Trebuia să deschidă la începutul lunii decembrie, dar s-a lovit de sindromul #colectiv. Cum Republicana Pub e amplasat într-un subsol, iar patronul are plete, toată lumea care trebuia să autorizeze/avizeze activitatea bistro-ului a fost foarte exigentă cu el. Atât de exigentă încât a putut deschide abia vinerea asta, cu o întârziere de DECÂT trei luni.

Localul e mare. Are două saloane. Logic, eu am fost azi în ăla în care se fumează. De săptămâna viitoare o să intru, însă, în cel plin de rafturi de cărți si de tablouri. Arată foarte-foarte bine.

N-am stat mult, venisem doar la discuție. Am băut o cafea. Localul vinde Julius Meinl. Bună, ca de obicei...

... dar am tras cu ochiul la un platou, care își aștepta fotografia, pentru facebook. N-arăta rău deloc....

... asta deși eu nu mănânc aproape niciodată carne de pui. Legumele și cașcavalul ăla cu piper le-aș balota oricând, alături de porc, vită, pește... Și au și de-astea.

Încă o veste bună - la Republicana au și mic dejun, o rara avis în Ploiești.

Cum spuneam, în 40 de minute am plecat, dar m-am uitat, mai încolo, pe pagina de facebook. Diseară, la Republicana e chitară clasică. Nu sună rău, în Ploiești sunt încă prea puține localuri unde poți asculta și ceva spre rock.

Republicana Pub este fix în spatele statuii lui Radu Stanian, de pe Bulevardul Castanilor. S-a înghesuit acolo, între alte patru restaurante (Tres Olivos, Dyonisos, Prestij și Mon Jardin). Nu, n-a fost o greșeală, zona e bună iar potențialul de clienți e mult mai mare decât pot absorbi cele cinci localuri.

Meniu, prețuri, invitați și programe speciale Republicana - aici.

* - Pozele din textul ăsta sunt făcute cu telefonul.

Dacă s-ar scrie un top al celor mai grele lucuri pe care le ai de făcut în viață, ar fi imposibil ca "alege cadoul potrivit" să nu fie pe locul 2, după "așteaptă să termine ea prima". Eu am fost și rămân un dezastru la capitolul ăsta (cum mă descurc la locul 1 din top nu e treaba voastră, da?). Nu pot să ies din clișee nici mort. Și când ies, o fac de oaie. I-am luat un stilou Cerruti unui tip care nu-și scrie nici cecurile. I-am luat un parfum unei tipe pentru că mi-a spus că-i place, ignorând că îl avea deja. I-am luat un hamburger de plastic unui prieten gras.  Ceeeeel mai prooooost cadou pe care l-am făcut vreodatăăăăă au fost însă niște flori.

Eram tânăr, sub 18 ani, și mă manifestam ca rocker d-ăla, alienat complet. Mă cuplasem cu o tipă de-asta, de familie bună. Am vrut s-o scot la un film și mi-a spus că trebuie să mă cunoască părinții ei. "Ia-i flori mamei și poartă un tricou fără capete de mort. Te roooog". Cu tricoul a fost ușor: am împrumutat unul. Cu florile, însă.... Cum să zic delicat? Hai să spunem că pe vremea aia îmi cheltuiam toți banii pe casete audio și pe vodcă. În seara cu date-ul bugetasem filmul pentru doi și cam atât. Pentru flori, ciuciu bani! Așa că m-am dus la țiganca din cartier, care vindea coroane, și i-am cerut împrumut (urma să le fur a doua zi, de la piață) cinci garoafe. Femeia avea doar de-alea cu coada tăiată scurt, cât palma, pe care le prindea pe jerbe. Eu, creativ la maxim! Le-am prins cu scotch una în prelungirea alteia, să iasă un buchet normal de lung, le-am tras într-un celofan vechi pe care-l avea mama într-un sertar și am fugit la tipă acasă. Când am ajuns, se întunecase, și n-am văzut că pe drum pierdusem o garoafă. Eee, și-acum imaginați-vă cum a făcut doamna aia sofisticată, când la ușă a apărut un rocker palid care i-a oferit radios patru flori. Ca la mort. Și cu coada scurtă, de coroană mortuară!

Vremurile s-au schimbat, însă. Acum există magazine specializate în cadouri. Le ignor cât pot, pentru că urăsc rahaturile alea festive de proastă calitate.

Până azi, când am fost să fac niște fotografii unui asemenea magazin. Știți voi. Fotografii pentru Facebook.

Pe Monica am cunoscut-o acum vreo lună. A luat niște upcyclisme, niște rame cu sticle, de la mine, pentru viitorul ei magazin. În weekend-ul ăsta a terminat amenajările și m-a chemat să-l văd. Luni deschide. Cu o zi înainte de 1 Martie, adică într-un moment bun. Sper să-i treceți cât mai mulți pragul, pentru că o să merite experiența.

Ce-a făcut Monica e tot un magazin de cadouri, dar unul în care o să ajung și eu. La ea găsești doar flori, vinuri, ciocolate fine și cafea, adică daruri perfecte pentru o droaie de ocazii.

Știu ce-o să zici: flori găsești peste tot. Și tandemul dulciuri/cafea e prezent în oraș. Și vinurile cu dulciurile sunt ușor de găsit, împreună. Dar unde mai găsești și vinuri, și dulciuri, și cafea, și flori în același loc, în Ploiești? Vă spun eu: doar la Monica. Și asta este marea șmecherie a magazinului ei. Pentru că orice dar ai face unei femei, darul e mai bine primit dacă adaugi și flori, o ciocolată bună, un vin bun sau o pungă de cafea de top. Asta ca să nu zic că sunt destule ocazii în care nu mai trebuie să adaugi nimic.

Și mai e un motiv pentru care vă recomand magazinul ăsta. Ca și Alina de la 5ToGo, Monica e pe barba ei în businessul ăsta. Și asta pentru că e o tipă dintr-o familie unde proiectele personale sunt la mare preț. Acum niște ani, tatăl ei a lăsat catedra și leafa mizerabilă de profesor și a pornit o mică afacere cu produse de patiserie. După un timp, mama Monicăi a renunțat și ea la planșeta de proiectant și s-a apucat să-și ajute soțul, dar și de aprofundat marea ei pasiune pentru plantele decorative. Ce face Monica, cu magazinul ăsta, e doar continuarea unei tradiții de familie, care spune "înainte să ceri ajutorul cuiva, ajută-te singură". 

"Am învățat să fac aranjamentele florale de la mama și ulterior am lucrat, ca angajată, în domeniul ăsta. Ideea acestui magazin mi-a venit mai demult, dar n-am avut capitalul necesar să pornesc afacerea asta, până acum. Acum am reușit, alături de un prieten. Ce-am făcut noi aici este un dispecerat pentru cadouri imbatabile, cu care mergi la sigur, într-o formulă de shopping extrem de comodă. Nu mai trebuie să bântui zece magazine pentru a face pe cineva să zâmbească. Vii la noi, ne spui cam ce ai vrea, noi îți facem niște sugestii și rezolvăm problema imediat..."

Acum, când scriu, mi-am dat seama care este marele neajuns al online-ului. Pot să vă explic cine e femeia asta, pot să vă arăt cât de mișto arată magazinul ei, dar n-o să pot să vă fac să simțiți mirosul ăla de flori de enșpe feluri, care m-a întâmpinat azi, acolo. De-aia o să mă duc acolo și la cumpărat de cadouri. O să mă așez pe canapeaua aia și o să-i explic cui vreau să fac un dar, cu ce ocazie, și-o să aștept cu încredere un sfat bun. Pentru că eu nu mă pricep aproape deloc la cadouri, iar la flori și mai puțin. De-aia nici nu prea mă vezi cu buchetul în mână. Cu ghiveciul da. Apropo, Monica are flori și la ghiveci...

Little Gifts & Flower Shop. La doi pași de centru, pe strada Ștefan cel Mare (linia de tramvai), în zona Pieței Anton, lângă reprezentanța RCS/RDS. 

Întâi am zis că ocup doar un perete. Apoi am zis să ducă murăturile în beci. Apoi am mutat și cauciucurile de iarnă. Încet, încet, am scos tot ce era în magazia maică-mii ca să-mi încapă ... nici nu știu cum să le zic, sincer. Noul meu hobby se numește upcycling, dar nu știu cum se numesc efectele lui. Upciclisme? Upciclete? Upcicluri?

A mai venit câte un prieten, câte unul/una care căutau un cadou deosebit, sau care mi-au scris că vor ceva, după ce am urcat câte o poză pe facebook. De parcă nu-mi ajungea bombăneala maică-mii că i-am confiscat toată magazia, am ajuns în alt impas.

- Cât costă aia?

- Frate, nu știu. Știu cât am dat pe ea, știu cât m-au costat materialele folosite s-o refac... Știu și cât costă una asemănătoare pe net, știu și cât e de rară, dar tot nu sunt în stare să fac un preț, pentru că nu știu cât a costat timpul alocat să-i dau forma asta. Că de multe ori chiar mi-a făcut o reală plăcere, nici nu știu când a zburat. 

Și am fost de fiecare dată ușurat când prețul a venit de la cel sosit să vadă magazia. N-a fost unul să-mi arunce cinci lei în față, ca la proști, și nici vreun fraier care să ofere de 20 de ori mai mult decât credeam eu că face chestia aia. Așa că am mai vândut din ele. Cu banii luați am cumpărat alte produse, alte materiale, alte scule... Dar pentru că eu din vară am început lucrul la o droaie de chestii, pe care acum le finalizez, sunt în situația de a alimenta magazia aia într-un ritm mai alert decât se vând chestiile de acolo.

Situația nu mai putea continua așa. Nu de alta, dar mama nu mai are nici o magazie. Iar eu stau la bloc. 

În ianuarie, cel mai deștept prieten al meu a venit cu ideea asta, a licitației. Eu să urc produsele pe un subdomeniu al blogului, să anunț un preț de pornire și un preț minim de vânzare, și să las oamenii să hotărască cât vor să dea pe chestiile care-mi ies din mâini. 

De la idee a trecut la fapte. Și gata. Magazia de upcycling e acum online. O să tot adaug produse, când am timp. Te loghezi cu emailul sau cu contul de facebook și licitezi. După aia povestim cum facem: vii tu la Ploiești să-ți iei cumpărăturile, sau găsesc eu o soluție să ți le trimit. 

Have fun pe upcycling.bogdanstoica.ro. Dacă dă eroare, reveniți, că nu e tocmai gata, stă pe un server de test. În câteva zile o să meargă ceas. 

Eram într-un loc, la o discuție. Pe ușă tot intrau și ieșeau oameni. Și un câine. Cartea lui Marian Godină, polițistul amuzant, pe masă. Vine vorba de carte și aud întrebarea "Cum ți se pare?"

Paranteza 1 - Mă uit acum în urmă și realizez ce ușor era să zic o banalitate și să scap, băga-mi-aș picioarele în gura mea!

Nu citisem cartea. Știu cine e Marian Godină de la știri. Când a devenit un star pe net nu l-am citit, convins că e o cioacă de PR a Ministerului de Interne. Serios, eu am crezut că omul ăsta nu există de fapt. Doar evenimentele din ultima perioadă, inclusiv eject-ul pe care i l-a aplicat poliția, m-au convins că este vorba despre un om în carne și oase. 

Paranteza 2 - Lui Godină nu i-am citit nici pe facebook decât vreo două story-uri. Și nu e genul meu. Prea vesel, cumva, tot timpul. Și am fost convins că se autocenzurează, pentru că lipsesc story-urile din trafic pe care le știu eu, cu primari, senatori, deputați beți morți și cu interlopi care spun "mă piș pe tine de gabor prost, că n-ai ce să-mi faci decât să-mi dai o amendă, iar bani am". Acum realizez ca nu avea cum sa scrie asa ceva, cat purta uniforma. Și nu e vina omului că nu-l citesc eu, pentru că mie îmi plac foarte puțini scriitori contemporani. 

Am lălăit-o, cât să apuc să deschid cartea și să-mi arunc ochii prin ea. Și-am deschis gura, zicând ceva de genul: "Cartea nu e rea, dar omul ăsta nu vorbește așa, cu "eram nedumerit" și cu "un om inteligent poate greşi". Godină e doar un politist, trăit între polițiști și milițieni, cu vocabularul aferent unui asemenea mediu". Bine, am zis mai nasol de ce rezum eu aici...

Paranteza 3. Oricât ar părea de stupid, cred că am vrut să-l apăr pe polițist, nu să-l îngrop în critici sau să-mi bat joc de cartea lui. Eu sunt mare fan al scrierilor autentice, fruste. Păstrez de vreo zece ani un bilet scris de un recuperator, care i-a buchisit unui datornic mesajul "dacă numi dai banii îți dou foc lo moșină (amasio)". Frate, pentru mine asta este poezie pură....

Interlocutorul meu nu m-a contrazis, cât am distrus eu munca polițistului și editorilor, deopotrivă. M-a privit un pic și s-a întors spre tipul din stânga:

- Tu ce zici, Marian?

Da, frate.... Tipul din stânga mea era Marian Godină. Era de vreo jumătate de oră în cameră, aveam poza lui pe coperta cărții de pe masă și tot nu l-am recunoscut....

Paranteza 4. Cum sunt alții "cardiaci cu inima", eu sunt oligofren cu ochii. Adică n-am memorie vizuală. Uit figuri, confund oameni grav... Trec senin pe lângă oameni cu care am lucrat luni la rând și abordez vesel și voios diverși necunoscuți. Cel mai mișto e când se schimbă la față tipul căruia mă adresez cordial. Am învățat, din experiență, că ăluia îi știu figura pentru că i-am futut direcția sau i-am distrus cariera, când eram ziarist. 

Marian Godină nu m-a înjurat. Nu mi-a rupt capul. Nu mi-a zis nici macar "da' cine pula mea esti, băi gălbejitule, de te iei de mine aiurea?". Pregătirea din MAI și-a spus cuvântul așa că s-a abținut. Noroc că (norocul meu, evident) i-a sunat telefonul și a ieșit din cameră. La finalul discuției, m-am dus eu cu cartea, în camera cealaltă, să-i cer un autograf și să-i spun că-mi pare rău că sunt oligofren cu ochii și cu limbarița. Și că îmi plac foarte tare oamenii care se reinventează, mai ales cei nerăsfățați de soartă, ca el. Dar încă vorbea la telefon și mi-a dat autograful așa, în viteză. Ne-am salutat mut și-am plecat. M-am simțit cam nasol, recunosc, dar răul era făcut.

Și mi-am propus să-l împac pe Marian, aici, pe blog. Sau să-l ajut. Cât s-o putea...

Așa că vă rog să vă duceți, miercuri, 24 februarie 2016, începând cu ora 18.00, la întâlnirea cu Marian Godină. din Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din București. Intrarea este liberă și accesul în sală se face începând cu ora 17.30. Care ajungi pe lângă Marian, te rog spune-i că sunt de acord să scrie "muie lu' bogdan stoica" pe cărțile cu autograf pe care le va semna. Cum am scris eu pe coperta din imagine. O merit, clar. Omul n-are deloc o viață frumoasă din cauza foștilor colegi, și-și merită cu prisosință atât banii pe care-i va câștiga din carte, cât și respectul general. Pe al meu îl are. Iar dacă miercuri ai treabă și n-ai cum să ajungi la lansare, dar vrei să-l citești pe Marian Godină, te anunț că poți să-i cumperi cartea "Flash-uri din sens opus" (Curtea Veche Publishing), de aici. 

În final: Marianeeee! Băi Mariane, n-am nimic cu tine, jur. Scuze. Pula mea, am greșit! Chiar tu ai scris în carte că și un om inteligent poate greși. Darămite unul oligofren cu ochii...

...................

UPDATE octombrie 2016: cartea lui Marian Godină este, din ce știu eu, cea mai vândută carte din România, în acest an. Felicitări, Marian. Când ne-om vedea, vin cu a mea, să-mi scrii MUIE pe ea. Că merit!

Îmi doream de mult, în centrul Ploieștiului, o alternativă la McDonald's. A ajuns să mă termine psihic atacul ăla, identic de fiecare dată, la cei 50 de bani din portofelul meu. Ăsta e scopul rafalei: "Vreți cu lapte mică sau fără lapte mare? Aici sau la pachet? Nu vreți și un cheesburger? Vreți să vă fac un meniu cu tot cu apă?". Dar, pentru că n-aveam unde să mă văd cu alți matinali ca mine, în centrul orașului, m-am tot dus la mec.

Asta până luni, când Alina a deschis prima cafenea 5ToGo din Ploiesti. Ocazie cu care a început un program de viață absolut dement. Se trezește pe la cinci și-un pic. La 6.30 e în centrul orașului, în propria ei cafenea. Pornește espressorul și cuptorul, șterge blaturile, își pune la îndemână cele necesare astfel ca la șapte fix să deschidă și să vândă. Altfel nu va putea plăti chiria, marfa și rata la bancă. De salariu nu-și pune problema, deocamdată, banca e mai importantă. 

5ToGo a fost inventat în București. E o mini-cafenea, unde orice produs costă 5 lei. 5 lei cafeaua, 5 lei fresh-ul, 5 sandwich-ul... Nu, apa plată nu costă cinci lei, și eu am întrebat asta, chiar mă disperă ăia care vând apa la suprapreț. 5 lei costă două sticle. Tot cinci lei te costă si prajiturile, un sandwich.... Cine a luat decizia asta a fost băiat deștept, am văzut niște reacții incredibile la clienții Alinei, lumea are senzația că primește cadouri.

Mai uitați-vă o dată la moaca asta, vă rog. Arată a prințesă răsfățată, care a vrut să fie cool, nu? Ei bine, nu. Micuța stă bine cu voința. A terminat una dintre cele mai grele facultăți din ro, cea de foraj petrolier, unde nu termină decât 1 din 10 studenți (în seria Alinei au fost 150 de studenți din care au absolvit 12). Și a terminat cu note atât de bune, încât și-a găsit imediat de muncă. La Weatherford. Pe coclauri. La sondă. "Era greu... Toată ziua în combinezon, cu bocanci în picioare, murdară de noroi până la ochi... Am prins și minus 30 de grade. Noroc că la sondă sunt oameni extraordinari. Aș fi rămas toată viața inginer de foraj, dar compania ne-a dat cam pe toți afară. Producția asta record de țiței a făcut ca în toată lumea să se facă disponibilizări. Ce era să fac? Domeniul petrolier va rămâne așa ani buni de acum înainte. Am zis să caut altceva, să nu mai depind de alții. Noroc că l-am cunoscut pe Radu (proprietarul francizei 5ToGo). Am discutat, am făcut creditul, am semnat contractul, am plătit franciza... acum am deschis. Doamne Ajută!".

Alina știe că o așteaptă muncă grea. Că e singură împotriva a cel puțin cinci cafenele vechi pe o rază de 200 de metri, că ratele la bancă vor trebui plătite și dacă încasările 5ToGo nu vor fi pe măsură. Că riscă din nou, așa cum a riscat când s-a apucat să învețe foraj fără să știe cum o să meargă industria petrolieră. Știe, dar n-are nici un stres. Are un optimism care mi s-ar fi părut cretin dacă nu l-aș fi văzut la cineva care a mai trecut de alte obstacole. De trei zile, se trezeste la o ora imposibila si munceste ca un roboțel toată ziua: face cafea, servește, bagă patiseria la cuptor, strânge după clienți, dă fly-ere... La deschidere, i-au fost alături o droaie de rude și de prieteni, plus o mulțime de oameni obișnuiți care au văzut cafeneaua deschisă. Marți dimineață am ajuns și eu, la o discuție, cu un amic. Am revenit după-amiază și m-am bucurat să văd cafeneaua plină. Alina nu știe, însă, câți din acești oameni vor reveni, sau câți vor recomanda și altora cafeneaua. Și-am zis să știe măcar că eu mă mut cu cafeaua de la McDonald's, la 5ToGo, în zilele în care am întâlniri matinale. Nu de dragul Alinei, ci de dragul a ceea ce reprezintă ea și afacerea ei. La modul cel mai serios, cafeaua e mai bună ca la mec, prețurile sunt mai bune, iar food-ul mai ... cinstit. Plus că voi prefera oricând să plătesc o cafea cuiva din orașul meu, care muncește pentru el, decât unei corporații conduse de la mama dracului de niște băieți care vor mereu încă 50 de bani de la mine. Eu chiar cred că dacă oamenii dintr-un oraș s-ar susține între ei, orașul ăla ar prospera, iar multinaționalele care nu produc nimic ar închide rapid și s-ar căra în țări cu oameni mai proști. 

5ToGo Ploiești s-a deschis în centrul orașului, în zona tarabelor cu cărți și a șahiștilor de lângă statuia lui Nichita Stănescu. Să vă duceți, că e mișto. 

UPDATE - DOI ANI MAI TARZIU:

Inca ma duc la 5 To Go Ploiesti. S-a format acolo o gasca care-mi place foarte mult. Cafeneaua si-a facut un public stabil, cum vezi in filme, ne stim dupa nume vreo 50 de persoane. De-aia au aparut si masutele de-afara.

 Vineri, 2 noiembrie 2018, la doi ani si ceva de la momentul cand am scris acest text, Alina a deschis a doua cafenea 5 To Go a Ploiestiului. AICI.

ti-am scris, pisi. ti-am scris o scrisoare pe care, dupa ce am citit-o, am facut-o bucati si am ars-o. mi s-a parut mai safe si pentru tine, si pentru mine. 

Pe bune, ajung să mă satur. Dintr-un instrument pe care-l folosesc ca să mă descarc de ce mă stresează, blogul ăsta a ajuns să atragă atâția dobitoci cu chef de heităreală, încât mă gândesc serios să introduc accesul plătit. E incredibil ce se întâmplă. Cred că și dacă o să scriu ceva despre melcii de pădure, o să mă înjure cineva, doar pentru că el e fanul melcilor de apă.

Ce-aveți, nene, de unde atâta ură? Care-i problema că nu avem aceeași părere, despre ceva?

De unde aveți atâta timp liber, cât să-mi scrieți rahaturi? Eu regret fiecare secundă petrecută citindu-vă tâmpeniile și mă sperie gândul că voi savurați secundele în care mi-ați scris....

Și, cel mai important, de unde atâta prostie?

Dacă mă amenințați, de ce nu vă luați măsuri de siguranță? Un laș profi își anonimizează amenințările, nu le face așa, la vedere...

Uite, azi e dășteptul ăsta de Ciprian. Mi-a scris că merit un glonț. Nu-s nici fragil psihic, nici nu iau rahaturile astea în serios. Astea-s nu-s amenințări. Când a luat mașina foc aiurea în parcare, când m-a sunat un nene să-mi spună că a văzut-o pe fiica mea la școală și că-i place geaca ei roz, când mă alergau niște șateni să mă ducă în pădure la buleală, sau când l-a luat duba de trei ori într-o zi pe proxenetul ăla care voia să-mi rupă măcar un picior... Da, nene, alea erau amenințări. Nasoale! Pe bune acum, Ciprian ăsta joacă la juniori....

Într-un gest superb (și cretin), Ciprian nu m-a blocat și pot să văd cine e. Din poza de profil, cu Antena 3, deduc că e nemulțumit de ce-am scris pe subiectul ăsta. Și mi-a zis-o pe aia cu glonțul.

Cipriane, dacă mă speriam de mesajul tău? Cum crezi că aș fi procedat?

Păi, întâi m-aș fi uitat cine mă amenință. El este. Încercam apoi să-mi dau seama cu ce fel de bărbat am de-a face. Cu ăsta, un pic grizonat, cam scund, îmbrăcat în costum de camuflaj. Poartă XL la tricouri, ca mine. L-a tăguit un amic într-un eveniment desfășurat la Cluj, degeaba și-a șters toate pozele de profil.

Stai un pic. Costum de camuflaj? Păi dacă are armă? Dacă chiar vrea să-mi tragă un glonț în cap? Gata, m-am mai speriat un pic, schimb căutarea, trec în modul out of Facebook.

Ce zice Google despre băiatul ăsta și despre Cluj? Zică că ăsta e ăla de pe facebook care mă amenință. E cameraman. Și fotograf, are un Nikon 3100. Cameraman, fan Antena... se leagă.  Se dă manager la o firmă din Cluj. City Media Plus îi zice. O firmă cu o identitate aparte în social media... 

Încă cinci minute, în modul nu e treaba voastră cum, și am găsit tot. Pot să mă urc în mașină și să beau cafeaua cu el, mâine dimineață, la Cluj, întrebându-l unde i s-ar părea cel mai cool să mă împuște. Sunt curios la maxim ce moacă ar face....

Curios sunt, dar nu-s tâmpit. N-o să-mi pierd timpul cu toți băieții ăștia curajoși pe net, cărora nici nu le trece prin cap că un fost ziarist poate să afle date despre ei mai repede decât reușesc ei să obțină o erecție. 

Sunt însă și aproape sătul de mesaje de-astea, și foarte aproape de momentul în care o să-mi sun prietenul avocat care se roagă de mine de câțiva ani să facem niște bani, împreună. Dacă mă transform într-o persoană sensibilă și vulnerabilă psihic, care, după fiecare mesaj de amenințare, are nevoie de sesiuni lungi de relaxare prin Tenerife? Păi are bani Ciprian să achite tratamente de-astea?

Ameninţarea reprezintă fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere. Aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Cipriane... Băi Cipriane... Ești bine, mă?

Nimeni nu joacă cinstit în cazul Antenelor. Nici managementul trustului, nici autoritățile. Pe Iohannis îl scuz pentru că e afon, el oricum n-a înțeles nimic și joacă cinstit doar accidental.

Deeeci:

Postul a primit somație de evacuare voluntară în cinci zile. Nu evacuare forțată. Cum bine zice un prieten, avocat, cu creierii la el, nu-i dă nimeni afară vineri pe anteniști din sediu. Urmează proceduri de evacuare forțață, care durează trei luni. Trei luni, da? Adică: nu vineri, nu în martie, nu în aprilie, ci în mai. Atunci se pune punct.

Din perspectiva asta, Mihai Gâdea a condus mizerabil propaganda pe tv. A lăsat să se creadă că jurnaliștii nu vor mai intre de vineri în sediu și că sculele vor fi smulse din prize și aruncate în stradă. De ce-a făcut-o? Nu știu, dar pot să vă spun de ce aș fi făcut-o eu: 1. să izolez, în publicul meu obișnuit, un nucleu dur, cu care să ies în stradă fără costuri; 2. ratingul a crescut până la cer pe fondul apocalipsei invocate de Gâdea, cred că toate Antenele au vândut publicitate de aproape un milion de euro, doar săptămâna asta.

Pe de altă parte, ANAF trebuie să explice de ce insistă să evacueze Antenele dintr-un sediu pe care, dacă statul îl scoate la vânzare, este obligat să-l oferteze prima oară fix antenelor. Da, trustul Intact a obținut în instanță un "drept de preempțiune" (google it) pe clădirea aia. E o chestiune de bun simț: dacă vreau să vând un tricou pe care-l porți, și sunt obligat să încerc să ți-l vând întâi ție, de ce te-aș mai obliga să te dezbraci de el? Dacă scopul chiar este recuperarea prejudiciului din dosarul ICA, ANAF trebuia să urgenteze procedurile de valorificare a sediului Antenelor și să facă rapid o ofertă Intact: "Băi băieți, cumpărați sediul sau vă cărați de-aici?". Aia era procedura corectă și legală, nu ce se face acum.

Trist e că a mai apărut un jucător: publicul bucuros că dispar antenele. De parcă Antena 1, Antena 3, Euforia, Zu și Antena Stars înseamnă doar Gâdea, Badea, Tudor, Dana Grecu și alți antipatici. Fals. Acolo lucrează sute de oameni foarte mișto, de la electricieni la șoferi, plus niște ziariști foarte buni. Știu că v-ați obișnuit să credeți că anteniștii sunt niște oameni răi și mincinoși, al căror rost pe pământ e să se închine invers la Dan Voiculescu și să apere corupții. Greșit. Jurnalistul din Antene se duce pe teren și face știri, ca orice alt jurnalist. O parte din ele intră pe post, o parte nu, conform intereselor directorilor și proprietarilor. O parte din cele care intră pe post sunt alterate, din aceleași motive. Nu există băsiști și antibăsiști printre jurnaliștii din redacțiile Antenelor, așa cum nu sunt nici în alte posturi tv. Ziaristii sunt oameni normali, dacă-i angajezi la B1 o să facă fix același lucru, doar că alte persoane o să le "cearnă" munca, de-o să ziceți că-s iohaniști. Cine-s persoanele astea, cu ciurul manipulator in mana? E, uite, asta e o intrebare buna....

Din categoria "public" îl salut, cu această ocazie, și pe Tudor Chirilă, care a scris azi faimoasa frază "trebuie să fii prost sau angajat Antena 3 încât să nu recunoști/realizezi că ANAF a procedat absolut legal în chestiunea recuperării". Nu, nene, n-a acționat legal (vezi mai sus). Și, dragă Tudor, știu o droaie de artiști mult mai proști decât jurnaliștii din Antene. De fapt, dacă e să facă cineva un studiu, o să afli și tu că, în medie, un cântăreț n-a citit cât a scris un jurnalist și nu ține minte cât a uitat un reporter. Dar, ca să nu obosești căutând rima aiurea, o s-o spun altfel: "trebuie să fii prost sau Tudor Chirilă încât să nu recunoști/realizezi că dincolo de scandalul Antenelor este o miză mai mare". 

Ca să vedeți miza, vă rog să reduceți tot scandalul ăsta doar la fapte. 

• 1. Aflat pe făraș, Gelu Diaconu, fost director al ANAF, semnează, după un an și jumătate de inacțiune, decizia de evacuare voluntară a Antenelor, după care pleacă acasă, lăsând bomba amorsată.
• 2. Gâdea reacționează, începe manipularea, și în doar 48 de ore, premierul si presedintele devin din apărătorii democrației niște nenorociți care vor să sugrume presa, iar Liviu Dragnea și PSD cei mai mari apărători ai libertății de exprimare.
• 3. In alte 24 de ore, Ciolos, care a luat apărarea ANAF, e făcut muci chiar de Iohannis, care dă un mesaj apropiat de cel al lui Dragnea după care începe să scadă în popularitate, pentru prima oară de la alegerea sa.

Cine a detonat bomba din chiloții lui Iohannis? Omul PSD. Cine profită mediatic? Tot PSD.

Nu vede nimeni că Dragnea a îmbrâncit o babă în gârlă ca să o salveze de la înec?  

NOTE:

1. Liviu Dragnea e mustăciosul ăla din stânga imaginii, care-i ținea punga lui Ponta când mânca floricele. Un fel de sclav modern....
2. Nu consum Mihai Gâdea. Din perspectiva mea, prin prestațiile lui manipulatoare până la penibil, Gâdea face un rău imens profesioniștilor din Antene.
3. Nu mai ascult Tudor Chirilă din 2013, când l-am văzut la Pro TV cu Vali Vijelie, deși tocmai scrisese pe blog că manelele sunt un pericol. 

Nu e niciodată ce pare a fi. Miza nu e niciodată la vedere. Actorii nu sunt niciodată cei de pe scenă.

UPDATE:  "Vineri, incepand cu ora 12.00, a avut loc la o intalnire a sefului ANAF cu reprezentanti ai trustului Intact. In cadrul discutiei, au fost prezentate stadiul procedurii de valorificare a imobilelor potrivit sentintei definitive si continuarea procesului de validare a executarii acesteia. In conformitate cu OG. 14/2007 si in cadrul procedurii de valorificare a imobilelor, ANAF va incepe demersurile pentru scoaterea la licitatie a bunurilor confiscate".