Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

Nu fac niciodată consultanță politică. Nu în campanie.

A înnebunit orașul, cu alegerile astea. Circulă tot felul de informații, unele varză de la un capăt la altul. Și una dintre ele zice că-s consultantul politic al candidatului X.

Deci, nu. Nici al lui X, nici al lui Y, nici al lui Z, nici al lui W și nici al lui Q, deși îi cunosc foarte bine pe toți cinci.

De fapt, dacă stau să mă gândesc, am făcut foarte rar asta, în campanie. Eu nu cred că porcul poate fi îngrășat în ajun, politic vorbind. Ca politician român, trebuie să-ți legi numele de niște idei clare, de niște proiecte pe termen mediu și lung, și la fiecare patru ani, când sunt alegerile, să recoltezi. Eu știu doar trei politicieni care au comis-o regulamentar în România: Ticu, cu legea Ticu (anti-comunism), nea Lupu, cu legea Lupu (a restituirii proprietăților) și, mai nou, Aurelia Cristea tipa aia cu legea Antifumat (legea nu-mi convine, dar modul în care a fost implementată mi se pare genial). Restul oamenilor din politică sunt încă acolo doar pentru că-s buni la compromisuri și la mangleli

Știu să te învăț să porți un costum, când să deschizi gura, cum să comunici, cum să ieși dintr-o situație de criză, cum să devii popular în grupuri-țintă, știu să-ți fac grafica și PR-ul, dar nu trec niciodată de limitele astea. Si nu ai timp, în 30 de zile, cât durează o campanie, să le înveți pe toate. Nu cred că poți deveni cineva, fiind un oarecare, cu ajutorul meu, în doar 30 de zile. Iar dacă ești și un oarecare, și oligofren, și te-ai gândit la un consultant doar în campanie, chiar n-avem ce discuta. N-am fost nici măcar consultantul politic de campanie al prietenului meu care a ajuns primar. Recunosc, l-am ajutat să câștige, dar am făcut-o pentru că inamicul lui politic îmi pusese gând rău. Am zis că dacă prietenul meu câștigă, eu scap. Și-am făcut o prostie. L-am cam nenorocit. Dintr-un ziarist foarte bun și un băiat foarte mișto, cu care am lucrat bine o droaie de ani, prietenul meu a ajuns un personaj politic detestat, cu o roabă de dosare penale pe cap. 

Pe de altă parte, nu mă certați dacă o să mă vedeți, prin oraș, la vreo terasă, discutând cu câte un nene care candidează, sau cu vreun nene cercetat. Pana mea, anul ăsta candidează cam toți decidenții orașului, și mulți dintre ei sunt cercetați. Iar mie încă îmi place să fiu informat, să mă duc în locurile unde se întâmplă lucruri sau să discut cu oamenii care iau decizii...

Dar consultant politic de campanie - nu. Jur pe noii mei pantofi, care-mi plac la nebunie, că sezonul ăsta stau și mă uit. Prin vizorul Nikonului.

publicitateeeeee!

Citeşte mai departe ...

Grădinița groazei există. Dar există și grădinițe ok

Clar, nu mai pot fi ziarist. Dacă eram azi față în față cu ministrul Educației, când a spus "grădinița (aia unde au fost snopiți copiii în bătaie - n.m.) nu există", îi futeam un microfon în dinți de nu se vedea și urlam la el: "Cum morții mă-tii nu există, mă, n-auzi că funcționează de 14 ani?!"

Da, dragii mei. Grădinița aia care a furnizat cele mai atroce imagini cu copii de anul ăsta funcționează ilegal, ca grădiniță, de 14 ani. Paisprezece generații de copii s-au înscris în clasa I ducând Sistemului niște adeverințe de la o grădiniță falsă, iar sistemul le-a primit. Sistemul condus de năucul de Adrian Curaj. Un băiat care părea ok, și care mi se pare Ministrul Pulii, după declarația sa de azi. Pe de altă parte, de vină suntem și noi, părinții. Nici eu n-am verificat dacă grădinița unde a fost fiica mea avea avizele în regulă. O cunoșteam pe patroană, știam că e o tipă ok, am mers pe intuiție. Am avut noroc, M vorbește și acum cu plăcere de grădinița ei. Dar eu, ca părinte, am fost un iresponsabil. Grădinița aia era o capcană cu acoperiș.

Ulterior, viața de jurnalist m-a dus prin multe grădinițe. Și de stat, și private. Și experiența asta mă face să pot să emit, fără a greși foarte mult, două idei. Marea problemă a grădinițelor de stat este lipsa securității, clădirile lor sunt, în 99% din cazuri, vechi, nesigure, insalubre, imposibil de optimizat în domeniul combaterii incendiilor sau efectelor cutremurelor. Iar la grădinițele private vă veți confrunta în special cu acte de atestare suspecte. Și nu e de mirare. Legea îmi permite să fac un srl cu activitatea de after-school să închiriez o casă, să o zugrăvesc roz, să angajez două studente, să cumpăr niște pătuțuri, și să pun la poartă o firmă pe care să scrie "Fido - creșă, grădiniță, after-school". Și știți de ce se poate? Pentru că, deasupra tuturor, în instituțiile care ar trebui să reglementeze activitatea grădinițelor, sunt niște papagali cinici, care, dacă sunt motivați financiar, mă acoperă imediat cu hârtii echivoce, care nu spun nimic. Exact ca în cazul apei imbuteliate, care e minerală, de izvor sau de masă, dar in supermarket e vanduta la gramadă, și locurile unde ducem copiii pot fi grădinițe sau after-school-uri, acreditate sau autorizate, dar neverificate. De-aia își fac de cap intreprinzătorii cinici, iar părinții idioți (ca mine) se uită doar la firma de afară, nu la autorizațiile de pe perete. 

Cum spuneam, m-am enervat îngrozitor azi, auzindu-l pe ministrul Educației spunând că grădinița groazei nu există. Și apoi mi-am adus aminte că eu am vizitat cea mai mișto grădiniță din Prahova. E la doi pași de Ploiești, dar suficient de departe de oraș pentru ca aerul să fie diferit de mizeria pe care o respir eu. Acreditată și para-acreditată de ISU, amenajată într-o clădire nou-nouță, care rezistă la seisme de gradul șapte, cu autorizatie de incendiu, cu scară de incendiu, cu uși care se deschid corect... Cu programă educațională avizată de Ministerul Educației, cu aviz ARACIP etc, etc. etc... Cu fiecare cameră având un singur rol, nu trei, adica o gradinita unde nu se strâng jucăriile ca să se pună mesele și nu se strâng mesele ca să se pună pătuțurile. E grădinița perfectă, cum nu-s multe nici în București. Și-n care am intrat sceptic (pentru că am văzut copii fericiți și în grădinițe de căcat), dar unde am rămas mască văzând că fiecare copil poate sta o săptămână, moca, până se decid părinții dacă-l mai aduc acolo sau nu, și că părinții sunt bine primiți de fiecare dată când vor să verifice ce le face odrasla. Recunosc cinstit: dacă, acum opt ani, aș fi avut parte de pachetul ăsta, M n-ar mai fi mers la grădinița la care a mers.... 

Rezum:

  • Domnu' ministru Curaj: plecați acasă, vă rog. M-am lămurit.
  • Doamna blondă care bate copii: mori. Mori în chinuri, dacă se poate.
  • Grădinița aia fără cusur: e aici

p  u  b  l  i  c  i  t  a  t  e

Citeşte mai departe ...

concurs pe blog. UPDATE cine l-a câștigat

Recunosc, n-am alocat destul timp secțiunii de upcycling de pe blog. Am urcat doar puține din lucrurile care-mi umplu magazia, cu poze destul de puțin relevante și descrieri destul de seci. N-am timp, aia e... Dar azi am reușit să sar pragul de 100 de chestii urcate pe blog, așa că mă simt foarte bine. Și-am zis să fac un concurs. Doar azi, că n-am timp.

Iar concursul e foarte simplu:

  • Intri pe http://upcycling.bogdanstoica.ro/ și te înregistrezi. Nu e greu deloc, merge s-o faci și cu contul de facebook. (Evident, și cei care sunt deja înregistrați pe blog pot participa la concurs. Condiția e să liciteze azi.)
  • Licitează la ce produs/produse vrea mușchiul tău. Dar licitează pe bune, te rog, la ceva care-ți place pe bune, cu o sumă pe care chiar ai fi dispus să o plătești pentru obiectul ăla. Rămâi relaxat, te rog. Nu ești într-un magazin online, nu te oblig să cumperi nimic, nu-ți ia nimeni banii de pe card, te poți răzgândi oricând. E clar, da? 
  • Diseară, la 24.00 trecute fix, după ce fac o tragere la sorți dintre cei care au licitat azi, te anunț dacă ai câștigat.

Premiul e chiar obiectul pentru care ai licitat.

Moca.

Gratis.

Free of charge.

Cadou. 

Azi. Doar azi. Pentru că ce-i corect e corect.

DISCLAIMER - Azi e 24 martie 2016. În viață, dacă ți se întâmplă să nu știi ce zi e azi, e bine să te uiți pe ecranul laptopului, in dreapta jos. 

UPDATE - Cine a câștigat concursul - link.

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

De ce se uită atât de puțini oameni la Realitatea TV

Luni, 14 martie. Academia Catavencu publica niște informatii interesante foc. Cică în apa de masă din supermarketuri trăiesc milioane de microbi care n-au ce căuta acolo. Sursa: niște buletine de analiză, obținute dracu' știe cum de către revistă, după un control făcut de ANPC. Textul din AC include și avertizarea că, dată fiind forța financiară a supermarketurilor și influența mafiei din domeniul afacerilor cu apă îmbuteliată, cifrele astea vor apărea în presă într-o formă sau alta de manipulare sofisticată.

Marți, miercuri, joi, vineri - presa română o arde ca Fidel Castro. Adică nu verifică, la ANPC, dacă informațiile din Academia Cațavencu sunt reale, nu sună la Cora, la Metro să întrebe "băi nene, ce-i cu apa aia?". Nu face nimic. Și nu publică mai nimic. Informația din AC este citată, dar light, să nu cumva să se supere vreun îmbuteliator de apă.

Sâmbătă, 20 martie. ANPC urcă pe site-ul propriu informații despre un control făcut pe tema apei din supermarketuri. Da, fix acel control. Toate datele, brandurile, cifrele apărute în AC sunt confirmate. Toată presa primește comunicatul de presă, dar, fiind sâmbătă, nu toată lumea dă în brânci să o publice.

O publică însă Realitatea.net, la 15.14 p.m. Nu în stilul prăpăstios și obișnuit, ci foarte ... BBC. Lipsesc formularile de tip "nenorocire, amenintare, criza, scandal, incredibil", altfel obisnuite pe acest site. Se citează Agerpres, care citează ANPC, iar ilustrația foto la știre e cu un pahar de apă curată și minunată, deși știrea este despre depășiri de sute de ori ale indicatorilor de calitate a apei.

Doua ore mai târziu, Realitatea.net revine pe subiect. Principalul vinovat - ghici cine? ANPC! Pentru că a publicat informațiile la o săptămână după presă. Cel care a condus controlul ANPC, Paul Anghel, e făcut muci deși n-are nici o vină, pentru că ANPC trebuie să verifice analizele înainte să le dea publicității, nu ca cei de la Academia Cațavencu, care își asumă publicarea de informații pe surse. Paul Anghel este certat și că n-a avertizat populația că există apă nașpa la raft, deși nu e treaba lui, ci a Direcției de Sănătate Publică. Știrea este ilustrată cu o poză cu Paul Anghel iluminat slab, să arate a infractor, probabil

L-au făcut muci și pe tv. L-au certat și paracertat, l-au întrebat de demisie... Anfuchinbălivăbăl, dar n-au dat un telefon la Metro, să întrebe "nu vă supărați, ce-i cu cifrele alea la apa Aro, vreți cumva să ne omorâți pe toți?". Nici la Cora n-au întrebat de (ne)calitatea apei Winny. Nu, frate! Realitatea TV a identificat o mare problemă fix în persoana tipului de la ANPC care a aflat și scos la iveală problemele cu apa.

Nu zic că Realitatea TV ia șpagă de la producătorii de apă, sau de la retaileri. Zic doar că au, pe lângă agenda cu știrile zilei, încă o agendă proprie de linșat mediatic oameni, atunci când oamenii ăștia deranjează. 

Și așa fac mereu jurnalizdii de la Realitatea. Iar lumea, chiar dacă nu urmărește cu atenție acest caz pe Realitatea TV, sau fiecare caz în parte, sau fiecare televiziune în parte, simte rahaturile astea. Și nu se mai uită la un post de știri atunci când rahaturile sunt prea multe.

De-aia se mai uită atât de puțini oameni pe Realitatea TV, post aflat pe ultimul loc în topul televiziunilor de știri, cu doar 53.000 de telespectatori, în medie, pe zi, în februarie. Ia calculați: cât reprezintă 53.000, din 20.000.000 de români?

Citeşte mai departe ...

Drept la replică - Ce spune Caroli despre carnea din salam

Mi-a scris Caroli. Nu direct, ci prin comunicatorul oficial. Eu am cerut-o și mulțumesc frumos că mi s-a răspuns. Uite mesajul:

Draga Bogdan, am citit articolul tau pe blog referitor la salamul cu sunca Caroli cu 90% carne si dorim sa iti (n.m.) raspundem intrebarilor din articol.

1. Procentul de carne din produsele Caroli – Procesul de fabricare a salamurilor este urmatorul: se alege carnea (X kg), se toaca, se amesteca cu apa, aditivi, condimente si rezulta pasta de salam cruda. Urmeaza umplerea membranelor, fierberea, afumarea, racirea si urmeaza produsul finit: Y kg. Procentul de carne din salam este determinat astfel: X/Y x 100.

Îmi permit să fac pasajul de mai sus mai clar decât este. Deci se iau 90 de kilograme de carne. Se toaca, amesteca cu alte chestii, și rezultă un salam cu 90% carne. Fac calculul de mai sus, adică 90 împărțit la (Y înmulțit cu 100) = 90, ceea ce înseamnă că din 90 de kilograme de carne, la Caroli se fac 100 de kilograme de salam. Ce-i corect e corect...

Sigur ca se pot face si salamuri cu 100% carne, chiar mai mult (de exemplu, salamuri crude, specialitati uscate Jamon Serrano). Noi producem diferite tipuri de salam in functie de ce isi doresc consumatorii. Pentru noi, consumatorii sunt intotdeauna pe primul loc si efectuam deseori research-uri pentru a determina exact ce isi doresc acestia si le oferim intotdeauna produse de calitate si la cel mai bun raport calitate-pret.

Aici sunt de acord cu Caroli. Dacă nația asta e atât de tâmpită încât să ceară salam făcut și din altceva decât carne, Caroli face foarte bine că le oferă oamenilor produsul cerut. Și eu aș face-o. Acum n-o fac. Dacă vii la mine să-ți fac fotografii la nuntă sau la cumetria ta de manelist oligofren, te bag rapid în pizda mă-tii. Pe de altă parte, dacă n-aș avea de ales și ai fi singurul client care mi-a bătut la ușă, cred că aș face-o. Facturile trebuie plătite, aia mică are nevoie de haine și de cărți, nikonurile se uzează.... momentan sunt doar norocos că pot să aleg clienți pentru fotografiile mele. Si cred ca o sa muncesc mai relaxat, pentru o sa-mi fie usor sa livrez fotografii mediocre sau proaste unui client prost de bubuie.

2. “Unde este sunca pe eticheta?” - Sunca se obtine din pulpa de porc, apa si condimente. Salamul nostru este denumit Salam cu sunca, iar pe eticheta sunt trecute toate ingredientele produsului. Practic detaliem ce inseamna “sunca”, respectiv pulpa de porc, apa, condimente si aditivi (E-uri). Aceasta este tehnologia de obtinere a suncii, din pulpa de porc, practica de altfel comuna in piata. Exemple: Meda, Angst, Cristim folosesc aceeasi tehnologie.  

Gata, m-am prins. Deci salamul Caroli are 62% carne de pe aproape tot porcul și 28% șuncă făcută doar din pulpă de porc. De-aia n-am înțeles eu corect ce scria pe etichetă, pentru că habar n-aveam că șunca se face doar din pulpele porcului. Mă întorc, așadar, la calculul de mai sus cu precizarea: alea 90 de kilograme de carne nu ajung așa în compoziția pastei de salam. 62 de kilograme de carne standard sunt probabil doar tocate, iar 28 de kilograme de carne de porc de pe pulpe sunt tratate cu apă, condimente și E-uri până se transformă în șuncă.  

Site-ul Caroli nu functioneaza in acest moment din cauza unor probleme de mentenanta la care lucram. Pana vom reusi sa avem site-ul din nou functional, poti afla mai multe informatii despre produse si nu numai pe platforma Casa Carolistilor.

caroli7

 

Am găsit site-ul. Deci suta de grame de salam cu 90% carne are 15 grame de proteine, 18 grame de lipide și 0,8 grame de glucide. Folosesc informațiile cunoscute: 1 gram de proteine are 4 calorii, 1 gram de glucide are tot 4 calorii și 1 gram de lipide are 9 calorii, și-mi dă că batonul de salam din imagine, de 500 de grame, are 700 de calorii. O informație folositoare. Și ciudată, pentru că suta de grame de carne de porc are 340 de calorii. La batonul ăsta s-au folosit 450 de grame de carne de porc, deci salamul ar fi trebuit să aibă măcar 1.530 de calorii. Ce procesare e aia, care sărăcește carnea de calorii...

Trag linie și anunț că mă bucur mult că mi-au scris caroliștii. Am pus eu in titlu "drept la replica", desi mesajul n-a sunat ca un drept la replica. A fost un email chiar cool, si asta e bine. E semn că oamenii-s atenți la feedback-ul de la clienți (bine, e destul de greu să ignori că 130.000 de oameni au citit un text despre un produs de-al tău). Mă întristează însă că nu m-au contrazis pe tema E-urilor din salam. Că nu vor să le spună pe nume, pe eticheta salamului, fix din cauză că românii au dezvoltat reacții de respingere la produsele pe care poți citi chestii gen E325, E450, E451, E407, E621, E316, E520, E 120. 

Că nu mi-au zis "Băi boule, ai sugerat că otrăvim oamenii cu chimicalele alea! Află că nu e așa, noi punem doar praf de înger și sudoare de zână lângă carnea aia minunată..."

N-a fost să fie. Poate data viitoare.... Nici n-ar fi fost corect, pentru că nu ne amenință nimeni în Carrefour "Te tai pe față dacă nu cumperi salam!". Noi decidem să-l cumparam. Singuri-singurei...

Ai citit? Gata, fugi și dă like la niște poze cu pisici. Continuă-ți viața! Chiar mâine o să cumperi un rahat comestibil doar pentru că reclama tv e cool. Și în cinci zile o să cumperi iar salam. Nu Caroli, că mintea ta îl asociază acum cu un semnal de alarmă. O să cumperi Meda, sau Cristim, tot fără să te uiți pe etichetă. Și-o să il dai lu' ăla micu', cu brânză topită sau cu cașcaval băgat la microunde. Hai pa!

DISCLAIMER - explic, sperând să scap de acuzațiile cretine de tip "te-a plătit Cristimu' să te iei de Caroli". Am scris despre salamul Caroli doar pentru că am văzut la tv o reclamă în care niște copii erau extrem de fericiți să mănânce așa ceva. Și mi s-a părut incorect și dezgustător. Mezelurile nu-s pentru copii. Punct. 

p u b l i c i t a t e

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

premier palace hotel & spa: ce vrea el? părinții lui știe?

Prima oară am crezut că vor să mă fută tipele de la recepție. Îmi zâmbeau într-un fel... Apoi a fost tipa de la lift. Apoi tipa care mi-a adus pastele alea demențiale, tipa care mi-a adus fierul de călcat în cameră... Jur, dacă nu-mi zâmbeau la fel și tipul de la pază, și tipul de la restaurant și tipul care primea invitații la party, mă duceam să-mi cumpăr niște boxeri noi și începeam să fac ca porumbelul pe lângă porumbițe, primăvara.

De fapt, nu voia să mă fută nimeni. Toată lumea care intra în hotel primea un zâmbet d-ăsta. Credeți-mă, sunt specialist de talie internațională în zâmbete false, mie îmi zâmbesc în fiecare zi cel puțin cinci oameni cărora le-am futut direcția de-a lungul timpului. Cumva, cineva a reușit să-i convingă pe oamenii de la hotelul ăsta că dacă îi zâmbești din suflet clientului, omul se simte mai bine.

Eu, de exemplu, chiar m-am simțit. 

Fusese o zi lungă, începută la șase dimineața, cu șase întâlniri în șase locuri diferite din București, pe șase teme diferite, și în care n-am prea fumat și n-am mâncat decât cafele. Așa că am apreciat sincer viteza cu care am scăpat de formalitățile de cazare și am ajuns în cameră. By the way - camera e un vis, iar baia - singura baie de hotel din România în care am fost și în care aș putea face o ședințo foto de tip budoir. 

Am apreciat și viteza cu care au venit pastele alea cu prosciutto (nu mai știu cum le zice în meniu), mai ales că erau geniale. Cele mai bune paste mâncate de mine în București. Bucătarul ăla care gătește la restaurantul de la etajul 5 e dat în pizda mă-sii, vă spun eu...

Despre spa nu vă zic nimic. N-are rost. Nu ai cu ce să-l compari, în Ro. Am mai fost în spa-uri de 5 stele, dar ăsta este altceva. Doar un detaliu: spa-ul are doua mii de metri pătrați și e condus de un medic, nu de o cosmeticiană. Nu mă mir deloc că e plin de sportivi care vin la refacere/recuperare și de tipe de 25-35 de ani.

Mi-a plăcut și că barmanul nu era un ciuri-buriii oarecare, ci un băiat care făcea diferența între whisky american, scoțian și irlandez și care mi-a făcut cunoștință cu o băutură pe care n-o mai gustasem niciodată. 

La 12 noaptea eram în cameră, dormind ca o vită după o zi de jug. Spre deosebire de vită, eu am dormit pe o saltea foarte mișto (v-am zis că sunt expert de talie internațională și în saltele?), dovadă că m-am trezit foarte fresh, la șase dimineața (la opt trebuia să fiu în Ploiești). Și din nou m-am simțit foarte bine să descopăr că oamenii din acest hotel muncesc și la ora aia imposibilă. Mic-dejunul era gata, iar check-out-ul a durat 40 de secunde. Și mi-a plăcut că tipul de la pază nu era în zonă. Așa, ultimul zâmbet de tip "vreau să te fut" pe care l-am primit a fost de la tipa de la recepție... Deja știam că nu vrea, dar un zâmbet d-ăsta te face să pleci altfel acasă, dacă înțelegi ce vreau să spun....

DISCLAIMER - Premier Palace e un hotel de cinci stele, așa că nu te aștepta la low costs. Dar nici la prețuri-amenzi, am plătit frecvent mai mult decât aici, pe mâncare și băutură, în alte locuri din București. 

p u b l i c i t a t e

Citeşte mai departe ...

Idioata supremă a planetei e din Ploiești. Am cunoscut-o.

Șase lei. Atât aveam de dat, pe o pungă de holșuruburi de 5 și una cu holșuruburi de 4. Eram într-un magazin de bricolaj, la o coadă de doar două persoane, dar casiera aia studia cumpărăturile ăluia din fața mea cu pasiunea unui colecționar. Pe bune, dacă ar fi făcut dragoste cu tubul ăluia de silicon, nu m-aș fi mirat deloc, atât era de absorbită.

Dar de enervat tot m-am enervat. Eram între două ședințe foto, mai aveam 35 de minute să plec de acolo, să duc ceva cuiva și să mănânc. Aș fi dat bucuros 20 de lei pe pungulițele alea două, numai să plec dracului de acolo cu cinci minute mai devreme...

Deci, nervi. Nu era cel mai bun moment să mă întrebi ceva. Și totuși...

"Nu vă supărați, nu ați văzut cumva un căruț?".

Ridic privirea. O femeie de treabă. Cu păr alb în cap, în jeanși și geacă. Mă privea plină de speranță.

Să mor, am rămas perplex...

"Nu mă întrebi de căruț, într-un magazin, cum m-ai intreba de un copil, sau de o poșetă. Ești într-un magazin  plin de căruțuri, în pula mea! Du-te'n morții mă-tii de decerebrată și ia-ți un căruț de la locul de căruțuri și lasă-mă în pula mea în pace!", i-am răspuns femeii.

În gând, bineînțeles. Sonor, am zis doar "Nu".

"Era căruțul meu. Și era gol", insistă idioata.

Deeeci, în momentul ăsta am vrut să-i înfig în ochi toate holșuruburile mele, apăsându-i cu picioarele pe clavicule până le aud troznind. M-am gândit serios să-i iau și buletinul, ca să-i găsesc și să-i omor toate progeniturile și astfel să fac un bine umanității stingând neamul unei familii de idioți patentați care au, împreună, mai puțin creier decât o vrabie.

"Astea-s detalii de oferit, cretino? Ce, ai venit cu el de-acasă? Era cumva înmatriculat căruțul pe numele tău, de trebuia să-l remarc ca pe un Audi cu numărul B01BMW? Și era gol, adică identic cu celelalte nouășpe'mii de căruțuri din magazinul ăsta?! Cauți un anumit căruț, ca o tâmpită sinistră, în loc să iei altul de afară, și oferi ca informație relevantă faptul că era gol? Să mori tu, cât de proastă ești de nu vezi că toate căruțurile sunt la fel și toate-s goale!! Ce urmează să-mi spui, că al tău avea roți? O să și votezi la vară, nevertebrato? Să știu și să am timp să emigrez... Marș în gâtul mă-tii afară, ia în pula mea alt căruț și taci în morții mă-tii de retardată ce ești", am urlat la ea. 

Sigur că tot în gând...

Sonor, am zis doar: "Da, doar atât. Nu vreau pungă. Nici factură. Uitați zece lei. Lăsați așa".

p u b l i c i t a t e

Citeşte mai departe ...

Ludovic Orban, intre bad photography și EPIC FAIL

Sunt acasă, răcit. Cu chiu cu vai am terminat un text început de vineri și o ard light, pe net. Și jur că mi-a zburat cafeaua din gură pe laptop, când am văzut fotografia postată de Ludovic Orban pe Facebook. Ce să zic, nene? Că, dincolo de râs, mă deprimă îngrozitor lipsa de cunoștințe e le men ta re de comunicare publică a unor băieți care se vor la butoane?

Cine-i ține pagina de facebook lui Orban? Cine a fost cu ideea de a fideliza așa iubitorii de animale? Cine a asigurat execuția fotografiei? Cine a postat-o? Cine a scris textul?

Hai, acasă, toți!

  • Nici unul dintre voi n-a văzut că Orban arată de parcă își fute câinele?
  • Nici unul dintre voi n-a văzut cât de trista si resemnată e privirea câinelui, care parcă spune "here we go again, it's gonna hurt..."?
  • Cum să-l votez pe unul care îmbrățișează un câine în cea mai nepotrivită postură ever? Și ce pula mea caută amandoi înghesuiți lângă gard, in curtea aia? Că nici unul nu se uită la magnolie, asta e clar...

"Impreuna cu Lance, ne bucuram de primavara langa mica noastra magnolie inflorita". Greșit, băieți. Corect era:

  1. fie "Impreuna cu Lance mă bucur de primavara, langa mica noastra magnolie inflorita"
  2. fie "Eu și Lance ne bucuram de primavara, langa mica noastra magnolie inflorita"

Trec peste folia aia, de pachet de țigări, din iarbă... Trec și peste faptul că Orban stă în costum  și acasă, când se bucură cu Lance...

Bad Photography? Nu doar atât. Epic Fail? Daaa, d-ăla mare, de pădure! Cu fotografia asta (cred că e postarea anului), Ludovic Orban dă un sens nou și profund expresiei: iubitor de animale

epilog: se pare că am fost prea tehnic :))))

epilog

 

epilog reloaded: doar mie mi se pare că sună ciudat discuția asta? :))))))))))

epilog02

 

 vrei sa faci fotografii bune cu telefonul? se poate, coa'e.

apasa AICI.

Citeşte mai departe ...

Eu, să-mi cumpăr murături, din Mega Image?! Niciodată!!!

Eu îmi bag picioarele in Carrefour! Am un Carrefour Market lângă casă, da' nu mai calc pe acolo cât timp nu repun în funcțiune toate casele de marcat. E mizerabil cum îmi iau de pe rafturi tot ce-mi trebuie într-un minut și stau șase minute să plătesc la singura casă deschisă. Dutețivă dreacu', cum ar zice un clasic in viață...

Și ieri m-am dus în MegaImage, celălalt vecin al meu. Unde îmi băgasem deja picioarele acum un an, când un bou de paznic a vrut să-mi ia Nikonul de la gât. Că nu e voie să fac poze. Iar eu voiam doar să cumpăr pâine și țigări.

Dar sub imperiul nervilor recenți, din Carrefour, m-am dus iar în Mega. Că m-am mai dus, recunosc. Că așa-s eu, bou, îmi trece și mă duc. Și pentru că au murături vărsate, bune. Și zeama e bună. Rămâne un pic în caserola de murături, după ce le mănânci. Eu sunt disperat și după orice murături, și după zeama oricăror murături. Beau zeamă de la castraveți murați, de la gogonele, de la gogoșari umpluți cu varză roșie, de la ardei iuți, iar zeamă de varză o beau cu halba, la iahnia de fasole cu mămăligă...

Mă rog.... Mă șterg la gură și revin. Deci, mi-am luat murături. Din nou, deși eu nu mă duc în Mega. Și când a trecut o megaimagă pe lângă mine, mi-am adus aminte că eu nu merg acolo și i-am spus că ar trebui să vândă și zeama de la murături, nu doar murăturile. Practic, îmi căutam motiv de ceartă...

Și ce face femeia, nene.... Să mor cu ea de gât, nu alta!

Îl pune pe un megaimag mai mic să-mi umple un bidon cu zeamă de murături și mi-l dă. Cadou. Cică să mai cer, dacă vreau, când mai vin, că nu-i nici o problemă... 

Auzi, nici o problemă! În MegaImage! Auzi, când mai vin!!!

Nervos-nervos, dar am ajuns acasă și am mâncat murăturile, am băut zeama... Bună maxim, exact ca murăturile. Le-am pus ardei d-ăla mic, rotund, mi-au pocnit toate simțurile de bun ce-a fost...

Azi am constatat că nu mai am murături. Nici zeamă de murături. Să-mi bag pula, mâine iar nu mă duc în Mega.... 

p u b l i c i t a t e

Citeşte mai departe ...

Ce mai găsești în salamul Caroli, pe lângă 90% carne

Am un fix, apărut probabil o dată cu vârsta. Nu mai suport reclamele în care sunt folosiți copiii. Asta pentru că un copil poate face cu ușurință lista de cumpărături a părinților, iar aceștia, de bucurie că ăla micu' bagă în el cu poftă, o să îi facă hatârurile. De-aia, nu mi se pare cinstit să aud o voce de copil lăudând un produs nerecomandat copiilor.

Exemplul de azi: salamul Caroli cu 90% carne. În mijloc, în poza de mai jos.

caroli1

Recunosc, am văzut reclama abia azi. Și, defect cum sunt, m-am gândit imediat de ce nu l-au făcut cu 95% carne. Sau cu 99%, cum îl făcea tata. Al dracu' salam de casă nu se strica, deși n-avea în el nici aditivi, nici conservanți... Iar ăștia de la Caroli sunt sensei în salam pe lângă tata, care folosea doar mașina de tocat și afumătoarea. Păi la ce scule are Caroli, dacă și-ar bate capul ar putea face un salam cu 110% carne...

Și-atunci, de ce 90%? Și ce sunt celelalte zece procente?

Am luat întâi comunicatul de presă Caroli Foods: "isi extinde portofoliul in categoria salam cu trei noi sortimente, ce contin cu mai mult de 80% carne .... bla-bla... salam cu sunca EXTRA 90% carne .. extra calitate ... garantate ca atare ... consumatorii sunt grija noastra principala", quote by Ana Maria Bajan, director Marketing Caroli Foods Group.

Apoi am căutat specificațiile tehnice, dincolo de vrăjeala de PR. Și să vezi chestie: site-ul Caroli nu merge.

caroli3

Iar cache-ul site-ului - să vezi chestie ciudată, din nou - nu conține mai nimic. Probabil cineva s-a gândit și la un paranoic insistent ca mine, pentru că numărul de calorii din faimosul salam a fost postat ca imagine, nu ca text. Pretty smart...

caroli4

Am căutat alte surse. Pe pagina de Facebook a Caroli am găsit un răspuns al producătorului către un consumator curios de continutul salamului-frate, cu 80% carne. ".. restul de 20% din conținutul salamurilor extra Caroli este (constituie suna mai bine - n.m.) apă, sare, condimente, aditivii necesari pentru conservarea oricărui produs și membrana". Sună sănătos, nu?

caroli2

Ce era să fac? Spuneți voi, ce, ce, ce??? Normal, am tras un hanorac pe mine și m-am dus la Carrefour, de unde am cumpărat una bucată salam cu 90% carne. Nouăleișapteș'cinci am dat pe el. Am revenit acasă. Pozat. Citit. Tăiat. Gustat.

Gustul? Nu e rău. Sigur, e tot o sărăcie de salam, nu vreo chestie de închizi ochii și faci "mmmmm", cum faci când guști ceva bun. Dar cu pâine și muștar merge, ține de foame...

Arată ca în reclamă? Da și nu. Reclama sugerează că are doar carne și șuncă, iar prin el se văd puncte de grăsime standard, ca în orice salam. Nu săriți, știu că șunca e albă, dar în vizualele Caroli grăsimea aia albă aproape că nu se vede.

caroli6

Și-acum, secretul suprem. Citesc eticheta salamului:

caroli5

  • 62% carne de porc - Bun. Deci 28% e șuncă...
  • 28% pulpă de porc - Stai, bă, nițel.... Păi pulpa de porc nu e tot carne?? Și șunca, aia trecută pe etichetă, unde e??? 
  • apa - apă punea și tata
  • sare - sare punea și tata
  • agent de întărire (lactat de sodiu) - altfel spus, E325. E atat de bun incat copiii mici nu-l pot metaboliza, întrebați orice doctor. Dar e un produs igienic, se pune si in săpun...
  • proteină vegetală din soia - culturiștii fug de ea ca de dracu', cică te face ușor doamnă...
  • amidon din cartofi - se pune pentru că reține apa și nu se face fleașcă farfuria cu salam, când o scoți din frigider.
  • stabilizatori (difosfați, trifosfați) - Foaaaarte sănătoși. Numele lor de scenă sunt E450 și E451.
  • zaharuri (zahăr, lactoză) - foarte buni și ei. Bagă zahăr și lactoză în tine și te faci mare-mare-mareee.....
  • condimente - da, și tata punea condimente în salamul de casă. Piper și boia de ardei.
  • agent de îngroșare (caragenan) - Dacă ți-e greu să reții caragenan, încearcă E407. E tot dracul ăla. E toxic doar pentru rinichi și ficat și provoacă doar ulcer.
  • arome - tata nu punea arome. Că n-avea. Avea mama niște sticluțe cu esență de rom, dar cică nu merge cu salam....
  • potențiator de gust (monoglutamat de sodiu) - celebrul E621. Provoacă niște probleme neurologice, da' nu grave, n-o să ajungi ca Dan Șova, așa că e interzis la folosire doar în hrana copiilor mici.
  • aromă de fum - cum spuneam, tata nu punea arome. Dar afuma salamul, ca pe șuncă, nu dădea cu smacuri de-astea suspecte pe el, la vrăjeală...
  • antioxidant (eritorbat de sodiu) - zis și E316. E bun. E atât de bun, încât e interzis în mai multe țări.
  • conservant (nitrit de sodiu) - pe numele lui mic E520. E bun rău, faza e că în timpul digestiei se transformă în ceva cancerigen.
  • colorant (carmine) - hai, că pe ăsta îl știi. Serios, e colorantul ăla făcut din carapace de insecte. I se mai spune și E 120. Sănătos și ăsta la maxim....

Hai să recapitulăm, da? Faimosul salam Caroli cu Șuncă Caroli 90% carne conține E325, E450, E451, E407, E621, E316, E520, E 120. Și n-are șuncă, băi! Geniali băieții ăștia de la Caroli, au reușit să facă salamul cu șuncă fără șuncă...(Domnul/doamna PR la Caroli, vă rog să mă lămuriți cu chestia asta, dacă se poate)...

DISCLAIMER  - Nu-s nutriționist, doar profit de faptul că știu să citesc. Caroli nu e cel mai prost producător de mezeluri, dar mă disperă că în spoturile lor se induce ideea că mezelurile sunt recomandate copiilor. Rețetele Caroli sunt legale (folosirea tuturor E-urilor de mai sus este permisă în România). Sigur, sănătatea ta e treaba ta, poți mânca și căcat dacă vrei, dar e mai bine să o faci singur, nu da copilului nici un fel de mezeluri din comerț dacă ții la sănătatea lui. Și uită-te pe etichetă când cumperi ceva de mâncare. Nu te lua doar după spoturile publicitare. Doar tâmpiții o fac. 

p u b l i c i t a t e

UPDATE - Mi-a scris Caroli. Care-i faza cu șunca?

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica