzut în portofoliul ei cu ce se mai găsește pe net, îmi dau seama că Laura ar trebui să fie foarte mândră de munca ei.

tl01

Portofoliul de lucrări al Laurei e public doar parțial, pentru că tablourile ei din licheni decorativi se află și în reședințele unor oameni care n-au chef să-și vadă sufrageria, dormitorul sau baia pe net. "Cea mai grea lucrare de pana acum a fost într-o baie, unde clientul a dorit licheni pe pereți cum pun alții faianță: dintr-un capăt în altul. A trebuit să discut cu cu arhitectul și cu constructorul casei, pentru că baia e un mediu umed, iar lichenii pot avea de suferit dacă se trec niște bariere termice sau de umiditate". Mare parte din lucrarile ei sunt in cladiri din Bucuresti, Corbeanca, Pipera, dar si Ploiesti sau Paulesti.  

tl07

tl02

Cum se întrețin o grădină verticală sau un tablou din licheni? Fie cu un sistem de irigare ascuns în lucrare, fie stropind, din când, în când, plantele, cu un pulverizator. "E mai ușor decât pare. Lichenii sunt, prin natură lor, niște plante rezistente. Plus că acum au apărut unii stabilizati, care nu au nevoie de apă deloc", mai spune Laura.  

tl03

Licheni stabilizați = cei care îi cultivă le înlocuiesc seva cu un conservat, care le asigură culoarea și aspectul pentru ani de zile. Nu mai trebuie să uzi aceste plante. Eventual, din când în când, trebuie să le ștergi/sufli de praf. 

tl05

Culorile diferite se obțin introducând, în plante, coloranți alimentari. În funcție de tipul lor, plantele au, câteodată, după montaj, un miros ușor artificial, dar Laura spune că mirosul dispare în 10-15 zile, până când plantă se adaptează la nouă ei casă. 

tl04

Desi ar vrea sa lucreze mai mult cu flori si plante românești.... "va fi foarte greu să-i ajungem din urmă pe olandezi la flori sau pe islandezi la licheni decorativi". 

tl08

tl09
Atelierul Chic Fleuriste este amplasat în centrul Ploieștiului, lângă Casă Modei. Găsiți o droaie de fotografii cu tablourile vii ale Laurei pe facebook.com/chicfleuriste. Laura răspunde la 0721 100 240Să vă duceți să-i vedeți atelierul, că-i cool. 

Citeşte mai departe ...

Vinerea, pe DN1, cu proști și cu psihopați

Incepuse perfect după-amiaza asta. Veneam de la La Lavandă, unde am mâncat, ca de obicei, fabulos. Vreme bună, DN1 liber, muzică ok la radio.... veneam așa, lejer. Și atunci am văzut accidentul. Un nene cu un camion luase fața unui Opel pe care îl aruncase în infrastructura pasajului de ieșire din Câmpina. Doar un noroc a făcut ca mașina să nu plonjeze în hăul de mai jos. Și când am văzut o siluetă de fetiță, am luat decizia să opresc. Venise ambulanța, oamenii păreau ok. Am tras câteva cadre de la distanță și-am plecat de pe loc. La o sută de metri după locul impactului (fac întotdeauna pozele de tipul ăsta de la distanță, pentru că nu vreau să încurc uniformele), am oprit din nou, pe acostament, să mai fac câteva poze. M-am poziționat pe banda 1, pentru un unghi mai bun. Nu m-am temut nici o secundă că aș putea păți ceva, am mai făcut-o. Când faci poze la locul accidentului, șoferii te asimilează poliției, pompierilor, medicilor și te protejează. În plus, cei care veneau spre mine încetineau în dreptul accidentului. Iar banda doi era goală.

dn01

Precum se vede mai sus, prima mașină care mă întâlnește, un BMW, mă ocolește. Are loc să o facă, așa cum se vede în dreapta imaginii. Din spatele lui nu avea ce să vină, traficul fiind blocat de mașina ISU. La câteva secunde după el, în vizor îmi intră Loganul carosat al Halewood România. Vine de pe pasaj. Cam tare. Nu-i pasă că sunt pe banda 1, cu un aparat foto în mâini. Sau, cine știe, poate nu mă vede... Dar sunt încă relaxat, e la o sută de metri de mine...

 dn02 

Loganistul incalcă marcajul de linie continuă, desi putea veni pe banda de preselectie, libera. Și vine spre mine. Direct. Nu ocolește, deși are loc si pe o parte, si pe alta. Instinctul mi-a spus sa las focusul, asa ca n-am mai declanșat, pentru că.... Băi nene, ești chior? Trage de volan un pic! Băi, ăsta nu trage, vine direct în mine...

dn03

Direct în mine. N-a tras de volan, n-a frânat. Accelera. Dacă nu mă feream, nenea de la Halewood mă călca cu seninătate. Când era în dreptul meu, l-am văzut gesticulând. Ceva de genul "dă-te, dom'ne, la o parte, asta e banda mea".... Am fost foarte tentat să mă urc în mașină și să-l șicanez pe șoferul ăsta pe lungimea celor 30 de kilometri pe care-i aveam până la Ploiești. Îmi doream cu ardoare să-l văd în șant, cu Loganul făcut praf și pe el inert, cu borșul dat pe nas. Dar ăsta a fost doar un gând, nu-s psihopat. Așa că am preferat sa mai trag cateva cadre, sa ma urc in mașină, să-l ajung și să-l depășesc, să opresc și să-i fac o fotografie, ca să vi-l arăt. 

dn04

Ăsta este nenea care ține banda și când e gata să omoare pe cineva. Dacă vă întâlniți cu el în trafic, grijă mare. El se ține doar de regulile de circulație. Putea fi un bătrân confuz în locul meu, cum vezi frecvent în comune, sau chiar, în stare de șoc, unul din copiii implicați în accident. Ori, nenea ăsta ar fi trecut fără probleme cu mașina peste ei, pentru că era pe banda lui. Și pentru că lucrează la Halewood, nu mă mai ating în viața mea de vinurile ăstora. Să i se dea leafa lu' acest nea Caisă din banii altora, nu din ai mei. Fuck Halewood!

Știu ce-o să spuneți. Că dacă m-ar fi lovit, ar fi fost din vina mea. Corect. Dar nu eram acolo așa, la mișto, de șmecher. Și în trafic nu te ții doar de reguli, ci îți folosești mintea și bunul simț în egală măsură. Nu dai peste cineva doar pentru că aveai prioritate, sau doar pentru că cineva-ul n-avea ce căuta acolo. Lași de la tine. Eviți nenorocirile. Nu mă pedepsești cu moartea, deliberat, dacă-ți ies în cale și nu va fi vina ta. Adică, eu așa fac. Dacă-mi ieși în cale, îmi bag pula în toate regulile de circulație și fac tot ce pot ca să nu te omor. Nu ca tătăițul ăsta...

Nu zic, o avea permis, o avea avizele în regulă, dar psihic, omul ăsta este o bombă cu ceas. Este bomba rutieră a Halewood România, un producător de vinuri din care eu n-o să mai beau niciodată.

M-am calmat acasă, când am luat pozele la mână. Mai exact, când am găsit-o pe asta, de mai jos, în care asistenta venise a treia oară s-o întrebe pe fetița cea mare dacă s-a lovit și dacă o doare ceva. Era ceva foarte parental în momentul ăla, cu asistenta lăsată pe vine, mângâind-o pe aia mică pe față... Și era bine micuța. Și surioara ei, din brațele tatălui, era bine. Noroc că au părinți responsabili, care le transportau în scaune de copii, cu centurile puse. Mama lor, însă, nu era bine. Era încă încarcerată în mașină, cel puțin cu mâna ruptă. Accidentul a avut loc din cauza unui camionagiu inconștient, care a vrut să întoarcă pe DN1 (apropo, să incerci să intorci pe DN1, după miile de accidente difuzate la tv, este semn de prostie cruntă). Nu m-aș mira deloc să aflu că cel de pe camionul care a provocat accidentul și cel din mașina Halewood au făcut împreună Școala de Șoferi Iresponsabili.

dn05

Pentru că s-a purtat atât de frumos cu micuța, asistenta din imagine e rugată să mă caute și să-și aleagă orice obiect de AICI. gratis. 

.............

Am scris asta în aprilie 2016. În câteva zile, cititorii mei au identificat-o pe asistentă în persoana Irinei Toma, de la Serviciul de Ambulanță Prahova. Am luat legătura cu ea, eu am insistat să-i trimit ceva, ea a zis că nu, după care, ca un bou trepanat ce sunt, am uitat să-i trimit cadoul promis. Noroc, însă, cu cartea. În octombrie, când am găsit-o pe Irina pe lista doritorilor, mi-am amintit că am lăsat un gest frumos nerăsplătit și i-am oferit o carte, cu dedicație. A vrut și un selfie, cu telefonul ei, dar am făcut și unul, cu telefonul meu....

... lucru care s-a întâmplat săptămâna trecută!!! Și evident, iar am uitat să vă readuc aminte de această femeie mișto, care dincolo de pansat răni și salvat vieți, nu uită să își aducă zilnic, la serviciu, și omenia.

Chapeau, Irina. Sper să-ți placă cartea

Citeşte mai departe ...

bad advertising - eugen tomac - pmp

De-aia nu e bine să-ți facă kit-ul de identitate vizuală un băiețandru deștept, dar cuminte. De-aia e bine să testezi un mesaj, măcar cu câteva focus-grupuri, înainte să-l difuzezi. Ca să nu te faci de bască și să pierzi voturi, în loc  să câștigi.

Eugen Tomac

Omul tău

Nu stiu ce reactie aveti, cand vedeti mesajul asta. Eu mi-am adus aminte instantaneu de vremea adolescenței, când o ardeam în grup, cu gașca, la mine în cartier. Oricare ar fi fost subiectul discuției, principala noastră grijă era să nu fim victimele unui mișto în grup. Foloseam tot felul de cuvinte, propoziții și fraze, cu care pasam mișto-ul de la unul la altul. Și una din schemele astea suna așa:

  • - Să-mi sugi pula, X.
  • - Nu-nu. Am om! (arătănd spre Y).
  • - E, atunci să mi-o sugă omul tău...

Punem pariu că nu există tip de peste 40 de ani care să nu zâmbească când citește sloganul lu' băiatul ăsta? :)

Pe de alta parte, sloganul e prost si daca n-ai crescut ca mine, intr-un cartier obisnuit. Omul tau e un concept special. Nu merge sa zici sunt omul tau daca nu ai, deja, un capital de incredere. Ori, Tomac e nu omul ci câinele lui Băsescu. În afara unei discipline oarbe, care mă sperie, și a unor poziții publice absolut cretine, Eugen Tomac nu a dat dovadă că deține vreuna din calitățile care l-ar putea face omul vreunui bucureștean. Că n-am uitat de ce poartă el jeanși...

Si încă ceva, coane. Nu mai înclina capul atât de mult, în fotografii. Un pic merge, să arăți că ai venit cu gânduri bune. Prea mult te face să pari tolomac. Sau câine. Puppy look...

publicitate. neelectorală.

Citeşte mai departe ...

ieșiți din mall-uri și deschideți ochii. o să merite.

"Aaa, se vede că e campanie, ți-ai luat pantofi", mi-o trântește Sebi, din senin, azi dimineață, uitându-se la picioarele mele. Suntem patru și, ca la o comandă, râdem toți, în hohote. E o glumă de-aia, de căcat, cum fac jurnaliștii între ei, ca o amintire a vremurilor apuse, când în campaniile electorale, jurnaliștii câștigau bani frumoși. Era plin de politicieni bătuți în cap, care aveau nevoie de un sfat, un interviu, o poză, o relatare de pe teren, iar banii picau la fix pentru prizonierii unei prese mereu prost plătite și decapitalizate. Ăia proști, ca mine și ca Sebi, mai învârteau un ban doar cu politicienii pe care-i plăceau. Ăsta pare băiat ok, poate schimbă ceva, ne ziceam unii altora, ca niște cretini. Jurnaliștii deștepți îi frigeau pe toți și adunau mici averi. Mici, da? Nu s-a îmbogățit nimeni din presă, din ce știu eu. Din afaceri conexe, da, dar aia e altă poveste.

Râdem și-mi dau seama că de ceva timp primesc constant complimente pentru pantofii mei noi. Și de la femei, și de la bărbați. Și nu-s așa de noi, îi am de o lună. Am găsit in cartier, într-o seară, magazinul Mopiel, un brand de care n-auzisem niciodată, și mi-am cumpărat pantofii ăștia pentru că n-aveam nici unii maro. De atunci, i-am purtat aproape zilnic și nu i-am șters nici măcar cu o flegmă, curios să văd cum rezistă aspectul ăla impecabil. Uite-i. Mâine îi șterg, promit.

panto01

La început, i-am purtat cam cu nervi, pentru că m-au strâns de m-au rupt. "Sunt făcuți pe stil vechi, o să se lase", m-a amețit vânzătoarea, când i-am cumpărat mărimea 43, deși abia mi-am strecurat piciorul în ei. S-au lăsat o pulă, am mormăit vreo trei zile, purtându-i în continuare doar pentru că nu m-au ros. Și să vezi chestie: de la o zi la alta pantofii au devenit tot mai comozi. Acum aș putea să dorm cu ei în picioare.

Ce-i așa important la pantofii ăștia? Păi, în primul rând, sunt din piele. În al doilea, sunt românești, făcuți undeva prin județul Buzău. Recunosc, a contat foarte mult și prețul: doar vreo sută cincizeci de lei, adică o sumă cu care, în Deichmann sau CCC te lipești doar de vinilin pakistanez, ca să nu mai zic de magazine ca Aldo sau Musette, unde cu 150 de lei îți cumperi doar șireturi. I-am luat cu gândul "dacă îmi nenorocesc picioarele, măcar nu arunc o cârcă de bani pe geam, cum am pățit cu ghetele Deichmann". Și, după ceva purtări, trebuie să constat că sunt cei mai comozi pantofi pe care i-am cumpărat în ultimii 5 ani. Jur. Umblu zilnic încălțat minim 12 ore, și cu ăștia n-am probleme de nici un fel.

Așa că, bucuros că Sebi mi-a adus aminte ce pantofi mișto am, acum pe seară, când mă duceam acasă, mi-am mai cumpărat o pereche. Albaștri. Tot cu vreo sută cincizeci de lei. 

panto02

Și-am zis că dacă tot am făcut descoperirea asta, să o facă și alții. Și vă recomand călduros să lăsați baltă mall-urile, măcar o lună. Să vă luați orașul la pas, descoperind ce-ați ratat mergând, de ani de zile, în aceleași două-trei locuri. Să vă uitați după magazine, cafenele, restaurante în care n-ați fost. Există viață și în afara clădirilor de două hectare. Există produse bune și în boutiq-uri fără bugete de prmovare. La cât de modest arată magazinul Mopiel din Ploiești (zona Caraiman, lângă fostul sediu Allianz) și la ce poze banale are brandul pe pagina de facebook, pun pariu că mopiel-iștii nu și-ar permite niciodată o chirie de 2-3000 de euro lunar, într-un mall. Iar magazinul lor din Ploiești e tributar traficului pietonal, care nu e fabulos în zona aia.

Cum să zic? Nu zic să vă luați pantofi, toți. Zic să dați o șansă celor ca ei, care fac, aici în România, plătind salarii tot unor români, produse fabuloase și la preț, și la calitate. 

DISCLAIMER - Nu mă suspectați, vă rog, că am luat bani de la Mopiel ca să le fac publicitate. Asta este publicitate.

Citeşte mai departe ...

baie, cu 200 de euro? da, mă, se poate!

De joi mă uit altfel pe net. Caut insistent știri despre programul Prima Baie, lansat de Aurelia Cristea (tipa cu legea anti-fumat), și devin tot mai conștient că presa are cititori atât de proști pentru că este, la rândul ei, foarte proastă. Să explic, nu?

Am scris, pe blog, în 2011, textul ăsta: Idei gratis pentru politicieni - Programul Prima Baie. Am scris atunci despre experiența personală avută când am renovat casa părinților mei, și cum am descoperit atunci că poți face o baie funcțională cu bani foarte puțini. Suma la care m-am gândit eu, atunci, era de 300 de euro. Tot atunci m-am gândit că n-ar fi rău ca în România de dincolo de drumurile naționale să se subvenționeze amenajarea de băi în casele românilor săraci. Am mai revenit asupra textului, am mai discutat cu politicieni pe care-i cunosc, dar nimeni nu și-a bătut capul, la modul serios, cu ideea asta. Până la Aurelia Cristea. Tipa cu legea antif-fumat.

Am fost curios să văd cum arată tipa care a luat o idee de la un grup și a făcut din ea, într-un timp foarte scurt, o lege. Nu de alta, dar eu nu cunosc mulți politicieni care și-au legat numele de ceva concret. Și-am vrut să văd dacă mai poate să repete figura. Ne-am întâlnit, la cererea meaacum câteva luni. I-am spus povestea, care i-a trezit interesul. Din ce-am mai discutat, după întâlnire, am inteles că bugetul de stat s-ar simți mai bine cu o subvenție de doar 200 de euro, așa că inițiativa legislativă conține această sumă. Ce-a ieșit - știți cu toții, de joi, 21 aprilie, când Aurelia a făcut anunțul. De atunci, evaluez feedback-ul.

Dezamăgitor. Oamenii se reped să tragă concluzii fără să citească cu atenție.

Cel mai des apare, în feedback, ideea că nu poți să faci o baie cu 200 de euro.  Ba poți. Citește inițiativa, cu atenție. Programul este destinat românilor din mediul rural care au au deja apă curentă în curte și o cameră construită care poate fi convertită în baie. Nu-ți face statul o cameră lipită de casă cu 200 de euro. Și nu se vorbește nicăieri despre băi de designer, la cheie, cu 200 de euro. Programul vizează băi funcționale. Adică un sistem apă caldă/vas de baie și un sistem vas de făcut nevoile/apă rece. Dotări de bază, nu figuri.

Da, dar tot nu poți să faci o baie cu 200 de euro, pe mine m-a costat 6.000 de lei doar amenajarea, a spus un înțelept celor de la Digi. Și să vezi chestie: nici Digi, nici alte redacții, n-au verificat, în cel mai banal mod posibil, dacă omul bate câmpii sau nu. L-a citat și gata. Nici un jurnalist n-a verificat nimic, dar s-au lansat toți în teorii, în evaluări, în găsirea de argumente anti, fără să gândească. 

Băi băieți. Băi fetelor. Se poate, băi! Poți să-ți cumperi, cu 200 de euro, dotările esențiale pentru o baie funcțională. Am intrat, la nimereala, pe praktiker.ro și uite ce-am gasit:

  • Sifon lavoar - 10 lei LINK
  • Racord lavoar - 12 lei LINK
  • Sifon cadă duș - 15 lei LINK
  • Pară duș - 26 lei LINK
  • Set duș - 34 lei LINK
  • Baterie lavoar 34 lei LINK
  • Piedestal lavoar - 50 lei LINK
  • Rezervor vas wc - 50 lei LINK
  • Vas wc - 62 lei LINK
  • Lavoar - 62 lei LINK
  • Baterie duș 67 lei LINK
  • Cadă duș - 80 lei LINK
  • Boiler 100 litri 319 lei LINK
  • Total - 901 lei

Aaaaa, cu de-alea ieftine?! Da, mă, cu de-alea. Ce, vrei robineți de aur pe banii statului?

Aaaa, fără gresie, faianță, oglindă? Da, mă, apa curge în cadă și dacă n-ai faianță și oglindă pe perete.

Aaaa, vezi că n-ai pus racordurile flexibile, țevile de pvc... Da, frate, nu le-am pus. Alea și le cumpără omul, din banii lui.

Pentru că trebuie să ducă și el, beneficiarul programului, mâna la buzunar. Primește esențialul, nu tot. Țevi, fitinguri - astea cad in sarcina lui. Vrea gresie, faianță, altă ușă, cabină de duș? E treaba lui, e pe banii lui. Programul Prima Baie e menit să-l motiveze să facă o baie funcțională, nu să-i facă un cadou scump. Exact ca Programul Prima Casă, unde nu primești o casă moca, ci condiții financiare mai bune de achiziție. Exact ca Programul Prima Mașină, unde primești un ajutor financiar de 10-15% din valoarea unei mașini noi, nu mașina fulloption moca. De ce trebuia să fie altfel Programul Prima Baie? 

Pot doar să bănuiesc cum a apărut feedbackul ăsta negativ.

  1. Primii hateri au fost proștii, cei care adoră să scrie pe net deși habar n-au despre ce scriu.
  2. Pe locul doi ar fi postacii de partid anti-Cristea (Aurelia e pesedistă - dracu' știe de ce). Practic, ei dau la cap inițiativei lansate de o pesedistă, nu ideii în sine.
  3. Aș pune pe locul trei constructorii, care-și fac devizele în procente, în funcție de costul cu piesele, iar dacă costul e mic, manopera lor face doi bani. Tot ei sunt relativ nemulțumiți că oamenii s-ar putea apuca singuri de meșterit, prin baie. 
  4. Pe locul patru aș pune politicienii locali. Păi mai poți să decontezi două grupuri sanitare turcești, la școala din comună, cu 5.000 de euro, când toți părinții copiilor din școala aia și-au făcut băi funcționale cu 200?  Nu prea mai poți...
  5. Pe cinci - presa. Sincer, mă așteptam la mai mult. Mă așteptam ca măcar un ziarist să-i ceară femeii un deviz estimativ, sau să verifice în vreun magazin de bricolaj dacă Aurelia Cristea bate câmpii. N-au făcut-o. De proști, sau ca să nu ajute o pesedistă? Habar n-am. 

Sper, însă, ca femeia asta să se bată pentru Programul Prima Baie cum s-a bătut pentru legea anti-fumat, unde - atenție mare! - nimeni n-a atacat-o pentru că e pesedistă. O să o ajut și eu, pe ici, pe colo, pentru că eu chiar cred în ideea asta. Țara asta nu va deveni un stat modern decât atunci când în fiecare casă vor fi becuri, prize, duș, wc și căldură iarna, iar locatarii casei vor știi să citească și să scrie. Nu pavajul scump din marile orașe ne face civilizați, ci modul în care miros copiii dintr-o școală izolată de țară...

DISCLAIMER

- De joi încoace, mi-au scris vreo zece persoane care mă anunțau că deputatul Aurelia Cristea mi-a furat ideea cu Programul Prima Baie. Nici pomeneală de furt. Repet, eu am căutat-o și i-am oferit ideea din simplul motiv că femeia mi-a arătat că știe să transforme un proiect politic în ceva concret. Mulțumesc, oricum, pentru vigilență.. :)

- Dacă mă crezi pesedist după ce ai citit textul ăsta, te anunț că nu sunt suficient de prost încât să fiu membru de partid nici la PSD, nici la PNL, nici la M10, nici la PMP.

- Nu am business-uri cu articole sanitare, căzi de duș, ciment, fitinguri, gresie sau faianță. Eu mă ocup, când am chef, cu amenajarea altor camere....

Citeşte mai departe ...

Cum am ajuns dintr-un client de taxi un potențial infractor

Luni. Chem un taxi. Lângă mine, pe trotuar, sunt trei colete. Încap toate într-o geantă de voiaj de-aia mare. Vine taxi-ul, un Opel, destul de obosit, cu oglinda dreaptă crăpată. Deschid ușa dreapta, șoferul vede coletele, spune "aaaa, trebuia să chemați o mașină mai mare, nu iau cursa". Închid portiera și oglindă dreapta cade din suportul ei de plastic și se face zob de asfalt.

Și-acum începe jihadul. Omul începe să urle că i-am spart oglinda și că trebuie să i-o plătesc. Treij'de lei. Îl anunț senin că nu si-a gasit prostul si ca nu vede nici un ban de la mine.  Omul sună la dispeceratul de taxi să nu mai vină nici o mașină la adresa asta niciodată, apoi suna la 112, unde reclamă că cineva i-a trântit o ușă, i-a spart oglinda și nu vrea să plătească. Totul în nici două minute, are un stil care ajunge sa ma amuze... Ca sa-l disper, culeg de pe jos doua cioburi de oglinda, le bag in buzunar si ii spun ca o sa le dau procurorului de caz (!!!) sa verifice daca au urme de adeziv original sau un alt adeziv. Trebuia sa-i vedeti moaca...

Bine, coae, să vină poliția, zic si eu. Stăm vreo 10 minute, sun și eu la 112, îmi cer scuze că sun cu un motiv atât de pueril, dar vreau să se rezolve problema cu un politist, nu sa-i bag imbecilului cioburile alea in cur. Vine echipajul (polițist-jandarm) care constată că omul a venit cu oglinda întreagă și a plecat cu ea spartă, eu recunosc manipularea ușii care a generat spargerea ei și iese o chestie numită, superb, infracțiunea de distrugere de bunuri. Șoferul pleacă la secție să facă plângere, pleacă și politistul venit să ancheteze. Detaliile oferite de mine, că omul a refuzat cursa fără un motiv întemeiat, sau că oglinzile nu cad niciodată de pe portiere oricât de tare le-ai trânti si ca totul nu este decat o regie proasta, nu sunt importante pentru omul legii, care vede foarte relaxat situatia: are victima, are agresor, are dovada, de ce sa-si mai bata capul?! Cel mai probabil, voi fi citat la secție. 

Abia aștept.

O să mă duc cu un avocat și o să mă apăr de parcă mi s-au cerut rinichii, nu 30 de lei. Nu am chef să mă las prostit de un băiat d-ăsta, care fabrică evenimente ca să-și pună mașina la punct. Și, în paralel, o să mă apuc de cea mai serioasă investigație jurnalistică de care sunt capabil, pe tema activității de taximetrie din Ploiești. Pentru că dacă tot sunt un potențial infractor, cu un potențial dosar penal pentru infracțiunea de distrugere, măcar să nu fiu singurul cu probleme. N-o să-l las pe tipul ăsta, și pe alții ca el, să scape așa.  

UPDATE - La fix un an distanta, constat ca politia nu m-a citat, nu m-a sunat, nu nimic. Cel mai probabil, escrocul ala n-a mai facut plangerea. Nici eu n-am facut ce-am promis, recunosc.

Tipic romaneste: niste delasatori... 

publicitate la ceva tot cu oglinzi, dar mai misto

Citeşte mai departe ...

Tipul din filme nu există / Porți Jolidon? N-ai pula mare, să știi

Nu știu voi, dar eu am crescut într-o familie normală, în care fiecare membru avea o garderobă dublă. Niște haine de purtat și niște haine de bune. Adică, pe acasă umblam ca un zdrențăros, după principiul dacă o mai rupi o dată ți-o coși singur, și ghici ce, dar dacă plecam în vizită sau în tabără, aveam doar haine noi, sau aproape noi, cumpărate și păstrate separat. Și știți de ce? Să nu mă fac de rușine. Sau să nu dea mașina peste tine să ajungi la spital și să vadă ăia că. Ca orice lucru petrecut în copilăria profundă, mi-a generat sechele și, când și când, mi le etalez în toată splendoarea. Cum am făcut săptămâna trecută, cu noii mei chiloți Jolidon. 

continuarea - aici: 


w1 w2 w3 w4 w6  

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica